Lovirea sau alte violente

Lovirea sau alte violente

1. Continutul legal

Este incriminata, sub aceasta denumire, in art. 180 C.pen., lovirea sau orice alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice exercitate asupra unei persoane
[alin. (1)] precum si lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 zile [alin. (2)].

In ambele situatii, fapta este mai grava daca a fost savarsita asupra membrilor familiei.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vata­mate. Daca fapta a fost comisa asupra membrilor familiei, actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, producandu‑si efectele si in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale care se refera la ocrotirea integritatii corporale sau sanatatii fiecarei persoane, impo­triva ­faptelor care aduc atingere integritatii corporale sau sanatatii persoanei, indife­rent ca este o persoana oarecare sau un membru al familiei.

b) Obiectul material il reprezinta corpul persoanei privit in integritatea sa psiho­fizica.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al acestei infractiuni poate fi, de regula, orice persoana, intrucat legea nu cere sa existe o calitate speciala a subiectului activ. Daca loviturile sau violentele sunt exercitate de un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu, fapta va constitui infractiunea de purtare abuziva [art. 250 alin. (3) C.pen.]; in acest caz, fapta de lovire sau alte violente este absorbita in cea de purtare abuziva. In forma agravata subiectul activ trebuie sa indeplineasca calitatea de sot sau ruda apropiata cu subiectul pasiv. Fapta se poate comite si in participatie, in oricare din formele sale.

b) Subiect pasiv al acestei infractiuni, in cazul alin. (1) si (2) poate fi orice per­soana, intrucat legea nu cere sa existe o calitate speciala. In cazul formelor agravate, subiectul pasiv este calificat, trebuind sa fie membru de familie. Conform art. 149¹, prin membru de familie se intelege sotul sau ruda apropiata, daca aceasta din urma locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul. Subiect pasiv general este socie­tatea. O persoana nu poate fi considerata subiect activ si pasiv al infractiunii, aseme­nea acte nelezand relatiile sociale. Daca actul de autoviolenta atinge o relatie speciala (de exemplu, autovatamarea in conditiile art. 348 C.pen.), fapta va constitui infractiune.

Nu exista conditii speciale de loc sau timp privind savarsirea acestei infractiuni.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii se realizeaza printr‑o lovire sau prin orice alte acte de violenta producatoare de suferinte fizice[1].

Prin lovire se intelege acel act de agresiune care consta in actiunea mecanica a unei energii cinetice exterioare, de atingere, de compresiune sau izbire brusca si vio­lenta a suprafetei de contact a corpului victimei cu sau de un corp contondent, de regula, prin proiectare, calcare, alunecare, aruncare sau cadere (de exemplu, cu palma, cu piciorul, cu cotul, cu un obiect, instrument sau arma; de perete, de gard, de caldaram sau de alte obiecte ori obstacole materiale, aruncarea de obiecte sau corpuri tari asupra victimei etc.[2]

Actele de violenta presupun toate manifestarile brutale, constrangerile fizice de orice natura care ar putea cauza suferinte fizice. Astfel, tragerea de par sau de ureche, tararea, punerea unei piedici urmata de cadere, asmutirea unui caine sau lansa­rea asupra victimei a unui animal periculos care o tranteste la pamant, o musca sau o loveste.

Fapta se poate realiza atat prin actiunea directa a faptuitorului, cat si indirect, prin folosirea unor obiecte, a unui animal, sau chiar prin propria fapta a victimei cons­transa sa se accidenteze. Fapta se poate savarsi prin actiune, dar si prin inactiune, victima fiind expusa sa se loveasca (de pilda, faptuitorul nu anunta victima ca a dat pe scara o substanta alunecoasa pentru protejarea lemnului, provocandu‑i caderea). Mijloacele utilizate de faptuitor pot fi materiale sau pot fi folosite violente morale (de exemplu, provocarea fugii victimei din cauza fricii, spaimei, amenintarii, victima impiedicandu‑se se loveste).

Actele de violenta nu presupun numai folosirea fortei, a constrangerii, dar si folosirea de acte neviolente susceptibile sa‑i provoace victimei suferinte, acte pe care victima, daca le‑ar fi cunoscut, le‑ar fi opus rezistenta (de exemplu, oferirea unui scaun stricat victimei spre a‑i provoca caderea si lovirea).

b) Lovirea sau actul de violenta trebuie sa aiba ca urmare imediata provocarea unei suferinte fizice victimei. In cazul lovirii, suferinta fizica este prezumata, fiind ine­renta actiunii. Ea trebuie dovedita in cazul altor acte de violenta[3].

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Lovirile sau alte violente care produc iritarea pielii, excoriatii sau echimoze, adica simple semne exterioare superficiale si care nu necesita ingrijiri medicale pentru vindecare, realizeaza forma tip a infractiunii[4].

c) Intre activitatea faptuitorului si rezultat trebuie sa existe o legatura de cauza­litate.

B. Latura subiectiva a infractiunii consta in vinovatia sub forma intentiei directe sau indirecte. Nu intereseaza mobilul infractiunii, aceasta subzista chiar daca lovirea a fost in gluma. La fel, nu are relevanta scopul urmarit. Legea noastra penala nu a admis folosirea violentei in cazul corectiei ori a educarii unei persoane (corectie domestica, scolara etc.) pe care alte legislatii o admit.

In mod exceptional nu va exista infractiunea daca lovirile sau violentele au avut loc in cadrul jocurilor sportive ingaduite de lege ori in cazul unor tratamente medi­cale si cu respectarea regulilor acestor activitati[5]; asemenea fapte sunt considerate a nu prezenta pericol social .

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea se consuma in momentul cand victima este lovita sau in momentul cand, printr‑un act de violenta, i se produce o suferinta fizica. Tentativa, desi posibila, nu se pedepseste.

Infractiunea poate fi savarsita in forma continuata, atunci cand faptuitorul loveste o persoana, in imprejurari diferite, in baza aceleiasi rezolutii[7]. Nu exista o infractiune continuata de lovire sau alte violente cand faptuitorul loveste repetat cu aceeasi ocazie o persoana .

Daca faptuitorul loveste mai multe persoane, exista concurs real de infractiuni[9], caci, in cazul infractiunilor contra persoanei, atat unitatea naturala de infractiune, cat si infractiunea continuata, sunt incompatibile cu pluralitatea subiectilor pasivi.

B. Modalitati. In afara formei simple, a celor doua modalitati normative, lovirea si alte acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice, asa cum a fost analizata, infrac­tiunea mai cuprinde o prima forma agravata, constand in lovirea sau actele de violen­ta ce au cauzat o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile.

Prin "ingrijiri medicale" se intelege, in sens larg, supunerea victimei la un regim sau tratament adecvat in vederea vindecarii[10]. Este indiferent daca ingrijirile medicale sunt acordate de medic, de personalul medico‑sanitar sau de orice alta persoana, indiferent daca a fost sau nu necesara administrarea de medicamente . Dovada timpului necesar pentru ingrijiri medicale se face cu certificatul medical, dar si cu orice alte mijloace de proba. Nu are nicio relevanta durata concediului medical acor­dat vic­timei, deoarece nu intotdeauna durata acestuia coincide cu durata ingrijirilor medi­cale necesare pentru vindecare . De asemenea, in alin. (1¹) si (2¹) legiuitorul a consi­derat faptele incriminate in alin. (1) si (2) mai grave daca au fost savarsite asupra unui membru de familie.

C. Sanctiuni. In forma simpla, infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau cu amenda, iar daca fapta a fost savarsita asupra unui membru de familie, sanctiunea este inchisoarea de la 6 luni la un an sau amenda. In ipoteza
alin. (2), sanctiunea va fi inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar daca fapta a fost savarsita asupra unui membru de familie, pedeapsa este inchisoarea de la un an la 2 ani sau amenda.

Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vata­mate. Daca subiectul pasiv al infractiunii este un membru al familiei, actiunea penala se poate pune in miscare si din oficiu.

Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, producandu‑si efectele si in cazul in care actiunea penala a fost pusa in miscare din oficiu.