- Rezerva si cotitatea disponibila. Precizari prealabile

- Mostenitorii rezervatari

- Calculul rezervei si al cotitatii disponibile. Operatiile necesare pentru stabilirea masei de calcul a rezervei

- Reductiunea liberalitatilor excesive. Notiune

Rezerva si cotitatea disponibila. Precizari prealabile

In principiu oricine poate dispune dupa propria vointa de bunurile ce le are in proprietate. (art. 475 si art. 480 C. civ.). Nimeni nu poate fi obligat nici sa lase o mostenire. Totusi dreptul de dispozitie, care are un caracter absolut si exclusiv poate fi limitat prin exceptie de catre legiuitor, asa cum rezulta din art. 41 din Constitutie. Una din cele mai importante limitari ale dreptului de dispozitie, aduse de legiuitor, prin art. 841-885 C. civ. si art. 1 si art. 2 din Legea nr. 319/1944 este institutia rezervei succesorale. In prezenta unor categorii de mostenitori - descendentii, ascendentii privilegiati precum si a sotului supravietuitor - de cuius nu poate dispune prin liberalitati, nici intre vii si nici pentru cauza de moarte, de intreg patrimoniul sau, caci legea asigura o parte din acesta, sub forma rezervei, acestor categorii de mostenitori. Evident, este vorba de limitarea actelor juridice cu titlu gratuit, care au drept efect micsorarea patrimoniului fara vreun contraechivalent valoric, caci cele cu titlu oneros nu ar avea nici o logica sa fie limitate. Limitata este de rezerva cuvenita mostenitorilor rezervatari si clauza de exheredare cuprinsa intr-un testament chiar fara desemnare de legatari caci rezerva succesorala trebuie asigurata, prin efectul legii, si in acest caz ¹ .

Rezerva succesorala este, asadar, acea parte din mostenire de care defunctul, in prezenta unor anumite categorii de mostenitori nu poate dispune prin acte juridice cu titlu gratuit (nici intre vii si nici pentru cauza de moarte) si care se defera de drept mostenitorilor rezervatari.

Cotitatea disponibila este partea din mostenire care excede rezervei si de care defunctul poate dispune liber prin acte juridice cu titlu gratuit (fie acte juridice intre vii fie pentru cauza de moarte) chiar in prezenta mostenitorilor rezervatari.

Ratiunile instituirii inca de dreptul roman a rezervei succesorale rezida in protectia intereselor de familie, caci este firesc ca o parte a mostenirii sa fie asigurata celor mai apropiate rude ale defunctului, iar pe de alta parte, ea constituie un zagaz impotriva slabiciunilor si pornirilor omenesti spre risipirea nefireasca a averii in dauna unor membri apropiati ai familiei cum sunt copii si parintii si apoi sotul supravietuitor ² . Limitarea rezervei la un cerc mai restrans de persoane sau a-i conferi numai un caracter alimentar, cum s-a propus la un moment dat, nu poate fi luata azi in considerare, astfel de propuneri venind, la timpul potrivit, in intampinarea tendintei de limitare pe toate caile a proprietatii private, preocupare specifica societatii comuniste ³ .

Patrimoniul defunctului se imparte, asadar, in doua parti, in cazul in care a facut donatii sau a instituit legatari si are mostenitori rezervatari. O parte este constituita din rezerva care se cuvine de drept mostenitorilor rezervatari chiar impotriva vointei defunctului si cealalta care constituie cotitatea disponibila cu privire la care vointa sa nu are nici o limitare.

Prin rezerva succesorala se apara nu numai interesele mostenitorilor rezervatari de actele cu titlu gratuit facute in favoarea unor persoane straine de familie ci si in cazul in care au fost facute in favoarea altor mostenitori legali, chiar rezervatari. Cand defunctul, de pilda, are mai multi copii, poate sa-i gratifice pe unii dintre ei favorizandu-i in dauna celorlalti, dar numai in limitele rezervei succesorale. In acest mod defunctul poate restabili o inegalitate patrimoniala existenta, din varii motive, intre copiii sai, dar nici nu o poate face discretionar in sensul de a-i avantaja fara justificare pe unii in dauna altora caci rezerva succesorala il opreste. ⁴ Se poate vorbi, asadar, de o functie ordonatoare si de protectie in familie a institutiei rezervei succesorale.

Caracterele juridice ale rezervei succesorale. In primul rand, rezerva este o parte din mostenire (pars hereditas) in sensul ca reprezinta o fractiune din succesiune, iar nu din fiecare bun individual-determinat din averea defunctului (pars bonorum) cum era in dreptul roman (pars bonorum). Nu are, cu alte cuvinte, importanta din ce bunuri este formata ea in concret, cum nici cotitatea disponibila, ci este important sa se asigure mostenitorilor rezervatari fractiunea reglementata de lege din succesiune. Defunctul are libertatea de a stabili, de pilda, ce anume bunuri revin mostenitorilor rezervatari si ce bunuri vor reveni legatarilor, cu conditia, precizata mai sus, de a se asigura mostenitorilor rezervatari fractiunea valorica stabilita de lege din intregul mostenirii, dupa un procedeu de calcul la care ne vom referi mai tarziu ⁵ . In acest sens se va avea in vedere nu numai patrimoniul defunctului la data mortii sale ci si donatiile facute in timpul vietii care se vor adauga la activul net al succesiunii.

Din caracterizarea rezervei succesorale ca parte a mostenirii rezulta urmatoarele consecinte:

- rezerva nu poate fi pretinsa decat de acei mostenitori stabiliti de legiuitor ca fiind rezervatari dar care vin efectiv la mostenire. Cu alte cuvinte, vor culege rezerva succesorala numai aceia dintre ei care avand, prin clasa si gradul de mostenitori din care fac parte, chemare la acea mostenire, au capacitate succesorala, nu sunt nedemni si nu au renuntat la mostenire. De pilda, parintii nu vor avea dreptul la mostenire, si deci nici la rezerva, desi sunt determinati de legiuitor ca mostenitori rezervatari, daca exista descendenti ai defunctului, care, facand parte din clasa I de mostenitori ii inlatura pe parinti, care fac parte din clasa a II-a de mostenitori. Cum, tot astfel, nepotii in linie dreapta ai defunctului nu vor culege mostenirea si nici rezerva in prezenta copiilor acestuia, desi fac parte din aceeasi clasa de mostenitori si toti sunt mostenitori rezervatari, dar acestia din urma sunt rude de gradul I cu defunctul si-i inlatura pe nepotii de fiu care sunt rude de gradul II cu defunctul. Tot asa vor fi inlaturati si aceia dintre mostenitorii rezervatari virtuali care sunt nedemni sau au renuntat la mostenire;

- mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva in natura si in plina proprietate, fara a putea fi obligati sa primeasca numai contraechivalentul ei in bani. Acest lucru se poate intampla cu titlu de exceptie numai ca, de pilda, atunci cand bunul donat a fost instrainat de catre donatar mai inainte de deschiderea succesiunii. Mostenitorii rezervatari sunt indreptatiti a primi bunurile care alcatuiesc rezerva fara ca acestea sa fie afectate de sarcini ca uzufructul, ei trebuind sa se bucure de plenitudinea atributelor dreptului de proprietate asupra lor ⁶ ;

- rezerva se atribuie mostenitorilor in mod global, sau colectiv. Intinderea ei se stabileste dupa numarul mostenitorilor rezervatari, dar se atribuie dupa regulile mostenirii legale in indiviziune. Din caracterul ei global nu se poate trage concluzia ca daca unii din mostenitorii rezervatari renunta la mostenire sau sunt nedemni, de partea lor de rezerva ar profita ceilalti mostenitori rezervatari caci, asa cum am aratat, ea se calculeaza in functie de numarul mostenitorilor care vin efectiv la mostenire. Altfel spus, cine nu mosteneste nu poate fi rezervatar ⁷ .

Numai sotului supravietuitor rezerva i se atribuie individual.

- rezerva ca parte a mostenirii este stabilita in mod imperativ de lege. Nici defunctul si nici prezumtivii mostenitori rezervatari nu pot modifica, de pilda, intinderea rezervei cuvenite unuia sau altuia dintre mostenitorii rezervatari. Sunt, asadar, interzise orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze care ar aduce atingere rezervei succesorale, sub sanctiunea nulitatii absolute ⁸ . Mostenitorii rezervatari nu pot nici sa o accepte si nici sa renunte la ea inainte de deschiderea mostenirii caci ar savarsi si ei astfel pacte asupra unei succesiuni viitoare lovite de nulitate absoluta ⁹ .

In al doilea rand, in literatura de specialitate se vorbeste de caracterul indisponibil al rezervei afirmandu-se ca ea este relativ si partial lovita de indisponi-bilitate ¹⁰ , iar practica judiciara declarand rezerva chiar ca fiind inalienabila si insesizabila ¹¹ . Rezerva, s-a spus, este relativ lovita de indisponibilitate, caci fiind o parte a mostenirii ea se cuvine de drept mostenitorilor rezervatari. Altfel spus, numai in prezenta mostenitorilor rezervatari aceasta parte din mostenire este indisponibila. Apoi de asemenea s-a precizat ca ea este partial lovita de indisponibilitate pentru ca, pe de o parte, indisponibilitatea se refera numai la o parte din mostenire, iar pe de alta parte, pentru ca vizeaza numai o anumita categorie de acte juridice si anume cele cu titlu gratuit. Actele cu titlu oneros nu sunt limitate in nici un fel ¹² .

Aceste caracterizari ale rezervei, cum bine s-a precizat ^{13 ,} sunt de natura a crea confuzii.

Cata vreme o persoana este in viata bunurile sale (sau o parte din ele) nu se poate spune ca sunt inalienabile si insesizabile caci orice proprietar este indreptatit sa le instraineze, chiar si cu titlu gratuit. Creditorii pot de asemenea urmari bunurile datornicilor chiar si dupa moartea lor. Abia dupa deschiderea succesiunii, daca exista mostenitori rezervatari, ceea ce numai atunci se poate stabili, care au acceptat mostenirea si nu sunt nedemni, actele liberale ale defunctului, daca prin ele se aduce atingere rezervei, sunt supuse reductiunii pana la limita cotitatii disponibile.

Mostenitorii rezervatari

Potrivit prevederilor art. 841-843 C. civ. precum si ale art. 1 si art. 2 din Legea nr. 319/1944 sunt mostenitori rezervatari:

- descendentii defunctului la infinit;

- ascendentii privilegiati;

- sotul supravietuitor.

Este de observat ca fratii si surorile defunctului si descendentii lor cu toate ca fac parte din aceeasi clasa de mostenitori cu ascendentii privilegiati (clasa a II-a mixta de mostenitori) nu sunt considerati mostenitori rezervatari.

Legiuitorul stabileste direct numai cota de mostenire de care defunctul poate dispune prin liberalitati, adica cotitatea disponibila si numai indirect rezerva, care reprezinta partea ce ramane, desi daca se incalca rezerva prin liberalitati ea se va asigura cu prioritate prin reductiunea liberalitatilor.

2.1. Rezerva cuvenita descendentilor. Articolul 841 C. civ. stabileste intinderea cotitatii disponibile si ipso facto intinderea rezervei in functie de numarul descendentilor. Cotitatea disponibila este de 1/2 din bunurile defunctului daca acesta lasa un copil, de 1/3 din mostenire daca lasa doi copii si de 1/4 daca lasa trei sau mai multi copii.

Rezulta asadar ca rezerva este de 1/2 pentru un copil, 2/3 pentru doi copii si 3/4 pentru trei sau mai multi copii. Potrivit art. 842 C. civ. in notiunea de descendenti trebuie sa cuprindem nu numai pe cei de gradul I, adica copiii defunctului, ci si pe urmasii lor in linie dreapta la infinit, indiferent daca sunt din casatorie, din afara ei sau din adoptie si indiferent daca vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare (in cazul descendentilor de gradul II si urmatoarele). In ce priveste copiii din adoptie, potrivit Legii nr. 273/2004, in prezent exista un singur fel de adoptie si anume cu efectele unei filiatiuni firesti, astfel ca cel adoptat va beneficia de rezerva numai dupa parintii sai adoptivi iar nu dupa parintii sai naturali sau ceilalti ascendenti din familia fireasca. In cazul infierilor realizate inainte de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 25/1997 (in prezent abrogata prin Legea nr. 273/2004) exista si infierea cu efecte restranse cand, pastrandu-se legaturile de rudenie dintre cel infiat si familia de sange, infiatul si descendentii sai aveau vocatie la succesiune, inclusiv la rezerva, atat fata de ascendentii rezultati din infiere cat si fata de cei firesti, dar cum efectele acestei infieri se limitau la cel infiat si infietori, infiatul si descendentii sai nu aveau calitatea de mostenitori si, pe cale de consecinta, nici dreptul la rezerva fata de ascendentii infietorului.

a. Descendentii de care se tine seama la stabilirea rezervei. Intrucat legiuitorul vorbeste in art. 841 C. civ. de "copii lasati" s-au nascut discutii contradictorii in doctrina cu privire la faptul daca la calculul rezervei se vor avea in vedere numai descendentii care vin efectiv la mostenire sau si de cei care sunt renuntatori sau nedemni. Parerea dominanta, pe care o consideram cea corecta, este aceea ca urmeaza a se avea in vedere numai descendentii care vin efectiv la mostenire, iar nu si cei care sunt straini de aceasta, cum sunt renuntatorii si nedemnii 1 .

b. Calculul rezervei cand vin la mostenire descendenti de gradul II sau urmatoarele. Atunci cand la mostenire vin descendenti de gradul I este limpede ca la calculul rezervei se va tine seama de numarul lor, potrivit art. 841 C. civ., iar rezerva se va imparti intre ei in cote egale. Se poate insa intampla ca la mostenire sa vina si sau numai descendenti de grad mai indepartat, nepot sau stranepoti. Acestia pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare.

In cazul in care nepotii, stranepotii etc., vin la mostenire prin reprezentare se accepta in mod unanim ca rezerva se calculeaza in functie de numarul tulpinilor, adica in functie de numarul descendentilor de prim grad si nu in functie de numarul efectiv al descendentilor. De pilda, daca defunctul a avut doi copii, din care unul este predecedat, iar acesta a avut la randul sau doi copii, acestia din urma vor veni la mostenirea bunicului lor prin reprezentarea tatalui lor predecedat. In total vom avea, asadar, trei mostenitori rezervatari, dar rezerva se va calcula numai in functie de cele doua tulpini, adica de mostenitorii de gradul I si de numarul efectiv al mostenitorilor rezervatari care vin la mostenire. Argumentul este acela ca nepotii il reprezinta numai pe tatal lor predecedat si nu pot lua mai mult decat ar fi luat tatal lor daca era in viata. In concret in exemplul dat rezerva va fi de 2/3 din mostenire din care 1/3 va lua fiul in viata al defunctului iar cealalta treime va reveni celor doi nepoti impreuna (art. 841 C. civ.).

Problema este controversata in ipoteza in care nepotii sau stranepotii vin la mostenire in nume propriu iar nu prin reprezentare. Parerea dominanta in doctrina este aceea potrivit careia si de aceasta data rezerva se va stabili tot in functie de numarul descendentilor de gradul I si nu in functie de numarul descendentilor care vin efectiv la mostenire. 2 S-a exprimat insa si opinia contrara potrivit careia atunci cand descendentii de grad II sau mai indepartati vin la mostenire in nume propriu, pentru ca cei de gradul I au renuntat sau sunt nedemni, rezerva trebuie calculata in functie de numarul lor efectiv si nu pe tulpini. 3

In adevar aceasta de a doua opinie este riguros determinata de regulile care guverneaza rezerva si reprezentarea succesorala, dar exista puternice argumente care ne indreptatesc sa impartasim prima opinie, majoritara in doctrina si practica judecatoreasca. S-a argumentat ca daca s-ar lua in considerare la calculul rezervei numarul efectiv al mostenitorilor de gradul II si urmatoarele s-ar putea ajunge ca cei de gradul I sa renunte la mostenire pentru motivul ca venind copiii lor sa culeaga mostenirea rezerva ar fi mult mai mare. Or rezerva este, cum am aratat, imperativ stabilita de legiuitor, si nu poate fi modificata prin vointa mostenitorilor 4 .

In cazul in care defunctul a avut unul sau mai multi copii care insa nu mai exista la data deschiderii succesiunii, fiind predecedati, comorientii sai code-cedati, si nu au la randul lor descendenti care sa vina prin reprezentare la mostenire, ei nu pot fi luati in considerare la stabilirea rezervei intrucat nu au capacitate succesorala si astfel nu sunt mostenitori legali si nici rezervatari. Daca insa ar vea urmasi care pot si vin la mostenire ei (dar numai ei) vor fi avuti in vedere la calculul rezervei, caci urmasii lor vin la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu. 5

2.2. Rezerva cuvenita ascendentilor privilegiati. Ascendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie sau din afara ei precum si din adoptie. Ei fac parte din clasa a II-a mixta de mostenitori impreuna cu fratii si surorile defunctului si descendentii acestora. Acestia din urma (colateralii privilegiati) nu sunt insa mostenitori rezervatari putand fi exeredati in totalitate de catre defunct.

Parintii defunctului vin la mostenire numai daca nu exista descendenti (clasa I de mostenitori) sau acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire.

Potrivit art. 843 C. civ., asa cum a fost modificat prin Legea nr. 134/1947, rezerva parintilor (determinata tot indirect prin stabilirea cotitatii disponibile) este de 1/2 din bunurile defunctului cand vin la mostenire ambii parinti si de 1/4 cand vine numai unul din ei.

Cat priveste rezerva parintilor din adoptie, in prezent Legea nr. 273/2004 reglementeaza numai adoptia cu efecte depline, astfel ca parintii naturali ai defunctului nu mai au calitatea de mostenitori ai acestuia. Daca adoptia se desface sau este desfiintata, parintii firesti redobandesc drepturile parintesti, inclusiv cele succesorale 6 .

In cazul in care la moartea defunctului raman in viata ambii parinti dar unul este nedemn sau renuntator, rezerva se va stabili avand in vedere numai parintele care vine efectiv la mostenire intrucat prin nedemnitate sau renuntare celalalt este strain de mostenire 7 . S-a sustinut insa si parerea pe care nu o impartasim, ca renuntarea sau nedemnitatea unuia din parinti ar avea drept efect ca celalalt parinte sa culeaga intreaga rezerva de 1/2 din mostenire, afara numai daca nu concureaza cu colateralii privilegiati, situatie in care ar urma ca renuntarea sau nedemnitatea unuia din parinti sa profite colateralilor privilegiati 8 .

2.3. Rezerva cuvenita sotului supravietuitor. Sotul supravietuitor este, potrivit Legii nr. 319/1944, care reglementeaza drepturile succesorale ale acestuia, mostenitor rezervatar, iar potrivit art. 2 din acest act normativ rezerva sa este de 1/2 din cota sa succesorala ca mostenitor legal 9 . Cota succesorala a sotului supravietuitor, asa cum rezulta din art. 1 din Legea nr. 319/1944, difera dupa clasa de mostenitori cu care vine in concurs, astfel ca pentru a determina rezerva sa succesorala, in toate cazurile, va trebui sa se determine pe baza de probe calitatea mostenitorilor legali si a legatarilor care nu fac parte din cele patru clase de mostenitori. 10 In toate cazurile se vor avea in vedere numai mostenitorii care vin efectiv la mostenire nu si renuntatorii, nedemnii sau cei exheredati. 11 Asa fiind, rezerva sotului supravietuitor este de:

- 1/8 din mostenire cand vine in concurs cu descendentii, indiferent de numarul lor sau de gradul de rudenie cu defunctul (1/2 din 1/4);

- 1/6 din mostenire cand vine in concurs cu ascendentii privilegiati si cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor (1/2 din 1/3);

- 1/4 din mostenire cand vine in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor (1/2 din 1/1). Asadar, in cazul celei de a doua clase mixte de mostenitori rezerva este diferita dupa cum sunt sau nu prezente ambele categorii de mostenitori care o compun;

- 3/8 din mostenire cand vine in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a II-a de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a de mostenitori), indiferent de numarul lor (1/2 din 3/4);

- 1/2 din mostenire cand vine in concurs cu orice alti mostenitori ai defunctului in afara de cei legali (1/2 din 1/1).

Avand in vedere ca potrivit Legii nr. 319/1944 sotul supravietuitor are un drept la mostenire special asupra mobilelor, darurilor de nunta si obiectelor apartinand gospodariei casnice (art. 5) precum si dreptul de abitatie (art. 4), s-a facut precizarea ca sotul supravietuitor are calitatea de mostenitor rezervatar numai in ce priveste partea sa de mostenire legala iar nu si cu privire la aceste drepturi speciale. Acestea pot fi inlaturate prin vointa defunctului prin acte cu titlu gratuit, cu conditia ca prin ele sa nu se aduca atingere rezervei sale, care se va calcula avand in vedere valoarea integrala a mostenirii, asadar, inclusiv valoarea darurilor de nunta si a mobilierului casnic 12 . Daca defunctul nu a dispus in nici un fel de mobilierul casnic si darurile de nunta, ele se cuvin in intregime sotului supravietuitor, daca nu vine in concurs cu descendentii. In ce priveste ascendentii privilegiati intr-o atare situatie, rezerva lor se calculeaza numai in functie de valoarea celorlalte bunuri lasate de defunct intrucat ei nu au vocatie succesorala legala si nici testamentara la bunurile mobile apartinand gospodariei casnice si la darurile de nunta. Daca insa defunctul a dispus prin acte liberale de aceste bunuri sau printr-o dispozitie expresa de exheredare a sotului supravietuitor, aceste bunuri vor fi avute in vedere atat la calculul rezervei ascendentilor privilegiati cat a sotului supravietuitor 13 .

a. Caracterele speciale ale rezervei sotului supravietuitor. Fata de rezerva celorlalti mostenitori rezervatari, cea a sotului supravietuitor are unele particularitati:

- rezerva sotului supravietuitor nu are caracter colectiv, cum este situatia in cazul celorlalti mostenitori rezervatari, ci se atribuie individual;

- rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa dintr-o cota variabila in functie de categoria de mostenitori cu care vine in concurs. Rezerva de 1/2 din mostenire o are sotul supravietuitor numai cand nu concureaza cu nici unul din mostenitorii legali si exista liberalitati peste cotitatea disponibila iar sotul supravietuitor este in situatia de a cere reductiunea liberalitatilor excesive;

- rezerva sotului supravietuitor, spre deosebire de rezerva descendentilor si a ascendentilor privilegiati, care sunt fractiuni din mostenire, este o fractiune din portiunea care i se cuvine ca mostenitor legal (portio legitima est portio portionis ab intestato).

b. Rezerva sotului supravietuitor se imputa asupra cotitatii disponibile? Asa cum am vazut sotul supravietuitor a fost instituit mostenitor rezervatar relativ recent prin Legea nr. 319/1944, alaturandu-se celorlalti mostenitori rezervatari determinati prin Codul civil. Coroborarea prevederilor acestui act normativ cu cele ale Codului civil, asa cum vom vedea, nu este uneori usor de facut. In privinta rezervei se prefigurau doua posibilitati. Prima ar fi aceea de a considera ca rezerva sotului supravietuitor conduce la micsorarea corespunzatoare a rezervei celorlalti mostenitori rezervatari, iar a doua ca rezerva acestuia trebuie sa se impute asupra cotitatii disponibile producand o micsorare corespunzatoare a acesteia. S-a admis, pana nu de mult, ca de vreme ce legea nu a prevazut ca prin instituirea rezervei sotului supravietuitor ar urma sa se micsoreze rezerva celorlalti mostenitori rezervatari, aceasta s-ar imputa exclusiv asupra cotitatii disponibile de care de cuius poate sa dispuna liber prin actele sale liberale, rezerva celorlalti mostenitori rezervatari ramanand neatinsa 14 .

Referat: Contractul de mandat - notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1 Referat: Contract de Colaborare

In adevar, in ipoteza in care sotul supravietuitor vine singur la mostenire sau in concurs cu alti mostenitori nerezervatari, rezerva sa se calculeze raportat la intreaga mostenire. De pilda, daca defunctul a lasat ca mostenitori pe sotia sa supravietuitoare si a instituit ca legatara universala pe sora sa (asadar, nu exista alti mostenitori rezervatari, nici descendenti si nici ascendenti privilegiati), rezerva sotului supravietuitor va fi de 1/4 din intreaga mostenire, iar sora defunctului (legatara universala) va beneficia de restul de 3/4 din mostenire. Daca legatarul universal ar fi un tert rezerva sotului supravietuitor va fi de 1/2 din mostenire [art. 2 coroborat cu art. 1 lit. e) din Legea nr. 319/1944] iar restul de 1/2 va reveni legatarului 15 .

Pentru ipoteza in care sotul supravietuitor vine in concurs cu alti mostenitori rezervatari solutia imputarii rezervei acestuia in mod exclusiv asupra cotitatii disponibile nu poate fi acceptata. 16 Concluzia care la lumina textelor in vigoare este de acceptat este aceea potrivit careia rezerva sotului supravietuitor se imputa asupra masei succesorale, deci nici exclusiv asupra cotitatii disponibile, dar nici asupra rezervei celorlalti mostenitori rezervatari. Se argumenteaza cu aceea ca de vreme ce in cadrul mostenirii legale se admite ca partea sotului supravietuitor micsoreaza partile ce se cuvin celorlalti mostenitori, caci se imputa asupra masei succesorale, tot astfel trebuie sa stea lucrurile si in cadrul mostenirii testamentare, in sensul ca rezerva sotului supravietuitor micsoreaza rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cum micsoreaza si cotitatea disponibila. Mai intai se calculeaza rezerva sotului supravietuitor, din mostenirea lasata de defunct, iar partile celorlalti mostenitori legali, inclusiv rezervatari, se vor calcula din masa succesorala ramasa dupa defalcarea cotei sotului supravietuitor. Asa fiind, adoptarea Legii nr. 319/1944 influenteaza nu numai cotele legale ale tuturor mostenitorilor cu care sotul supravietuitor concureaza, ci si rezerva prevazuta in favoarea unora din ei. Se modifica astfel rezerva ascendentilor privilegiati 17 , dar si a descendentilor cand vin, asadar, in concurs cu sotul supravietuitor. Rezerva lor se va calcula nu asupra intregii mosteniri ci asupra masei succesorale ramase dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor 18 .

c. Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor cand vine in concurs cu copii ai defunctului dintr-o casatorie anterioara. Articolul 939 C. civ. prevede ca atunci cand sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu copii ai defunctului dintr-o casatorie anterioara el nu poate beneficia de liberalitati din partea defunctului decat cel mult de o parte egala cu a copilului care a primit cel mai putin si in nici un caz mai mult de 1/4 din mostenire. S-a instituit astfel o cotitate disponibila speciala prin care legiuitorul a urmarit sa apere copiii dintr-o casatorie anterioara a sotului defunct fata de influentele si presiunile la care ar putea fi suspus din partea sotului din cea de-a doua sau subsecventa casatorie, in sensul de a-i face liberalitati in defavoarea copiilor sai. Astfel, daca la moartea lui de cuius a ramas un copil dintr-o casatorie anterioara sotul supravietuitor va putea primi, prin donatie sau legat, maximum cota de 1/4 din mostenire, desi cotitatea disponibila ordinara este de 1/2 din mostenire. Textul legal se refera numai la donatii dar, in mod unanim, atat in doctrina 19 cat si in practica judiciara 20 se accepta ca in notiunea de "daruire" folosita de legiuitor trebuie sa includem si legatele, asadar, toate liberalitatile facute de defunct in favoarea sotului sau din a doua sau subsecventa casatorie.

Asa fiind in doctrina s-au facut unele precizari pentru anumite situatii speciale.

Astfel, chiar daca data testamentului prin care defunctul a instituit ca legatar pe sotul sau din cea de-a doua sau subsecventa casatorie, este anterioara incheierii casatoriei, limitarea cotitatii disponibile la maximum 1/4 din mostenire, potrivit art. 939 C. civ., se va aplica si in acest caz. Altfel, pentru evitarea aplicarii acestei dispozitii legale s-ar putea face un testament olograf antedatat.

In cazul in care defunctul a facut donatii in favoarea sotului sau supravietuitor din cea de-a doua sau subsecventa casatorie si are copii dintr-o casatorie anterioara, iar donatiile sunt anterioare acestei din urma casatorii, se vor aplica de asemenea dispozitiile art. 939 C. civ., daca se dovedeste ca donatiile au avut in vedere aceasta din urma casatorie care a constituit, asadar, cauza impulsiva si determinanta. Trebuie insa sa fie vorba de donatii care nu sunt supuse raportului, intrucat daca donatiile sunt supuse raportului vor fi readuse la masa succesorala, fie in natura, fie prin echivalent si reprezinta, cum s-a spus 21 , doar un avans asupra mostenirii.

Dispozitiile art. 939 urmeaza de asemenea a se aplica si in ipoteza in care defunctul a dispus exheredarea directa partiala a descendentilor din casatoria anterioara, iar de aceasta exheredare beneficiaza sotul supravietuitor din ultima casatorie.

d. Copiii la care se refera art. 939 C. civ. Textul art. 939 C. civ. se refera expres la "copiii dintr-un alt maritagiu" dar in prezent se admite ca el se va aplica si copiilor din afara casatoriei, care sunt asimilati prin dispozitiile Codului familiei celor din casatorie.

De asemenea, textul se aplica si copiilor adoptati, cu efecte depline sau cu efecte restranse cu conditia ca adoptia sa fie anterioara incheierii celei de a doua sau subsecvente casatorii.

Pentru a li se putea aplica dispozitiile art. 939 C. civ. copiii trebuie sa existe sau sa fie, cel putin, conceputi, la data deschiderii succesiunii. Se vor avea in vedere numai copii care vin efectiv la mostenire si nu cei renuntatori sau nedemni.

Prevederile art. 939 C. civ. nu se refera numai la descendentii de gradul I ai defunctului ci si la cei de gradul II si III etc. In cazul lor insa rezerva urmeaza a se stabili nu pe capete, adica dupa numarul lor, ci in functie de numarul tulpinilor, adica al descendentilor de gradul I.

e. Determinarea cuantumului cotitatii disponibile si corelatia dintre dispozitiile art. 939 C. civ. cu cele ale Legii nr. 319/1944. In sistemul Codului civil, inainte de adoptarea Legii nr. 319/1944, cand sotul supravietuitor nu era mostenitor legal, putand fi gratificat ca orice tert in limitele cotitatii disponibile, iar in concurs cu descendentii defunctului dintr-o casatorie anterioara, in limitele cotitatii disponibile speciale, determinarea cotitatii disponibile speciale nu ridica probleme deosebite. Pentru calculul ei la numarul copiilor care veneau efectiv la mostenire, indiferent de casatoria din care proveneau, se mai adauga o unitate (sotul supravietuitor) numar la care se impartea mostenirea. Rezultatul astfel obtinut reprezenta cotitatea disponibila speciala de care putea beneficia sotul supravietuitor prin donatii sau legate. Aceasta cotitate disponibila speciala nu putea fi mai mare decat partea copilului care a luat mai putin, care este o limita variabila, si nu putea depasi, oricum, 1/4 din mostenire, care este o limita fixa si maxima. Daca se obtinea o diferenta peste limita cotitatii disponibile speciale, aceasta se impartea intre copii, cu conditia ca defunctul sa nu fi dispus de ea, in limita cotitatii disponibile ordinare, in favoarea unui tert 22 . Se pot da numeroase exemple. Astfel, daca la mostenire vin: un copil dintr-o casatorie anterioara si unul din ultima casatorie, impreuna cu sotul supravietuitor, prin impartirea mostenirii la trei rezulta cota de 1/3, dar sotul supravietuitor nu poate lua decat maximul de 1/4 (cotitatea disponibila speciala prevazuta de art. 939 C. civ.) restul de 3/4 revenind copiilor. Defunctul ar fi putut dispune, in aceasta ipoteza, in favoarea unui tert de 1/12 din mostenire care reprezinta diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala situatie in care copiii ar fi luat numai 2/3 din mostenire care reprezinta rezerva lor succesorala potrivit art. 841 C. civ.

Dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 319/1944 in practica judecatoreasca s-a pus problema daca art. 939 C. civ. a mai ramas in vigoare, iar raspunsul a fost afirmativ, intrucat ratiunile pentru care a fost instituita cotitatea disponibila speciala subzista si in prezent. Aceasta, pe de o parte, iar pe de alta parte, textul legal nu a fost abrogat in mod expres prin noua lege adoptata.

In privinta raportului dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara s-a precizat ca cele doua cotitati nu se cumuleaza, cotitatea disponibila speciala imputandu-se asupra cotitatii disponibile ordinare. In consecinta, cotitatea disponibila speciala fiind mai mare decat cea speciala, defunctul, dupa ce a facut liberalitati in favoarea sotului din ultima casatorie, in limita cotitatii disponibile speciale, mai poate face liberalitati si in favoarea unor terti numai pentru diferenta dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara, pentru a nu incalca rezerva copiilor.

Pentru ipoteza in care defunctul a fost casatorit de mai mult de doua ori s-a exprimat parerea ca toti sotii anteriori impreuna cu sotul supravietuitor pot beneficia de liberalitati din partea defunctului numai in limitele cotitatii disponibile speciale 23 . Consideram insa ca in mod corect s-a nuantat in doctrina ca in Codul nostru civil, spre deosebire de cel francez, sunt vizate numai liberalitatile facute sotului supravietuitor, iar sotii anteriori sunt considerati terti, astfel ca ei pot beneficia de liberalitati in limita cotitatii disponibile ordinare 24 .

De asemenea, in mod unanim doctrina a imbratisat opinia ca dupa aparitia Legii nr. 319/1944, in cazul concursului dintre sotul supravietuitor si copiii defunctului dintr-o casatorie anterioara, drepturile sotului supravietuitor nu sunt numai cele determinate de prevederile art. 939 C. civ. Potrivit noilor reglementari sotul supravietuitor este mostenitor legal rezervatar spre deosebire de situatia sa anterioara cand era un mostenitor neregulat si nerezervatar. Determinarea cuantumului cotitatii disponibile speciale si a celei ordinare precum si problema atribuirii diferentei dintre acestea doua a dat nastere la solutii divergente in doctrina si practica judecatoreasca. 25

Consideram ca modul corect de calcul este urmatorul: in primul rand se stabileste rezerva sotului supravietuitor, care este 1/8 (1/2 din 1/4), aceasta se imputa, cum am aratat, asupra intregii mosteniri, potrivit art. 1-2 din Legea nr. 319/1944, iar rezerva copiilor, prevazuta de art. 841 C. civ. se calculeaza asupra restului mostenirii, asadar asupra cotei ramase de 7/8. Sotul supravietuitor poate beneficia, asadar, pe langa rezerva sa de 1/8 din mostenire, de cotitatea disponibila speciala, reglementata de art. 939 C. civ. de maximum 1/4, fara sa se aduca atingere rezervei copiilor. Daca cotitatea disponibila speciala este mai mica decat cotitatea disponibila ordinara, defunctul va putea dispune de aceasta diferenta in favoarea oricui, cu exceptia sotului din ultima casatorie, caci prin instituirea cotitatii disponibile speciale nu s-a creat o rezerva succesorala speciala corelativa in favoarea copiilor 26 . Spre deosebire de art. 841 C. civ. prin prevederile art. 939 C. civ. legiuitorul a limitat dreptul de dispozitie numai in favoarea sotului supravietuitor din ultima casatorie (daca sunt copii din afara acestei ultime casatorii) ceea ce nu inseamna si instituirea unei rezerve speciale in favoarea unei alte persoane. Asadar, daca defunctul nu a dispus de diferenta dintre cele doua cotitati, sau desi a dispus o atare dispozitie, potrivit art. 939 C. civ., este limitata la maximum 1/4, cum am vazut, acea diferenta se va imparti potrivit regulilor mostenirii legale, adica 1/4 sotului supravietuitor, iar 3/4 copiilor, in acest fel realizandu-se coroborarea dintre prevederile art. 939 C. civ. cu cele ale Legii nr. 319/1944 27 .

f. Sanctiunea depasirii cotitatii disponibile speciale. In cazul incalcarii dispozitiilor art. 939 C. civ. isi gasesc aplicare dispozitiile art. 847 C. civ. privitoare la reductiunea liberalitatilor excesive care urmeaza a fi reduse la limita, de aceasta data, a cotitatii disponibile speciale.

Dreptul de a cere reductiunea liberalitatilor ce depasesc cotitatea disponibila speciala, reglementata de art. 939 C. civ. apartine numai copiilor in favoarea carora s-a instituit aceasta cotitate disponibila. Asadar, numai copiii dintr-o casatorie anterioara ultimei casatorii a defunctului, care vin efectiv la mostenire, vor avea calitatea de a invoca dispozitiile art. 939 C. civ. Reductiunea profita indirect si copiilor din ultima casatorie a defunctului precum si colegatarilor conjunctivi cu sotul supravietuitor, dar ei nu vor putea invoca dispozitiile privind cotitatea disponibila speciala, caci aceasta nu a fost instituita in favoarea lor 28 .

In ipoteza in care defunctul a facut liberalitati nu numai in favoarea sotului din ultima casatorie ci si a altor persoane, cu prilejul reductiunii se va avea in vedere ca liberalitatile facute in favoarea sotului din ultima casatorie sa nu depaseasca cotitatea disponibila speciala si, impreuna cu cele facute in favoarea altor persoane, sa nu depaseasca cotitatea disponibila ordinara.

Prin prevederile art. 940 alin. (2) C. civ. se instituie insa, prin exceptie, si sanctiunea nulitatii absolute atunci cand incalcarea cotitatii disponibile speciale s-a realizat prin donatii deghizate sau prin persoane interpuse (adica prin acte juridice simulate), intrucat se prezuma ca au fost facute pentru fraudarea drepturilor succesorale ale copiilor defunctului din casatoria anterioara. S-a precizat chiar ca sanctiunea nulitatii absolute opereaza si in ipoteza in care, valoric, aceste acte juridice se incadreaza in limita cotitatii disponibile speciale prevazuta de art. 939 C. civ. intrucat ele ar fi determinate de intentia de fraudare a drepturilor descendentilor din casatoria anterioara a defunctului 29 . Sanctiunea nulitatii absolute priveste insa numai donatiile deghizate sau facute prin interpunere de persoane iar nu si pe cele indirecte, cum, de pilda, este renuntarea unui sot colegatar la un legat in favoarea celuilalt sot colegatar, intrucat astfel de acte juridice nu contin nici un element secret 30 .

Actiunea in constatarea nulitatii absolute poate fi intentata de orice descendent al defunctului care vine la mostenire, el trebuind sa dovedeasca faptul deghizarii sau interpunerii de persoana, care se poate face prin orice mijloc de proba. Intrucat o atare dovada este destul de anevoioasa art. 941 C. civ. prezuma ca sunt persoane interpuse copiii sotului supravietuitor dintr-o alta casatorie (din afara casatoriei sau rezultati din adoptie) sau a unor rude ale sotului supravietuitor din ultima casatorie la a caror mostenire acesta avea vocatie in momentul in care s-a realizat acel act de dispozitie. Prezumtia este una absoluta (iuris et de iure) astfel ca nu poate fi combatuta prin nici un mijloc de proba.

Calculul rezervei si al cotitatii disponibile. Operatiile necesare pentru stabilirea masei de calcul a rezervei

Fractiunile care reprezinta rezerva si respectiv cotitatea disponibila nu se calculeaza asupra activului efectiv lasat de defunct ci asupra activului net, adica avand in vedere si liberalitatile facute de el in timpul vietii si pentru cauza de moarte. Se impune astfel reconstituirea patrimoniului sau prin calcul pe hartie pentru a vedea care ar fi fost acesta daca defunctul nu facea liberalitati, prin acte intre vii (donatii) si pentru cauza de moarte (legate). Numai raportat la aceasta masa succesorala («mostenire inchipuita» cum a fost denumita) ¹ se va putea determina daca s-a adus atingere rezervei succesorale si se impune reductiunea liberalitatilor facute peste cotitatea disponibila.

Potrivit art. 849 C. civ., pentru stabilirea masei succesorale se impun a fi efectuate trei operatiuni succesive:

a) stabilirea activului brut al mostenirii prin determinarea valorii bunurilor efectiv lasate de defunct la data deschiderii succesiunii;

b) stabilirea activului net al mostenirii prin scaderea pasivului din activul brut al acesteia;

c) reunirea fictiva, pentru calcul, la activul net al mostenirii a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii.

Stabilirea activului brut al mostenirii. Pentru stabilirea activului brut al mostenirii se impune identificarea tuturor valorilor patrimoniale pe care defunctul le avea la data deschiderii succesiunii, care, potrivit art. 849 C. civ., se vor evalua la valoarea lor din acest moment. Se includ aici drepturile reale, drepturile de creanta, chiar impotriva mostenitorilor, si cele de creatie intelectuala. In calcul vor fi cuprinse si bunurile de care defunctul a dispus prin legate sau donatii de bunuri viitoare, caci ele se afla in patrimoniul sau la data decesului.

Nu intra in acest calcul drepturile care se sting la moartea titularului lor cum sunt: renta viagera, uzufructul, abitatia, dreptul la pensie, creantele de intretinere. De asemenea, nu intra in calcul drepturile care se sting la moartea celui care lasa mostenirea, cand aceasta opereaza ca o conditie rezolutorie, iar bunurile donate se reintorc, potrivit art. 825 C. civ., in caz de predeces al donatarului in patrimoniul donatorului sau cand moartea reprezinta un termen incert extinctiv ² . Nu pot, de asemenea fi avute in vedere fructele naturale si civile percepute sau ajunse la scadenta dupa data deschiderii mostenirii sau adaugirile si imbunatatirile aduse unor bunuri din mostenire, dar dupa data decesului. Indemnizatia de asigurare de persoane platita de asigurator tertului beneficiar al asigurarii nu poate face parte din patrimoniul defunctului intrucat este formata din patrimoniul asiguratorului iar nu din cel al defunctului asigurat. Doar in ipoteza in care nu a fost desemnat tertul beneficiar al asigurarii si indemnizatia se plateste mostenitorilor, potrivit art. 32 din Legea nr. 136/1995, ea va fi inclusa in patrimoniul succesoral ³ . Nu pot fi avute in vedere nici creantele insolvabile sau nesigure si bunurile lipsite de valoare patrimoniala, cum sunt hartiile de familie, portretele, diplomele etc.

Stabilirea activului net al mostenirii. Activul net al mostenirii se obtine prin scaderea din activul brut a pasivului succesoral, adica a obligatiilor ce greveaza patrimoniul defunctului la momentul deschiderii mostenirii. Din modul in care este redactat art. 849 C. civ. rezulta ca scaderea pasivului din activul brut al mostenirii ar urma sa se realizeze dupa reunirea fictiva, pentru calcul, a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Atat in doctrina cat si in practica judecatoreasca se admite insa ca a doua operatie care trebuie facuta este scaderea pasivului din activul brut, asadar, inainte de reunirea pentru calcul a valorii donatiilor intrucat, in cazul mostenirilor insolvabile altfel s-ar reduce sau chiar desfiinta rezerva si cotitatea disponibila. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta parte, inversarea operatiilor fata de ordinea stabilita de art. 849 C. civ. se justifica si pentru ca donatiile facute de defunct in timpul vietii au incetat sa mai formeze gajul general al creditorilor chirografari de vreme ce bunurile au fost astfel legal instrainate inainte de deschiderea succesiunii ⁴ .

Pasivul este format, in principiu, din toate obligatiile defunctului existente in patrimoniul sau la data deschiderii succesiunii, inclusiv datoriile fata de mostenitori. Se includ aici si cheltuielile de inmormantare, cele efectuate cu administrarea si conservarea patrimoniului succesoral, care sunt de altfel facute in interesul comun al mostenitorilor. Nu se includ insa datoriile personale ale mostenitorilor ca taxele succesorale, onorariile etc., obligatiile care se sting la moartea celui ce lasa mostenirea, precum obligatia legala de intretinere fundamentata pe dispozitiile Codului familiei. In schimb, obligatia de intretinere contractuala sau renta viagera asumata prin contract urmeaza a fi incluse in pasivul succesoral, intrucat nu se sting la moartea celui ce lasa mostenirea.

Reunirea fictiva (pentru calcul) a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Potrivit art. 849 C. civ. cotitatea disponibila si implicit rezerva succesorala se calculeaza adaugandu-se, pentru calcul (asadar fictiv si nu efectiv), la activul net al mostenirii, valoarea donatiilor facute de defunct in timpul vietii. Legiuitorul prevede ca reunirea se face avandu-se in vedere starea bunurilor din momentul donatiei si valoarea acestora din momentul decesului lui de cuius. Daca bunul donat a pierit in mod fortuit in intervalul de timp de la data donatiei si pana la decesul celui ce lasa mostenirea, valoarea donatiei nu se mai reuneste la activul net, intrucat se apreciaza ca si in cazul in care bunul nu ar fi fost donat tot nu s-ar fi putut regasi in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii.

Aceasta reunire pentru calcul priveste toate donatiile facute de defunct, indiferent de forma acestora (autentica, donatii deghizate sau indirecte, daruri manuale etc.) si indiferent daca donatia a fost facuta in favoarea unuia din mostenitori sau a unui tert.

Dispozitiile legale privind asigurarea rezervei avand in caracter imperativ donatorul nu le poate excepta de la reunirea fictiva pentru calcul, chiar daca donatia respectiva este scutita de raport. In cazul donatiilor cu sarcini se va tine seama de valoarea sarcinii care va fi scazuta din valoarea bunului donat ⁵ . La donatiile remuneratorii se va lua in calcul numai ceea ce depaseste valoarea serviciilor prestate, intrucat numai acea parte constituie o liberalitate propriu-zisa ⁶ .

Gratuitatile la care se refera art. 759 C. civ. si care se fac indeobste in indeplinirea unor indatoriri sociale nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile. In aceasta categorie intra:

- cheltuielile de hrana, intretinere, educatie si invatatura, chiar daca defunctul nu avea obligatia legala de intretinere fata de acea persoana, caci numai in ce priveste raportul legiuitorul limiteaza astfel de cheltuieli la cele facute in favoarea descendentilor si a sotului, numai acestia fiind obligati la raport ⁷ ;

- darurile obisnuite facute la aniversari, botezuri etc.; inclusiv darurile de nunta de valoare obisnuita;

- cheltuielile de nunta.

Nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul masei succesorale nici actele juridice cu titlu oneros decat daca ele deghizeaza o donatie. Dovada deghizarii se poate face de catre mostenitorii rezervatari prin orice mijloc de proba, caci in materie de simulatie ei isi apara un drept propriu si nu unul mostenit de la defunct, avand, asadar, calitatea de terti fata de actul simulat ⁸ .

Calitatea de a cere reunirea fictiva la activul net al mostenirii a donatiilor facute de defunct o au mostenitorii defunctului dar si legatarii si donatarii gratificati de acesta ⁹ .

Intrucat proba simulatiei actelor oneroase, dar care deghizeaza o donatie, este destul de greu de facut, legiuitorul a instituit prin prevederile art. 845 C. civ. o prezumtie relativa ¹⁰ de gratuitate a actelor juridice de instrainare cu titlu oneros facute unui succesibil in linie dreapta in schimbul unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului. Prezumtia este de stricta interpretare si nu functioneaza daca dobanditorul nu este descendent in linie dreapta, ci ruda colaterala, de pilda un nepot ¹¹ , si nici atunci cand instrainarea este pura si simpla, adica fara sarcina rentei viagere sau rezerva uzufructului ¹² . De vreme ce aceasta prezumtie de gratuitate este circumscrisa de lege lata numai acestei categorii de acte juridice la care se refera art. 845 C. civ., iar exceptio est strictissimae interpretationis consideram si noi ca extinderea aplicarii ei si la alte categorii de acte juridice cum ar fi instrainarea cu sarcina intretinerii este inadmisibila ¹³ , chiar daca se poate invoca identitatea de ratiune, caci atunci, cum bine s-a spus ¹⁴ am putea extinde aplicarea acestor prevederi si pentru cazul instrainarii cu rezerva dreptului de abitatie sau de uz, ca varietati ale dreptului de uzufruct etc., or cu titlu de principiu s-a statuat ca nu se admite extinderea aplicarii acestor prevederi si la alte contracte chiar daca prin natura lor ar prezenta elemente de asemanare cu renta viagera sau uzufructul ¹⁵ .

Prevederile art. 845 C. civ. au aplicabilitate numai daca partile declara actul de instrainare ca fiind cu titlu oneros, iar daca ele declara actul cu titlu gratuit fictivitatea sarcinilor trebuie dovedita, simulatia nefiind prezumata ¹⁶ . In ipoteza in care nu se poate dovedi fictivitatea sarcinilor se va tine seama de valoarea rezultata din diferenta dintre valoarea bunului donat si valoarea sarcinii cu conditia ca sarcina sa nu reprezinte, ea insasi, o donatie indirecta, grefata pe o donatie directa ¹⁷ .

Prevederile art. 845 C. civ. se refera la instrainarile facute unui succesibil in linie dreapta. In legatura cu calitatea acestuia s-a precizat ca beneficiarul instrainarii trebuie sa aiba aceasta calitate in momentul instrainarii bunului, iar daca o dobandeste ulterior actului de instrainare, ca de pilda in cazul predecesului unui mostenitor in grad de rudenie mai apropiat cu defunctul, prezumtia de gratuitate nu functioneaza. Interpunerea de persoane trebuie dovedita, caci prezumtia de interpunere de persoane prevazuta de art. 812 C. civ., din materia incapacitatii de a primi liberalitati, nu are aplicare.

Cata vreme art. 845 C. civ. prevede ca prezumtia de gratuitate functioneaza doar in favoarea mostenitorilor rezervatari, rude in linie dreapta cu defunctul, fara sa se admita aplicarea ei si in favoarea altor mostenitori, ea nu se va aplica nici in favoarea sotului supravietuitor ¹⁸ desi s-a sustinut si opinia potrivit careia numai dintr-o inadvertenta nu s-a modificat in mod corespunzator art. 845 C. civ. atunci cand sotul supravietuitor a fost instituit, prin Legea nr. 319/1944, mostenitor rezervatar ¹⁹ . Cata vreme prezumtia nu opereaza in raport cu mostenitorii nerezervatari si nici cu sotul supravietuitor, inseamna ca fata de acestia din urma actul de instrainare isi pastreaza caracterul oneros, ceea ce inseamna ca masa succesorala va fi diferita dupa cum este vorba de raporturile dintre mostenitorii rezervatari rude in linie dreapta cu defunctul sau de raporturile dintre restul mostenitorilor ²⁰ . Asa cum rezulta expres din textul art. 845 C. civ. prezumtia instituita nu poate fi invocata nici de mostenitorii rezervatari rude in linie dreapta cu defunctul care au consimtit la instrainare, recunoscand astfel caracterul oneros al acesteia, neavand importanta momentul in care a fost dat consimtamantul, asupra caruia nu se poate reveni daca a fost expresia unei vointe libere si neviciate ²¹ .

In masura in care prezumtia de gratuitate nu a fost rasturnata de catre dobanditorul bunului, valoarea acestuia se va adauga, ca fiind donatie, la masa de calcul a rezervei si cotitatii disponibile. Ea va fi supusa reductiunii numai daca si in masura in care s-a depasit cotitatea disponibila si s-a adus, asadar, atingere rezervei. Daca cotitatea disponibila nu a fost depasita, instrainarea ramane valabila si nu va fi supusa nici raportului donatiilor intrucat deghizarea donatiei sub aparenta unui act oneros echivaleaza cu scutirea de raport.

Prevederile art. 845 C. civ. nu au efecte numai asupra intinderii masei succesorale ci si cu privire la imputatia si reductiunea liberalitatilor excesive. Astfel cum rezulta din text, imputarea valorii donatiilor prezumate are loc mai intai asupra cotitatii disponibile, fiind, cum am vazut, scutite de raport, iar ceea ce excede se imputa asupra rezervei mostenitorului beneficiar al donatiei prezumate. Daca cotitatea disponibila si rezerva nu sunt suficiente pentru acoperirea donatiilor prezumate, ele vor fi supuse, proportional, reductiunii.

Imputarea liberalitatilor si cumulul rezervei cu cotitatea disponibila. Pentru determinarea concreta a drepturilor succesorale ale celor chemati la mostenire se pune si problema asupra carei parti din mostenire se calculeaza liberalitatile facute de defunct, asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei?

Regula instituita este aceea ca donatiile si legatele, cu un cuvant, liberalitatile, facute de defunct se imputa asupra cotitatii disponibile si nu asupra rezervei, care se cuvine mostenitorilor rezervatari, iar in cazul in care i s-a adus atingere prin depasirea cotitatii disponibile se procedeaza la reductiunea liberalitatilor excesive.

Aceasta regula nu comporta discutii atunci cand cei gratificati prin liberalitati sunt terti, straini de mostenire, sau sunt mostenitori, dar nerezervatari. Daca insa cei gratificati sunt mostenitori rezervatari solutiile sunt in anumite situatii diferite.

Astfel, atunci cand este vorba de mostenitori rezervatari, dar care renunta la mostenire, acestia sunt considerati straini de acea succesiune ca orice tert. In adevar, art. 752 C. civ. prevede in mod expres ca eredele care renunta la mostenire poate pastra darul sau poate cere legatul ce i s-a facut in limita cotitatii disponibile. Cu alte cuvinte, donatia se socoteste asupra cotitatii disponibile, iar in ipoteza ca o depaseste atacand rezerva, acea liberalitate este supusa reductiunii pana la asigurarea rezervei.

In ipoteza in care cei gratificati sunt, la randul lor, mostenitori rezervatari si accepta mostenirea, situatia este diferita dupa cum liberalitatile sunt donatii (adica acte intre vii) sau legate (adica acte pentru cauza de moarte). In vreme ce donatiile se socotesc diferit dupa cum sunt sau nu scutite de raport, legatele se imputa intotdeauna asupra cotitatii disponibile.

In cazul donatiilor scutite de raport, intrucat ele apar ca niste daruri definitive se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiei diferenta se imputa asupra rezervei donatarului ²² . Daca donatia trece peste limitele cotitatii disponibile, insumata cu rezerva, atunci se va proceda la reductiunea, in aceasta limita, a donatiei. In schimb donatiile nescutite de raport, care sunt considerate numai niste avansuri, in contul mostenirii, facute de defunct unora dintre mostenitorii rezervatari, nefiind daruri definitive (precipitare) sunt aduse la masa succesorala pentru a se putea realiza astfel egalitatea dintre mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport. Acestia sunt descendentii defunctului si sotul supravietuitor. Donatiile se imputa mai intai asupra rezervei celor gratificati, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiilor diferenta se va imputa asupra cotitatii disponibile. Dar aceste donatii, cum s-a precizat ²³ , de regula nu sunt facute pentru a avantaja definitiv pe unii din mostenitori. Pentru realizarea egalitatii intre mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport, partea din donatie care se imputa asupra cotitatii disponibile nu profita in totalitate mostenitorului gratificat, ci doar partial, fiind supusa impartirii in parti egale intre mostenitorii rezervatari, luand in calcul si pe mostenitorul gratificat.

Reductiunea liberalitatilor excesive. Notiune

Reductiunea apare ca o sanctiune civila cu privire la donatiile si legatele facute de defunct daca prin ele se aduce atingere rezervei mostenitorilor rezervatari. Articolul 847 C. civ. prevede ca "liberalitatile prin acte intre vii sau prin testament, cand vor trece peste cotitatea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte". Prin reductiune aceste liberalitati devin ineficace, dar numai in masura necesara intregirii rezervei succesorale. Ea se aplica, cum am vazut, nu numai donatiilor declarate ca atare ci si celor deghizate, ¹ sau prezumate de legiuitor a fi deghizate, precum si legatelor al caror obiect il constituie depunerile la CEC cu clauza testamentara ² .

Ocrotirea rezervei succesorale, prin reductiune, se realizeaza nu numai cand liberalitatile sunt facute in favoarea unor terti, sau mostenitori nerezervatari ci si cand beneficiarii liberalitatilor sunt mostenitori rezervatari.

Aceasta sanctiune nu trebuie confundata cu nulitatea caci efectele ei sunt fie caducitatea legatelor, fie rezolutiunea donatiilor considerate excesive. Ea nu are legatura cu conditiile de validitate a actelor juridice, a caror nerespectare duce la nulitate, ci sanctioneaza numai depasirea cotitatii disponibile.

Problema reductiunii nu se poate, evident, pune decat dupa deschiderea succesiunii caci depasirea cotitatii disponibile se apreciaza nu in raport de data actului de liberalitate ci in raport cu aceasta data. Pana in momentul deschiderii mostenirii, mostenitorii rezervatari nu au nici un drept asupra acesteia, asteptarea lor indreptatita nu le confera nici macar dreptul de a lua masuri asiguratoare impotriva actelor care ar compromite patrimoniul celui la a carui mostenire ar urma sa vina, caci si acestea ar fi pacte asupra unei succesiuni viitoare sanctionate de legiuitor ³ .

Persoanele care pot invoca reductiunea. Articolul 848 C. civ. prevede ca: "reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decat numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturile lor" ⁴ .

Reductiunea fiind conceputa de legiuitor ca un mijloc de aparare a rezervei succesorale este firesc ca ea sa poata fi invocata de mostenitorii rezervatari, care vin efectiv la mostenire. Enumerarea celor care pot invoca reductiunea, prin art. 848 C. civ., este limitativa, alte categorii de persoane neputand face acest lucru ⁵ .

Dreptul de a cere reductiunea are un caracter individual; daca sunt mai multi mostenitori rezervatari ei vor putea cere reductiunea impreuna. In cazul in care unul sau mai multi renunta la acest drept, fara a renunta la mostenire, reductiunea va avea loc numai in masura necesara intregirii rezervei celor care si-au exercitat acest drept.

Dreptul de a cere reductiunea nu se transmite de la defunct la mostenitorii sai rezervatari ci este un drept care se naste direct in persoana acestora. Asa fiind s-a precizat ca donatarii si legatarii impotriva carora se exercita actiunea nu vor putea opune rezervatarilor exceptiile pe cere le puteau opune defunctului. Ei vor putea insa opune mostenitorului rezervatar acele exceptii care deriva din faptele personale ale acestuia, ca prescriptia, renuntarea la dreptul a cere reductiunea etc. ⁶

In cazul in care mostenitorul rezervatar moare inainte de exercitarea dreptului la reductiune el se transmite la propriii mostenitori, caci are un caracter patrimonial. Desigur daca exista un singur mostenitor al mostenitorului rezervatar care nu a exercitat dreptul la reductiune si acesta poate renunta la acest drept, iar daca exista mai multi, pot opta unitar sa renunte la el. In cazul in care insa ei opteaza diferit, renuntarea unora nu poate impieta asupra dreptului altuia de a exercita acest drept, care, asa cum am aratat, are un caracter individual.

Asa cum rezulta din art. 848 C. civ. reductiunea mai poate fi ceruta si de cei care infatiseaza drepturile mostenitorilor rezervatari, adica avanzii lor cauza, universali sau cu titlu universal. Acestia sunt cesionarii drepturilor succesorale si creditorii acestora, care pot cere reductiunea pe calea actiunii oblice, potrivit art. 974 C. civ. ⁷

Dobanditorii cu titlu particular, ca cesionarii si donatarii de bunuri privite individual, precum si legatarii particulari nu pot cere reductiunea. Ei au, in aceasta materie, calitatea de terti si nu "infatiseaza" asadar dreptul mostenitorilor rezervatari la reductiune.

Chiar in ipoteza in care bunul transmis a format obiectul unui legat, supus reductiunii caci aduce atingere rezervei, numai mostenitorul rezervatar va putea cere reductiunea, succesorii sau cu titlu particular nu au aceasta calitate, nefiind avanzii sai cauza. In alta ordine de idei, reductiunea se raporteaza intotdeauna la un patrimoniu si nu la bunuri individual-determinate.

In ce priveste creditorii defunctului trebuie facuta distinctia intre situatia in care mostenitorii rezervatari au acceptat mostenirea pur si simplu sau sub beneficiu de inventar. Daca mostenirea fost acceptata de catre mostenitorul rezervatar pur si simplu, are loc contopirea patrimoniului sau, cu acela al defunctului, astfel incat creditorii defunctului devin si creditorii personali ai mostenitorului rezervatar. Asa fiind ei "infatiseaza" drepturile mostenitorului rezervatar ai carui creditori devin ca urmare a acceptarii, in aceasta forma, a mostenirii si pot cere reductiunea pe calea actiunii oblice. Daca, in schimb, mostenitorul rezervatar accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, nu are loc confuziunea patrimoniului sau cu acela al defunctului, astfel incat creditorii defunctului nu sunt avanzii-cauza ai mostenitorului rezervatar si nu-i "infatiseaza" drepturile.

In cazul donatiilor creditorii defunctului nu pot cere reductiunea, intrucat pentru ei bunurile donate au iesit definitiv din patrimoniul defunctului si nu formeaza obiect al dreptului de gaj general al creditorilor chirografari. In ce priveste legatele, daca acceptarea mostenirii s-a facut sub beneficiu de inventar, creditorii defunctului nu pot cere reductiunea, dar pot cere achitarea catre ei a datoriilor, cu prioritate fata de legate, intrucat dreptul lor de gaj general se exercita asupra activului brut al mostenirii, iar legatele urmeaza a fi platite din activul net al acesteia si numai in limitele cotitatii disponibile daca exista mostenitori rezervatari care cer reductiunea.

Reductiunea nu poate fi, evident, ceruta nici de catre donatari sau legatari caci reductiunea este un drept al mostenitorilor rezervatari impotriva si nu in favoarea lor. In cazul in care insa un donatar sau legatar este actionat prin reductiune el are dreptul sa ceara respectarea ordinii legale de reductiune a liberalitatilor excesive.

Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive. Problema ordinii in care va opera reductiunea liberalitatilor excesive se pune, evident, numai in ipoteza in care defunctul a facut o pluralitate de liberalitati - donatii si legate - prin care s-a depasit cotitatea disponibila.

Nu are importanta daca de aceste liberalitati a beneficiat o singura persoana sau persoane diferite. Codul civil stabileste, prin art. 850, art. 852 si art. 853, ordinea in care se face reductiunea avand la baza ideea ca liberalitatile cu data anterioara sunt facute din cotitatea disponibila, astfel ca vor fi mentinute, si numai daca au aceeasi data se vor reduce proportional cu valoarea lor.

a. Legatele se reduc inaintea donatiilor [art. 850 alin. (1) C. civ.]. Regula instituita de legiuitor are la baza ideea ca legatele produc efecte doar la data deschiderii succesiunii, sunt, cu alte cuvinte, ultimele liberalitati. Asadar, ele fiind cele care aduc atingere rezervei, trebuie reduse mai intai si nu donatiile care sunt anterioare si, cel putin in parte, au fost facute din cotitatea disponibila. Apoi daca s-ar inversa regula ar insemna sa se aduca atingere principiului irevocabilitatii donatiilor. In adevar, daca s-ar reduce donatiile inaintea legatelor, practic s-ar ajunge la revocarea donatiilor anterioare lasandu-se ca legatele sa epuizeze cotitatea disponibila. In acest mod nu se revoca nici donatiile dintre soti, care sunt revocabile, dar pentru aceasta fiind necesara o clauza testamentara speciala in acest sens, intentia revocatorie neputandu-se deduce din simpla instituire de legatari.

Regula reductiunii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ astfel ca defunctul nu o poate schimba prin stipularea in testament a unei alte ordini.

b. Legatele se reduc toate deodata si in mod proportional (art. 852 C. civ.). Legatele, atat cele universale, cat si cele cu titlu universal sau cu titlu particular, sunt supuse deodata reductiunii si proportional cu valoarea lor Aceasta regula are la baza ideea ca toate legatele produc efecte deodata, adica la data deschiderii mostenirii.

Aceasta regula, care se intemeiaza, cum s-a spus ⁹ pe vointa prezumata a testatorului, nu are caracter imperativ. Se permite, astfel, testatorului sa dispuna plata unor legate cu prioritate fata de altele, asa incat cele preferate de defunct se vor reduce, cum rezulta din art. 853 C. civ., numai daca rezerva succesorala nu va fi asigurata prin reducerea celorlalte. Vointa defunctului in acest sens se poate deduce dintr-o stipulatie expresa sau implicita dar neechivoca a acestuia. S-a admis ca si legatarii, prin intelegerea lor, pot deroga de la regula reductiunii concomitente si proportionale a legatelor ¹⁰ .

c. Donatiile se reduc in mod succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua [art. 850 alin. (2) C. civ.). Aceasta regula are la baza ideea ca donatiile mai noi aduc atingere rezervei succesorale, iar daca s-ar admite reductiunea in ordinea vechimii lor ar insemna sa se admita revocarea indirecta a donatiilor anterioare, prin efectuarea unora noi care sa epuizeze cotitatea disponibila, ceea ce este inadmisibil. Tocmai caracterul de ordine publica al principiului irevocabilitatii donatiilor confera caracter imperativ si regulii instituite de art. 850 alin. (2) C. civ., donatorul neputand stabili o alta ordine de reductiuni, nici cu prilejul incheierii contractelor de donatie si nici prin testamentul lasat. Doar daca este vorba de o donatie facuta sotului sau, care oricum este revocabila, se admite ca donatorul ar putea stipula ca aceasta sa se reduca inaintea altor donatii posterioare ¹¹ . De asemenea, s-a admis in doctrina ca in cazul insolvabilitatii unui donatar posterior se poate reduce o donatie anterioara pentru asigurarea rezervei succesorale ¹² .

In cazul donatiilor cu aceeasi data ele se reduc simultan si proportional cu valoarea lor. Donatorul poate stabili, in acest caz, o ordine de preferinta privitoare la reductiunea lor, printr-o astfel de stipulatie neaducandu-se atingere principiului irevocabilitatii donatiilor, caci reductiunea necesara pentru intregirea rezervei are caracter imperativ.

Daca donatiile supuse reductiunii sunt neautentice, in raporturile dintre donatari, care sunt terti unii fata de altii, data donatiei se determina in functie de data cand actul a capatat, potrivit art. 1182 C. civ., data certa, evident cel mai tarziu la data mortii donatorului.

Caile procedurale de exercitare a dreptului la reductiune. Reductiunea se realizeaza la cerere si nu din oficiu ¹³ . Ea se poate realiza atat prin intelegerea intervenita intre mostenitorii rezervatari ¹⁴ , pe de o parte, si donatarii si legatarii beneficiari ai liberalitatilor pe de alta parte, cat si pe cale judecatoreasca.

O astfel de intelegere are efectele unui contract, astfel ca nu va putea fi revocata decat tot prin acordul partilor. Ea va putea fi atacata insa, ca orice conventie, pentru motiv de nulitate absoluta sau relativa ¹⁵ .

Reductiunea are loc pe cale judecatoreasca in cazul in care mostenitorii nu ajung la un acord, iar cel care cere reductiunea va trebui sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, ca prin liberalitatile facute s-a depasit cotitatea disponibila.

In cazul in care bunurile de care defunctul a dispus prin liberalitatile supuse reductiunii se afla in posesia celor gratificati, cum de cele mai multe ori se intampla in cazul donatiilor si mai rar in cazul legatelor, mostenitorii rezervatari se vor adresa instantei de judecata pe cale de actiune in reductiune. O astfel de actiune are caracterul unei actiuni patrimoniale personale, iar nu reale, astfel ca cei care sunt indreptatiti a cere reductiunea nu pot urmari bunurile ce au format obiectul liberalitatii excesive aflate in mainile tertilor subdobanditori ¹⁶ .

Actiunea in reductiune nu poate fi exercitata decat de cel a carui rezerva a fost incalcata prin liberalitatea ce se cere a fi redusa si profita numai acestuia ¹⁷ . Totusi se accepta ca cererea in reductiune va profita si celorlalti mostenitori indreptatiti daca se exercita cu prilejul actiunii de partaj, dar numai in masura in care si ei se afla in termenul legal in care poate fi introdusa ¹⁸ . Aceasta intrucat actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani (art. 3 din Decretul nr.167/1958), iar termenul incepe sa curga, de regula, de la data deschi-derii mostenirii ¹⁹ . Se accepta, totusi, ca in cazul in care titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta de existenta liberalitatii care i-a incalcat rezerva, ceea ce se intampla de obicei cand se dovedeste ca nu a cunoscut testamentul defunctului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cand a luat cunostinta sau trebuia sa ia cunostinta de liberalitatea care cere a fi redusa ²⁰ .

Daca mostenitorii rezervatari se afla in posesia bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii (ceea ce se intampla de regula in cazul legatelor) legatarii ii vor actiona in judecata pentru predarea acestora. Ei vor putea cere reductiunea in acest caz pe cale reconventionala ²¹ , cererea lor fiind si in acest caz supusa prescriptiei extinctive. Daca mostenitorul rezervatar se afla in posesia obiectului supus reductiunii nu i se poate opune prescriptia, intrucat a exercitat in fapt toate prerogativele izvorand din calitatea sa de mostenitor rezervatar ²² .

Efectele reductiunii. In privinta efectelor reductiunii trebuie sa deosebim intre donatii si legate.

Efectul reductiunii in cazul legatelor este caducitatea acestora, care poate sa fie totala sau partiala in functie de necesitatea intregirii rezervei pe care reductiunea o apara. Daca prin acele legate s-a epuizat intreaga cotitate disponibila ineficacitatea legatelor sub forma caducitatii va fi totala, iar daca s-a dispus numai de o parte a cotitatii disponibile reductiunea va opera si ea partial, proportional cu valoarea necesara intregirii rezervei. Aceasta intregire se realizeaza in natura intrucat bunurile ce formeaza obiectul legatelor se afla in patrimoniul succesoral.

In cazul donatiilor efectul reductiunii este rezolutia acestora, care poate fi totala sau partiala tot in functie de faptul daca s-a depasit cotitatea disponibila total sau numai in parte, le fel ca in cazul legatelor.

Prin rezolutiunea donatiilor acestea se desfiinteaza retroactiv, insa numai in anumite limite, iar reductiunea se face in principiu, in natura, dar, uneori, si prin echivalent.

Actul de donatie nu se desfiinteaza retroactiv de la data incheierii sale, ci numai de la data deschiderii succesiunii. Astfel, prin art. 855 C. civ. se dispune in sensul ca actele de instrainare a bunului donat facute de catre donatar unor terte persoane se mentin in vigoare, in atari cazuri donatarii suportand reductiunea numai prin echivalent si nu in natura, in raport cu valoarea bunului donat din momentul deschiderii mostenirii. Actele de instrainare insa incheiate de donatar cu tertii ulterior deschiderii succesiunii vor fi desfiintate si ele pe cale de consecinta, aplicandu-se principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. Apoi, potrivit art. 854 C. civ. donatarul trebuie sa restituie fructele portiunii care trece peste cotitatea disponibila numai din momentul mortii donatorului, intrucat pana in acest moment el este socotit a fi proprietarul bunului ce a format obiectul donatiei ²³ .

Asa cum am aratat, in principiu rezerva trebuie asigurata mostenitorilor in natura ²⁴ astfel ca defunctul nu poate dispune prin testament, bunaoara, ca bunul sa fie vandut la licitatie publica, iar rezerva sa fie asigurata din pretul astfel obtinut sau sa fie suplinita prin acordarea dreptului de uzufruct. De asemenea nu este ingaduit ca mostenitorii rezervatari sa primeasca cota lor de rezerva sub forma echivalentului banesc al bunului donat. Doctrina si practica judiciara au decis de asemenea ca rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in plina proprietate, fara sarcini, conditii sau clauze restrictive. ²⁵

Totusi se admite, prin exceptie, ca reductiunea donatiilor se face prin echivalent in urmatoarele situatii:

a) daca donatia excesiva a fost facuta unui descendent sau sotului supravietuitor cu scutire de raport. In acest caz, potrivit art. 851 C. civ., donatarul va putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatia din partea ce i se cuvine ca mostenitor, daca bunurile succesorale sunt de aceeasi natura cu cele primite prin donatie;

b) daca donatia a fost facuta unui succesibil fara scutire de raport si are ca obiect un imobil, iar partea supusa reductiunii este mai mica de jumatate din valoarea imobilului.

In acest caz donatarul rezervatar poate pastra in intregime imobilul compensandu-i pe ceilalti mostenitori rezervatari prin luare mai putin din celelalte bunuri din succesiune sau prin plata in bani a valorii partii din imobil supusa reductiunii [art. 770 alin. (2) C. civ.];

c) daca donatarul a instrainat sau a grevat bunurile ce formeaza obiectul donatiei inainte de deschiderea succesiunii. Rezerva, in acest caz, se va intregi prin plata echivalentului portiunii care depaseste cotitatea disponibila (art. 855 C. civ.). Asa cum am aratat mai sus, actele juridice incheiate de catre donatar inainte de deschiderea succesiunii fiind valabile si opozabile mostenitorilor rezervatari, riscul insolvabilitatii lui afecteaza rezerva lor. In cazul in care donatia a fost facuta in favoarea unui alt mostenitor rezervatar echivalentul a ceea ce depaseste cotitatea disponibila se poate asigura prin luare mai putin din bunurile succesorale sau prin plata in bani. Daca donatarul este un mostenitor nerezervatar sau un tert contraechivalentul rezervei se asigura prin plata in bani.

d) daca bunul donat a pierit din culpa donatarului acesta este obligat sa suporte reductiunea prin echivalent banesc. Daca bunul ar fi pierit fara vreo culpa a donatarului, acesta nu poate fi obligat la plata echivalentului banesc al acestuia intrucat bunul ar fi pierit oricum, chiar la donator, si deci nu ar fi putut face parte din masa succesorala;

e) daca bunul donat a fost un bun fungibil si consumabil donatarul va fi obligat la fel ca in cazul uzufructului prevazut de art. 526 C. civ., la restituirea unor bunuri de aceeasi calitate, cantitate si valoare.

In toate cazurile de reductiune prin echivalent, potrivit art. 849 C. civ. se va avea in vedere starea bunurilor din momentul efectuarii donatiei si valoarea lor din momentul deschiderii succesiunii.

Reductiunea liberalitatilor in uzufruct sau in renta viagera. In cazul in care obiectul liberalitatii facute de defunct il constituie dreptul de uzufruct sau renta viagera, si intrucat evaluarea acestor drepturi este dificila, depinzand de durata vietii beneficiarului, element aleatoriu, legiuitorul a prevazut pentru astfel de situatii unele solutii exceptionale. Astfel, art. 844 C. civ. prevede ca: "Daca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o renta viagera a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a executa aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile". Asadar, potrivit acestui text de lege, mostenitorii rezervatari pot opta intre executarea liberalitatilor asa cum au fost facute si predarea cotitatii disponibile beneficiarului liberalitatii, prin aceasta transformand uzufructul sau renta viagera in plina proprietate asupra cotitatii disponibile. Daca beneficiarul liberalitatii are si calitatea de mostenitor rezervatar, la propria cota de rezerva in plina proprietate se va adauga si cotitatea disponibila astfel obtinuta.

Optiunea ii apartine numai mostenitorului rezervatar, dar ea este multumitoare si pentru beneficiarul liberalitatii intrucat in cazul in care se executa liberalitatea primeste ceea ce i-a daruit defunctul, iar in cazul in care cotitatea disponibila este abandonata primeste in intregime acea parte din mostenire de care defunctul putea dispune ²⁶ .

Dispozitiile art. 844 C. civ. fiind derogatorii de la dreptul comun privind reductiunea liberalitatilor excesive, in doctrina si practica judiciara s-au facut unele precizari in legatura cu aplicarea lor.

Astfel s-a spus ²⁷ ca prevederile art. 844 C. civ. au aplicabilitate numai daca liberalitatea are ca obiect dreptul de uzufruct sau renta viagera. In ipoteza inversa, adica atunci cand liberalitatea are ca obiect nuda proprietate sau proprietatea cu sarcina unei rente viagere in favoarea mostenitorului rezervatar aceste dispozitii nu se aplica. Intr-o atare ipoteza, in practica judiciara s-a decis ca rezervatarul uzufructuar va dobandi rezerva in plina proprietate, pastrand si dreptul de uzufruct asupra cotitatii disponibile, iar legatarul va primi dreptul de nuda proprietate asupra cotitatii disponibile ^{28 .} Prevederile art. 844 C. civ. nu-si gasesc aplicare nici atunci cand liberalitatea are ca obiect dreptul de uz sau de abitatie cu toate ca si in aceste cazuri se intalnesc aceleasi dificultati de evaluare, iar uzul si abitatia sunt de fapt varietati ale dreptului de uzufruct.

In cazul intretinerii in natura s-a apreciat ca desi legea nu se refera expres la o astfel de ipoteza, de vreme ce contractul de intretinere nici nu este reglementat in Codul civil, intrucat si in acest caz este prezenta aceeasi ratiune ca in cazul rentei viagere, aplicarea prevederilor art. 844, la fel ca si cele ale art. 845 C. civ. este posibila (ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet)

Prevederile art. 844 C. civ. sunt aplicabile numai daca este vorba de o singura liberalitate facuta de defunct, intrucat daca sunt mai multe liberalitati, din care una este in uzufruct sau renta viagera, pentru a se putea aplica regulile din materia ordinii reductiunii se impune efectuarea evaluarii ^{30 .} Cand exista o singura liberalitate in uzufruct sau renta viagera, desi textul legal se refera expres la o liberalitate a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, nu este nevoie de nici o evaluare. Mostenitorul rezervatar este liber sa aprecieze in functie de situatia privind varsta, starea sanatatii beneficiarului liberalitatii etc. in sensul de a opta pentru executarea liberalitatii asa cum a fost dispusa de defunct sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile.

Asa cum am aratat mai sus, actiunea in reductiune este divizibila, astfel ca in cazul in care exista mai multi mostenitori rezervatari fiecare opteaza dupa cum crede de cuviinta, cu exceptia situatiei cand obiectul liberalitatii este indivizibil. In acest din urma caz este necesar consensul mostenitorilor rezervatari. Daca acestia nu ajung la un consens prevederile art. 844 C. civ. nu se vor putea aplica intrucat instanta de judecata nu este chemata sa exercite dreptul de optiune. Intr-o astfel de situatie se va aplica dreptul comun in materie.

S-a mai precizat ca in cazul aplicarii art. 844 C. civ. in situatia in care mostenitorii rezervatari opteaza pentru abandonarea proprietatii cotitatii disponibile, prin aceasta transformare a obiectului liberalitatii, caracterul ei nu se schimba, donatarul sau legatarul ramanand cu titlu particular. El ar fi obligat sa suporte pasivul succesoral numai in limita cotei de proprietate dobandita ca mostenitor rezervatar, atunci cand este cazul, peste cotitatea disponibila ³¹ .

Dreptul de optiune la care se refera art. 844 C. civ. are un caracter personal patrimonial si se transmite pe cale succesorala in cazul decesului titularului sau. El nu poate fi exercitat de creditori pe calea actiunii oblice, intrucat nu este inclus in dreptul lor de gaj general ³² .

In fine, s-a mai precizat ca dreptul de optiune reglementat de art. 844 nu are caracter imperativ, astfel ca partile se pot intelege cu privire la un alt mod de realizare a reductiunii liberalitatilor excesive ³³ . Defunctul poate de asemenea dispune ca in cazul depasirii cotitatii disponibile reductiunea uzufructului sau a rentei viagere sa se faca in limitele acesteia, iar rezervatarii sa nu poate opta in sensul abandonarii in plina proprietate a cotitatii disponibile ³⁴ .