Prevederea legii penale

Prevederea legii penale

1.Desfasurarea activitatii infractionale.

Infractiunea este o manifestare a omului, in sfera relatiilor sociale, presupunand ca act de conduita exterior, o desfasurarea in timp si spatiu.Desfasurarea activitatii infractionale spre rezultatul socialmente periculos cunoaste mai multe etape care sunt cercetate de doctrina penala, intrucat de ele se leaga consecinte juridice.Aceeasi doctrina penala este unanima in a distinge doua perioade in care se desfasoara activitatea infractionala si anume: perioada interna si perioada externa.

Perioada interna sau psihica este tarmuita de doua momente si anume:al incoltirii ideii de a savarsi o infractiune, ca moment initial si luarea hotararii de a savarsi infractiunea, ca moment final.Intre cele doua momente se situeaza deliberarea sau lupta motivelor.In perioada interna se disting 3 momente:

a)al nasterii, al conceperii ideii de a savarsi o infractiune, motivatia acestei idei intereseaza dupa savarsirea faptei pe criminolog si deopotriva pe judecator.Acesta din urma avand de individualizat pedeapsa pentru infractiunea comisa

b)urmatorul moment este cel al deliberarii , in care persoana cantareste motivele pro si contra ideii de a savarsi o infractiune

c)cel de-al treilea moment este cel al deciziei, al hotararii de a savarsi o infractiune, moment ce finalizeaza perioada interna, subiectiva, psihica, care perioada este intalnita numai la infractiunile intentionale.

Intrucat luarea hotararii de a savarsi o infractiune care nu depaseste forul interior , nu are relevanta penala.Atat in legiuirile din vechime cat si in dreptul penal modern simpla cugetare nu a fost si nu este sanctionata.

Perioada externa sau de executare este tarmuita de actele si activitatile persoanei efectuate in vederea pregatirii si realizarii activitatii infractionale si obtinerea rezultatului periculos, uneori la unele infractiuni , a ultimei evolutii a acestui rezultat.In perioada externa a activitatii infractionale se disting mai multe momente, etape in realizarea hotararii infractionale ce se succed spre obtinerea rezultatului socialmente periculos.In perioada externa a activitatii infractionale se disting ca faze urmatoarele:

a)faza actelor de pregatire

b)faza actelor de executare

c)faza urmarilor.

Astfel de faze sunt posibile la orice infractiune intentionata, insa nu sunt obligatorii toate.Poate lipsi spre exemplu faza de pregatire a infractiunii, la infractiunile ce se comit in intentie directa:

a)faza actelor de pregatire sau a actelor preparatorii cum mai este numita in doctrina penala, se caracterizeaza prin desfasurarea unor activitati menite sa pregateasca executarea hotararii infractionale.In aceasta faza preparatorie se procura date, informatii , se procura si se adapteaza mijloacele ce vor fi folosite la comiterea crimei.In aceasta faza nu se executa actiuni, activitati, ce intra in actul de conduita interzis, respectiv elementul material al laturii obiective, ci doar acele activitati menite sa pregateasca executarea.

b)faza actelor de executare.In aceasta faza se trece la executarea hotararii infractionale, adica se indeplinesc actiuni, activitati prin care este realizat actul de conduita interzis, prevazut in norma penala

c)faza urmarilor care se caracterizeaza prin producerea urmarilor socialmente periculoase prevazute in latura obiectiva a infractiunii.

2.Formele infractiunii dupa fazele de desfasurare a activitatii de desfasurare a infractiunii.

In doctrina penala prin forme ale infractiunii se inteleg formele pe care aceasta le poate avea in functie de fazele de desfasurare a activitatii infractionale.In literatura juridica de specialitate se admite ca pot exista atatea forme ale infractiunii, cate faze are activitatea infractionala.Se disting astfel:

a)forma actelor preparatorii

b)forma tentativei

c)forma faptului consumat

d)forma faptului epuizat.

Actele preparatorii, notiune si termeni.

Notiunea de acte preparatorii reprezinta prima faza a perioadei externe a activitatii infractionale si constau in anumite acte, activitati de procurare de date, informatii ori adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infractiunilor si de creare a conditiilor favorabile savarsirii acestora.Pentru a fi considerat acte de pregatire a infractiunii, activitatile desfasurate trebuie sa indeplineasca anumite conditii si anume:

a)din continutul activitatii sa rezulte neindoielnic ca este efectuata pentru savarsirea infractiunii , sa aiba cu alte cuvinte un caracter univoc.

b)actul preparator sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva de creare a conditiilor pentru savarsirea infractiunii.

c)activitatea de pregatire sa nu includa acte ce intra in continutul elementului material al laturii obiective, sa nu faca parte asadar din actele de executare.

d)actele de pregatire sa fie intentionate.

Felurile actelor de pregatire

Dupa natura si continutul lor actele de pregatire se pot imparti in acte de pregatire materiale si acte de pregatire morala.

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Actele de pregatire materiala asa cum le-o arata si denumirea, constau in pregatirea materiala efectiva pentru savarsirea infractiunii cum ar fi spre exemplu, procurarea unui cutit, a unei substante otravitoare, a unei franghii, a unei scari, etc.

Actele de pregatire morala constau in culegerea de date, informatii cu privire la locul si timpul in care urmeaza sa se savarseasca infractiunea, in atragerea de complici.Prin actele de pregatire morala sau intelectuala se creaza conditii psihice favorabile comiterii infractiunii.

Regimul actelor preparatorii.

In doctrina penala s-au conturat doua teze principale in legatura cu actele preparatorii.

Intr-o prima teza se sustine necesiitatea incriminarii actelor preparatorii ca faza de desfasurare a activitatii infractionale.In argumentarea acestei teze se aduc argumente ce privesc pericolul social al unor acte de pregatire, rezultand din crearea conditiilor favorabile pentru comiterea infractiunii, inserarea lor in antecedenta cauzala a infractiunii.Neincriminarea actelor de pregatire ar putea fi interpretata de infractori ca o incurajare la pregatirea cu rabdare si perseverenta a infractiunii.

A doua teza, teza neincriminarii actelor preparatorii, se fundamenteaza pe afrgumente ca echivocitatea marii majoritati a actelor de pregatire, situarea acestora in afara actiunii tipice elementului material.In raportul de cauzalitate actele de pregatire reprezinta doar conditii care nu pot genera niciodata rezultatul socialmente periculos, lipsa lor de pericol social evident, situarea in timp departe de rezultatul socialmente periculos,

Regimul actelor de pregatire in dreptul penal roman actual.

Legiuitorul roman, a optat pentru principiul neincriminarii actelor preparatorii.Pe cale de exceptie totusi, actele preparatorii, la unele infractiuni sunt incriminate, dar nu ca faza de desfasurare a activitatii infractionale ci prin asimilare cu tentativa , sau ca infractiuni de sine statatoare, ori ca acte de complicitate anterioara cand sunt savarsite de o alta persoana.

a)Prima ipoteza, cand actele preparatorii sunt asimilate tentativei si pedepsite ca atare, la unele infractiuni grave, prin folosirea expresiei se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor.De exemplu, art.173 al.2 din C.P. privind sanctionarea tentativei la infractiunile contra sigurantei statului, art.189 aln. ultim din C.P. privind lipsirea de libertate in mod ilegar

b)Actele preparatorii sunt incriminate ca infractiuni autonome de sine statatoare atunci cand pericolul lor este evident, cand caracterul lor este univoc.De exemplu asa este in cazul art.125 C.P. privind detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori.

c)Actele de pregatire savarsite de alta persoana decat autorul, spre exemplu, culegerea de date, informatii, procurarea de mijloace si instrumente pentru savarsirea infractiunii de furt de arme din unitatea militara de la Ciorogarla.

3.Tentativa

Tentativa este forma de infractiune care se situeaza in faza de executare a infractiunii , intre inceputul executarii actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective si producerea rezultatului socialmente periculos.

Tentativa este definita in literatura juridica de specialitate ca forma a infractiunii ce consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta ori nu si-a produs efectul desi executarea a fost efectuata in intregime.

Conditiile tentativei.

Din definitia data tentativei rezulta cele 3 conditii cumulative pe care aceasta trebuie sa le indeplineasca si care o deosebesc de actele preparatorii si de infractiunea consumata:

a)existenta unei hotarari de a savarsi o infractiune;

b)hotararea infractionala sa fi fost pusa in executare;

c)executarea sa fie intrerupta, ori sa nu-si produca efectul.

Prima conditie se deduce din dispozitiile art.20 din actualul C.P. care prevad ca:"Tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea".Hotararea de a savarsi o infractiune se manifesta prin intentie, ca forma a vinovatiei, care poate fi directa sau indirecta, fiind exclusa in cazul culpei cu prevedere ca si in cazul intentiei depasite.

Punerea in executare a hotararii

A doua conditie a tentativei priveste inceperea executarii hotararii infractionale, adica a realizarii actiunii ce constitutie elementul material al laturii obiective.Delimitarea actelor de pregatire de cele de executare este o problema importanta a dreptului penal.In literatura juridica de specialitate, sunt cunoscute mai multe teorii pentru delimitarea actelor de executare, de cele de pregatire,fiind in numar de 3 teorii subiective, teorii obiective si teorii formale.

In teoriile subiective, se propune drept criteriu de distinctie intre actele de pregatire si actele de executare, capacitatea, aptitudinea acestora de a scoate in evidenta hotararea infractionala in vederea careia au fost realizate.

Teoriile obiective sustin ca criteriul de distinctie intre actele de pregatire si actele de executare este cel al pozitiei lor in procesul dinamic ce duce la savarsirea faptei.Intre teoriile obiective reprezentativa este teoria scrisa a cauzalitatii inerte in care se considera ca acte de executare acelea care au primit o orientare precisa in cadrul activitatii infractionale, adica acele acte care sunt indreptate impotriva obiectului infractiunii, spunandu-se ca atata vreme cat actele faptuitorului nu au o astfel de orientare, raman acte de pregatire.Actele de executare fiind indreptate impotriva obiectului infractiunii, sunt acte prin ele insele fara a fi nevoie de altele sa realizeze elementul material al laturii obiective a infractiunii, pe cand actele comise de faptuitor pentru a realiza elementul material au nevoie de alte acte ulterioale, atunci acele acte sunt acte de pregatire.Sunt considerate acte de pregatire potrivit teoriilor obiective, procurarea unui cutit, a unor chei , a unei substante otravitoare, etc obiecte si respectiv substante ce ar putea fi folosite la savarsirea unor infractiuni de omor, de furt, etc.Vor fi insa acte de executare acelea care au primit o orientare spre obiectul infractiunii, cand spre exemplu, otrava a fost pusa in mancarea ce urmeaza sa fie servita, sau cand cutitul a fost folosit pentru a lovi victima.

Teoriile formale sunt cele in care criteriul de distinctie are in vedere identitatea intre actul comis de faptuitor si actiunea interzisa prin legea penala si care reprezinta elementul material al infractiunii.Cand actul comis de o persoana se inscrie in cadrul actiunii prevazute de verbum regens, atunci acel act este unul de executare.Potrivit teoriilor formale procurarea unui cutit, a unui sac, a unei chei sunt activitati de pregatire fiindca acestea nu se inscriu in cadrul actiunii interzise.Lovirea sau uciderea cu cutitul ori actiunea de luare in cazul infractiunilor de furt.Numai atunci cand faptuitorul a fost surprins spre exemplu cu bijuteriile in sac am fi in prezenta unor acte de executare.

Folosirea teoriilor in practica judiciara

In literatura juridica romaneasca s-a exprimat aproape unanim concluzia ca nici una dintre aceste 3 teorii nu dau satisfactie totala si nu ofera criterii precise de delimitare a actelor de pregatire, de actele de executare si s-a propus sa se foloseasca criteriile in mod interdependent

.Intr-o prima opinie, s-a propus sa se porneasca de la teoriile formale, iar cand acestea sunt nesatisfacatoare sa fie completate cu teoriile echivocitatii si a cauzalitatii inerte.

In cadrul celei de-a doua opinii se propune completarea criteriilor oferite de teoriile formale cu cele din teoriile obiective.In scopul acestei solutii care duce la concluzia unui criteriu mixt de departajare s-au invocat aceleasi dispozitii ale art.20 din actualul cod penal, potrivit care, tentativa consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, text de lege care permite cuprinderea in actele de executare si a acelor actiuni angajate direct in savarsirea faptei,intreruperea executarii sau neproducerea rezultatului.Cea de-a treia conditie a tentativei priveste intreruperea executarii intr-o modalitate a tentativei, ori executarea pana la capat, fara ca rezultatul sa se produca intr-o alta modalitate a acesteia.S-a mai aratat ca intreruperea executarii si neproducerea rezultatului, chiar daca executarea a fost integral realizata sunt datorate unor imprejurari independente de vointa faptuitorului, ori tin de vointa acestuia.

Felurile tentativei

Criterii de clasificare:

a)gradul de realizare a actiunii ce constituie elementul material a laturii obiective a infractiunii

b)dupa cauzele care determina neproducerea rezultatului legate fie de mijloacele folosite de faptuitor, fie de obiectul material al infractiunii.

Dupa criteriul gradului de realizare a actiunii, in doctrina se disting:

a)tentativa intrerupta sau imperfecta

b)tentativa terminata sau perfecta

Dupa criteriul cauzelor care determina neproducerea rezultatului se disting:

a)tentativa proprie;

b)tentativa improprie.

Tentativa intrerupta se mai numeste si tentativa simpla, neterminata, imperfecta, indepartata.Se caracterizeaza prin punerea in executie a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care insa se intrerupe iar rezultatul nu se produce.

Tentativa perfeca se mai numeste si tentativa terminata, fara efect, fara rezultat, completa si consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi o infractiune, executare care a fost dusa pana la capat, dar rezultatul nu se produce.Spre exemplu, cand faptuitorul trage cu arma in directia victimei, dar aceasta se fereste si nu este ucisa.

Tentativa improprie se caracterizeaza prin punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este realizata in intregime, dar producerea rezultatului nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori datorita imprejurarii ca in timpul cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde credea faptuitorul ca se afla.Un mijloc este defectuos cand in cazul concret nu functioneaza spre exemplu o arma de foc defecta care nu poate produce expulzarea glontului.

Tentativa absolut improprie sau tentativa absurda se caracterizeaza prin punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care este dusa pana la sfarsit, dar rezultatul nu se produce datorita modului absurd de concepere a infractiunii.Se vorbeste in literatura de specialitate in situatia in care faptuitorul are o deformata imagine a posibilitatii de realizare a faptei sale, crezand ca poate produce moartea cuiva prin farmece, rugi, vraji ori oferindu-i o substanta inofensiva.