Mostenitorii rezervatari - rezerva descendentilor, rezerva sotului supravietuitor

Calitatea de mostenitori rezervatari o au descendentii defunctului de orice grad (art. 841-842 Cod civil), deci toti mostenitorii din clasa I de mostenitori legali, precum si parintii defunctului (art. 843 Cod civil), deci ascendentii privilegiati, mostenitori din clasa a II‑a de mostenitori legali. Ascendentii ordinari si rudele colaterale ale defunctului, indiferent de clasa din care fac parte sau de gradul de rudenie, nu beneficiaza de rezerva succesorala Prin efectul Legii nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor (art. 1-2) dreptul la rezerva succesorala a fost prevazut si in favoarea sotului supravietuitor al defunctului, fie ca vine la mostenire in concurs cu alti mostenitori rezervatari (descendenti sau ascendenti privilegiati), fie ca va fi singurul mostenitor rezervatar care vine la mostenire in concurs cu alte rude ale defunctului sau cu persoane straine, beneficiare de liberalitati.

Legea determina cuantumul rezervei, in toate cazurile, numai in mod indirect, prin aratarea cuantumului cotitatii disponibile, restul patrimoniului defunctului alcatuind rezerva. Rezerva astfel determinata - colectiv sau individual - este la adapost de liberalitatile excesive ale defunctului, indiferent de beneficiarul liberalitatii, persoana straina sau mostenitor legal, chiar rezervatar In acest sens, rezerva are un caracter individual, raportat la fiecare mostenitor, nu numai in cazul sotului supravietuitor, dar si in cazul descendentilor sau ascendentilor privilegiati.

A.  Rezerva descendentilor

Notiunea de descendenti

Ca si in materia devolutiunii legale, prin descendenti se inseleg copii defunctului si urmasii lor in linie dreapta la infinit (art. 842 Cod civil), indiferent ca sint din casatorie (aceeasi sau casatorii diferite) sau din afara casatoriei (asimilati cu cei din casatorie daca filiatia a fost stabilita potrivit legii - art. 63 Codul familiei) ori din filiatia stabilita prin adoptie (art. 1 al. 1 si art. 21 al. 2 din O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, modificata prin Legea nr. 87/1998) si indiferent daca vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare (in cazul descendentilor de gradul doi sau urmatoarele).

Cuantumul rezervei descendentilor

Legea determina cuantumul rezervei, sub forma unei fractiuni din mostenire, in mod indirect, prin stabilirea cotitatii disponibile. Potrivit art. 841 Cod civil, cotitatea disponibila, ce poate forma obiectul liberalitatilor (donatii si legate) fara a fi supusa reductiunii, este de 1/2 din bunurile dispunatorului daca lasa un copil, de 1/3 daca lasa doi copii si de 1/4 daca lasa trei sau mai multi copii.

Rezulta ca rezerva descendentilor este:

1/2 din mostenire pentru un copil;

2/3 din mostenire pentru doi copii;

3/4 din mostenire pentru trei sau mai multi copii.

Potrivit art. 842 Cod civil, prin copii se inteleg nu numai descendentii de gradul intii, dar si ceilalti descendenti, indiferent de grad (nepoti, stranepoti etc.).

Problema descendentilor decedati la data deschiderii mostenirii sau care sint nedemni ori renuntatori

Intrucit cuantumul rezervei este in functie de numarul copiilor, se pune intrebarea daca urmeaza sa luam in calcul descendentii care nu mai exista la data deschiderii mostenirii sau care sint nedemni sau renunta la mostenire?

a)            Descendentii decedati

Daca defunctul a avut unul sau mai multi descendenti care nu mai exista la data deschiderii mostenirii (predecedati, comorienti sau codecedati), la stabilirea rezervei nu sint luati in considerare deoarece - neavind capacitate succesorala - nu au calitatea de mostenitori legali, cu atit mai putin de mostenitori rezervatari.

Daca descendentul - de exemplu copilul care nu exista la data deschiderii mostenirii - a lasat unul sau mai multi urmasi care pot si vor sa vina la mostenire, la stabilirea rezervei se va lua in calcul si descendentul decedat, indiferent de numarul urmasilor lui si indiferent daca acestia vor culege mostenirea (rezerva) prin reprezentare sau in nume propriu.

Descendentul declarat disparut este socotit a fi in viata (art. 19 din Decretul nr. 31/1954) cita vreme nu a intervenit o hotarire declarativa de moarte, ramasa definitiva. Daca data mortii stabilita in hotarire va fi anterioara (concomitenta) datei deschiderii mostenirii, cel declarat mort va fi avut in vedere potrivit celor de mai sus (decedat cu sau fara posteritate).

b)            Descendentii nedemni sau renuntatori

Controversata este problema daca la stabilirea cuantumului rezervei succesorale urmeaza sa tinem seama de acei copii care exista la data deschiderii mostenirii, dar sint indepartati de la mostenire pentru nedemnitate succesorala sau care renunta la mostenire? De exemplu, daca defunctul are doi copii, dintre care unul nevrednic sau renuntator, rezerva va fi de 2/3 sau de 1/2 din mostenire?

Opinia dominanta este ca la stabilirea rezervei urmeaza a se tine seama numai de descendentii care vin efectiv la mostenire - rezerva fiind o parte a mostenirii - iar nu si de cei care, datorita nedemnitatii succesorale sau renuntarii, sint straini de mostenire. Aceasta pentru ca prin "copii lasati" legea are in vedere copiii lasati ca mostenitori, iar rezerva are caracter colectiv in raporturile dintre cei care o mostenesc, si nu cu persoane straine de mostenire (in exemplu dat rezerva are caracter colectiv numai daca cei doi copii mostenesc impreuna, nu si daca unul este nevrednic sau renuntator).

Cuantumul rezervei descendentilor care nu sint de gradul I

Daca toti descendentii chemati la mostenire ca rezervatari sint rude de gradul I (copii), cuantumul rezervei se stabileste si se atribuie colectiv (in indiviziune) si se imparte intre ei pe cote-parti in mod egal, adica pe capete

Se pune intrebarea care va fi cuantumul rezervei (si cum se va imparti) daca alaturi de copii sint chemati la mostenire ca rezervatari si descendentii care nu sint de gradul I (nepoti, stranepoti etc.) sau daca toti cei cu vocatie rezervatara sint de grad subsecvent? De exemplu unicul copil al defunctului sau unul dintre cei doi copii ai defunctului este decedat la data deschiderii mostenirii, dar a lasat trei urmasi? Sau unicul copil ori cei doi copii ai defunctului sint nedemni sau renuntatori, dar au trei urmasi (nepoti in raport cu defunctul)?

Trebuie sa distingem intre doua ipoteze:

Daca descendentii de grad mai indepartat vin la mostenire prin reprezentare succesorala, rezerva se stabileste dupa numarul tulpinilor (al descendentilor de gradul I).

Problema stabilirii rezervei in cazul in care mai multi descendenti de grad subsecvent vin la mostenire (ca rezervatari) in nume propriu este controversata: ce se intimpla daca singurul succesibil sau toti succesibilii de gradul I sint nedemni sau renuntatori (motiv pentru care nu pot fi reprezentati) si au mai multi urmasi? Rezerva se va stabili in functie de numarul descendentilor de gradul I (care nu mostenesc) sau in functie de numarul descendentilor de grad subsecvent care vin la mostenire in nume propriu? De exemplu daca unicul copil sau ambii copii ai defunctului sint nedemni sau renuntatori si au trei sau mai multi descendenti, rezerva va fi de 1/2, respectiv 2/3 din mostenire, in raport de numarul copiilor defunctului, sau de 3/4 tinind seama de numarul descendentilor de gradul urmator?

Parerea dominanta este ca rezerva se stabileste tot in functie de numarul descendentilor de gradul I; in caz contrar, unicul copil sau cei doi copii ai defunctului ar putea modifica cuantumul rezervei (de la 1/2, respectiv 2/3, la 3/4) prin renuntare la mostenire, ceea ce nu se poate admite.

Dupa alta opinie, daca descendentii de grad mai indepartat vin la mostenire in nume propriu, rezerva trebuie calculata in functie de numarul descendentilor care vin la mostenire, si nu pe tulpini, deoarece mostenesc proprio nomine, iar nu prin reprezentare, si ascendentul lor nu era obligat sa accepte mostenirea (art. 686 Cod civil), chiar daca aceasta ar avea drept consecinta sporirea rezervei succesorale.

Deci in cazul venirii la mostenire a descendentilor de grad mai indepartat in nume propriu, numai stabilirea rezervei se face in functie de numarul copiilor defunctului (pe tulpini), dar impartirea rezervei intre descendentii de grad subsecvent se face in mod egal (pe capete). Art. 841 Cod civil vizeaza numai cuantumul rezervei, nu si modul ei de impartire, ceea ce se face potrivit regulilor care guverneaza mostenirea legala.

B.   Rezerva parintilor

Notiunea de parinti (ascendenti privilegiati)

Daca defunctul nu are descendenti ca mostenitori legali rezervatari sau cei existenti nu pot (din cauza nedemnitatii) sau nu vor sa vina la mostenire (renuntind la beneficiul ei), legea recunoaste dreptul la rezerva succesorala parintilor defunctului care, in calitate de ascendenti privilegiati, fac parte din clasa a II‑a de mostenitori legali. Colateralii privilegiati (fratii si surorile defunctului si descendentii lor pina la gradul IV inclusiv), desi fac parte tot din clasa a II‑a de mostenitori legali, nu beneficiaza de rezerva succesorala; ei pot fi exheredati prin liberalitatile facute de catre defunct sau in mod direct.

Prin parinti ca mostenitori rezervatari legea are in vedere pe tatal si mama defunctului, din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie ca si in materia devolutiunii legale a mostenirii.

Cuantumul rezervei parintilor

Potrivit art. 843 Cod civil (modificat prin Legea nr. 134/1947), rezerva parintilor (determinata si de aceasta data indirect, prin stabilirea cotitatii disponibile) este de 1/2 din bunurile defunctului daca "lasa tata si mama", si de 1/4 daca "lasa numai pe unul dintre parinti".

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

Se pune intrebarea care va fi cuantumul rezervei daca la data deschiderii mostenirii sint in viata ambii parinti ai defunctului, dar unul dintre ei este nedemn sau renuntator si, ca atare, strain de mostenire?

S‑a sustinut ca renuntarea sau nevrednicia unuia dintre ei are drept efect ca singurul parinte ramas sa aiba drept la intreaga rezerva de o jumatate din mostenire, afara numai daca concureaza cu colateralii privilegiati, cind renuntarea sau nevrednicia unui parinte profita colateralilor privilegiati.

Pentru motivele aratate mai sus, se considera ca la stabilirea rezervei urmeaza a se tine seama de parintele care vine efectiv la mostenire (lasat ca mostenitori) si indiferent daca vine sau nu in concurs cu colateralii privilegiati.

C.  Rezerva sotului supravietuitor

Cuantumul rezervei sotului supravietuitor

Potrivit art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezerva sotului supravietuitor (determinata si de aceasta data indirect, prin stabilirea cotitatii disponibile), este de 1/2 din cota succesorala ce i se cuvine in calitate de mostenitor legal. Aceasta cota-parte de mostenire legala a sotului supravietuitor variaza in functie de clasa (subclasa) de mostenitori cu care vine in concurs (art. 1 lit. a-d), iar in lipsa rudelor din cele patru clase el are dreptul la intreaga avere a defunctului (art. 1 lit. e). Rezulta ca in rezolvarea problemelor care se pun in legatura cu drepturile succesorale ale sotului supravietuitor trebuie, in toate cazurile, sa se determine cu exactitate, pe baza de probe, calitatea mostenitorilor cu care el vine in concurs (rude ale defunctului facind parte dintr‑o anume clasa de mostenitori legali sau legatari care nu fac parte din clasele de mostenitori legali), intrucit cota legala (deci si rezerva sotului supravietuitor) depinde de calitatea mostenitorilor cu care vine in concurs. In toate cazurile, pentru stabilirea rezervei sotului supravietuitor se va tine seama numai de rudele defunctului impreuna cu care el "vine la mostenire" (art. 1 din Legea nr. 319/1944), deci care mostenesc efectiv, adica nu sint renuntatori, nedemni sau exheredati (daca, in ultimul caz, nu sint mostenitori rezervatari).

Deci rezerva sotului supravietuitor va fi:

1/8 din mostenire - daca vine in concurs cu descendentii defunctului (clasa I de mostenitori), indiferent de numarul lor sau de gradul lor de rudenie cu defunctul (copii, nepoti etc.) - deci 1/2 din cota legala de 1/4;

1/6 din mostenire - daca vine in concurs cu ascendentii privilegiati, indiferent de numarul lor, si cu colateralii privilegiati, de asemenea indiferent de numarul lor - deci 1/2 din cota legala de 1/3;

1/4 din mostenire - daca vine in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, in ambele cazuri indiferent de numarul lor - deci 1/2 din cota legala de 1/2.

In concurs cu clasa a II‑a de mostenitori legali, rezerva sotului supravietuitor depinde de existenta sau inexistenta celor doua categorii de rude ale defunctului care compun aceasta clasa mixta;

3/8 din mostenire - daca vine in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III‑a de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV‑a), in ambele cazuri indiferent de numarul lor - deci 1/2 din cota legala de 3/4;

1/2 din mostenire in lipsa rudelor din cele patru clase de mostenitori legali - deci 1/2 din intreaga mostenire, deoarece concureaza numai cu beneficiarul liberalitatii, care nu are calitatea de mostenitor legal, inclusiv ipoteza in care ar fi avut aceasta calitate, dar a renuntat la mostenirea legala.

Sintetic, rezerva sotului se poate exprima prin formula:

Cota legala de 1/4; 1/3; 1/2; 3/4 sau 1

Sotul supravietuitor este rezervatar numai in privinta dreptului de mostenire legala prevazut de art. 1 din Legea nr. 319/1944 (la care art. 2 face trimitere). In privinta dreptului la mostenire special asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta (art. 5) si in privinta dreptului de abitatie (art. 4) sotul supravietuitor nu se bucura de rezerva, aceste drepturi speciale putind fi inlaturate prin vointa celui care lasa mostenirea. Insa rezerva sotului supravietuitor prevazuta de art. 2 din Legea nr. 319/1944 (prin raportare la dreptul sau de mostenire legala prevazut de art. 1) se va calcula asupra intregii mosteniri, incluzind si bunurile gospodariei casnice, darurile de nunta sau casa de locuit in masura in care au apartinut defunctului.

Particularitatile caracterelor juridice ale rezervei sotului supravietuitor

Sub raportul caracterelor juridice, rezerva sotului supravietuitor prezinta unele particularitati, derogatorii sau suplimentare fata de cele generale:

Rezerva sotului supravietuitor nu are caracter colectiv, ci i se atribuie individual, chiar daca concureaza cu alti mostenitori rezervatari

Rezerva sotului supravietuitor un este o fractiune raportata direct asupra mostenirii (cum se intimpla in cazul descendentilor sau a parintilor), ci o fractiune din cota de mostenire legala.

De lege ferenda, se preconizeaza stabilirea rezervei, pentru toti mostenitorii rezervatari, dupa aceasta metoda, indiscutabil mai justa.

Rezerva sotului supravietuitor este o cota fixa (de 1/2) dintr‑o cota variabila (cota de mostenire legala). Intrucit rezerva sa nu se raporteaza la mostenire, intinderea ei este variabila in functie de mostenitorii cu care vine in concurs, indiferent ca acestia sint mostenitori rezervatari sau legali. Cota de rezerva maxima (1/2 din mostenire) o are numai daca nu concureaza cu nici un mostenitori legal, cerind reductiunea liberalitatii facute legatarului sau donatarului, care nu sint mostenitori legali.

Imputarea rezervei sotului supravietuitor asupra mostenirii

Daca sotul supravietuitor vine singur la mostenire ca mostenitor legal sau vine impreuna cu alti mostenitori legali care insa nu sint rezervatari (ascendenti ordinari sau rude pe linie colaterala), rezerva la care are dreptul se imputa, se calculeaza si se satisface din intreaga mostenire

Foarte controversata este probelma imputarii rezervei sotului supravietuitor in cazul in care, alaturi de el, exista si alti mostenitori rezervatari (descendenti sau parinti, indiferent de numarul lor). S‑a pus intrebarea daca rezerva sotului supravietuitor se va imputa (socoti) asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei descendentilor sau parintilor.

S‑a raspuns ca rezerva sotului supravietuitor se va imputa exclusiv asupra cotitatii disponibile, micsorind‑o, si nu asupra rezervei descendentilor sau parintilor, care ramine neatinsa

Parerea dominanta este ca rezerva sotului supravietuitor nu se poate imputa exclusiv asupra rezervei mostenitorilor rezervatari cu care vine in concurs, dar nici exclusiv asupra cotitatii disponibile. Insasi punerea problemei in aceste doua variante (imputare asupra cotitatii disponibile sau asupra rezervei celorlalti mostenitori rezervatari) este inexacta, de natura a provoca rezulvari nejuste, indemnind la adoptarea solutiei - aparent mai judicioasa - de imputare asupra cotitatii disponibile.

In realitate, Legea nr. 319/1944 a recunoscut anumite drepturi succesorale - inclusiv dreptul la rezerva - in favoarea sotului supravietuitor "din averea celuilalt sot" (art. 1 si 2 care trimite la primul), deci drepturile sale trebuie "imputate" (socotite) asupra masei succesorale (iar nu exclusiv asupra cotitatii disponibile si nici asupra rezervei descendentilor sau parintilor), pentru ca aceste drepturi sint prevazute de lege nu din cotitatea disponibila (care se va cunoaste de fapt numai dupa ce se defalca si rezerva sotului supravietuitor) si nici din rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cu care el vine in concurs, ci "din averea celuilalt sot", deci din mostenirea intreaga a sotului decedat, din care legea a defalcat in favoarea sotului supravietuitor o anumita cota succesorala ca mostenire legala si o cota, mai mica (jumatate din prima) drept rezerva succesorala. Inseamna ca drepturile celorlalti mostenitori, prevazute de Codul civil (inclusiv rezerva legala), urmeaza sa fie satisfacute dupa deducerea cotei prevazute de Legea nr. 319/1944 in favoarea sotului supravietuitor.

Daca in cadrul mostenirii legale se admite ca partea sotului supravietuitor, imputindu‑se asupra masei succesorale, micsoreaza partile ce se cuvin celorlalti mostenitori, atunci in cadrul devolutiunii testamentare trebuie admis ca rezerva lui se imputa tot asupra masei succesorale si, prin intermediul ei, micsoreaza rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cu care vine in concurs, asa cum micsoreaza si cotitatea disponibila.

Concluzia se impune intrucit prin imputarea liberalitatilor numai asupra cotitatii disponibile se ajunge la o concluzie inadmisibila, in sensul ca liberalitatea facuta de de cuius in favoarea unei persoane profita unei (unor) alte persoane neagreate de el

In concluzie, rezerva sotului supravietuitor nu se imputa nici exclusiv asupra rezervei altor mostenitori, dar nici exclusiv asupra cotitatii disponibile, ci se satisface din mostenirea lasata de defunct, privita ca unitate, urmind ca partile celorlalti mostenitori legali, inclusiv rezervatari, sa se calculeze asupra masei succesorale ramase dupa defalcarea cotei-parti a sotului supravietuitor.

Admiterea acestei solutii se impune datorita faptului ca Legea nr. 319/1944 s‑a suprapus Codului civil si adoptartea ei nu poate sa nu influenteze (sa micsoreze) nu numai cotele legale ale tuturor mostenitorilor cu care concureaza, dar si rezerva prevazuta in favoarea unora dintre ei.

Rezulta ca prin Legea nr. 319/1944 a fost modificata - pentru ipoteza concursului cu sotul supravietuitor - nu numai rezerva parintilor, dar si a descendentilor, pentru care rezervele urmeaza sa fie calculate nu asupra mostenirii intregi ("bunurile dispunatorului" - art. 841-842 Cod civil), ci asupra masei succesorale care ramine dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor (1/8), deci asupra cotei de 7/8 din mostenire, astfel incit rezerva in cazul unui copil lasat de defunct este de 7/16 (1/2 din 7/8), a doi copii de 7/12 (2/3 din 7/8), iar a trei sau mai multi copii de 21/32 (3/4 din 7/8).

De asemenea, in ipoteza liberalitatii facute in favoarea sotului supravietuitor sau a altor mostenitori rezervatari, trebuie determinata - tot in modul aratat - rezerva mostenitorilor rezervatari (inclusiv beneficiarul liberalitatii), pentru a se vedea daca rezerva mostenitorilor care nu beneficiaza de liberalitate a fost sau nu atinsa, beneficiarul liberalitatii putind cumula cotitatea disponibila cu rezerva astfel determinata.

D.  Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor in concurs cu copiii dintr‑o casatorie anterioara a defunctului

Reglementarea si justificarea cotitatii disponibile speciale

Potrivit art. 939 Cod civil, "barbatul sau femeia care, avind copii dintr‑alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea darui sotului din urma decit o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin si fara ca, nici intr‑un caz, donatiunea sa treaca peste cuartul bunurilor".

Deci daca defunctul a fost casatorit de mai multe ori si are ca mostenitor unul sau mai multi copii (descendenti) dintr‑o casatorie anterioara (din afara casatoriei sau din adoptie), nu poate gratifica pe sotul din ultima casatorie (sotul supravietuitor) in limita cotitatii disponibile ordinare (obisnuite) - prevazuta in art. 841 Cod civil si art. 2 din Legea nr. 319/1944 - ci numai in limita unei cotitati disponibile speciale, egala cu partea copilului care a luat mai putin (limita variabila), cel mult un sfert din mostenire (limita fixa, maxima).

Prin instituirea acestei cotitati speciale legiuitorul a urmarit ocrotirea copiilor defunctului pe care i‑a avut inainte de incheierea ultimei casatorii, impotriva influentelor si presiunilor pe care sotul din ultima casatorie (mama sau tatal vitreg) ar putea sa le exercite asupra parintelui recasatorit, determinindu‑l pe acesta sa‑i faca liberalitati in detrimentul copiilor. In practica judiciara problema s‑a pus relativ frecvent, ceea ce dovedeste utilitatea institutiei cotitatii disponibile speciale, chiar daca in prezent (dupa adoptarea Legii nr. 319/1944) eficienta textului este (valoric) relativ redusa.

Notiunea de "copil" in sensul art. 939 Cod civil

Se admite unanim ca prin "copil dintr‑un alt maritagiu" - conform Codului familiei si O.U.G. nr. 25/1997 - trebuie sa intelegem nu numai copiii (unul sau mai multi) dintr‑o casatorie anterioara a defunctului (chiar declarata nula sau anulata - art. 53 Codul familiei), dar si pe cei din afara casatoriei, precum si pe copiii adoptati de catre defunct, cu conditia ca data conceptiei (nu neaparat nasterea) copilului din afara casatoriei (indiferent de momentul stabilirii filiatiei), respectiv data actului de incuviintare a adoptiei sa fie anterioara incheierii ultimei casatorii de catre defunct. De la intrarea in vigoare a Codului familiei, copiii din afara casatoriei, cit si cei din adoptie sint asimilati copiilor din casatorie.

Pe de alta parte, prin copii trebuie sa intelegem nu numai descendentii de gradul I, ci si pe cei de grade subsecvente (art. 842 Cod civil fiind aplicabile, desi este vorba de cotitatea disponibila speciala), indiferent ca vin la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu. Intinderea rezervei lor succesorale se va stabili, in toate cazurile, nu pe capete, ci pe tulpini.

Descendentul care se prevaleaza de dispozitiile art. 939 Cod civil trebuie sa indeplineasca conditiile dreptului de mostenire legala (sa aiba capacitate si vocatie succesorala, sa nu fie nedemn) si sa nu fie renuntator, deci sa poata si sa vrea sa vina efectiv la mostenirea ascendentului decedat.

Notiunea de "daruire" din art 939 Cod civil

Este unanim admis ca termenul de "daruire" vizeaza nu numai donatiile, dar si legatele, deci toate liberalitatile facute de defunct in favoarea sotului din ultima casatorie. Scopul ocrotitor avut in vedere de legiuitor se poate realiza numai intr‑o asemenea interpretare a textului. Descendentul defunctului poate invoca dispozitiile art. 939 Cod civil in urmatoarele cazuri:

Daca defunctul a facut in favoarea sotului supravietuitor donatii in timpul ultimei casatorii sau chiar anterior casatoriei, daca se dovedeste ca perspectiva acestei casatorii a fost cauza impulsiva si determinanta a liberalitatii. In toate cazurile, trebuie sa fie vorba de donatii care nu sint supuse raportului (daca donatia este supusa raportului, urmeaza sa fie readusa, in natura sau prin echivalent, la mostenire, deci reprezinta doar un avans asupra mostenirii).

Daca prin testamentul lasat, defunctul a facut in favoarea sotului supravietuitor legate, chiar daca data testamentului este anterioara incheierii ultimei casatorii, deoarece se poate presupune mentinerea dispozitiilor testamentare favorabile sub influenta sotului din aceasta casatorie. Daca textul s‑ar aplica numai in cazul testamentului cu data ulterioara incheierii casatoriei, testatorul ar putea paraliza aplicarea art. 939 printr‑un testament olograf antedatat.

Daca prin testamentul lasat defunctul a prevazut exheredarea directa (expresa) si partiala (nominala) a descendentilor in cauza, iar de aceasta exheredare urmeaza sa beneficieze sotul din ultima casatorie. In aceasta ipoteza sotul supravietuitor culege cotitatea disponibila nu ca legatar, ci in calitate de mostenitor legal. Dar aceasta exheredare va produce efecte numai in limita cotitatii disponibile, si anume in limita cotitatii disponibile speciale daca sint indeplinite conditiile art. 939 Cod civil, desi nu este vorba de un legat sau de o donatie (motiv pentru care se mentioneaza distinct aceasta ipoteza).

Corelatia dintre dispozitiile art. 939 Cod civil si cele ale Legii nr. 319/1944

Inainte de adoptarea Legii nr. 319/1944 aplicarea dispozitiilor din Codul civil era o problema relativ simpla: sotul supravietuitor nu era mostenitor legal, dar putea fi gratificat in limitele cotitatii disponibile (ca orice alta persoana), insa in concurs cu descendentii defunctului dintr‑o casatorie anterioara numai in limitele cotitatii disponibile speciale. Aceasta din urma cotitate se calcula astfel: la numarul copiilor defunctului (inclusiv cei din ultima casatorie) care veneau efectiv la mostenire, se adauga o unitate (sotul supravietuitor), iar mostenirea (incluzind si donatiile) se impartea la numarul obtinut, rezultatul fiind cotitatea disponibila speciala de care putea beneficia sotul supravietuitor (sub forma de donatii si/sau legate), cu respectarea celor doua limite: sa nu fie mai mare decit partea copilului care a luat mai putin (limita variabila) si sa nu depaseasca 1/4 din mostenire (limita fixa, maxima). In masura in care rezultatul era mai mare decit limita cotitatii disponibile speciale, diferenta se atribuia copiilor, daca defunctul nu a dispus de aceasta diferenta pina in limita cotitatii disponibile ordinare in favoarea unui tert

Dupa adoptarea Legii nr. 319/1944 s‑a pus problema daca art. 939 Cod civil a mai ramas in vigoare. Concluzia unanima este ca dispozitia a ramas in vigoare, nefiind abrogata expres, dar nici implicit, ratiunea pentru care a fost instituita cotitatea disponibila speciala subzistind si in prezent.

Nu exista controverse nici in privinta corelatiei dintre cotitatea disponibila speciala si cotitatea disponibila ordinara. Cele doua cotitati nu se cumuleaza, cea speciala imputindu‑se asupra cotitatii disponibile ordinare (deducindu‑se din aceasta). Deci daca defunctul a facut liberalitati in favoarea sotului din ultima casatorie (in limita cotitatii disponibile speciale) putea face liberalitati si in favoarea tertilor (printre care si fostul sot dintr‑o casatorie anterioara), dar numai pina la limita cotitatii disponibile ordinare (deci pentru diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala), astfel incit rezerva copiilor sa nu fie incalcata.

Este controversata problema corelarii dispozitiilor art. 939 Cod civil cu drepturile succesorala prevazute in favoarea sotului supravietuitor de Legea nr. Este evident ca drepturile sotului supravietuitor care concureaza cu descendentii defunctului dintr‑o casatorie anterioara nu mai pot fi limitate exclusiv la cotitatea disponibila speciala prevazuta de art. 939 Cod civil, ci trebuie sa fie stabilite tinind seama si de noua calitate a sotului supravietuitor de mostenitor legal rezervatar. Chiar daca, in principiu, si aceasta idee este unanim admisa, in concret exista o mare varietate de solutii privind determinarea cuantumului cotitatii disponibile speciale si a celei ordinare si in privinta atribuirii diferentei dintre cele doua cotitati disponibile.

Determinarea cuantumului cotitatii disponibile speciale si a cotitatii ordinare. Regimul juridic al diferentei dintre cele doua cotitati disponibile

Corelarea art. 939 Cod civil cu dispozitiile Legii nr. 319/1944 presupune urmatoarele operatii:

In toate cazurile in care defunctul a facut liberalitati (inclusiv ipoteza in care a prevazut exheredari directe) se stabileste cotitatea disponibila ordinara (si, indirect, rezerva mostenitorilor rezervatari). Deci urmeaza sa se stabileasca rezerva sotului supravietuitor care este de 1/8 si se imputa asupra intregii mosteniri, iar rezerva copiilor (de 1/2 sau 2/3 sau 3/4) se calculeaza asupra restului mostenirii (7/8).

Potrivit dreptului comun, defunctul putea sa dispuna de cotitatea disponibila ordinara fie in favoarea copiilor, fie in favoarea sotului supravietuitor sau a oricarei alte persoane, cu singura exceptie a sotului din ultima casatorie daca acesta concureaza cu un copil dintr‑o casatorie anterioara. In acest caz urmeaza a se stabili cotitatea disponibila speciala de care poate beneficia sotul supravietuitor si care nu poate depasi partea copilului care a luat mai putin, maxim 1/4 din mostenire. Deci, pe linga rezerva sa de 1/8 din mostenire, el mai poate beneficia de cotitatea disponibila speciala de maximum 1/4 (total 3/8), fara a aduce atingere rezervei copiilor.

Se pune intrebarea ce se intimpla in cazul in care cotitatea disponibila speciala este mai mica decit cotitatea disponibila ordinara? In exemplul dat (un singur copil din casatoria anterioara a defunctului), cotitatea disponibila ordinara este de 7/16, mai mare decit cotitatea disponibila speciala de maxim 1/4, diferenta dintre cele doua cotitati fiind de 3/16 din mostenire. Care va fi regimul juridic al acestei diferente?

Se admite unanim ca defunctul putea dispune de aceasta diferenta in favoarea oricui, cu exceptia sotului din ultima casatorie. Aceasta inseamna ca prin instituirea cotitatii disponibile speciale nu s‑a creat o rezerva succesorala speciala corelativa in favoarea copiilor. Spre deosebire de art. 841 Cod civil, art. 939 Cod civil limiteaza dreptul de dispozitie numai in favoare sotului din ultima casatorie a defunctului. Or, limitarea liberalitatii in favoarea unei persoane nu implica necesarmente instituirea unei rezerve succesorale (speciale) in favoarea unei alte persoane. Numai limitarea generala creaza indirecta si in mod necesar rezerva succesorala.

Daca defunctul nu a dispus de diferenta dintre cotitatea disponibila speciala (mai mica) si cotitatea disponibila ordinara (mai mare), respectiv dispozitia este ineficace n lumina art. 939 Cod civil, acea parte din mostenire urmeaza sa fie atribuita (impartita) potrivit regulilor mostenirii legale (1/4 sotului supravietuitor, iar 3/4 copiilor - art. 1 din Legea nr. 319/1944). Astfel, art. 939 Cod civil este corelat cu dispozitiile din Legea nr.

Sanctiunea depasirii cotitatii disponibile speciale

Art. 939 Cod civil nu prevede vreo sanctiune pentru incalcarea limitelor in care defunctul putea face donatii sau dispozitii testamentare in favoarea sotului supravietuitor care concureaza cu copii dintr‑o casatorie anterioara sau din afara casatoriei ori din adoptie. Se aplica sanctiunea prevazuta pentru depasirea cotitatii disponibile ordinare: reductiunea (reducerea) liberalitatilor excesive in limitele cotitatii disponibile speciale (iar nu desfiintarea lor). Regulile reductiunii sint aplicabile in toate cazurile in care liberalitatile "vor trece peste partea disponibila" (art. 847 Cod civil), indiferent daca partea disponibila este ordinara sau speciala.

In privinta partii disponibile speciale sint necesare unele precizari:

Reductiunea intemeiata pe art. 939 Cod civil poate fi invocata numai de catre copilul defunctului cu filiatie anterioara ultimei casatorii si numai daca el sau descendentii lui pot si vor sa vina la mostenire (nu sint nedemni sau renuntatori). Cu toate ca reductiunea profita indirect si copiilor din ultima casatorie a defunctului - caci in cadrul mostenirii legale ei au drepturi egale potrivit art. 669 Cod civil - ea poate fi ceruta numai de catre descendentii in favoarea carora a fost instituita cotitatea disponibila speciala prin art. 939 Cod civil. Nici o alta persoana nu poate exercita dreptul la reductiune in temeiul acestui text.

Daca alaturi de sotul supravietuitor defunctul a facut liberalitati si in favoarea unei alte persoane, la reductiune urmeaza sa fie avute in vedere ambele cotitati disponibile: liberalitatile facute sotului din ultima casatorie sa nu depaseasca cotitatea disponibila speciala, iar ambele categorii de liberalitati, impreuna, sa nu aduca atingere rezervei succesorale.

In caz de depasire, se va tine seama de ordinea reductiunii liberalitatilor excesive; daca toate liberalitatile sint legate sau toatre sint donatii cu aceeasi data, toate se reduc simultan si proportional cu valoarea lor (art. 852 Cod civil); daca sint liberalitati succesive, se reduc in ordinea prevazuta de lege (art. 850 Cod civil)

Sanctiunea reductiunii se aplica in toate cazurile inc are liberalitatile facute de defunct in favoarea sotului din ultima casatorie depasesc limitele prevazute de art. 93 Cod civil. Legea precizeaza expres (art. 940 al. 1 Cod civil) ca aceste limite nu pot fi depasite nici prin "donatii" indirecte, infaptuite pe calea unor acte juridice diferite de contractul de donatie (renuntarea la un drept, remiterea de datorie, stipulatia in favoarea sotului facuta din bunurile proprii ale defunctului).

Exista totusi o exceptie: in ipoteza in care liberalitatea in favoarea sotului din ultima casatorie este facuta intr‑o forma simulata (donatie deghizata sau liberalitate - donatie sau legat - facute prin interpunere de persoane), sanctiunea va fi nu reductiunea liberalitatii pina la limita cotitatii disponibile speciale, ci nulitatea absoluta si totala a liberalitatii (art. 940 al. 2 Cod civil), chiar daca valoarea ei se incadreaza in limitele prevazute de art. 939 Cod civil, deoarece aceasta nulitate sanctioneaza nu numai si nu atit depasirea cotitatii disponibile speciale, ci intentia de fraudare a drepturilor descendentilor defunctului, frauda fiind prezumata absolut de lege.

Actiunea in constatarea nulitatii poate fi intentata de orice descendent al defunctului care vine la mostenire. Intrucit actioneaza in nume propriu (nu ca succesosor al defunctului), deci in calitate de tert fata de actul simulat, reclamantul va putea dovedi caracterul deghizat al donatiei sau interpunerea de persoana prin orice mijloace de proba. Dovada interpunerii de persoana fiind anevoioasa, legea prezuma ca sint persoane interpuse copiii sotului supravietuitor dintr‑o alta casatorie (sau din afar casatoriei ori adoptat numai de acesta) si acele rude ale lui (rude in linie directa si pina la gradul IV inclusiv pe linie colaterala) fata de care, in ipoteza mortii lor in momentul facerii liberalitatii, el ar fi avut vocatie succesorala legala concreta, utila (art. 941 Cod civil).