Marturia mincinoasa

Marturia mincinoasa

1. Continutul legal

Potrivit alin. (1) din art. 260 C.pen., constituie infractiunea de marturie minci­noasa, fapta martorului care intr‑o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase sau nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat. Aceste dispozitii se aplica in mod corespunzator si expertului sau interpretului [alin. (4)].

Dupa cum se stie, in activitatea de infaptuire a justitiei, mijloacele de proba au o importanta covarsitoare, ele servind la cunoasterea adevarului fara de care justitia nu ar putea fi infaptuita. De asemenea, activitatea de administrare a probelor este una extrem de importanta. De exactitatea probelor si de probitatea celor care concura la aflarea lor depinde temeinica infap­tuire a justitiei.

Printre persoanele care servesc la procurarea sau lamurirea pro­belor sunt martorii, expertii si interpretii.

Avand in vedere ca martorii au cunostintele cele mai directe despre faptele care fac obiectul cercetarii sau judecatii, declaratiile lor pot duce la stabili­rea acestor fapte asa cum au avut loc in realitate si, deci, la pronuntarea unor hotarari juste, bazate pe adevar. Insa, numai in masura in care martorii relateaza adevarul asupra celor cunos­cute de ei, declaratiile lor prezinta un ajutor efectiv dat organului judiciar in opera de infap­tuire a justitiei. De aceea, datoria oricarui martor este de a declara ade­varul si de a spune tot ce stie cu privire la imprejurarile esentiale asupra carora este intrebat. Aceasta obligatie legala este prevazuta in art. 83 C.proc.pen. si art. 193 C.proc.civ. si constituie o datorie cetateneasca impusa fiecaruia de constiinta sa civica de a spune adevarul si de a nu in­duce in eroare organele care infaptuiesc justitia.

Declaratiile acelor martori care fac afirmatii mincinoase ori nu spun tot ce stiu pri­vitor la imprejurarile esentiale asupra carora au fost intrebati prezinta pericol social prin aceea ca ingreuneaza, deruteaza si compromit activitatea organelor judi­ciare, putand, implicit, provoca darea unor solutii injuste, condamnarea pe nedrept a unor persoane, atribuirea pe nedrept a unei locuinte unei persoane si alte asemenea solutii.

O importanta similara o au si rapoartele efectuate de experti si lamuririle date de acestia, ca si operatiunile efectuate de interpreti in cauze judiciare. Aceleasi obligatii de respect fata de adevar le incumba si acestora, iar abaterea lor de la aceasta obli­gatie prezinta, de asemenea, pericol social pentru opera de infaptuire a justitiei.

Savarsirea de catre martori, experti sau interpreti a unor astfel de fapte aduce atin­gere bunei desfasurari a activitatii de infaptuire a justitiei, prin inducerea in eroare a organelor judiciare in stabilirea adevarului si solutionarea nedreapta a cauzelor pe considerente contrare adevarului.

Pericolul social pe care il prezinta aceste fapte justifica pe deplin incriminarea lor in legea penala[1].

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special. Infractiunea de marturie min­ci­noasa are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei, care reclama probitate si sinceritate celor ascultati ca martori ori folositi ca experti sau inter­preti pentru stabilirea adevarului, in cauzele penale, civile, disciplinare sau in orice alta cauza in care sunt ascultati martori sau sunt folositi experti sau interpreti. Infractiunea poate avea si un obiect juridic secundar, constand in relatiile sociale refe­ri­toare la anu­mite atribute esentiale ale persoanei (demnitatea, libertatea) sau in relatiile sociale cu carac­ter patri­monial, deoarece prin savarsirea faptei pot fi incal­cate si aceste relatii sociale[2].

b) Intrucat activitatea faptuitorului nu se exercita direct asupra unui bun sau asupra cor­pului unei persoane, infractiunea de marturie mincinoasa este lipsita de obiect material.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al acestei infractiuni este unul calificat. Infractiunea de marturie mincinoasa nu poate fi savarsita decat de un martor, expert sau interpret. Calitatea de martor, expert sau interpret este determinata de existenta unui raport juridic procesual intre organul judiciar si persoana ascultata ca martor ori folo­sita ca expert sau interpret. Persoana care nu se afla fata de organul judiciar intr‑un asemenea raport juridic, nu are calitatea procesuala de martor, expert sau inter­pret si, in consecinta, nu poate fi subiect al infractiunii de marturie mincinoasa[3].

In acceptiunea Codului de procedura penala, martor[4] este persoana care, avand cunostinte despre vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la aflarea ade­va­rului in procesul penal, este ascultata de organele judiciare in aceasta calitate[5] (art. 78). Pentru dobandirea calitatii procesuale de martor, trebuie sa fie intrunite, cumulativ, urma­toarele conditii: existenta unui proces penal in curs de desfasurare; existenta unei persoane fizice care cunoaste fapte si imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului in procesul penal respectiv; ascultarea acelei persoane de catre organele judiciare cu privire la faptele si imprejurarile pe care le cunoaste.

In principiu, orice persoana fizica poate fi chemata ca martor in procesul penal. Poate fi ascultata ca martor si persoana care, din cauza starii sale fizice (orb, surd, mut) sau psihice (debilitate mintala), nu este capabila sa perceapa fenomenele prin anumite simturi sau nu poate reda in mod corect faptele percepute, organul judiciar apreciind, de la caz la caz, daca ascultarea unei asemenea persoane serveste aflarii adevarului (spre exemplu, un orb poate fi ascultat asupra unor fapte auzite). De asemenea, minorul poate fi ascultat ca martor; pana la varsta de 14 ani, ascultarea lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat spre crestere si educare (art. 81 C.proc.pen.).

Codul de procedura penala prevede insa unele exceptii de la aceasta regula generala, aratand ca exista categorii de persoane care nu pot avea calitatea de martor intr‑un anumit proces penal. Aceste categorii sunt: persoanele care nu pot fi ascultate ca martor si persoanele care nu pot fi obligate sa depuna ca martor. Astfel, potrivit dispozitiilor procesual penale (art. 79 C.proc.pen.), nu poate fi ascultata ca martor persoana obligata sa pastreze secretul profesional cu privire la faptele si impreju­rarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei. Pot face parte din aceasta categorie toti cei care, in exercitiul atributiilor lor de serviciu, devin detinatori de secrete care, daca ar fi divulgate, ar produce prejudicii materiale sau morale unei per­soane fizice sau juridice. Sunt obligati sa pastreze secretul profesional: avocatii, medicii, notarii, preotii etc.

Totusi, potrivit unor dispozitii procesual penale, obligatia pastrarii secretului profesional poate fi inlaturata in cazul in care persoana fizica sau unitatea fata de care exista aceasta obligatie este de acord cu divulgarea secretului respectiv; cei care detin astfel de secrete in aceste conditii pot fi ascultati ca martori [art. 79 alin. (1) C.proc.pen.]. Daca avocatul, devenit aparator sau reprezentant al uneia dintre parti, a cunoscut anumite fapte sau imprejurari inainte de a avea aceasta calitate, el nu‑si mai poate indeplini mandatul, deoarece, potrivit art. 79 alin. (2) C.proc.pen., calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de aparator.

In afara de persoanele mentionate anterior, nu poate fi ascultata ca martor in pro­cesul penal persoana vatamata care se constituie parte civila sau participa in proces ca parte vatamata (art. 82 C.proc.pen.). Partile, fiind interesate in solutionarea procesului, nu pot dobandi si calitatea de martor; nimeni nu poate depune ca martor in propria cauza. Daca o persoana pierde sau renunta la calitatea de parte in proces, ea poate fi ascultata ca martor. Astfel, persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, daca nu este constituita ca parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata. Per­soana vatamata poate fi ascultata ca martor si in cazul in care, dupa ce s‑a constituit ca parte civila sau a participat in proces ca parte vatamata, renunta definitiv la calitatea de parte din proces.

In cazul in care insa o persoana este ascultata ca martor si apoi, in cursul proce­sului, este trimisa in judecata pentru acea infractiune, pierde calitatea de martor, deve­nind inculpat si nu mai poate fi trasa la raspundere pentru infractiunea de mar­turie mincinoasa, nesatisfacand cerinta calitatii, impusa de lege. Intr‑adevar, in aceasta situatie, nu i se mai poate imputa, sub aspectul realizarii elementelor consti­tutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, lipsa de obiectivitate in relatarea ade­va­rului, din moment ce, devenind parte in proces, pierde in cursul acestuia calitatea ceruta ca element constitutiv al infractiunii prevazute de art. 260 alin. (1) C.pen.[6]

Exista o categorie de persoane care nu sunt obligate sa depuna ca martor in pro­cesul penal. Aceste persoane pot fi ascultate ca martori numai daca ele consimt la aceasta. Astfel, in art. 80 C.proc.pen. se prevede ca sotul si rudele apropiate ale invi­nuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori.

Prin "rude apropiate" se intelege: ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite astfel de rude prin infiere (art. 149 C.pen.).

Reglementarea referitoare la persoanele care nu sunt obligate sa depuna ca martori intr‑un anumit proces penal are ca scop ocrotirea sentimentelor de afectiune pe care sotul sau rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului le au fata de acesta din urma. Daca sotul sau una din rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului este de acord, va putea fi ascultat ca martor, avand aceleasi drepturi si obligatii ca orice alt martor[7].

Mentionam faptul ca precizarile facute cu privire la martorul in procesul penal sunt valabile si la celelalte cauze in care se asculta martori.

Neobservarea formelor care, potrivit legii procesuale, trebuie indeplinite fata de martor, inainte de ascultare, nu influenteaza asupra calitatii procesuale a acestuia si, deci, asupra infractiunii de marturie mincinoasa. Astfel, poate fi subiect al infrac­tiunii si martorul ascultat fara prestarea juramantului, sotul sau ruda apropiata a invinuitului sau inculpatului, chiar daca nu i s‑a atras atentia ca are dreptul de a nu depune ca martor[8].

Expertul este persoana insarcinata de organul judiciar sa lamureasca, in baza cunostintelor de specialitate pe care le are, anumite fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea stabilirii adevarului. Conform unei opinii din literatura de specialitate[9], numai expertul care este numit sau chemat de organul judiciar poate fi subiect activ al infractiunii de marturie mincinoasa, nu si per­soana care efectueaza o expertiza in cadrul unui serviciu medico‑legal, laborator criminalistic sau orice institutie de spe­cialitate catre care s‑a adresat organul judiciar pentru efectuarea expertizei [art. 119 alin. (2) si (3) C.proc.pen.]. Acestia raspund, dupa caz, pentru abuz in serviciu sau fals in inscrisuri oficiale.

Nu suntem de acord cu aceasta parere si consideram ca subiect activ al infrac­tiunii de marturie mincinoasa poate fi atat expertul numit de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, cat si persoana care efectueaza o expertiza in cadrul unui serviciu medico‑legal, laborator de expertiza criminalistica sau orice institut de specialitate catre care s‑a adresat organul judiciar pentru efectuarea exper­tizei, deoarece, pe de o parte, Codul penal nu face nicio distinctie in aceasta privinta, iar pe de alta parte, distinctia facuta de Codul de procedura penala nu priveste calitatea procesuala de expert, ci numai modalitatea de numire a acestuia.

Interpretul este persoana la serviciile careia recurge organul judiciar atunci cand una din parti sau o alta persoana care urmeaza a fi ascultata nu cunoaste limba romana sau nu se poate exprima ori atunci cand unele dintre inscrisurile aflate la dosarul cauzei sunt redactate intr‑o alta limba decat cea romana. Interpretul poate fi o persoana care are calitatea de translator dintr‑o limba straina sau o persoana care are cunostinte de a comunica in limbajul surdo‑mut prin semne.

Ca regula generala, infractiunea de marturie mincinoasa, prin natura ei, exclude participatia penala sub forma coautoratului. La savarsirea faptei pot participa insa alte persoane, in calitate de instigatori sau complici. Instigator sau complice poate fi orice persoana.

Pentru a se putea retine instigare la marturie mincinoasa, persoana fata de care se efectueaza activitatea de determinare trebuie sa aiba calitatea ceruta de lege - martor -, la momentul cand are loc determinarea. Intr‑un caz concret[10], instanta de judecata l‑a condamnat pe inculpatul B.A.F., printre altele, pentru savarsirea infractiunii de insti­gare la infractiunea de marturie mincinoasa, prevazute de art. 25 raportat la art. 260 C.pen., retinand ca acesta l‑a determinat pe invinuitul B.A.M. sa declare mincinos, ca in noaptea desfasurarii activitatii infractionale, au fost impreuna in alt loc decat in cartierul unde locuia partea civila. Inainte de terminarea urmaririi penale, invinuitul B.A.M. si‑a retras declaratiile, relatand adevarul cu privire la alibiul inculpatului.

In cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni, pentru simplul motiv ca cel care a declarat mincinos nu are calitatea ceruta de lege pentru a fi subiect activ al infractiunii de marturie mincinoasa.

Astfel, infractiunea de marturie mincinoasa nu poate fi savarsita decat de un martor, expert sau interpret. Persoana care nu se afla fata de organul judiciar intr‑un raport juridic specific, respectiv nu are calitatea procesuala de martor, expert sau inter­pret, nu poate fi subiect al infractiunii de marturie mincinoasa. Cu alte cuvinte, nu poate avea calitatea de martor si nu poate savarsi infractiunea de marturie minci­noasa persoana care are calitatea de parte in proces. La momentul la care a declarat minci­nos, B.A.M. avea calitatea de parte in proces, fiind si el invinuit alaturi de B.A.F.

Ca atare, aceasta persoana neavand calitatea ceruta de lege pentru a raspunde penal in baza art. 260 C.pen., nu poate exista instigarea la infractiunea incriminata de acest text de lege fata de o persoana care nu indeplineste conditiile pentru a raspunde penal pe acest temei.

La infractiunea de marturie mincinoasa este posibil si coautoratul, atunci cand, spre exemplu, anumite expertize sunt executate, datorita complexitatii lor, de mai multe persoane (experti), iar acestia, in continutul raportului de expertiza, in urma unei intelegeri prealabile, insereaza date necorespunzatoare realitatii. Acestia vor savarsi infractiunea de marturie mincinoasa, iar forma de participatie va fi coautoratul.

b) Subiectul pasiv. In cazul infractiunii de marturie mincinoasa distingem ca subiect pasiv principal statul care, prin autoritatile sale specializate, infaptuieste jus­ti­tia, iar ca subiect pasiv secundar persoana fizica sau juridica parte in proces, ale caror interese sunt periclitate sau vatamate efectiv ca urmare a marturiei mincinoase[11].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. In forma sa tipica [art. 260 alin. (1) C.pen.], infractiunea de marturie mincinoasa se realizeaza, sub aspectul elementului material, prin fapta martorului care, intr‑o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase sau nu spune tot ce stie privitor la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.

A face afirmati mincinoase inseamna a face afirmatii nesincere, adica in necon­cor­danta cu cele cunoscute de martor.

Afirmatiile mincinoase pot fi pozitive, atunci cand martorul afirma ca existente imprejurari despre care stie ca nu exista in realitate, sau negative, atunci cand, dimpotriva, afirma ca inexistente imprejurari despre care stie ca exista in realitate.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Afirmatiile mincinoase facute de un martor, atunci cand acestea se refera la impre­jurari esentiale ale cauzei, constituie infractiunea de marturie mincinoasa, indiferent de solutia data in cauza respectiva

In practica judiciara se sustine ca nu intotdeauna afirmatiile mincinoase conduc in mod obligatoriu la condamnarea martorului pentru aceasta infractiune. Astfel, intr‑o speta, inculpata a fost condamnata, de prima instanta, pentru infractiunea de marturie mincinoasa, prevazuta in art. 260 alin. (1) C.pen., comisa prin aceea ca, fiind audiata ca martor intr‑un proces de divort, a declarat - in mod mincinos - ca parata avea o comportare necuviincioasa fata de sotul sau, caruia i se adresa pe un ton violent, in public, si provoca scandaluri la serviciu. Solutia a fost desfiintata de instanta de apel care, fiind sesizata cu apelul inculpatei, a pronuntat achitarea acesteia in baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.proc.pen. In aceste conditii, procurorul a declarat recurs, dar acesta a fost respins. Din examinarea sentintei civile, prin care s‑a solutionat procesul de divort in care s‑a facut depozitia mincinoasa rezulta ca - in urma audierii unor martori propusi de parti - divortul a fost admis din vina ambilor soti, si anume atat din vina sotului reclamant, care convietuieste cu o alta femeie, cat si din vina sotiei parate, care nu se ingrijea de reclamant si provoca scandaluri acasa si la serviciu.

Or, atata vreme cat, la pronuntarea sentintei de divort, instanta a avut in vedere nu numai declaratia incriminata, ci si alte probe, care i‑au format convingerea ca, dato­rita comportarii partilor, relatiile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate, ceea ce face cu neputinta continuarea casatoriei, din vina ambilor soti, fapta incul­patei nu intruneste elementele infractiunii de marturie mincinoasa, solutia de achitare fiind temeinica si legala[13].

A nu spune tot ce stie inseamna a nu spune tot adevarul pe care il cunoaste, a ascunde ceva din ceea ce stie. Nu va exista aceasta infractiune daca martorul refuza sa raspunda la anumite intrebari.

Afirmatiile sau omisiunile martorului trebuie sa se refere la imprejurarile esen­tiale. Sunt esentiale imprejurarile care pot servi la stabilirea adevarului si la justa solu­tio­nare a cauzei. Daca afirmatiile sau omisiunile martorului nu s‑au referit la imprejurari esentiale, fapta nu constituie infractiunea de marturie mincinoasa, deoa­rece, in acest caz, nu s‑a impiedicat cu nimic infaptuirea justitiei. Pentru realizarea elementului material al infractiunii, mai este necesar ca martorul, care a alterat, prin afirmatiile sau omisiunile sale, adevarul cu privire la imprejurarile esentiale in cauza, sa fi fost intrebat asupra acestor imprejurari. Cerinta legii isi gaseste explicatia in aceea ca, numai in masura in care i se atrage martorului atentia, printr‑o intrebare, asupra unei anumite imprejurari, acesta isi poate da mai bine seama ca acea impre­jurare este esentiala si, prin urmare, orice alterare a adevarului aduce atingerea activi­tatii de infaptuire a justitiei. Nu intereseaza daca intrebarea a fost pusa martorului de catre parti sau de catre organul judiciar.

Pentru realizarea elementului material al infractiunii, in forma sa tipica, este necesar ca martorul sa fi fost ascultat intr‑o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori.

Prin "cauza penala" se intelege orice cauza avand ca obiect savarsirea unei infrac­tiuni care se afla in curs de urmarire sau de judecata. Nu se poate vorbi de o ,,cauza penala" atunci cand organele de urmarire penala efectueaza unele acte premer­gatoare. Prin ,,cauza civila" se intelege un proces civil care se desfasoara in fata unei instante judecatoresti. Exista o cauza civila, de exemplu, in cazul unei proceduri de partaj, in cazul unui litigiu civil izvorat din neexecutarea obligatiei prevazute intr‑un contract, in cazul unui proces de divort (dreptul familiei) si altele. Prin "cauza disciplinara" se intelege cauza aflata in curs de solutionare la un organ jurisdictional cu caracter disciplinar - de exemplu, un litigiu din domeniul dreptului muncii - des­fa­cerea pe motive disciplinare a contractului de munca ori judecarea unui politist in consiliile de judecata de la nivelul inspectoratelor judetene de polite sau la inspecto­ratul general al politiei. Prin "orice alta cauza in care se asculta martori" se intelege o cauza care nu este penala, civila sau disciplinara, dar in care se asculta martori, cauza fiind data in competenta unui alt organ de jurisdictie - de exemplu, o procedura de imputare a unor bunuri aflate in dotarea unui muncitor dintr‑o fabrica care a mani­festat neglijenta in folosirea acestora, distrugandu‑le.

Pentru existenta infractiunii nu intereseaza daca martorul a facut marturia minci­noasa in favoarea sau in defavoarea unei persoane. Daca alterarea adevarului s‑a facut atat prin afirmatii mincinoase, cat si prin omisiuni, infractiunea nu‑si pierde caracterul unitar, deoarece afirmatiile sau omisiunile constituie modalitati alternative de realizare a elementului material al infractiunii. Va exista o singura infractiune, dar situatia descrisa anterior va putea constitui o circumstanta agravanta judiciara.

b) Asadar, pentru existenta infractiunii de marturie mincinoasa, in ambele, forme trebuie indeplinite urmatoarele cerinte esentiale:

- prima cerinta este ca afirmatia mincinoasa sau omisiunea de a spune tot ce stie sa priveasca "imprejurarile esentiale";

- a doua cerinta este ca martorul, expertul sau interpretul "sa fi fost intrebat" asupra acelor imprejurari.

Martorul, expertul sau interpretul nu savarseste infractiunea de marturie min­cinoasa decat atunci cand ambele cerinte esentiale sunt intrunite[14].

Cerinta esentiala privitoare la "imprejurari esentiale" determina continutul decla­ratiei care poate constitui o marturie mincinoasa, limi­tandu‑l la obiectul probei, la ceea ce intereseaza a fi probat in cerce­tarea sau solutionarea cauzei. Prin "impre­jurari" se inteleg atat faptele principale ale cauzei, cat si circumstantele in care au avut loc acestea, precum si orice alte date­ de natura a servi la solutionarea cauzei (de exemplu, identificarea faptuitorului, capacitatea lui psihofizica, un alibi). Caracterul de imprejurare "esentiala" este dat de eficienta proba­torie a acestora, de pertinenta si concludenta lor in cercetarea si solutio­narea cauzei respective.

Cerinta esentiala privitoare la conditia ca, asupra imprejurarii esentiale, mar­torul, expertul, interpretul "sa fi fost intrebat", constituie o a doua limitare a obiec­tului marturiei mincinoase, restrangand sfera imprejurarilor esentiale numai la acelea asupra carora s‑au pus intrebari. Intrebarea poate sa priveasca anume imprejurarea esen­tiala, dar poate fi si o intrebare generala, cu referire implicita la acea impre­jurare[15].

Consideram ca nu exista infractiunea de marturie mincinoasa atunci cand o persoana relateaza ceea ce a auzit de la o alta persoana, aspecte care de altfel corespund realitatii[16], chiar daca el nu le‑a perceput in mod direct. Dar, in litera­tura de specialitate exista si pareri contrare .

O problema destul de controversata in literatura de specialitate este si aceea daca infractiunea de marturie mincinoasa poate fi savarsita in etapa actelor premergatoare urmaririi penale[18]. Se afirma ca in aceasta etapa se pot asculta martori si chiar daca ei nu au dobandit calitatea speciala pot comite infractiunea de marturie mincinoasa. Aceasta deoarece toate activitatile desfasurate in faza actelor premergatoare urmaririi penale se consemneaza intr‑un proces‑verbal care va constitui mijloc de proba in procesul penal. Prin declaratia mincinoasa a martorului, acel proces‑verbal va avea un continut neadevarat si va putea influenta procesul penal. Pe de alta parte, persoanele ascultate ca martori oculari in faza actelor premergatoare, aproape in toate cazurile, dobandesc si calitatea speciala de martor potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala.

c) Urmarea imediata. Actiunea care constituie elementul material al infractiunii de marturie mincinoasa are ca rezultat sau ca urmare imediata crearea unei stari de pericol pentru desfasurarea normala a activitatii de infaptuire a justitiei. Infractiunea produce o vatamare efectiva infaptuirii justitiei, atunci cand pe baza afirmatiilor mincinoase sau a omisiunii de a spune tot ce stie s‑a luat o masura nedreapta ori s‑a pronuntat o hotarare nedreapta sau s‑a dat o solutie nedreapta.

d) Legatura de cauzalitate. Intre actiunea de a face afirmatii minci­noase sau intre omisiunea de a spune tot ce stie, prin care se realizeaza elementul material al infractiunii de marturie mincinoasa si urmarea imediata concretizata intr‑o stare de pericol, exista intotdeauna o legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de marturie mincinoasa se savarseste cu inten­tie directa sau indirecta. La stabilirea intentiei, in cazul martorului, trebuie sa se pro­ce­deze cu toata grija, deoarece neconcordanta depozitiei acestuia cu realitatea isi poate gasi explicatia nu in reaua sa credinta, ci in anumite erori de percepere sau de memorie. Pentru existenta infractiunii de marturie mincinoasa se cere ca afirmatia nereala sa se refere la imprejurari esentiale asupra carora persoana a fost intrebata, iar in ceea ce priveste latura subiectiva a infractiunii, nu prezinta relevanta realitatea, ci sinceritatea convingerii martorului[19].

Latura subiectiva a infractiunii de marturie mincinoasa nu include vreun motiv sau scop special. De aceasta imprejurare se va tine insa seama la individualizarea judiciara a pedepsei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele de pregatire si tentativa, desi posibile, nu se pedepsesc. Infrac­tiu­nea se consuma, in cazul martorului, expertului sau interpretului ascultat de organul judiciar, in momentul in care ascultarea luand sfarsit, martorul, expertul sau interpretul semneaza depozitia facuta. In cazul intocmirii unui raport de expertiza sau a efectuarii unei traduceri scrise, momentul consumarii infractiunii este momentul in care raportul de expertiza ori traducerea este depusa la organul care a dispus efec­tuarea ei. Marturia mincinoasa fiind o infractiune de pericol, consumarea acestei infractiuni nu este conditionata de producerea vreunei alte urmari in afara celei constand in crearea starii de pericol pentru normala desfasurare a activitatii de infaptuire a justitiei; tocmai de aceea, nu intereseaza daca depozitia mincinoasa a fost sau nu luata in considerare de organul judiciar, daca a determinat sau nu luarea unor masuri sau pronuntarea unei hotarari ori darea altei solutii. Chiar daca depozitia minci­noasa nu a fost luata in considerare si, deci, nu a influentat cu nimic solutia pronuntata, faptuitorul raspunde potrivit art. 260 C.pen., deoarece infractiunea de marturie mincinoasa s‑a consumat in momentul in care s‑a facut depozitia. Infrac­tiunea de marturie mincinoasa este susceptibila si de epuizare, sub forma infractiunii continuate. Astfel, exista infractiunea continuata de marturie mincinoasa atunci cand un martor, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, depune marturie mincinoasa in faza de urmarire penala, iar in faza de judecata isi mentine aceeasi declaratie cu continut nereal sau o schimba, dar tot in neconcordanta cu realitatea[20].

B. Modalitati. Marturia mincinoasa cunoaste o modalitate tipica, prevazuta in alin. (1) al art. 260 C.pen. si o modalitate asimilata, atunci cand infractiunea este savar­­sita de expert sau interpret - art. 260 alin. (4) C.pen. De asemenea, exista o multi­­tudine de modalitati faptice, de­terminate de modalitatea de ascultare a marto­rului, de imprejurarea asupra careia a fost intrebat sau daca fapta a fost savarsita de martor, expert sau interpret[21].

C. Sanctiuni. Infractiunea de marturie mincinoasa se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani. Potrivit art. 71¹ alin. (2) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, daca pedeapsa prevazuta pentru infrac­tiunea savarsita de persoana fizica este inchisoarea de cel mult 10 ani sau amenda.

Cauza de nepedepsire. Potrivit alin. (2) din art. 260 C.pen., fapta prevazuta in primul alineat al textului nu se pedepseste daca, in cauzele penale, mai inainte de a se produce arestarea inculpatului, ori in toate cauzele mai inainte de a se fi pronuntat o hotarare sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, martorul isi retrage marturia. Potrivit alineatului final al textului, aceste dispozitii se aplica in mod corespunzator si expertului sau interpretului.

Cauza de nepedepsire isi are ratiunea in interesul ca martorul, expertul sau interpretul sa revina asupra depozitiei mincinoase sau, respectiv, asupra expertizei sau traducerii in care a alterat adevarul, pentru ca, in felul acesta, sa se poata preveni luarea unei masuri sau pronuntarea unei hotarari ori darea altei solutii nedrepte[22]. Din examinarea textului mentionat [art. 260 alin. (2)], rezulta ca, pentru a produce efectul de nepedepsire, retragerea marturiei mincinoase trebuie:

- sa fie facuta in cadrul aceleiasi cauze in care a fost facuta marturia mincinoasa;

- sa aiba loc, in cauzele penale mai inainte de a se produce arestarea inculpatului, ori in toate cauzele, mai inainte de a se fi pronuntat hotararea sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase;

- cel care isi retrage marturia mincinoasa trebuie sa fie "martor", deci sa‑si pas­treze aceasta calitate in momentul in care a avut loc retragerea[23].

Se intelege ca aceste conditii trebuie indeplinite cumulativ, lipsa uneia excluzand aplicabilitatea cauzei de nepedepsire, prevazuta in art. 260 alin. (2) C.pen.

Aceasta prevedere, in literatura de specialitate, a suscitat controverse, avand ca punct de plecare unele solutii date in practica judiciara.[24] Astfel, s‑a apreciat ca este fara relevanta declararea de catre martor a faptului ca marturia a fost mincinoasa atata timp cat fata de acesta s‑a inceput urmarirea penala pentru infractiunea de martu­rie mincinoasa. Avandu‑se in vedere aspectul particular, mai rar intalnit, al spetei (cand, in paralel cu derularea cercetarii judecatoresti in care o persoana depune marturie, in calitate de martor, care se dovedeste mincinoasa, are loc punerea in miscare a actiunii penale impotriva martorului pentru infractiunea de marturie minci­noasa), se ridica intrebarea daca mai pot fi considerate ca indeplinite conditiile care ar duce la inlaturarea raspunderii penale.

Este adevarat ca, in speta, martorul si‑a retras marturia mincinoasa in aceeasi cauza in care acesta depusese anterior marturie si ca, in acel moment, in cauza respectiva nu se pronuntase inca nicio hotarare ori o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase. Dar, din moment ce la data respectiva el era inculpat in cauza in care se pusese in miscare actiunea penala impotriva lui, chiar pentru infractiunea de marturie mincinoasa, se mai poate oare considera ca si‑a pastrat si calitatea de martor in cauza aflata pe rolul instantei? Mai era in drept instanta sa‑l reaudieze ca martor pe inculpat, in timp ce era cercetat, in stare de arest, ca inculpat, tocmai        pentru ca la ter­me­nele anterioare comisese infractiunea de marturie mincinoasa? Credem ca raspunsurile la aceste intrebari nu pot fi decat negative. Este adevarat ca, in principiu, nu exista incompatibilitate intre calitatea unei persoane de invinuit sau inculpat intr‑o cauza, cu conditia insa ca intre fapta (sau faptele) care i‑a atras calitatea de invinuit sau inculpat si cea in care poate fi martor sa nu existe nicio legatura (de exemplu, un inculpat cercetat pentru o infractiune de furt, in masura in care are cunostinta despre o infractiune de vatamare corporala, va putea fi audiat ca martor in legatura cu aceasta infractiune). In cazul marturiei mincinoase insa, din moment ce impotriva martorului mincinos s‑a pus in miscare actiunea penala pentru aceasta fapta, el a devenit inculpat si este de neconceput sa mai poata cumula si calitatea de martor, cu privire la aceasta fapta. Pentru considerentele de mai sus, ni se pare gresita solutia incetarii urmaririi penale adoptate in speta de Procuratura locala Galati.

Cauza de reducere a pedepsei. Urmarind sa determine pe faptuitor sa‑si retraga marturia mincinoasa chiar dupa ce aceasta a produs o anumita consecinta, tocmai pentru ca adevarul sa fie restabilit si consecinta inlaturata, legiuitorul a prevazut in alin. (3) din art. 260 C.pen. ca, daca retragerea marturiei a intervenit in cauzele penale dupa ce s‑a produs arestarea inculpatului sau in toate cauzele dupa ce s‑a pro­nun­tat o hotarare sau dupa ce s‑a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76 C.pen. Prin urmare, dispozitiile art. 260 alin. (3) C.pen. prevad o cauza de reducere a pedepsei de care profita faptuitorului, daca acesta isi retrage marturia mincinoasa dupa unul dintre momentele aratate in text: in cauzele penale, dupa ce s‑a produs arestarea inculpatului, iar in toate cauzele, dupa ce s‑a pronuntat o hotarare sau dupa ce s‑a dat o alta solutie ca urmare a martu­riei mincinoase.

Retragerea marturiei in cazurile prevazute in alin. (3) art. 260 C.pen., ca si retra­gerea marturiei in cazurile prevazute in alin. (2) din art. 260 C.pen., nu produce efecte asupra instigatorului sau complicelui. De asemenea, retragerea marturiei nu produce efectul atenuant prevazut in art. 260 alin. (3), daca intervine in cursul urma­ririi penale pornite impotriva faptuitorului pentru infractiunea de marturie minci­noasa. Intrucat prin dispozitiile art. 260 alin. (3) C.pen., legiuitorul a instituit o circumstanta atenuanta obligatorie pentru instanta de judecata, in caz de retragere a marturiei in conditiile acestor dispozitii, instanta, reducand pedeapsa, trebuie sa se incadreze in limitele prevazute de art. 76 C.pen., indiferent daca retine in favoarea infractorului si alte circumstante atenuante. Si prevederile art. 260 alin. (3), asa cum am mai mentionat si anterior, provoaca in literatura de specialitate unele discutii[25].

In doctrina juridica[26] s‑a aratat ca, pentru a fi operante dispozitiile art. 260 alin. (3) C.pen. trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

- retragerea marturiei mincinoase sa intervina in cauzele penale dupa­ arestarea inculpatului sau in toate cauzele dupa ce s‑a pronuntat o hotarare sau dupa ce s‑a dat o solutie ca urmare a marturiei mincinoase;  ­

- retragerea marturiei mincinoase sa fie facuta in cadrul aceluiasi proces in care a fost audiat martorul;        ­

- retragerea marturiei mincinoase sa se produca inainte de ramanerea definitiva a hotararii in procesul respectiv.

In practica judiciara s‑au adoptat, de asemenea, hotarari potrivit carora retragerea marturiei mincinoase trebuie facuta in cadrul aceleiasi cauze in care s‑a realizat si mar­turia mincinoasa, dupa ce s‑a produs arestarea inculpatului sau dupa ce s‑a pro­nun­tat o hotarare in prima instanta, dar mai inainte de solutionarea definitiva a cauzei.

Dupa ramanerea definitiva a hotararii din procesul in care martorul a facut decal­ratii mincinoase, retractarea marturiei nu atrage aplicabilitatea art. 260 alin. (3) C.pen.

Intr‑adevar, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari nu mai este posibila si eficienta retractarea marturiei mincinoase. Intrand sub puterea autoritatii lucrului judecat, hotararea judecatoreasca definitiva trebuie pusa in executare, ceea ce presupune producerea unor efecte juridice. Iar recunoasterea caracterului mincinos al declaratiilor facute in procesul in care s‑a pronuntat hotararea definitiva nu mai este posibila decat in cadrul unul proces penal pornit impotriva martorului mincinos, cand insa nu sunt aplicabile prevederile art. 260 alin. (3) C.pen.