Natura juridica a rezolutiunii si a rezilierii

NATURA JURIDICA A REZOLUTIUNII SI A REZILIERII

Rezolutiunea si rezilierea se intemeiaza pe ideea de culpa si sunt sanctiuni civile, dar nu sunt sanctiuni civile sui generis, ele fiind doar varietati ale raspunderii civile contractuale. Cand nu se executa in mod culpabil o obligatie nascuta dintr-un contract sanctiunea care se aplica este raspunderea civila contractuala. Aceasta ii da dreptul creditorului sa ceara daune moratorii si compensatorii, in masura in care nu este posibila executarea silita in natura a obligatiei asumate in contract.

La fel ca si raspunderea civila contractuala, si in cazul rezolutiunii si rezilierii suntem in prezenta neexecutarii culpabile a obligatiilor nascute dintr-un contract. Dar daca s-ar aplica raspunderea contractuala de drept comun creditorul ar avea posibilitatea de a cere fie executarea silita in natura, cu eventuale daune moratorii, fie executarea silita indirecta, adica daune compensatorii si eventual daune moratorii, daca nu mai este posibila executarea directa, iar oricare dintre aceste solutii poate fi dezavantajoasa pentru partea care a executat sau care este gata sa isi execute obligatiile.

In toate ipotezele acestea nu se poate vorbi despre principiul echitatii deoarece acesta nu se poate realiza prin aplicarea regulilor de drept comun ale raspunderii contractuale, ci doar prin formele ei speciale, adica prin rezolutiunea sau rezilierea contractului. Aceste forme speciale ale raspunderii contractuale ii permit persoanei care si-a executat sau este gata sa isi execute obligatiile sa se retraga din contract, si doar in cazul rezolutiunii poate sa ceara restituirea tuturor prestatiilor efectuate.

Natura juridica a rezolutiunii si rezilierii, ca varietate de executare silita prin echivalent si deci prin raspundere civila contractuala, este si mai bine pusa in evidenta de acea prevedere, inclusa in art. 1021 Cod civil potrivit careia "partea in privinta careia nu s-a executat angajamentul" poate cere, odata cu desfiintarea conventiei, si daune-interese. Deci desfiintarea contractului si daunele-interese sunt modalitati de executare prin echivalent a obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice.

Temeiul daunelor-interese. La fel ca si desfiintarea contractului prin rezolutiune sau reziliere, si daunele-interese au acelasi temei juridic. De aici s-ar putea trage concluzia ca despagubirile nu mai au un temei contractual, ci unul delictual. Unii autori[1] considera ca o asemenea teorie nu se justifica deoarece s-ar face abstractie de faptul esential ca dreptul unei parti de a cere daune-interese s-a nascut in acelasi moment cu dreptul de a cere desfiintarea contractului, aceste drepturi avand un izvor unic: neexecutarea culpabila a obligatiilor asumate de cealalta parte. Faptul ilicit si culpabil s-a savarsit si si-a produs efectele intr-un moment in care contractul era valabil incheiat si in fiinta, astfel el genereaza o raspundere civila contractuala si nu delictuala.

Din acest punct de vedere, fundamentul daunelor-interese in situatia rezolutiunii judiciare a unui contract sinalagmatic nu difera de fundamentul daunelor-interese in situatia executarii silite indirecte a obligatiilor contractuale in regimul de drept comun[2].

Asa cum s-a statuat intr-o speta daunele-interese acordate in baza art. 1021 Cod civil nu sunt identice cu daunele interese moratorii stabilite prin contract.

In speta, prima instanta a admis in parte actiunea formulata de reclamanta si a dispus rezolutiunea contractului de prestari de servicii incheiat intre parti si a dispus obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 11.173.538 lei, cu titlu de despagubiri si 17.430.719 lei, reprezentand penalitati de intarziere pe perioada 20 decembrie 1996 - 25 octombrie 1999. Instanta a respins capatul de cerere prin care a fost solicitata plata de daune reprezentand actualizarea sumei stabilite cu titlu de despagubiri.

Solutia instantei este partial gresita, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

In art. 3 din contract partile au stabilit, pentru neonorarea in termen si in conditiile stabilite a obligatiilor asumate, penalitati de intarziere de 0,15% pe zi, calculate la valoarea marfii livrate, respectiv neachitate. Avand in vedere ca sunt prevazute pentru cazul de intarziere in executarea obligatiei si urmand a se calcula in functie de numarul zilelor de intarziere, penalitatile prevazute in contract au caracterul unor daune-interese moratorii, deci reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru executarea cu intarziere a obligatiei.

In ceea ce priveste rezolutiunea, contractul este desfiintat retroactiv, partile fiind puse in situatia anterioara incheierii contractului. In consecinta, obligatiile urmate prin contract nu se mai executa, iar penalitatile efectuate in temeiul acestuia se restituie.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

In aceasta situatie, nu mai opereaza nici clauza penala prin care au fost stabilite daune-interese moratorii pentru ca intreg contractul este desfiintat. Pe de alta parte, ar fi imposibil sa se calculeze daune-interese moratorii, daca obligatia pentru a carui intarziere au fost stipulate nu va mai fi executata, deoarece termenul pana la care sa plateasca daunele-interese moratorii este momentul executarii obligatiei.

Daunele-interese pe care partea care si-a executat obligatia este indreptatita sa le ceara in temeiul art. 1021 Cod civil, pot fi egale cu daunele-interese moratorii prevazute in clauza penala inserata in contract si care, asa cum s-a aratat mai sus, reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a intarzierii executarii obligatiei. Acestea trebuie sa acopere prejudiciul suferit ca urmare a neexecutarii obligatiilor de catre partea in culpa.

In cauza, din cauza neexecutarii de catre parata a obligatiei de a tipari certificatele de actionar ce au facut obiectul contractului, reclamanta va fi nevoita sa incheie un nou contract pentru tiparirea certificatelor, la un pret mai mare, avand in vedere devalorizarea monedei nationale.

Pentru aceste considerente, reclamanta este indreptatita sa solicite in baza art. 1073 si 1082 Cod civil, daune-interese reprezentand actualizarea sumei pe care i-a platit-o paratei pentru inscriptionarea unui numar de 29.070 bucati certificate de actionar, lucrare neexecutata de catre parata. Avand in vedere cele expuse mai sus, se constata ca in mod gresit prima instanta a dispus obligarea paratei la plata catre reclamanta a penalitatilor de intarziere de 0,15% pe zi, in loc de daune-interese calculate prin aplicarea indicelui inflatiei la suma de 11.173.538 lei, contravaloarea certificatelor de actionar tiparite si neinscriptionate.

Temeiul restituirii prestatiilor executate. Pentru inceput trebuie precizat ca notiunea de restituirea prestatiilor anterioare nu intra in categoria daunelor-interese, deoarece obligatia de restituire a acestor tip de  prestatii nu isi are izvorul in contractul sinalagmatic, ci in imbogatirea fara justa cauza. Dupa cum se poate observa, restituirea prestatiilor de care a beneficiat partea in culpa nu poate avea valoarea unor daune-interese pentru prejudiciul produs printr-o fapta ilicita si culpabila.

Daca s-ar include restituirea prestatiilor in categoria daunelor-interese atunci ar trebui sa se accepte concluzia ca rezolutiunea, ca sanctiune prin care se desfiinteaza contractul, nu isi mai are rostul, deoarece forma generala a raspunderii civile contractuale ar fi un temei suficient pentru restituirea prestatiilor deja efectuate. Dispozitiile art. 1020 -1021 Cod civil, isi au ratiunea de a fi tocmai in ideea ca restituirea prestatiilor si exonerarea de obligatiile inca neindeplinite sunt urmarea desfiintarii retroactive a contractului sinalagmatic, ceea ce a impus, in acest domeniu, in anumite situatii, instituirea unei varietati de executare silita prin echivalent: rezolutiunea.

Imbogatirea fara justa cauza sau, dupa caz, plata lucrului nedatorat, a fost izvorul necunoscut pentru obligatia de restituire a prestatiilor efectuate in temeiul unui contract nul sau anulat. In materia nulitatii, obligatia de restituire a fost intemeiata pe plata lucrului indatorat de autorii care recunosc unele exceptii de la regula potrivit caruia eroarea constituie o conditie de existenta a acestui izvor de obligatii. Se considera ca aceasta solutie este aplicabila si in situatia desfiintarii contractului sinalagmatic pentru imposibilitatea fortuita de executare, in cazul aplicarii regulii res perit debitori.

Restituirea prestatiilor efectuate anterior desfiintarii conventiei se discuta in cadrul problemei generale referitoare la efectele rezolutiunii, vorbindu-se de repunerea partilor in situatia anterioara, restitutio in integrum. Repunerea partilor in situatia anterioara este un efect al rezolutiunii sau al nulitatii si afirmatia ca obligatia de restituire a prestatiilor efectuate inainte de desfiintarea contractului isi are izvorul in imbogatirea fara justa cauza. Initial, cand contractul era in fiinta, efectuarea prestatiilor isi avea izvorul chiar in contract iar dupa desfiintarea contractului aceste prestatii sunt lipsite de cauza, astfel incat pastrarea lor de catre partea care le-a primit constituie imbogatire fara justa cauza. Dupa cum se poate observa repunerea partilor in situatia anterioara este atat un efect al rezolutiunii (sau al nulitatii) cat si al imbogatirii fara justa cauza