Locul si data deschiderii succesiunii

Prin deschiderea mostenirii se produce efectul juridic al transmiterii mostenirii. Ea prezinta o importanta juridica deosebita pentru ca mostenitorii (legali sau testamentari) nu pot dobindi nici un drept asupra patrimoniului succesoral pina in momentul deschiderii mostenirii prin moarte, deoarece patrimoniul unei persoane fizice nu poate fi transmis si dobindit decit la moartea titularului. De fapt, inainte de deschiderea mostenirii nici nu se poate vorbi de mostenitori sau masa succesorala, persoana in viata fiind titularul patrimoniului sau, iar mostenitorii urmeaza sa fie determinati numai la data deschiderii mostenirii.

Conform art. 651 Cod civil, "succesiunile se deschid prin moarte". Deci o persoana in viata niciodata nu poate sa transmita o mostenire. De aici regula ca nu poate fi mostenit un om viu (nulla est viventis hereditas).

In sistemul dreptului civil roman, prin moarte se intelege numai moartea naturala a unei persoane fizice, care a fost constatata fizic (prin examenul cadavrului) sau declarata prin hotarire judecatoreasca in cazul imposibilitatii constatarii fizice. Simpla declarare judeatoreasca a disparitiei unei persoane fizice nu are ca efect deschiderea mostenirii pentru ca "cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o hotarire declarativa de moarte, ramasa definitiva" Din punct de vedere juridic deschiderea mostenirii presupune cercetarea si stabilirea a doua coordonate: data si locul deschiderii mostenirii.

I.1.1.           Data deschiderii mostenirii

A.  Stabilirea datei (momentului) deschiderii mostenirii

Deoarece mostenirea se deschide "prin moarte" data deschiderii ei coincide cu momentul mortii celui care lasa mostenirea. Rezulta ca persoana care pretinde mostenirea sau anumite drepturi asupra mostenirii, indiferent ca isi intemeiaza aceste drepturi pe dispozitiile legii (mostenitorii legali) sau pe dispozitiile testamentare (legatarii), trebuie sa dovedeasca moartea, precum si data - eventual chiar ora sau minutul - mortii celui pe care vrea sa‑l mosteneasca

Dovada mortii, inclusiv data ei, se face cu certificatul de deces eliberat dupa intocmirea actului de deces, ca urmare a constatarii mortii in mod direct (moarte fizic constatata) de catre organele abilitate de lege. In ipoteza in care decesul nu poate fi constatat in mod direct, prin examinarea cadavrului uman, actul de deces se completeaza pe baza hotaririi judecatoresti declarativa de moarte ramasa definitiva, care cuprinde si data stabilita de instanta ca fiind aceea a mortii

In ambele cazuri, intrucit moartea si data producerii ei sint fapte materiale, dovada contrara se va putea face prin orice mijloace de proba. Astfel, deoarece mentiunile din actul (certificatul) de deces referitoare la deces si data lui nu reprezinta constatari ale delegatului de stare civila, facute ex propriis sensibus, ele vor face dovada nu pina la inscrierea in fals, ci numai pina la proba contrara in cadrul actiunii in justitie intentate pentru anularea sau rectificarea actului (certificatului) de stare civila. La fel, daca cel declarat mort este in viata, se poate cere anularea hotaririi declarative de moarte, iar daca se va dovedi ca adevarata o alta data a mortii instanta judecatoreasca va putea rectifica data mortii stabilita prin hotarirea declarativa de moarte

Tot prin orice mijloace de proba se poate dovedi - daca va fi nevoie - ora si minutul mortii netrecute in actul (certificatul) de deces.

B.   Importanta juridica a datei deschiderii mostenirii

Stabilirea exacta a momentului deschiderii mostenirii prezinta o importanta deosebita pentru ca in functie de acest element se determina (indiferent de momentul solutionarii problemei pe cale notariala sau judecatoreasca):

persoanele chemate a mosteni, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin asupra mostenirii;

data de la care incepe, de regula, curgerea termenului de 6 luni de prescriptie a dreptului de optiune succesorala

momentul transmiterii mostenirii la succesori, actul juridic al acceptarii mostenirii retroactivind pina la data deschiderii mostenirii; la fel si renuntarea la succesiune produce efecte retroactive pina la aceasta data;

problema validitatii actelor (pactelor) juridice asupra mostenirii, stiut fiind ca, in principiu, actele asupra unei succesiuni nedeschise sint nule absolut (art. 702 si 965 Cod civil);

compunerea si valoarea masei succesorale;

inceputul indiviziunii succesorale in cazul pluralitatii de mostenitori universali sau cu titlu universal si data pina la care retroactiveaza efectul declarativ al iesirii lor din indiviziune (al partajului);

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

legea care va cirmui devolutiunea mostenirii in cazul conflictului in timp al unor legi succesive (principiul neretroactivitatii legii - art. 1 Cod civil).

Actele ulterioare deschiderii mostenirii sint guvernate de legea in vigoare la data savirsirii acestor acte, in virtutea regulii potrivit careia legea noua se aplica de indata actelor incheiate sau faptelor intervenite dupa intrarea ei in vigoare (principiul aplicarii imediate a legii noi).

I.1.2.           Locul deschiderii mostenirii

A.  Stabilirea locului deschiderii mostenirii

Mostenirea se deschide la locul ultimului domiciliu al defunctului. Aceasta regula, care confera competenta teritoriala in materia procedurii succesorale notariale notarului public din biroul notarial situat in circumscriptia teritoriala a judecatoriei in care defunctul si‑a avut ultimul domiciliu, iar in cazul mostenirilor succesive ultimul domiciliu al defunctului care a decedat cel din urma. Regula ultimului domiciliu al defunctului se impune si din considerente de ordin practic, intrucit la ultimul domiciliu se afla, de obicei, inscrisurile defunctului (inclusiv testamentul intocmit de defunct) si tot acolo se pot culege cel mai usor si informatiile despre mostenitorii (rudele si alte persoane apropiate) defunctului si despre masa succesorala. Din aceasta cauza, regula ultimului domiciliu este admisa in practica judiciara sau notariala si in literatura de specialitate, chiar daca nu este vorba, in mod direct si exclusiv, de stabilirea competentei acestor organe. Deci pentru stabilirea locului deschiderii mostenirii nu intereseaza locul unde a decedat cel care lasa mostenirea si nici locul resedintei, daca defunctul avea o alta locuinta vremelnica sau secundara.

Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta statornica sau principala". Poate fi vorba de domiciliul de drept comun (cel voluntar al persoanei fizice cu deplina capacitate de exercitiu) si de domiciliul legal. Cit priveste domiciliul legal al persoanei disparute, care este la domiciliul curatorului (in cazul in care s‑a instituit curatela asupra bunurilor celui care a disparut), deoarece vizeaza numai actele in care curatorul este indreptatit sa‑l reprezinte - deci numai actele patrimoniale intre vii - nu are nici o inriurire asupra locului unde mostenirea se deschide, daca ulterior, prin hotarire judecatoreasca definitiva, se va declara moartea celui disparut. Tot astfel, domiciliul legal al mostenitorilor la curator, in cazul instituirii curatelei asupra unor bunuri succesorale, nu are nici o influenta asupra locului de deschidere a mostenirii, in cazul decesului unuia sau unora dintre acesti mostenitori.

Domiciliul conventional (ales) nu poate avea nici o aplicatie in privinta locului deschiderii mostenirii (de exemplu nu ar putea produce efecte, fiind nula de drept, clauza testamentara prin care testatorul ar dispune ca litigiul eventual in legatura cu mostenirea pe care o va lasa sa fie judecat de alta instanta decit aceea a ultimului sau domiciliu

In cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul in tara - indiferent ca este vorba de un cetatean roman sau de un cetatean strain - locul deschiderii mostenirii este locul din tara unde se afla bunurile cele mai importante ca valoare ale acestuia. Aceasta solutie - prevazuta de lege pentru determinarea competentei notarilor publici a desfasura procedura succesorala necontencioasa - este aplicabila si pentru determinarea competentei instantei judecatoresti sau a altor organe cu atributii in materie de mostenire. Daca domiciliul defunctului este necunoscut intrucit a fost nomad, majoritatea autorilor aplica prin asemanare tot regula deschiderii mostenirii la locul unde se afla bunurile mai importante ca valoare ale mostenirii, iar in lipsa de bunuri la locul unde s‑a inregistrat moartea.

B.   Dovada locului ultimului domiciliu

Deoarece locul ultimului domiciliu al defunctului este o chestiune de fapt, dovada lui se poate face, in principiu, prin orice mijloace de proba admise de lege. Practic, dovada ultimului domiciliu se face cu mentiunile din actul de identitate (cartea de identitate) sau certificatul de deces al persoanei care lasa mostenirea (in cazul minorului sub 14 ani cu actul de identitate al reprezentantului legal).

Se pune problema daca enuntarile din aceste acte oficiale pot fi contestate dovedindu‑se cu alte mijloace de proba un alt loc al ultimului domiciliu al defunctului? In literatura juridica s‑a aratat ca mentionarea domiciliului in buletinul de identitate constituie dovada lui, dar nimic nu se opune ca, prin orice alt mijloc de dovada, sa se probeze ca domiciliul persoanei este intr‑o alta localitate decit aceea unde se afla inregistrata.

Prin domiciliu comun intelege domiciliul pe care l‑au avut sotii. Imprejurarea ca in localitatea respectiva sotii au locuit fara sa fi indeplinit formalitatile cerute de actele normative referitoare la evidenta populatiei nu poate duce la alta solutie. Nesocotirea acestor dispozitii este de natura sa atraga doar aplicarea sanctiunilor prevazute in acele acte normative. Atfel spus, notiunea de domiciliu constituie o situatie de fapt si poate fi dovedita prin orice mijloace de proba, pentru a se stabilit in mod real localitatea in care persoana fizica isi are locuinta statornica si principala. Buletinul de identitate face dovada domiciliului, insa, daca exista contestatie asupra mentiunilor privitoare la domiciliu, instanta este obligata sa determine domiciliul,

Importanta juridica a locului deschiderii mostenirii

Locul deschiderii mostenirii prezinta importanta pentru determinarea organelor competente teritorial sa rezolve diferite probleme privind mostenirea:

Secretarul consiliului local al localitatii ultimului domiciliu al defunctului (sau procurorul) poate cere (iar daca mostenirea cuprinde imobile este obligat sa ceara) deschiderea procedurii succesorale notariale si, daca este cazul, luarea masurilor de conservare

Procedura succesorala necontencioasa, este de competenta notarului public de la locul deschiderii mostenirii

Instanta judecatoreasca competenta a judeca actiunile privitoare la mostenire se determina tot in functie de locul deschiderii mostenirii (chiar daca in masa succesorala se gasesc imobile aflate in circumsciptia altei instante). Potrivit art. 14 Cod procedura civila, aceasta instanta este competenta sa judece:

cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare;

cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii (inclusiv cel aparent) le‑ar avea unul impotriva altuia (de exemplu petitia de ereditate, actiunea in reductiune sau pentru raportul donatiilor, actiunea de partaj succesoral si cererile avind ca obiect pretentii nascute din cauza si in timpul indiviziunii etc.);

cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia din mostenitori sau impotriva executorului testamentar, inclusiv cererile acelor creditori prilejuite de inmormintarea defunctului sau cu conservarea si administrarea bunurilor succesorale (creante ulterioare deschiderii mostenirii);

cererile privitoare la anularea certificatului de mostenitor sau de ridicare ori de modificare a masurilor de conservare a bunurilor succesorale

Se admite ca dupa desavirsirea impartelii intre mostenitori (inclusiv judecarea actiunilor in garantie intre copartasi sau in desfiintarea impartelii) competenta exceptionala a instantei locului deschiderii succesiunii inceteaza si se revine la regulile generale de competenta teritoriala. Tot astfel, cererile creditorilor indreptate impotriva unicului mostenitor al defunctului - care a acceptat mostenirea pur si simplu - se judeca de instanta competenta potrivit regulilor generale. Actiunile reale imobiliare, fara legatura cu probleme succesorale (cum ar fi o actiune in revendicare in care reclamantul nu pretinde drepturi succesorale sau in care mostenitorii revendica imobilul de la un tert care nu contesta calitatea lor de mostenitori ai defunctului ori o urmarire ipotecara) sint de competenta instantei in circumscriptia careia se afla imobilul