Jurisdictia muncii

Codul Muncii dedica Titlul XII reglementarilor privind Jurisdictia Muncii, care are ca obiect solutionarea conflictelor de munca cu privire la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea si incetarea contractelor individuale sau, dupa caz, colective de munca, precum si cereri privind raporturile juridice dintre partenerii sociali.

Articolul 283 din Cod enumera o serie de termene inlauntrul carora pot fi formulate cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca, si anume:

In termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilateral a angajatorului referitore la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca;

In termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia de sanctionare disciplinara;

In termen de 3 ani de la data nasterii dreptului, in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator;

Pe toata durata contractului, in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual sau colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia;

In termen de 6 luni de la data nasterii dreptului de actiune, in cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.

In toate situatiile, altele decat cele prevazute mai sus termenul este de 3 ani de la data nasterii dreptului.

Cererile referitoare la solutionarea conflictelor de munca sunt scutite de taxa judiciara de timbre si de timbrul judiciar (art. 285 Codul Muncii) si se judeca in regim de urgent, termenele de judecata neputand fi mai mari de 15 zile.

Sarcina probei in conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile in apararea sa pana la prima zi de infatisare (art. 287 Codul Muncii). Aceasta inversare a sarcinii probei, specifica dreptului muncii, se constituie intr-o garantie in plus in ceea ce priveste protejarea drepturilor salariatilor, si incurajarea lor in a folosi mecanismul jurisdictional specific.

In cazul in care sunt contestate masuri unilateral dispuse de unitate, aceasta are obligatia ca, pana in prima zi de infatisare, sa depuna dovezile in baza carora a luat masura respectiva (art. 75, Legea nr. 168/1999).

Ordonanta de urgenta nr. 179/11.11.1999 privind modificarea si completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca a prevazut judecarea cauzelor privind conflictele de munca si litigiile de munca in prima instanta, cu celeritate, de catre un complet format dintr-un judecator si doi asistenti judiciari, dintre care unul reprezinta asociatiile patronale, iar celalalt reprezinta sindicatele. Hotararile in aceste cauze se iau cu majoritatea membrilor completului. Asistentii judiciari sunt numiti pe o perioada de 4 ani de catre ministrul justitiei, la propunerea Consiliului Economic si Social, dintre persoanele care au studii juridice superioare si intrunesc conditiile generale pentru numirea magistratilor (cu exceptia celei referitoare la stagiu).

Hotararile instantei de fond sunt definitive si executorii de drept (art. 289, Codul Muncii).

Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii pronuntate de instanta de fond. In caz de admitere a recursului, instanta va judeca pe fond cauza, cu exceptia situatiilor in care solutionarea cauzei la instanta de fond s-a facut cu incalcarea prevederilor legale referitoare la competenta sau judecata in fond a avut loc in lipsa partii care nu a fost legal citata.

Trebuie sa amintim insa si Decizia nr. 322 din 20 noiembrie 2001 a Curtii Constitutionale prin care s-a constatat ca dispozitiile art. 17 alin. 1 indice 1 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, prin care se stabileste ca hotararile in cauzele privind conflictele si litigiile de munca, judecate in prima instanta, se iau cu majoritatea membrilor completului de judecata sunt neconstitutionale.