Rudenia si filiatia: Gradele, intinderea si efectele rudeniei

Sectiunea I. Rudenia

1.1. Notiune. Clasificare

Rudenia este definita de art. 45 C.fam. ca fiind legatura care se bazeaza pe des­cen­denta persoanelor una din alta sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascen­dent comun.

Ceea ce defineste Codul familiei este rudenia fireasca, bazata pe legatura de sange dintre doua persoane, respectiv pe faptul nasterii, insa rudenia mai izvoraste si din actul juridic al adoptiei, in acest caz fiind vorba de rudenie civila. Ea consta in legatura izvorata din adoptie intre adoptat si descendentii sai, pe de o parte, si adop­tator si rudele sale, pe de alta parte.

O prima clasificare a rudeniei se poate face, asadar, dupa izvorul ei, in:

‑ rudenie de sange si

‑ rudenie civila.

O a doua clasificare se face dupa linia de rudenie, in:

‑ rudenie in linie dreapta, care se bazeaza pe descendenta unei persoane din alta, (de exemplu: bunic‑nepot);

‑ rudenie in linie colaterala, bazata pe faptul ca mai multe persoane au un ascen­dent comun, ca, bunaoara, rudenia dintre frati, veri primari etc.

Rudenia de sange se mai poate clasifica in:

‑ rudenie din casatorie, ca aceea dintre parinti si copiii rezultati din casatorie;

‑ rudenie din afara casatoriei, ca aceea dintre parinti si copiii conceputi in afara casatoriei.

In dreptul nostru, ca urmare a asimilarii depline a copilului din afara casatoriei cu cel din casatorie (art. 63 C.fam.), nu exista deosebiri esentiale de regim juridic intre cele doua categorii de rude. Unele diferente, asupra carora vom reveni, apar insa in ceea ce priveste stabilirea filiatiei si a numelui copilului din afara casatoriei.

1.2. Gradele, intinderea si efectele rudeniei

Legatura de rudenie este exprimata prin gradele de rudenie, care stabilesc intinderea, dar si masura apropierii rudeniei intre doua persoane.

Potrivit art. 46 C.fam., gradul de rudenie se stabileste, in linie dreapta, dupa numarul nasterilor, fiul fiind, asadar, ruda de gradul intai, nepotul si bunicul de gradul doi s.a.m.d., iar in linie colaterala, dupa numarul nasterilor, urcand de la persoana al carei grad de rudenie se stabileste, pana la ascendentul comun si apoi coborand pana la persoana fata de care gradul de rudenie se stabileste, astfel ca, fratii sunt rude de gradul doi, verii primari sunt rude de gradul patru etc. Desi art. 46 C.fam. se refera numai la rudenia de sange, in mod asemanator se va stabili si intinderea rudeniei civile, izvorate din adoptie.

Durata rudeniei este permanenta, daca vorbim despre legatura de sange, deci despre rudenia fireasca. Rudenia bazata pe adoptie dureaza atata timp cat fiinteaza actul juridic al adoptiei.

Afinitatea

Legatura unuia dintre soti cu rudele celuilalt sot este desemnata prin notiunea de afinitate. Aceasta alianta nu exista intre rudele unui sot si rudele celuilalt sot, iar intre soti nu exista nici rudenie, nici afinitate.

Pentru stabilirea gradelor afinitatii, in tacerea legii, se vor aplica prin asemanare regulile de la rudenie, sotul fiind afinul rudelor celuilalt sot in acelasi grad in care sotul sau este ruda cu persoanele in cauza. Astfel, unul din soti este afin de gradul intai cu parintii celuilalt sot sau de gradul doi in linie colaterala cu fratii si surorile celuilalt sot.

Rudele unuia dintre soti sunt afini cu celalalt sot, indiferent daca rudenia este din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

desfacerea casatoriei duce la incetarea unora din efectele afinitatii, in timp ce altele supravietuiesc. Bunaoara, obligatia de intre­tinere dintre parintele vitreg si copilul vitreg, reglementata de art. 87 C.fam., dai­nuieste

Proba afinitatii se face dovedindu-se casatoria din care rezulta si rudenia.

Sectiunea a II‑a. FILIATIA. Notiune

Filiatia poate fi definita fie ca sirul descendentei unei persoane, una din alta, fie ca legatura directa dintre parinti si copii.

Filiatia fata de tata se numeste paternitate si se bazeaza pe faptul conceptiei, iar filiatia fata de mama se numeste maternitate si are la baza faptul nasterii.

Filiatia poate fi din casatorie sau din afara casatoriei.

Filiatia fata de mama

2.1. Elemente

Cum filiatia fata de mama are la baza faptul usor de dovedit al nasterii, stabilirea ei nu ridica atatea probleme ca filiatia fata de tata. Certitudinea maternitatii este exprimata si prin adagiul latin mater in iure semper certa est.

Elementele de stabilire a maternitatii sunt prevazute in art. 47 C.fam.

Primul element este „faptul nasterii”, iar al doilea este „identitatea copilului”, respectiv copilul a carui filiatie se stabileste trebuie sa fie acela pe care femeia fata de care se stabileste filiatia l‑a nascut.

In consecinta, stabilirea maternitatii se face prin certificatul de nastere, prin recu­noastere si prin hotarare judecatoreasca, iar dovada ei se face numai prin certificatul de nastere si hotarare judecatoreasca.

Probleme mai deosebite pot sa apara in practica datorita dezvoltarii si in tara noastra a procrearii medicale asistate. In conditiile in care, de lege lata, nu exista o regle­mentare in domeniu, stabilirea maternitatii poate fi dificila atunci cand, prele­vand material genetic (ovul) de la o femeie – mama donatoare – si folosind fecun­darea in vitro, embrionul format este implantat unei alte femei – mama purtatoare[1].

2.2. Stabilirea si dovada maternitatii prin certificatul de nastere

Filiatia fata de mama se dovedeste, potrivit art. 47 alin. (2) C.fam., „prin certifi­catul constatator al nasterii”. Din formularea textului ar rezulta ca certificatul de nastere face dovada numai cu privire la faptul ca mama a nascut, nu si cu privire la identitatea copilului, de vreme ce el „constata” nasterea. Problema este delicata in sine si a format obiect de controversa in doctrina.

Este evident astfel ca atat faptul nasterii, cat si identitatea copilului se inregis­treaza pe baza declaratiei unuia dintre parinti, ceea ce inseamna ca puterea doveditoare a certificatului de nastere in privinta ambelor aspecte este aceeasi, adica pana la proba contrara. Totusi, potrivit art. 51 C.fam., starea civila a copilului nu poate fi contes­tata atata timp cat el foloseste o stare civila conforma cu certificatul de nastere. Neconformitatea starii civile cu acest certificat este deci o conditie impusa de lege pentru ca maternitatea sa poata fi luata in discutie. Asa cum s‑a aratat in doctrina[2], conformitatea starii civile nu poate exista decat in ipoteza in care certificatul de nastere dovedeste ambele elemente, adica atat faptul nasterii, cat si al identitatii copilului. In acelasi sens consideram si noi ca, intr‑adevar, certificatul de nastere dove­deste nu numai faptul ca femeia a nascut, dar si ca acel copil despre a carui stare civila este vorba este copilul pe care ea l‑a nascut.

Cand insa copilul nu este cel nascut de mama, ca in cazul substituirii de copii, impre­jurari care se intampla uneori[3], posesia de stat a acelui copil nu mai este conforma cu certificatul de nastere, fiind admisibila actiunea in justitie pentru stabi­li­rea situatiei reale. In cadrul acesteia se va putea folosi orice mijloc de proba.

Daca nu se dovedeste o stare civila neconforma certificatului de nastere, puterea doveditoare a acestuia este absoluta si nu este admisa nicio actiune in reclamatie de maternitate sau in contestare de maternitate. Rezulta deci ca art. 51 C.fam. instituie o prezumtie absoluta de filiatie.

Conformitatea starii civile cu certificatul de nastere se realizeaza prin trei ele­mente:

‑ nomen – copilul poarta numele mamei;

‑ tractatus – copilul este considerat ca atare de mama si de familia lui;

‑ fama – respectiv, copilul este tot astfel considerat si de alte persoane[4].

De la aceasta putere doveditoare a certificatului de nastere exista o singura excep­tie, in cazul adoptiei, cand, potrivit legii, se intocmeste un nou act de nastere pentru cel adoptat, in care adoptatorii sunt trecuti ca parinti firesti[5].

2.3. Stabilirea maternitatii prin recunoastere

Recunoasterea este actul prin care o femeie marturiseste legatura de filiatie dintre ea si un copil pe care-l declara ca este al sau.

a) Recunoasterea are un caracter declarativ, intrucat are efecte retroactive, copilul fiind considerat ca are ca mama pe femeia care l‑a recunoscut din momentul nasterii sale.

b) Recunoasterea este irevocabila. Ca urmare, femeia care a facut marturisirea nu mai poate reveni asupra ei, chiar daca a facut‑o prin testament (art. 48 alin. ultim C.fam.).

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

c) Recunoasterea are caracter personal, ceea ce inseamna ca nu poate fi indepli­nita decat de catre mama. Nici mostenitorii, dupa moartea mamei, nici rudele si nici reprezentantul legal al femeii incapabile nu pot efectua o astfel de recunoastere. Ea poate fi insa facuta de un mandatar cu procura speciala, autentica.

d) Recunoasterea este facultativa, ea trebuind sa fie voluntara si libera de orice constrangere.

e) Recunoasterea este un act unilateral, respectiv o manifestare unilaterala de vointa.

f) Recunoasterea nu poate fi facuta decat in formele prevazute de lege.

Formele in care se poate face recunoasterea, prevazute expres si limitativ in art. 48 alin. (2) C.fam., sunt urmatoarele:

1. Declaratia la serviciul de stare civila, care poate fi facuta la orice serviciu de stare civila, insa, se poate inregistra doar in localitatea de nastere a copilului (art. 17 Legea nr. 119/1996).

2. Inscrisul autentic notarial sau alt inscris considerat de lege autentic (art. 1171 C.civ.).

3. Testamentul, in oricare din formele sale, autentic, olograf, mistic sau privile­giat. Desi testamentul este esentialmente revocabil[6], recunoasterea facuta in cadrul sau este, asa cum rezulta din art. 48 alin. (3) C.fam., irevocabila. Ca urmare, revoca­rea testamentului prin care s‑a facut si o recunoastere de maternitate nu produce efecte asupra acesteia din urma.

2.3.2. Capacitatea ceruta pentru recunoastere

Singura conditie care se cere pentru valabilitatea recunoasterii, sub acest aspect, este ca manifestarea de vointa sa fie facuta de o persoana constienta, cu discerna­mant. Recunoasterea va putea fi valabil facuta chiar de o persoana fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa[7].

2.3.3. Cazurile de recunoastere a maternitatii

Articolul 48 C.fam. prevede limitativ doua cazuri in care recunoasterea poate avea loc:

a) daca nasterea nu a fost inregistrata in registrul de stare civila si

b) in cazul in care copilul a fost trecut in registrul de stare civila ca nascut din parinti necunoscuti.

2.3.4. Copiii care pot fi recunoscuti

Intrucat art. 48 C.fam. face referire in privinta recunoasterii numai la copilul nascut, s‑a pus problema daca poate fi recunoscut copilul conceput sau copilul decedat.

a) In privinta recunoasterii copilului conceput s‑au conturat doua opinii. Intr‑o parere s‑a sustinut ca recunoasterea acestuia nu este compatibila cu dispozitiile art. 48 C.fam.[8] A doua opinie insa, pe care o impartasim si noi, afirma ca recunoas­terea copilului conceput este admisibila in lumina prevederilor art. 7 alin. (2) din Decre­tul nr. 31/1954, dar va produce efecte numai daca, la nastere, copilul se afla in una din situatiile la care se refera art. 48 C.fam.

b) Cu privire la copilul decedat exista, de asemenea, mai multe opinii.

Intr‑o prima opinie, se arata ca dispozitiile art. 57 C.fam., potrivit carora recu­noasterea copilului decedat de catre tata se poate face numai daca a lasat descendenti, ar trebui aplicate prin analogie si pentru cazul recunoasterii de catre mama, in aceasta privinta codul neprevazand nimic[10].

Dupa o alta parere, recunoasterea copilului mort s‑ar putea face, chiar daca nu a lasat descendenti, recunoasterea fiind un act unilateral pentru care nu se cere con­sim­tamantul celui recunoscut[11].

In ceea ce ne priveste, de vreme ce Codul familiei nu prevede nimic in aceasta privinta, dar, prin art. 57 alin. (1), reglementeaza recunoasterea copilului decedat de catre tata, cu conditia sa fi lasat descendenti firesti, nu vedem de ce nu s‑ar aplica prin analogie aceste dispozitii, realizandu‑se astfel simetria necesara intre situatia tatalui si cea a mamei. In plus, o solutie unitara este ceruta si pentru a nu se face recu­noasteri interesate sub aspect patrimonial, deci exista identitate de motive cu cele care au dus la adoptarea dispozitiei din art. 57 alin. (1) C.fam. (ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet)[12].

2.4. Stabilirea si dovada maternitatii prin hotarare judecatoreasca

2.4.1. Conditii pentru exercitarea actiunii

Articolul 50 C.fam. prevede ca stabilirea maternitatii prin hotarare judecato­reasca poate avea loc:

a) in cazul in care, din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii si

b) in cazul in care se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii.

Actiunea in stabilirea maternitatii facand parte din categoria actiunilor de stat si avand un caracter strict personal, fapt ce se desprinde din insasi formularea art. 52 C.fam., poate fi introdusa numai de copil.

Nici o alta persoana[13] nu pot exercita o atare actiune, de vreme ce textul precizeaza ca ea „apartine” numai copilului.

Copilul, chiar cu capacitate de exercitiu restransa, poate introduce actiunea in stabi­lirea maternitatii fara incuviintarea prealabila a ocrotitorului sau legal[14].

Daca insa copilul este lipsit de capacitate de exercitiu, fiind sub 14 ani sau pus sub interdictie, actiunea va fi exercitata, potrivit art. 52 alin. (1) C.fam., de repre­zentantul sau legal, fara ca acesta sa aiba nevoie de incuviintarea autoritatii tutelare. Mostenitorii copilului decedat nu pot introduce actiunea, dar o pot continua pe cea introdusa de copil in timpul vietii [art. 52 alin. (2) C.fam.].

Actiunea se exercita impotriva femeii despre care se pretinde a fi mama a copi­lului, iar daca aceasta a decedat, se poate exercita si impotriva mostenitorilor aces­teia, astfel cum prevede art. 52 alin. (3) C.fam.

Actiunea este imprescriptibila in timpul vietii copilului (art. 52 alin. ultim C.fam.).

Hotararea judecatoreasca prin care s‑a admis actiunea in stabilirea maternitatii are caracter declarativ, ea constatand un fapt anterior, si anume raportul de filiatie care se stabileste retroactiv, de la nasterea copilului. Copilul dobandeste fata de mama si rudele acesteia pozitia copilului nascut in afara casatoriei.

Potrivit art. 23 din Decretul nr. 31/1954, o atare hotarare este opozabila erga omnes.

2.5. Contestarea maternitatii

2.5.1. Contestarea maternitatii stabilite prin recunoastere

Articolul 49 C.fam. prevede ca „Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata”.

In consecinta, contestarea s‑ar putea face de copilul recunoscut care considera ca nu femeia autoare a recunoasterii este mama sa; de catre mostenitorii care au intere­sul de a‑l inlatura pe cel recunoscut de la mostenirea mamei lor; de insasi femeia care a facut recunoasterea, daca aceasta s‑a aflat in eroare; de catre orice alte persoane care ar putea dovedi un interes legitim in acest sens si de catre procuror, atunci cand este necesar pentru protejarea drepturilor minorilor sau ale interzisilor, caci starea civila intereseaza intreaga ordine de drept.

De vreme ce legea nu cuprinde nicio dispozitie cu privire la termenul in care o astfel de actiune s‑ar putea introduce, inseamna ca ea este imprescriptibila. In dove­direa actiunii se pot folosi orice mijloace de proba.

Daca actiunea este admisa, legatura de filiatie care s‑a stabilit prin recunoastere este desfiintata retroactiv si se poate introduce actiunea in stabilirea maternitatii, cele doua actiuni fiind distincte[15].

2.5.2. Contestarea maternitatii stabilite prin certificatul de nastere

Actiunea in contestarea maternitatii are ca scop inlaturarea legaturii de filiatie ates­tata in certificatul de nastere. Conditia admisibilitatii ei consta, astfel cum am mai precizat, in existenta unei discordante intre folosirea starii civile a copilului si certifi­catul de nastere[16], imprejurare prevazuta expres in art. 51 alin. (2) C.fam.

Actiunea are ca obiect, in primul rand, inlaturarea legaturii de filiatie care rezulta din certificatul de nastere, ce nu corespunde realitatii si, in al doilea rand, stabilirea legaturii de filiatie fata de alta femeie, care se pretinde a fi adevarata mama. Aceasta este situatia cand actiunea este pornita de copil, pentru ca numai el poate cere si stabilirea adevaratei maternitati, dupa contestarea aceleia din certificatul de nastere. Cand insa actiunea in contestare este introdusa de alte persoane, ea are ca obiect numai contestarea, nu si stabilirea maternitatii.

Si aceasta actiune este imprescriptibila si se poate dovedi prin orice mijloc de proba. Situatia vizata prin textele legale este, desigur, aceea in care certificatul de nastere a fost eliberat ca urmare a declaratiei de nastere si a inregistrarii acesteia in registrul de stare civila. Cand insa certificatul de nastere s‑a eliberat ca urmare a recu­noasterii si aceasta nu corespunde realitatii, contestarea maternitatii se face asa cum am aratat mai sus.

In doctrina s‑a pus intrebarea daca se poate contesta maternitatea atunci cand certificatul de nastere a fost eliberat ca urmare a unei hotarari judecatoresti.

S‑a raspuns ca, intr‑o astfel de situatie, vor putea intenta actiune in contestarea recunoasterii numai persoanele care nu au fost parti in litigiul anterior, intrucat, desi hotararea judecatoreasca le este opozabila si lor, ei pot face dovada contrara. Pentru partile din proces, actiunea este inadmisibila, ele trebuind sa respecte autoritatea de lucru judecat a hotararii judecatoresti, pe care o pot ataca numai prin caile de atac prevazute de lege[17].

Test de evaluare:

1. Stabiliti ce grad de rudenie exista intre urmatoarele categorii de persoane: - bunic – nepot;

veri primari;

o persoana si varul primar al tatalui sau.

2. Indicati formele in care se poate face recunoasterea de maternitate.

3. Care sunt elementele prin care se realizeaza conformitatea starii civile cu certificatul de nastere?

4. Indicati situatiile in care se poate stabili maternitatea prin hotarare judecatoreasca.

5. Contestarea maternitatii stabilite prin recunoastere este diferita de revocarea recunoasterii?

RASPUNSURI:

Intre bunic si nepot exista gradul 2 de rudenie in linie dreapta; intre verii primari – gradul 4, in linie colaterala, iar in ultimul caz exista gradul 5 de rudenie, in linie colaterala.

2. Formele in care se poate face recunoasterea, prevazute expres si limitativ in art. 48 alin. (2) C.fam., sunt urmatoarele:

a. Declaratia la serviciul de stare civila, care poate fi facuta la orice serviciu de stare civila, insa, se poate inregistra doar in localitatea de nastere a copilului (art. 17 Legea nr. 119/1996).

b. Inscrisul autentic notarial sau alt inscris considerat de lege autentic (art. 1171 C.civ.).

c. Testamentul, in oricare din formele sale, autentic, olograf, mistic sau privile­giat. Desi testamentul este esentialmente revocabil, recunoasterea facuta in cadrul sau este, asa cum rezulta din art. 48 alin. (3) C.fam., irevocabil.

3. Conformitatea starii civile cu certificatul de nastere se realizeaza prin trei ele­mente:

‑ nomen – copilul poarta numele mamei;

‑ tractatus – copilul este considerat ca atare de mama si de familia lui;

‑ fama – respectiv, copilul este tot astfel considerat si de alte persoane.

4. Articolul 50 C.fam. prevede ca stabilirea maternitatii prin hotarare judecato­reasca poate avea loc:

a) in cazul in care, din orice imprejurari, dovada filiatiei fata de mama nu se poate face prin certificatul constatator al nasterii si

b) in cazul in care se contesta realitatea celor cuprinse in certificatul constatator al nasterii.

5. Contestarea este diferita de revocare. Desi revocarea recunoasterii de maternitate nu este posibila, articolul 49 C.fam. prevede ca „Recunoasterea care nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata”.

In consecinta, contestarea s‑ar putea face de copilul recunoscut care considera ca nu femeia autoare a recunoasterii este mama sa; de catre mostenitorii care au intere­sul de a‑l inlatura pe cel recunoscut de la mostenirea mamei lor; de insasi femeia care a facut recunoasterea, daca aceasta s‑a aflat in eroare; de catre orice alte persoane care ar putea dovedi un interes legitim in acest sens si de catre procuror, atunci cand este necesar pentru protejarea drepturilor minorilor sau ale interzisilor, caci starea civila intereseaza intreaga ordine de drept.

BIBLIOGRAFIE MINIMALA:

Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, editia a V a, Editura CH Beck, Bucuresti, 2005 Capitolul RUDENIA SI AFINITATEA si capitolul Filiatia;

A.Filipescu, I.P.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editia a VII a, Editura CH BECK, Bucuresti, Capitolele corespunzatoare;

V.Dobozi, G.Lupsan, I.Apetrei, Filiatia in cadrul asistentei medicale a procreerii, in revista Dreptul nr.9/2001, p.41 si urm.