Calificarea unor bunuri ca proprii sau comune - sumele economisite si depuse la banca

Literatura juridica a ridicat problema calificarii unor bunuri ca fiind proprii sau comune datorita diversitatii si particularitatilor acestora. Intra in aceasta categorie: venitul din munca, sumele de bani depuse la C.E.C. sau la banca, imobilele, castigurile la jocurile de noroc sau pe libretele C.E.C., fructele si productele.

1. Venitul prin munca

1.1. Salariul celor incadrati in munca potrivit contractului individual de munca[1]

Potrivit art. 10 din Codul muncii, „contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumita salariu“. Codul muncii reglementeaza in mod exhaustiv contractul individual de munca, in urmatoarea structura: contractul individual de munca pe perioada nedeterminata, contractul individual de munca pe perioada determinata, contractul de munca temporara, contractul individual de munca cu timp partial si munca la domiciliu.

Contractul individual de munca se incheie pe durata nedeterminata, dar prin exceptie se poate incheia si pe durata determinata, in conditiile expres prevazute de lege.

Anterior incheierii sau modificarii contractului individual de munca, angajatorul are obligatia de a informa persoana care solicita angajarea cu privire la clauzele generale pe care intentioneaza sa le inscrie in contract sau sa le modifice. Printre elementele care trebuie cuprinse obligatoriu in cuprinsul obligatiei de informare (art. 17) se numara si salariul de baza, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea platii salariului la care salariatul are dreptul. Salariul reprezinta elementul esential al contractul individual de munca, fiind considerat a fi plata muncii acordata de angajator salariatului.

Vechiul Cod al muncii (Legea nr. 10/1972), abrogat la data intrarii in vigoare a noului Cod al muncii, stipula in locul salariului retributia, ca remuneratie a salariatului. Desigur ca raman valabile discutiile care au avut loc privind aprecierea ca bun comun ori propriu al salariului si celorlalte componente ale sale: indemnizatii, sporuri precum si alte adaosuri (art. 155 Codul muncii).

Astfel, s-au emis urmatoarele pareri:

1. Salariul este bun comun. Nu conteaza ca acesta se prezinta sub forma dreptului de creanta (salariul neincasat) ori sub forma unei sume de bani, mobil corporal, obiect al dreptului de proprietate (salariul incasat). Se argumenteaza aceasta sustinere prin aceea ca salariul nu este cuprins in exceptiile limitativ prevazute de art. 31 din Codul familiei, precum si faptului ca salariul este destinat sustinerii sarcinilor casatoriei, el fiind elementul de baza al comunitatii de bunuri.

2. Salariul este bun comun in raporturile dintre soti. Conform legislatiei muncii, pretentiile privind plata salariului, precum si alte pretentii intemeiate pe contractul individual de munca pot apartine numai sotului angajat in baza contractului individual de munca, nu si celuilalt sot.

Potrivit prevederilor art. 162 din Codul Muncii, salariul se plateste direct titularului sau persoanei imputernicite de acesta. Desigur ca daca sotul angajat este in imposibilitatea de a primi salariul (este bolnav imobilizat, internat in spital, plecat in strainatate), va imputernici pe sotul sau pentru a-i ridica salariul.

Apreciem ca parerea potrivit careia salariul este bun comun rezulta si din modul cum actualul Cod al muncii a stipulat in art. 164, alin. 3 ordinea pluralitatii de creditori ai salariatului: obligatiile de intretinere conform Codului familiei, contributiile si impozitele datorate catre stat, daunele cauzate proprietatii publice prin fapte ilicite, acoperirea altor datorii.

3. Salariul este bun propriu[2]. Se invoca in sustinerea acestei pareri urmatoarele argumente: bunurile comune sunt cele achizitionate prin munca si cu economiile realizate de soti, tocmai de aceea Codul familiei nu prevede in art. 31 salariul printre bunurile exceptate de la comunitatea de bunuri.

Salariul poate fi urmarit pentru datoriile personale ale sotului in cauza, excluzand astfel ideea ca este bun comun, intrucat bunul comun nu poate fi urmarit pentru datoriile personale ale sotilor decat dupa urmarirea bunurilor proprii si numai dupa impartirea bunului comun (art. 33, 86, 94, alin. 3 din Codul familiei).

Sotii au obligatia de a contribui la cheltuielile casniciei, precum si obligatia de intretinere intre ei, demonstrandu-se ca salariul este bun propriu al sotului respectiv (art. 29, 91, 86 Codul familiei).

4. Salariul este bun propriu de afectatiune.

Sustinatorul acestei pareri se sprijina pe ideea ca dispozitiile Codului muncii si ale Codului familiei nu se pot aplica simultan, ci numai succesiv.

Salariul este calificat ca bun propriu de afectatiune, fie ca este neincasat (drept de creanta), fie ca s-a incasat (drept real). De aceea, dispozitiile Codului muncii se aplica salariului pana la plata acestuia, prezumtia de comunitate de bunuri se aplica bunurilor dobandite din salariu daca nu se incadreaza in categoria bunurilor proprii[3].

Practica judiciara a stabilit initial ca salariul este bun propriu, cat timp nu a fost investit in cursul casatoriei in alte bunuri decat cele de uz personal ori destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti[4].

Ulterior, practica judiciara a apreciat ca salariul primit de fiecare dintre soti, precum si bunurile cumparate de ei cu sumele din salarii, reprezinta bunuri comune[5]. Literatura juridica a precizat ca solutia care sa imbine dispozitiile dreptului familiei cu cele ale dreptului muncii este cea conform careia salariul neincasat (drept de creanta) sa fie bun propriu si salariul incasat (drept real sub forma unei sume de bani) sa fie bun comun. Solutia este adoptata si de practica judecatoreasca .

1.2. Alte venituri asimilate salariului

Practica judiciara a decis ca pot fi asimilate salariului si sunt bunuri comune si urmatoarele:

sumele de bani dobandite in timpul casatoriei economisite si depuse la Casa de ajutor reciproc[7];

sumele de bani primite de unul dintre soti cu titlu de pensie in cadrul asigurarilor sociale, pentru munca desfasurata in trecut[8];

bursa primita de unul dintre soti, in strainatate, conform unei conventii de colaborare stiintifica[9].

2. Sumele economisite si depuse la Casa de Economii si Consemnatiuni (C.E.C.) sau la alta banca

2.1. Consideratii generale

Depunerile la CEC sunt supuse unui regim juridic special determinat de necesitatea pastrarii secretului operatiunilor privind sumele, dar si faptului ca sumele se pot elibera numai deponentului ori imputernicitului prevazut expres in actul C.E.C., precum si regulilor speciale in ce priveste urmarirea acestor sume[10].

Proba existentei depunerilor se face cu libretul C.E.C., contractul de depozit etc.

Codul familiei nu prevede expres daca depunerile unuia dintre soti, pe numele sau, facute la C.E.C., sunt bunuri comune sau proprii.

2.2. Solutiile propuse privind depunerile la C.E.C.

S-au exprimat mai multe pareri, astfel:

– depunerile la C.E.C. pe numele unuia dintre soti sunt bunuri comune, daca nu se incadreaza in vreuna din categoriile de bunuri exceptate de la comunitatea de bunuri de la art. 31 Codul familiei, sumele de bani fiind supuse insa dispozitiilor speciale privind depunerile la C.E.C.[11];

– depunerile la C.E.C. pe numele unuia dintre soti daca nu se face dovada ca reprezinta bunuri comune sau proprii, sunt bunuri proprii[12].

Pentru determinarea naturii juridice trebuie facuta distinctia: in raporturile dintre soti si C.E.C., sumele depuse de catre unul dintre soti pe numele lui sunt proprii acelui sot, iar in raporturile dintre soti ori dintre ei si terte persoane, altele decat C.E.C., depunerile sunt comune[13].

3. Constructii efectuate de soti pe terenul unuia
dintre ei

Codul familiei in materia comunitatii de bunuri si dispozitiile art. 492 din Codul civil sunt cele care vor determina regimul juridic al constructiilor efectuate si cel al terenurilor pe care s-a construit.

Astfel, Codul civil stipuleaza in art. 492 ca „orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste contra“.

Deci prezumtia ca proprietarul terenului devine prin accesiune si proprietarul constructiilor edificate pe acel teren opereaza, cu conditia ca intre proprietar si constructor sa nu existe o conventie sau situatie legala din care sa rezulte un drept de superficie asupra cladirii in favoarea cui a construit-o[14].

Dreptul de superficie este un drept real si consta in dreptul de proprietate pe care il are o persoana numita superficiar asupra constructiei ori plantatiei sau altor lucrari, care se gasesc pe terenul apartinand altuia, precum si in dreptul de folosinta asupra terenului pe care se gasesc constructiile ori plantatiile.

De asemenea, trebuie sa se respecte dispozitiile legilor speciale care au intervenit in timp privind regimul juridic al terenurilor.

Astfel, dreptul de superficie se putea constitui prin conventia partilor, fiind necesara si autorizatia organului administrativ, conform Decretului nr. 144/1958, art. 11.

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

Legea nr. 19/1968 a instituit unele reguli privind exercitarea dreptului de folosinta si de dispozitie asupra terenurilor fara constructii din perimetrul construibil al oraselor si municipiilor, interzicand instrainarea prin acte intre vii si construirea vreunui drept real asupra acestor terenuri.

Legile nr. 58/1974 si 59/1974 au scos terenurile de orice fel din circuitul civil, fiind interzise atat instrainarea prin acte intre vii, cat si constituirea dreptului de superficie[15].

Dupa Revolutia din decembrie 1989, Decretul-Lege nr. 1/1989 a abrogat reglementarile care interziceau instrainarea sau dobandirea terenurilor prin acte intre vii.

Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar stipuleaza ca terenurile proprietate privata sunt si raman in circuitul civil.

Se pot deosebi mai multe situatii privind constructiile edificate pe terenul unuia dintre soti, astfel:

a) Un sot ridica o constructie cu mijloace care fac parte din comunitatea de bunuri pe terenul proprietate a celuilalt sot, cu consimtamantul acestuia.

In aceasta situatie, va opera regimul comunitatii de bunuri si nu regula dreptului comun a accesiunii, sotul care este proprietarul terenului neputand dobandi prin accesiune imobiliara constructia ca bun propriu, cu obligatia de a despagubi pe sotul constructor (Trib. Suprem, dec. civ. nr. 2167/1972, in C.D. 1972, p. 212). Imobilul va fi bun comun, sotul neproprietar al terenului dobandind un drept de superficie.

b) Un sot ridica o constructie pe terenul proprietate a celuilalt sot, fara consimtamantul acestuia ori impotriva vointei lui, cu mijloace din comunitatea de bunuri.

Desigur ca sotul care a ridicat constructia este in situatia juridica a constructorului de rea-credinta (art. 494 Cod civil) iar drepturile stipulate in text constituie bun comun si nu constructia[16].

c) Ambii soti ridica o constructie cu mijloace din comunitatea de bunuri, pe terenul proprietatea unuia dintre ei.

Potrivit practicii judiciare, constructia devine proprietate comuna a sotilor, iar sotul neproprietar al terenului dobandeste un drept de superficie pentru partea aferenta constructiei[17].

d) Constructia este edificata de unul dintre soti, cu mijloace proprii, pe terenul proprietatea celuilalt sot, cu consimtamantul acestuia. Imobilul va fi bun propriu al sotului constructor, care va dobandi un drept de superficie asupra terenului.

e) Constructia este edificata de unul dintre soti, cu mijloace proprii, pe terenul proprietatea celuilalt sot, fara consimtamantul acestuia. Sotul in cauza va fi constructor de rea-credinta.

4. Constructiile efectuate de soti pe terenul proprietatea unei terte persoane

Deosebim si in acest caz mai multe situatii, astfel:

a) Constructii ridicate de soti pe terenul altei persoane potrivit dreptului comun privind accesiunea[18].

In aceasta situatie, constructia apartine proprietarului terenului, daca nu se dovedeste ca sotii au construit cu invoirea lui. Daca da, proprietatea constructiei revine sotilor si nu proprietarului terenului pe care s-a construit, sotii dobandind ca bun comun un drept de superficie asupra cladirii, care „prin natura lui constituie un drept real“[19].

b) Constructii ridicate de soti pe terenul unui tert daca proprietarul nu este cunoscut sau manifesta dezinteres pentru preluarea constructiei.

Conform art. 488 si urm. din Codul civil, proprietarul terenului are posibilitatea sa invoce dreptul de proprietate prin accesiune asupra constructiei edificate de soti pe terenul sau. Proprietarul are insa obligatia sa-i despagubeasca pe soti.

Daca proprietarul nu isi valorifica dreptul de a invoca dobandirea proprietatii prin accesiune asupra constructiei si-i lasa nestingheriti pe sotii constructori, el nu poate fi obligat sa-i despagubeasca[20].

c) Constructii ridicate de soti pe terenul proprietate a parintilor unuia dintre ei, cu consimtamantul acestora.

Copiii dobandesc doar un drept de creanta in legatura cu constructia[21]. In legatura cu solutia aceasta, s-a emis si parerea potrivit careia, intinderea dreptului de creanta al sotilor trebuie sa aiba in vedere si urmatoarele:

– nu este echitabil ca sporul de valoare inregistrat de constructie prin cresterea valorii ei de circulatie sa profite numai parintilor;

– solutia este de natura sa sprijine familiile tinere si sa dezvolte la parinti ideea de a-si ajuta copiii[22].

5. Constructiile efectuate de soti pe un teren atribuit de stat in folosinta

Potrivit Legii nr. 4/1973 modificata in 1980, in prezent abrogata prin Legea nr. 50/1991, statul a atribuit cetatenilor terenuri in folosinta sprijinindu-i totodata in construirea de locuinte proprietate personala.

Privind natura juridica a dreptului asupra constructiei edificate pe terenul dat in folosinta, in literatura juridica s-a concluzionat ca ne aflam in fata unui drept de proprietate asupra cladirii distinct de dreptul de folosinta asupra terenului, ambele alcatuind un drept complex, solutie consacrata si de practica judiciara[23].

Prin urmare, dreptul de proprietate personala asupra locuintei este bun comun al ambilor soti.

Conform Legii 50/1991, republicata, exista dreptul la concesiune asupra terenului atribuit persoanelor fizice pentru constructii. Concesionarea se face cu plata, astfel ca pretul terenului sa se recupereze in 25 de ani, durata concesiunii corespunzand duratei existentei constructiei. Dreptul de concesiune asupra terenului se transmite in caz de concesiune ori de instrainare a constructiei pentru realizarea careia a fost constituit potrivit art. 37 din Legea nr. 50/1991. Dreptul de concesiune asupra terenului este bun comun ori propriu, dupa cum si locuinta este bun comun ori propriu.

Locuinte construite sau cumparate de soti cu credite acordate de stat

Statul a acordat sprijin pentru construirea de locuinte proprietate personala prin acordarea de credite si atribuirea de terenuri in folosinta sau in concesiune.

Practica judiciara a fost in sensul ca locuintele construite ori cumparate in timpul casatoriei constituie bun comun, fara a distinge daca a fost incheiat contractul pe numele unuia dintre soti ori pe numele ambilor, daca nu exista vreun motiv prevazut de art. 31 din Codul familiei care sa justifice calificarea bunului ca propriu[24].

Prin urmare, daca locuinta a fost dobandita in timpul casatoriei, dar pretul a fost platit numai de unul dintre soti cu bani proprii, ea devine proprietate exclusiva a acestuia, chiar daca apartamentul a fost construit in conditiile Legii nr. 4/1973 (in prezent abrogata) si contractul a fost incheiat pe numele ambilor soti[25].

Uneori solutia instantei supreme a oscilat, astfel:

a) S-a considerat ca imobilul dobandit in timpul casatoriei este bun comun numai pentru partea corespunzatoare sumei achitate in timpul casatoriei din toata suma ce reprezenta imprumutul acordat[26].

b) S-a decis ca dreptul de proprietate asupra constructiei cu credite acordate de stat se dobandeste o data cu predarea bunului si nu la executarea integrala a contractului de imprumut[27].

7. Terenuri primite in folosinta ori concesionate pentru construirea de locuinte

In acest caz s-a decis ca dreptul de folosinta ori de concesiune asupra terenului este bun comun ori partial propriu.

Astfel, dreptul de folosinta asupra terenului pe care s-a construit de catre soti constituie bun comun.

Totusi, daca acea constructie ridicata pe teren este in parte bun comun si in parte bun propriu, dreptul de folosinta asupra terenului va avea acelasi regim juridic. Astfel, dreptul de folosinta asupra terenului primit de la stat pentru construire apartine in exclusivitate sotului titular de credit ori in comun cu celalalt sot, dupa cum, corespunzator aportului pe care fiecare sot l-a avut in timpul casatoriei la dobandirea bunurilor comune, constructia ridicata pe teren urmeaza sa fie considerata bun propriu ori comun conform Codului familiei[29].

8. Imbunatatiri aduse de ambii soti unui imobil
pro­prietate a unuia dintre acestia

Daca la imobilul proprietate personala a unui sot s-au facut in timpul casatoriei reparatii sau lucrari de imbunatatire realizate de ambii soti sau numai de unul dintre ei, dar cu mijloace comune, bunul respectiv isi pastreaza caracterul de bun propriu, dar numai daca acele lucrari nu au condus la transformarea lui esentiala, astfel incat sa rezulte un bun cu totul nou.

Intr-o asemenea situatie numai sporul de valoare pe care l-a dobandit bunul propriu al unuia dintre soti ca urmare a imbunatatirilor ce i-au fost aduse va constitui bun comun si, ca urmare, va intra in masa de impartit (Tribunalul Suprem, decizia civila. nr. 19/1982).

9. Constructiile efectuate de catre concubini

Potrivit dreptului comun, in raporturile patrimoniale dintre concubini va opera proprietatea pe cote-parti[30].

Daca unul dintre concubini ridica o constructie pe terenul
proprietatea celuilalt concubin fara consimtamantul proprietarului terenului, constructia devine proprietatea concubinului proprietar al terenului, celalalt avand numai dreptul la o indemnizatie[31].

S-a decis ca daca o persoana da o suma de bani unui concubin pentru cumpararea unui apartament, are numai un drept de creanta impotriva concubinului pe numele caruia s-a dobandit imobilul[32].

In cazul in care concubinii ridica o constructie pe terenul proprietatea unei terte persoane, opereaza accesiunea, astfel ca proprietarul terenului dobandeste dreptul de proprietate asupra constructiei, avand obligatia de despagubire a celor care au edificat-o[33].

9. Fructele si productele

Dupa regula accesiunii, se considera ca fructele bunurilor comune sunt bunuri comune[34]. Daca fructele bunurilor proprii sunt rezultatul muncii comune a sotilor, ele sunt bunuri comune ,

Productele sunt considerate bunuri comune sau proprii dupa categoria bunurilor care le-a produs, intrucat reprezinta valoarea de inlocuire a bunurilor respective[36], consumand insasi substanta acestora.

10. Castigurile realizate in timpul casatoriei pe librete C.E.C. si la diferite sisteme de loterie

Sunt bunuri comune sau proprii, dupa cum sumele cu care s-a jucat apartin uneia sau alteia dintre cele doua categorii de bunuri. Consideram ca bunurile castigate in acest mod sunt proprii celui care s-a hotarat sa joace luandu-se in calcul sansa acestuia de a castiga.

Fac exceptie castigurile pe libretele C.E.C. de o valoare mai mare, castigul realizat in acest fel va avea acelasi regim juridic cu acel al sumelor depuse pe libret C.E.C. si anume ca aceste sume sunt comune[37], daca sunt depuse in timpul casatoriei, indiferent daca sunt numai pe numele unuia dintre soti sau a amandurora.