Functionarea garantiei pentru evictiune

1 Garantia incidenta

Garantia incidenta este un mijloc de aparare prin care cumparatorul pretinde vanzatorului sa puna in functiune garantia pe care i-o datoreaza in virtutea contractului, care intra in functiune obligatia vinzatorului de „a face”. Impotriva acestei tulburari, cumparatorul este suficient sa ridice exceptia de garantie, prin care ne punem intrebarea „cine trebuie sa garanteze nu poate sa evinga

Atunci cand cumparatorul este tulburat in exercitiul dreptului sau printr-un drept al unui tert, manifestat printr-o pretentie in justitie, el are la indemana calea procesuala a chemarii in garantie a vanzatorului, partea poate sa cheme in garantie o alta persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentiuni cu o cerere in garantie sau in despagubire.

Textul este aplicabil in ipoteza in care cumparatorul are calitatea de reclamant in procesul impotriva tertului detinator al bunului. In acest caz cumparatorul are interesul de a fi protejat in eventualitatea pierderii procesului. Legea procedurala prevede expres posibilitatea introducerii cererii de chemare in garantie chiar de reclamant, de vreme ce in art. 61, alin 2, se stabileste termenul in care aceasta cerere trebuie depusa pana la inchiderea dezbaterilor inaintea primei instante.

Daca cererea de chemare in garantie este formulata de cumparatorul parat, ea va trebui facuta pana la prima zi de infatisare. Instanta nu poate dispune din oficiu in litigiile de drept comun, citarea unei persoane in calitate de chemare in garantie si, ca atare, hotararea nu poate fi atacata pentru acest motiv.

Avantajele chemarii in garantie pe cale incidenta sunt incontestabile:

- are loc o singura judecata, ceea ce inseamna economie de timp si punerea la adapost a instantelor de pronuntarea unor hotarari contradictorii;

- vanzatorul devine parte in proces, putand folosi toate mijloacele de aparare pe care le considera necesare si poate fi obligat in virtutea aceleiasi hotarari, daca cererea se apreciaza ca intemeiata.

Solutia cererii de chemare in garantie depinde si de modul de solutionare a actiunii principale.  Daca paratul este cel care a introdus cererea de chemare in garantie, iar actiunea principala se admite si cererea de chemare in garantie, dupa ce s-au administrat probe care-i dovedesc temeinicia.

Daca actiunea reclamantului a fost respinsa, nu poate fi pronuntata admiterea chemarii in garantie, astfel este inadmisibil ca cel chemat in garantie sa fie obligat direct fata de reclamant, caci intre ei nu exista nici un raport juridic.

Cu toate acestea, s-a discutat in literatura juridica daca cumparatorul reuseste sa se apere in procesul intentat de tert, el nu ar putea totusi sa execute fata de de vinzatorul garant hotararea de obligatie a tertului tulburator la daune si la cheltuieli de judecata, in ipoteza in care acela ar fi insolvabil.

Interventia garantului il plaseaza pe cumparatorul garant pe plan secundar, acesta poate opta fie pentru aceasta varianta de a ramane in proces fie pentru institutia procedurala prevazuta in art. 64 C. pr. civ., unde paratul care detine un lucru pentru altul sau care exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela in numele caruia detine lucrul sau exercita dreptul, daca a fost chemat in judecata de o persoana care pretinde un drept real asupra lucrului.

Codul de procedura civila reglementeaza solutiile de pronuntat in cazul in care:

- cel aratat ca titular al dreptului se prezinta in instanta si recunoaste sustinerile paratului, iar reclamantul consimte sa fie inlocuit paratul initial este scos din judecata, titularul dreptului luandu-i locul;

- vanzatorul se prezinta, dar contesta sustinerile cumparatorului;

- vanzatorul nu se prezinta;

- in ambele situatii din urma, potrivit art. 66 alin.2 C. pr.civ, cel aratat ca titular al dreptului va dobandi calitatea de intervenient principal.

In doctrina s-a opinat, indreptatit dupa parerea noastra, in sensul ca fie tertul sa ramana in proces de in calitate de intervenient fie sa nu capete nici o calitate procesuala, ramanand ca actiunea reclamantului sa fie respinsa pentru lipsa calitatii procesorale pasive, daca se va dovedi ca intr-adevar titularul dreptului supus judecatii nu era paratul cumparator.