Bunurile sotilor - dobandire in timpul casatoriei sau in timpul separatiei - bunurile dobandite de concubini

1. Conceptul de bunuri

Codul familiei foloseste conceptul de „bunuri dobandite in timpul casatoriei“. Acceptiunea data conceptului de bunuri este cea din dreptul civil, adica se desemneaza atat bunurile care pot fi obiect de drepturi si obligatii patrimoniale, cat si drepturile patrimoniale si
actiunile cu privire la bunurile si drepturile patrimoniale.

Se cunoaste ca drepturile patrimoniale sunt drepturi reale: principale si accesorii, care privesc imobilele si mobilele, precum si drepturi de creanta.

Prin urmare, conceptul de bunuri desemneaza atat bunurile corporale, adica imobilele si mobilele, cat si bunurile necorporale, adica drepturile reale, drepturile de creanta si actiunile privind drepturile patrimoniale.

Desigur ca nu pot deveni bunuri comune cele care nu sunt susceptibile de apropiere individuala, ele constituind numai obiect al dreptului de proprietate publica, precum si acele bunuri imobile la care exista interdictia legala a dobandirii lor cu titlu de proprietate perso­nala prin anumite moduri de dobandire[1].

2. Conceptul de dobandire

Art. 30 din Codul familiei dispune ca bunurile sunt comune de la data „dobandirii“ lor de oricare dintre soti in timpul casatoriei. Potrivit textului legii, a dobandi inseamna a fi titularul unui drept real ori de creanta prin acte sau fapte juridice ori conform legii.

In cazul drepturilor reale, bunul devine comun printr-un mod de do­bandire originar (accesiunea, uzucapiunea, dobandirea fructelor de po­sesorul de buna credinta) sau printr-un mod derivat (contract, succe­siune testamentara – in conditiile art. 31, lit. b din Codul familiei –, hotararile judecatoresti constitutive de drepturi).

Bunul devine comun, indiferent daca in actul de achizitie a fost trecut numai unul dintre soti ori ambii soti[2], sau daca a fost dobandit prin munca ambilor soti ori prin numai a unuia .

Sunt bunuri comune atat bunurile dobandite cu venitul din munca al unuia dintre soti, cat si cele dobandite cu imprumutul facut de unul dintre soti.

In cazul uzucapiunii, se retine urmatorul aspect: constituie mod de dobandire a bunurilor comune uzucapiunea de 30 de ani, daca data de cand termenul prescriptiei achizitive a inceput sa curga se situeaza in timpul casatoriei, aceasta intrucat uzucapiunea retroactiveaza si deci uzucapantul este considerat proprietarul bunului de cand a facut primul act de posesiune cu intentia de a dobandi proprietatea sa[4].

3. Bunurile trebuie sa fie dobandite „in timpul casatoriei“

Bunurile devin comune numai daca sunt dobandite de oricare dintre soti „in timpul casatoriei“, asadar dobanditorul trebuie sa aiba calitatea de „sot“. Nu conteaza daca in actul de dobandire a bunului figureaza numai unul dintre soti ori sunt trecuti ambii soti.

S-a decis, de asemenea, ca locuinta construita total ori partial in timpul casatoriei cu bani imprumutati devine bun comun[5].

Intr-o speta s-a pronuntat o solutie ce prezinta particularitati cu privire la data dobandirii bunului comun care consta intr-un apartament proprietate personala. Astfel, s-a decis ca viitorii soti pot conveni ca un imobil constituit pe numele unuia, dar cu contributia baneasca a ambilor soti, sa intre in comunitatea de bunuri la data incheierii casatoriei.

S-a motivat ca simpla conventie este suficienta pentru recunoasterea caracterului comun al apartamentului, daca se incheie casatoria, indiferent ca predarea-primirea apartamentului a avut loc anterior datei incheierii casatoriei partilor. Este o conventie sub conditie. Prin urmare, data dobandirii dreptului de proprietate asupra apartamentului este distincta si separata in timp de data devenirii apartamentului ca bun comun. Prima data este anterioara casatoriei, cea de-a doua data coincide cu data incheierii casatoriei. Implinirea conditiei care afecteaza conventia nu produce efecte retroactive, caci apartamentul devine bun comun la data incheierii casatoriei, adica data implinirii conditiei[6].

Suscita interes data desfacerii casatoriei ori incetarii acesteia, deosebind urmatoarele situatii:

1. Casatoria inceteaza prin decesul unuia dintre soti, constatat fizic. Bunurile sotului supravietuitor vor fi proprii, intrucat nu sunt dobandite in timpul casatoriei.

2. Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti, declarata judecatoreste. Bunurile dobandite pana la data fixata in hotarare ca fiind a mortii vor fi bunuri comune, cele dobandite dupa aceasta data vor fi proprii.

Daca data mortii este apoi rectificata, bunul este comun daca este dobandit pana la determinarea noii date a mortii si propriu daca este dobandit dupa aceasta data.

3. Daca cel declarat mort este in viata si obtine anularea hotararii declarative de moarte, comunitatea de bunuri continua sa existe, desi aparent casatoria incetase de la data fixata prin hotarare declarativa judecatoreasca a mortii.

Casatoria se desface prin divort. In aceasta situatie, sunt bunuri comune cele dobandite pana la data cand hotararea de divort ramane definitiva, intrucat casatoria se considera desfacuta la acea data (art. 39 Codul familiei).

Daca s-au dobandit bunuri in perioada de timp dintre data pronuntarii si data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, acestea sunt bunuri comune[7].

Conform art. 39, alin. 2 din Codul familiei, efectele patri­moniale ale casatoriei inceteaza fata de terti „de la data cand s-a facut mentiune despre hotararea de divort pe marginea actului de casatorie sau la data cand ei au cunoscut divortul pe alta cale“.

S-a hotarat ca dispozitiile art. 30 din Codul familiei nu opereaza in cazul cand bunul a fost dobandit numai de unul dintre soti dupa desfacerea casatoriei, dar cu banii celuilalt sot. In aceasta situatie,
bunul este propriu al sotului care l-a achizitionat, celalalt sot avand numai un drept de creanta pentru suma remisa in timpul casatoriei[8].

Daca in timpul divortului, chiar in recurs, unul din soti a decedat, instanta inchide dosarul, casatoria incetand prin deces (art. 37 din Codul familiei)[9].

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

Casatoria inceteaza prin nulitate ori anulare. In aceasta situatie, casatoria este desfiintata cu efect retroactiv si prin urmare sotii se considera ca nu au fost casatoriti.

Asadar, ei nu au avut nici bunuri comune.

O situatie particulara ofera casatoria putativa.

In primul caz, daca ambii soti au fost de buna-credinta la incheierea casatoriei, comunitatea de bunuri exista intrucat bunurile au fost dobandite in timpul casatoriei (art. 23, alin. 1 si art. 24, alin. 1 din Codul familiei).

In al doilea caz, daca numai un sot a fost de buna-credinta, acesta beneficiaza de comunitatea de bunuri. Cat priveste sotul de rea-credinta, s-au exprimat mai multe pareri, astfel:

– beneficiaza si sotul de rea-credinta de comunitatea de bunuri. Se argumenteaza ca art. 24, alin. 1 din Codul familiei dispune ca beneficiaza de dispozitia legala privitoare la divort in privinta pensiei de intretinere numai sotul de buna-credinta, pe cand in cazul raporturilor patrimoniale dintre barbat si femeie textul nu mai precizeaza ca fiind beneficiar al acelorasi dispozitii numai sotul de buna-credinta, deci rezulta ca beneficiaza amandoi.

Un alt argument in favoarea sotului de rea-credinta este acela ca nu poate exista un regim juridic privind raporturile dintre barbat si femeie pentru un sot, iar pentru celalalt un alt regim juridic, aceasta insemnand ca din moment ce s-a incalcat comunitatea de bunuri de catre un sot, aceasta se va rasfrange si asupra celuilalt. Prin urmare, lichidarea bunurilor sotilor va avea loc potrivit regimului comunitatii de bunuri si daca numai unul dintre ei este de buna-credinta[10].

– beneficiaza de comunitatea de bunuri numai sotul de buna-credinta, nu si cel de rea-credinta, intrucat fata de acesta nulitatea
casatoriei produce efecte retroactive. Aceasta conceptie nu poate fi acceptata, intrucat efectele casatoriei putative sunt reglementate nu numai de art. 24, alin. 1 din aceeasi lege. Ori, avand in vedere ca proprietatea comuna in devalmasie presupune cel putin doi titulari, sotul de buna-credinta cu cine mai este devalmas daca cel de rea-credinta nu beneficiaza de aceasta comunitate de bunuri?[11]

Bunurile dobandite in timpul separatiei in fapt a sotilor

Literatura juridica si practica judiciara au concluzionat ca sunt bunuri comune si cele care sunt dobandite in perioada de timp in care sotii sunt despartiti in fapt.

Argumentele in favoarea acestei solutii sunt:

a) separatia in fapt nu determina incetarea ori desfacerea casatoriei, prin urmare bunul este considerat a fi dobandit in timpul casatoriei;

b) legea nu distinge dupa cum sotii locuiesc impreuna ori separat, prin urmare bunul dobandit in timpul casatoriei este bun comun;

c) per a contrario, ar insemna ca sotii ar avea posibilitatea sa rastoarne normele legale, separandu-se in fapt inainte de achizitionarea unor bunuri tocmai pentru ca acestea sa nu mai faca parte din comunitate[12].

Separatia in fapt a sotilor prezinta importanta pentru constatarea intinderii partii care se cuvine fiecaruia asupra bunurilor comune. Astfel, s-a hotarat ca bunul dobandit in timpul separatiei sotilor este comun, dar aceasta situatie trebuie avuta in vedere la stabilirea contributiei fiecarui sot la dobandirea bunurilor comune, daca unele dintre acestea s-au achizitionat fara aportul unuia dintre soti[13].

S-a decis ca in cazul bunurilor cumparate in rate, valoarea ratelor platite dupa separatia in fapt de catre unul din soti nu constituie bun propriu, ci mareste contributia sa la dobandirea tuturor bunurilor comune[14].

5. Bunurile dobandite de concubini

In dreptul roman concubinajul nu este reglementat. Nefiind indeplinite conditiile prevazute de lege pentru dobandirea calitatii de sot, atunci concubinii, din punct de vedere al relatiilor patrimoniale, nu sunt supusi regimului juridic matrimonial consacrat de art. 30 din Codul familiei.

Prin urmare, in raporturile patrimoniale dintre concubini se aplica dispozitiile din dreptul comun ce reglementeaza proprietatea pe cote-parti daca este dovedita existenta acesteia.[15]

Contributia concubinilor la achizitionarea bunurilor in timpul convietuirii acestora este o chestiune de fapt si se poate determina conform probelor care se administreaza in cauza.[16]

Practica judiciara s-a ocupat si de regimul juridic al constructiilor facute de concubini.

Astfel, daca unul dintre concubini a ridicat o constructie pe terenul proprietate a celuilalt concubin, fara consimtamantul proprietarului terenului, constructia devine proprietatea concubinului proprietar al terenului, celalalt avand numai dreptul la o indemnizatie egala cu valoarea contributiei sale, conform dispozitiilor art. 494 Cod civil.

S-a decis ca, in functie de imprejurarile cauzei, daca doua persoane au trait timp indelungat in concubinaj si au construit impreuna o casa, fiecare contribuind dupa posibilitati, se justifica solutia ca partile au inteles sa devina coproprietari asupra constructiei si nu ca unul dintre concubini sa dobandeasca numai un drept de creanta.

6. Data dobandirii bunurilor

Pentru ca bunul sa fie comun, data dobandirii bunului trebuie sa fie in timpul casatoriei.

Data dobandirii bunurilor este momentul in care unul dintre soti devine titularul dreptului respectiv, chiar daca, in cazul drepturilor reale, ar intra mai tarziu in posesia bunului.

Prin urmare, momentul dobandirii bunului este acela in care dreptul asupra bunului intra in patrimoniul unuia dintre soti ori al ambilor.[17]

In ce priveste dreptul de autor, data primirii remuneratiei, ca drept de creanta, este momentul nasterii dreptului si ca drept mobil corporal (suma de bani) este data incasarii de catre autor. Daca acest lucru se intampla in timpul casatoriei, constituie bun comun.

7. Proprietatea comuna in devalmasie si proprietatea pe cote-parti. Deosebiri

a) proprietatea comuna in devalmasie se caracterizeaza prin aceea ca dreptul fiecaruia dintre soti asupra bunurilor lor nu este determinat prin cote-parti, la fel ca si in cazul coproprietatii de drept comun;

b) in cazul coproprietatii, fiecare proprietar poate dispune de cota sa, pe cand in cazul devalmasiei, nici unul dintre soti nu poate dispune de dreptul sau asupra bunurilor comune;

c) sotii pot face acte de administrare si folosinta asupra bunurilor comune, prezumandu-se ca au mandatul tacit reciproc al celuilalt sot, pe cand coproprietarii nu pot indeplini astfel de acte decat cu acordul tuturor;

d) proprietatea devalmasa izvoraste din casatorie, pe cand cea pe cote-parti izvoraste din lege, succesiune sau conventie;

e) calitatea de coproprietar poate fi transmisa prin acte juridice, acest lucru nefiind posibil in cazul sotilor;

f) proprietatea comuna pe cote-parti se imparte in functie de cotele fiecarui coproprietar, iar cea in devalmasie se imparte de catre instanta de judecata, cu ocazia partajului, in functie de contributia fiecarui sot la achizitionarea bunului respectiv.