Infractiuni maritime internationale

INFRACTIUNI MARITIME INTERNATIONALE

1 INFRACTIUNI MARITIME INTERNATIONALE

Conventia unica O.N.U., de la Motego-Bay din 1982, privind dreptul marii prevede ca libertatea absoluta de navigatie in marea libera nu mai poate fi invocata in cazurile in care o nava este identificata ca intreprinde actiuni de piraterie sau este in slujba celor ce exercita comert cu sclavi, ori comert cu stupefiante sau difuzeaza emisiuni neautorizate din marea libera.

In aceste cazuri libertatea de navigatie in marea libera inceteaza, navele in culpa urmand a suporta consecintele actiunilor, fiind supuse sechestrarii, confiscarii, iar membrii echipajelor cercetarii penale si respectiv condamnarii in conformitate cu prevederile legilor nationale (uzantelor) in materie.

2 INFRACTIUNEA DE PIRATERIE

Aceasta infractiune mai este numita si "brigamdaj maritim" si consta in comiterea de acte de violenta ilicita savarsita in marea libera sau intr-un alt loc care nu este supus jurisdictiei unui stat, fie de persoane particulare (echipaj, pasageri, etc., ai unor nave sau aeronave particulare) fie de navele sau aeronavele unor state cu scopul de a prada, captura sau scufunda navele pe care le ataca.

In tara noastra, pirateria este pedepsita conform codului penal, art. 212, care caracterizeaza acest act astfel: "jefuirea prin acte de violenta savarsita in scopuri personale de echipajul sau pasagerii unei nave impotriva persoanelor sau bunurilor care se gasesc pe nava ori impotriva altor nave, daca navele se afla in marea libera sau intr-un loc care nu este supus jurisdictiei nici unui stat - se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 18 ani".[3] Daca pirateria a avut ca urmare: vatamarea sanatatii sau integritatii corporale care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile, sau mai mult, s-a produs pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestuia, o infirmitate permanenta fizica sau psihica, slutirea, avortul, ori punerea in primejdie a vietii persoanei se pedepseste cu inchisoare de la 5 la 20 de ani, iar daca pirateria a avut ca urmare moartea victimei se pedepseste cu inchisoare de la 15 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.

In conceptia juridica moderna, actele de violenta ilicite comise de navele de stat sunt considerate fapte pirateresti. Asemenea acte au fost savarsite de catre navele militare germane in razboiul mondial 1914 - 1919, ca si de cele italiene, germane si franchiste impotriva navelor comerciale straine, in razboiul civil din Spania (1936 - 1939).

Infractiunea de piraterie a fost incriminata pe plan international prin mai  multe documente: Conventia de la Nyon din 1937, cu privire la prevenirea si reprimarea pirateriei savarsite de catre navele de stat. Romania este parte la aceasta conventie; Conventia de la Geneva din 1958, privind marea libera, care stabileste obligativitatea statelor de a colabora in vederea reprimarii pirateriei. Acest document defineste pirateria maritima in mod incomplet deoarece se refera numai la actele ilicite savarsite de catre navele particulare. In Decretul 253/1961 al Consiliului de Stat al Romaniei, de aderare la aceasta conventie din 1958, asupra marii libere statul nostru a facut o declaratie in care se arata: "Guvernul nostru considera ca definitia data pirateriei, astfel cum este formulata in art. 15 din Conventie nu cuprinde unele actiuni care, potrivit Dreptului International contemporan trebuie sa fie socotite ca acte de piraterie", deci s-a facut o rezerva cu ocazia ratificarii. Aceasta rezerva, in concret se refera la jefuirea localitatilor de pe litoral de catre nave, ceea ce trebuie sa fie considerate acte de piraterie.

Conventia O.N.U. de la Montego-Bay, din 1982, asupra dreptului marii, semnata si ratificata de tara noastra, prevede ca actele de piraterie savarsite de o nava de razboi, o nava de stat sau o aeronava de stat al carei echipaj razvratit a preluat controlul, sunt asimilate actelor comise de o nava sau o aeronava particulara.

Retinerea unei nave pe motive de piraterie nu poate fi efectuata decat de navele de razboi sau aeronavele militare sau de alte nave sau aeronave purtand semnele exterioare distinctive indicand clar ca sunt afectate unui serviciu public si care sunt autorizate in acest scop. Piratii capturati sunt pedepsiti conform legilor penale ale statului care i-a retinut si judecat.

3 TRANSPORTUL SI COMERTUL CU SCLAVI

Comertul si transportul cu sclavi este un delict international care trebuie reprimat de catre toate statele. Acest delict se mai numeste si sclavie.

Prin comertul cu sclavi se intelege transportul cu nave maritime a oamenilor rapiti si tinuti in detentie, in scopul vinderii lor ulterioare.

In colonii sclavajul a fost practicat sub forma muncii fortate.

Dreptul international cunoaste o serie de conventii care condamna sclavia ca:

a) Declaratia de la Viena din 1815;

b) Conventia din 1841, incheiata intre Anglia, Austria, Franta, Prusia  si Rusia;

c) Actul de la Berlin din 1885;

d) Actul general al Conferintei de la Bruxelles din 1890, prin care se interzice comertul cu sclavi.

Trebuie precizat ca atat Conventia din 1841 cat si cea din 1890 interziceau numai comertul cu sclavi nu si sclavia.

Abia la Conferinta de la Geneva din 1956, convocata sub egida O.N.U., privind lupta impotriva sclavajului a fost semnata o conventie suplimentara pentru desfiintarea sclaviei, a traficului cu sclavi si a institutiilor si practicilor similare sclavajului.

Sub raportul calificarii penale, sclavia a fost trecuta in competenta tribunalelor militare, in statutul acestora, fiind considerata crima contra umanitatii.[7]

In Conventia de la Geneva din 1958, asupra marii libere se prevede[8] ca fiecare stat este obligat sa ia masuri eficace pentru a impiedica si reprima transportul sclavilor cu navele care-i poarta pavilionul si pentru a impiedica uzurparea pavilionului in acest scop. Conventia mai prevede ca orice sclav care se refugiaza la bordul unei nave sub orice pavilion va fi liber "Ipso facto" .

Conventia unica O.N.U. de la Montego - Bay contine cele mai actuale prevederi in acest domeniu consacrand un articol special in partea a VII-a intitulat astfel: "Interdictia transportului de sclavi".

Fiecare stat va lua masuri eficace pentru a preveni si reprima transportul de  sclavi pe vasele autorizate sa arboreze pavilionul sau si pentru a impiedica uzurparea pavilionului sau in acest scop. Orice sclav care se refugiaza pe o nava, oricare ar fi pavilionul acesteia, este liber "ipso facto" (preluare din Conventia de la Geneva 1958 si transpus in Conventia din 1982).

Eseu: Decizie - model Referat: Contract de colaborare pentru prestari servicii

4 TRAFICUL ILICIT DE STUPEFIANTE SI DE SUBSTANTE PSIHOTROPE

Aceasta infractiune internationala maritima, "traficul ilicit de stupefiante" este comertul ilegal cu droguri toxice (opium, morfina, cocaina sau derivatele acestora), care actioneaza asupra centrilor nervosi producand stari de inertie fizica sau psihica.

Intre cele doua razboaie mondiale s-a dezvoltat cooperarea dintre state in  vederea reprimarii traficului ilicit de stupefiante.

Ca expresie a acestei cooperari a fost incheiata Conventia de la Geneva din 1937 prin care se cerea statelor contractante sa supuna urmaririi penale persoanele vinovate de confectionarea, depozitarea, importul sau exportul, vanzarea si cumpararea de droguri vatamatoare, in mod ilegal.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial traficul ilicit de stupefiante a cunoscut o intensificare crescanda pe plan

international. Datorita acestui fapt s-a impus necesitatea unei mai bune coordonari a luptei statelor, pe plan european si international, impotriva acestei infractiuni.

Astfel, in anul 1961 a fost convocata Conferinta Natiunilor Unite de la New-York, in cadrul careia s-a adoptat "Conventia Unica asupra stupefiantelor", care reuneste intr-o reglementare unitara prevederile de drept international existente in materie. Conventia a intrat in vigoare in anul 1964, iar la 25 martie 1972 a fost incheiat la Geneva Protocolul privind modificarea Conventiei Unice asupra stupefiantelor din 1961.[12]

Din continutul normativ al Conventiei rezulta urmatoarele obligatii generale pentru partile contractante:[13]

a) luarea masurilor legislative si administrative pentru punerea in aplicare a Conventiei pe teritoriul lor;

b) cooperarea cu celelalte state in vederea executarii Conventiei;

c) limitarea in mod exclusiv la scopuri medicale si stiintifice productia, exportul, importul, comertul, intrebuintarea si detinerea stupefiantelor.

Conventia reglementeaza si organele internationale chemate sa exercite controlul in materia stupefiantelor. Aceste organe sunt: Comisia stupefiantelor a Consiliului Economic si Social al O.N.U. si Organul International de Control al Stupefiantelor.[14]

Conventia mai prevede, de asemenea, limitarea producerii si importului de stupefiante de catre state, precum si limitarea culturilor de opium si a altor plante din care se obtin stupefiante, sau chiar interzicerea acestor plante ca: macul, opacen, coca, cannabis etc.

In Conventie se reglementeaza comertul international cu stupefiante, stabilindu-se ca detinerea acestora este conditionata de o autorizatie legala. In ceea ce priveste lupta statelor impotriva traficului ilegal de stupefiante, Conventia stipuleaza ca ele trebuie sa asigure pe plan national o coordonare a actiunilor preventive si represive in aceasta materie, precum si sa-si acorde asistenta reciproca in lupta impotriva traficului ilicit. De asemenea statele au datoria sa coopereze nu numai intre ele, ci si cu organismele internationale competente in domeniul reprimarii traficului ilicit de stupefiante.

De asemenea, Conventia cere statelor sa prevada in legislatia lor ca orice act contrar dispozitiilor ei constituie o infractiune pasibila de pedeapsa daca a fost comisa in mod intentionat. Totodata, Conventia stipuleaza sechestrarea si confiscarea stupefiantelor si a materialului utilizat in vederea comiterii unei infractiuni.[15]

Conventia Unica O.N.U. de la Montego - Bay din 1982, privind dreptul marii stipuleaza ca:

"a) Toate statele vor coopera la reprimarea traficului ilicit de stupefiante si de substante psihotrope practicat de nave, in marea libera, cu incalcarea conventiilor internationale;

Orice stat care are motive serioase de a crede ca o nava care-i poarta pavilionul practica traficul ilicit de stupefiante sau de substante psihotrope poate solicita cooperarea altor state pentru a pune capat acestui trafic".[16]

Infractiunea internationala maritima "Emisiuni neautorizate difuzate din marea libera"

Principala Conventie O.N.U. din 1982, privind dreptul marii, prevede interzicerea si reprimarea acestei infractiuni.

Conventia stipuleaza ca emisiunile neautorizate difuzate din marea libera constituie infractiuni maritime si se pedepsesc conform legilor penale.

Prin emisiuni neautorizate se inteleg emisiunile de radio sau televiziune destinate a fi receptionate de marele public, difuzate de pe o nava sau instalatie aflata in marea libera, cu incalcarea reglementarilor internationale, cu exceptia transmiterii semnalelor de pericol pentru salvare de vieti omenesti, nave, ambarcatiuni etc.

Conventia O.N.U. din 1982, privind dreptul marii prevede urmatoarele:

Toate statele vor coopera la reprimarea emisiunilor neautorizate difuzate din marea libera;

In sensul prezentei conventii, prin emisiuni neautorizate se intelege emisiunile de radio sau de televiziune destinate, a fi receptionate de marele public, difuzate de pe o nava sau instalatie din marea libera, cu incalcarea reglementarilor internationale, cu exceptia transmiterii apelurilor de salvare.

3) Oricare persoana care difuzeaza emisiuni neautorizate poate fi urmarita in justitie de:

a) statul sub pavilionul caruia se afla nava emitatoare;

b) statul de inmatriculare a instalatiei;

c) statul al carui cetatean este persoana in cauza;

d) orice stat in care pot fi captate emisiunile;

e) orice stat ale carui comunicatii radio autorizate sunt bruiate de aceste emisiuni.

4) In marea libera, un stat avand drept de jurisdictie, poate, in conformitate cu prevederile Conventiei[19] sa aresteze orice persoana sau sa imobilizeze orice nava care difuzeaza emisiuni neautorizate si sa sechestreze aparatajul de emisie.

Ruperea sau deteriorarea unui cablu sau a unei conducte submarine

Conventia O.N.U. din 1982,privind dreptul marii prevede urmatoarele:

"Fiecare stat va adopta legile si reglementarile necesare pentru ca ruperea sau deteriorarea de catre o nava purtand pavilionul sau sau de catre o persoana supusa jurisdictiei sale, facuta in mod intentionat sau prin neglijenta culpabila, a unui cablu de inalta tensiune sau a unei conducte submarine in marea libera, ca si a unui cablu telefonic sau telegrafic submarin, care ar putea avea drept rezultat perturbarea sau intreruperea comunicatiilor telegrafice sau telefonice, sa constituie incalcari pasibile de sanctionare. Aceasta dispozitie se aplica, de asemenea, oricarui comportament, susceptibil de a provoca ruperea sau deteriorarea unor asemenea cabluri sau conducte sau urmarind aceasta in mod deliberat. Totusi ele nu se aplica daca ruperea sau deteriorarea s-a facut de catre persoane care, dupa ce au luat toate masurile necesare pentru a le evita, nu au actionat decat in scopul legitim de a-si salva viata sau nava".

Ruperea sau deteriorarea unui cablu sau a unei conducte submarine de catre proprietarul unui alt cablu sau conducte submarine.

Acest aspect este reglementat de articolul urmator astfel:

"Fiecare stat va adopta legile si reglementarile necesare pentru ca, in caz de rupere sau de deteriorare in marea libera a unui cablu sau unei conducte submarine, cauzata prin punerea unui alt cablu sau a unei conducte apartinand unei persoane aflate sub jurisdictia sa, persoana respectiva sa suporte cheltuielile de reparare a daunelor pe care le-a provocat".

Despagubirea pentru pierderile provocate de evitarea deteriorarii unui cablu sau a unei conducte submarine este reglementata prin ultimul articol din sectiunea I a Partii a VII-a astfel:

"Fiecare stat va adopta legile si reglementarile necesare pentru ca proprietarul unei nave care face dovada ca a sacrificat o ancora, o plasa sau o alta unealta de pescuit pentru a nu aduce pagube unui cablu sau unei conducte submarine sa fie despagubit de proprietarul cablului sau al conductei, cu conditia ca proprietarul navei sa fi luat in prealabil toate masurile de precautie rezonabile".