Infractiuni contra ordinii si disciplinei militare

Infractiuni contra ordinii si disciplinei militare

§1. Absenta nejustificata

1. Continutul legal

Conform art. 331 C.pen., aceasta infractiune consta in absenta nejustificata de la unitate sau serviciu, care a depasit 24 de ore, dar nu mai mult de 3 zile, a militarului in termen sau concentrat, pana la gradul de sergent, inclusiv.

In timp de razboi absenta nejustificata a oricarui militar de la unitate sau ser­viciu care a depasit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, constituie o forma agra­vata a acestei infractiuni si se pedepseste mai aspru.

Disciplina militara, adica respectarea stricta de catre militari a ordinii si regulilor sta­bilite prin legile si regulamentele militare, cere fiecarui militar sa fie in perma­nenta prezent la unitate sau serviciu, pentru a‑si putea indeplini intocmai sarcinile decur­gand din programul pregatirii de lupta.

Absenta militarilor din unitate este o dovada evidenta de indisciplina, o incalcare flagranta a datoriei ostasesti. In acelasi timp, o asemenea fapta este de natura sa tul­bure activitatea unitatii sau a serviciului, activitate ce trebuie sa se desfasoare in mod desavarsit.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic specific este format din relatiile sociale referitoare la asigurarea unui climat normal de ordine si disciplina in unitatile militare, climat care nu poate fi realizat decat prin prezenta militarului in unitatea din care face parte.

Prin comiterea infractiunii de absenta nejustificata se lezeaza capacitatea de lupta a unitatii si in mod automat se aduce atingere capacitatii de aparare a tarii.

b) Fiind o infractiune care aduce atingere ordinii si disciplinei militare (valoare ima­­teriala), aceasta infractiune nu are, in principiu, obiect material[1].

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii este calificat, el nu poate fi decat o persoana care are calitatea de militar in termen sau concentrat, cu gradul pana la sergent inclusiv.

Conform Legii nr. 395/2005 sunt considerati militari in termen numai cei ce au optat voluntar sa‑si efectueze serviciul militar, precum si cei care executa obligatoriu serviciul militar pe durata starii de razboi, a starii de mobilizare, precum si pe timpul starii de asediu.

Potrivit prevederilor legale, elevii scolilor militare ori studentii institutiilor mili­tare de invatamant superior (dintre care o mare parte nu si‑au efectuat stagiul militar) sunt asimilati cu militarii in termen, intrucat si ei au obligatia sa se supuna acelorasi inda­toriri cu caracter militar. Subiect activ al infractiunii poate fi si militarul concen­trat (cu conditia de a avea gradul pana la sergent, inclusiv), precum si militarul anga­jat pe baza de contract.

Prevederile dispozitiilor art. 331 C.pen. nu sunt aplicabile ofiterilor, maistrilor mili­­tari si subofiterilor, faptele acestora constituind abateri disciplinare, conform Regula­mentului disciplinei militare. Nu exista infractiunea de absenta nejustificata nici atunci cand fapta a fost comisa de un salariat civil.

In timp de razboi, subiect activ al infractiunii de absenta nejustificata poate fi orice militar.

Daca fapta este savarsita de mai multi militari in termen sau concentrati pana la gradul de sergent, inclusiv, fiecare dintre acestia va raspunde pentru fapta sa. Aceas­ta deoarece, prin natura ei, absenta nejustificata este o infractiune cu subiect activ unic si, ca urmare, nu va fi posibila participatia sub forma de coautorat. Aceasta in­frac­tiune poate fi savarsita insa in celelalte forme de participatie (instigare sau com­plicitate), iar instigatorii sau complicii pot fi atat militari (de acelasi grad ori de grade diferite), cat si civili.

b) Subiect pasiv al infractiunii de absenta nejustificata este unitatea militara in care isi desfasoara activitatea militarul in termen sau concentrat.

In ce priveste cerintele de loc si timp, legea cere ca faptuitorul sa absenteze de la locul unde se afla unitatea sau serviciul, iar sub aspectul timpului comiterii faptei, in lege se cere ca absenta sa dureze mai mult de 24 de ore, dar nu mai mult de trei zile.

In varianta agravata se cere ca fapta sa fie comisa ,,in timp de razboi".

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva: a) Elementul material al laturii obiective consta in absenta ne­justificata a militarului de la unitate sau serviciu

Prin notiunea de "unitate" trebuie sa se inteleaga, in general, orice formatiune mi­litara, indiferent de numarul militarilor care o alcatuiesc, chiar daca a fost constituita permanent sau temporar.

Prin notiunea de "serviciu" se intelege locul unde militarul indeplineste o anumita activitate (de exemplu, serviciile auxiliare ale unitatii).

Absentarea inseamna neindeplinirea de catre militar a indatoririlor de a fi prezent la unitate sau la serviciu.

Absentarea poate fi omisiva, de exemplu, prin neprezentarea militarului in unitate de indata ce termenul invoirii a expirat. Absenta nejustificata se poate comite si prin parasirea (fara aprobare) a unitatii de catre un militar pentru o perioada care de­pa­seste 24 ore. In practica judiciara s‑a decis ca simpla absenta a militarului in ter­men de la apel nu va constitui infractiunea de absenta nejustificata, daca nu vor exista dovezi ca in timpul absentei, militarul a parasit incinta sau locul de stationare al unitatii.[2]

b) Pentru a exista elementul material al infractiunii este necesar sa fie realizate trei cerinte esentiale.

O prima cerinta este aceea ca fapta sa fie comisa de un militar in termen, sau concentrat pana la gradul de sergent inclusiv.

A doua cerinta esentiala este ca absenta nejustificata de la unitate sau serviciu sa dureze un anumit timp, si anume sa depaseasca 24 de ore, dar sa nu dureze mai mult de 3 zile. Acest termen, fiind de drept substantial, trebuie calculat dupa regula "zilelor pline" si deci lipsa militarului va constitui elementul material al faptei numai dupa indeplinirea efectiva a celor 24 de ore si pana la implinirea efectiva a 3 zile, indiferent daca cea de‑a treia zi va fi o sarbatoare legala sau o zi obisnuita de lucru.

La calcularea timpului cat militarul lipseste nejustificat din unitate sau serviciu se stabileste ora cand militarul a parasit unitatea (sau ora cand trebuia sa revina la sediu) si ora cand militarul s‑a intors de bunavoie sau a fost adus silit prin interventia autoritatilor.

A treia cerinta esentiala este ca absenta nejustificata sa survina in timp de pace.

c) Realizarea elementului material al infractiunii produce in mod implicit urma­rea imediata avuta in vedere de legiuitor, si anume crearea unei stari de pericol care decurge din nesocotirea ordinei si disciplinei militare.

d) Intre absenta nejustificata a militarului din unitate sau serviciu si urmarea imediata va exista implicit si raportul de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Elementul subiectiv al infractiunii de absenta nejustificata poate fi realizat atat sub forma intentiei, cat si sub forma culpei, dar fiind faptul ca ele­­mentul material al infractiunii consta intr‑o inactiune. Exista si opinia conform careia infractiunea de absenta nejustificata se savarseste numai cu intentie (directa sau indirecta).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa la infractiunea de absenta nejustificata nu sunt posibile, fiind o infractiune omisiva.

Infractiunea se consuma imediat dupa implinirea celor 24 de ore de cand militarul lipseste in mod nejustificat de la unitate sau serviciu.

Plecarea militarului din unitate fara aprobare si inapoierea sa inainte de implinirea termenului de 24 de ore nu va putea echivala cu un inceput de executare a infrac­tiunii, deoarece intreruperea s‑a facut cand fapta nu constituia o incalcare a legii penale. Daca militarul se prezinta la unitate sau serviciu dupa implinirea termenului de 24 de ore, fapta sa este consumata, deci este mai mult decat o tentativa. Daca absenta continua dupa implinirea termenului, infractiunea capata un caracter con­tinuu, pentru ca momentul consumativ al infractiunii se prelungeste in timp. Infrac­tiunea se epuizeaza in momentul in care inceteaza, pe orice cale, absenta militarului de la unitate sau serviciu.

B. Modalitati. Infractiunea are (in varianta simpla) o singura modalitate norma­tiva, iar in varianta agravata tot o singura modalitate. In cazul acestei din urma moda­litati a infractiunii (cand fapta se comite in timp de razboi) nu se mai cere ca militarul sa fie in termen sau concentrat, fiind suficienta calitatea de militar, oricare ar fi gradul acestuia.

Cat priveste durata absentei nejustificate, aceasta este stabilita de la 4 ore la 24 ore. Deci, lipsa nejustificata a oricarui militar din unitate sau serviciu savarsita in timp de razboi, a carei durata depaseste 4 ore, dar nu mai mare de 24 ore, constituie forma agravata a infractiunii de absenta nejustificata.

Acestor modalitati normative poate sa le corespunda o varietate mai mare de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea de absenta nejustificata in forma simpla este sanctio­nata cu pedeapsa inchisorii de la 3 luni la un an, iar modalitatea agravata [prevazuta in art. 331 alin. (3)] este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la un an la 5 ani.

Pedeapsa aplicata militarului in termen se executa intr‑o inchisoare militara
[art. 331 alin. (2)].

In cazul formei agravate a infractiunii, daca faptuitorul va fi condamnat la o pe­deapsa mai mare de doi ani, potrivit prevederilor art. 65 alin. (1) C.pen., i se poate aplica si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi.

Pentru infractiunea de absenta nejustificata, actiunea penala se pune in miscare numai la sesizarea comandantului, care este obligatorie, potrivit prevederilor art. 337 C.pen. Desigur ca este vorba de comandantul unitatii din care face parte militarul in termen sau cel concentrat. Acestui comandant ii revine si obligatia de a efectua ur­marirea penala a celui vinovat de savarsirea infractiunii. Actele de cercetare penala pot fi efectuate si de ofiteri anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare (art. 208 C.proc.pen.). In lipsa sesizarii comandantului unitatii, raspunderea penala a faptuitorului este inlaturata (cauza speciala de nepedepsire).

§2. Dezertarea

Continutul legal

In art. 332 alin. (1) C.pen. se incrimineaza ca infractiune de dezertare absenta nejustificata de la unitate sau serviciu, care depaseste 3 zile, a oricarui militar.

In alin. (2) al aceluiasi articol este reglementata forma agravata a infractiunii de dezertare savarsite de orice militar, care, in timp de razboi, absenteaza nejustificat din unitate sau serviciu mai mult de 24 de ore.

Infractiunea de dezertare, desi are o denumire proprie, totusi, prin continutul sau juridic, constituie o varianta agravata a infractiunii de absenta nejustificata; impre­jurarea agravanta o constituie limita de timp peste care se prelungeste lipsa nejus­tificata a militarului din unitate sau serviciu, la dezertare depasind 3 zile.

Este evident faptul ca dezertarea prezinta un pericol social mult mai ridicat decat absenta nejustificata, deoarece aduce o atingere mai grava ordinii si disciplinei mili­tare, care trebuie respectate de toti militarii, oricare ar fi categoria si gradul acestora.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii este reprezentat de relatiile sociale referitoare la ordinea si disciplina militara, a caror normala desfasu­rare si dezvoltare este asigurata prin prezenta militarului, in mod permanent, la unitatea, formatiunea sau serviciul din care face parte.

b) In cazul infractiunii de dezertare, fiind lezata ordinea si disciplina militara (valoare imateriala) nu exista, de regula, un obiect material.

B. Subiectii infractiunii. a) Spre deosebire de infractiunea de absenta nejustificata, care in forma sa simpla nu poate fi savarsita decat de un militar in termen sau con­centrat, pana la gradul de sergent inclusiv, infractiunea de dezertare poate fi savar­sita de orice militar, indiferent de categoria din care face parte si indiferent de gradul pe care il are.

Calitatea speciala, ceruta de lege a subiectului activ de a fi militar o indeplinesc militarii in termen (normal sau redus), elevii scolilor militare si ai institutiilor militare de invatamant superior, cadrele active (permanente) ale armatei, precum si cei care sunt concentrati sau mobilizati.

Ca si in cazul absentei nejustificate, dezertarea, prin natura ei, nu poate fi savar sita decat de o singura persoana (infractiune cu subiect activ unic). Participatia pena­la la savarsirea acestei infractiuni este posibila doar sub forma instigarii sau compli­citatii iar instigator sau complice poate fi orice persoana fizica (subiect activ mijlocit necalificat)[4].

b) Subiect pasiv al infractiunii este unitatea militara in care isi desfasoara acti­vitatea militarul care a dezertat.

Infractiunea de dezertare implica indeplinirea unor conditii de timp si spatiu. Ast­fel, pentru existenta infractiunii trebuie sa existe o absentare dintr‑un anumit loc, care sa dureze un anumit timp (mai mult de 3 zile).

De asemenea, varianta agravata prevede ca fapta sa se fi savarsit in timp de razboi [art. 322 alin. (2) C.pen.] pe cand, in varianta simpla, infractiunea se comite in timp de pace.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective a infractiunii de dezer­tare se caracterizeaza printr‑o inactiune, si anume, prin absenta nejustificata a milita­rului de la unitate sau de la serviciu, in perioada prevazuta expres de lege.

Absentarea din unitate se poate realiza, fie prin parasirea sau plecarea din unitate ori serviciu a oricarui militar, fara just temei, adica fara permisiunea comandantului sau sefului sau si ramanerea in aceasta situatie peste termenul de trei zile prevazut de lege (respectiv 24 de ore in cazul formei agravate a infractiunii), fie prin neprezen­tarea la unitate sau serviciu a militarului in termenul aratat mai sus, cand acesta se gaseste in invoire, detasare, delegare, concediu etc. sau cand este numit sau transferat la o alta unitate sau la alt serviciu.

Elementele constitutive ale acestei infractiuni sunt realizate in momentul in care termenul de 3 zile (respectiv 24 de ore in timp de razboi) a expirat, lipsa nemotivata de la unitate sau serviciu durand in timp pana la inapoierea de bunavoie sau pana la prinderea faptuitorului de catre autoritati. De asemenea, activitatea infractionala se epui­zeaza la expirarea varstei legale pana la care subiectul activ al infractiunii poate avea calitatea de militar in termen.

Prinderea faptuitorului de catre autoritati va constitui momentul epuizarii infrac­tiunii, deci sfarsitul starii de dezertare, indiferent de momentul in care militarul prins este predat de catre autoritati la unitatea din care face parte.

Tot astfel, trebuie considerata si prezentarea de bunavoie a faptuitorului in fata repre­zentantilor autoritatii. In acest moment va inceta starea de dezertare, indiferent de momentul in care militarul va fi predat efectiv la unitate.

Infractiunea de dezertare presupune o absenta din unitate sau serviciu, prelungita dincolo de termenul stabilit de lege si numai daca militarul a beneficiat de libertate de vointa si actiune, avand posibilitatea de a opta intre revenirea la unitate sau ramane­rea in pozitia de dezertor.

Daca, insa, un militar este, de exemplu, arestat in momentul in care mai avea po­sibilitatea sa se intoarca de bunavoie in unitate inainte de expirarea termenului, el nu va mai raspunde pentru infractiunea de dezertare, intrucat se afla la dispozitia orga­nelor care au dispus arestarea[5].

In unele situatii infractiunea de dezertare apare in concurs cu alte infractiuni. Asa, de pilda, daca militarul in termen a parasit fara aprobare unitatea, in timp ce se afla in garda ori de paza, acesta va raspunde atat pentru infractiunea de dezertare, cat si pentru cea de calcare de consemn (art. 333 C.pen.)[6].

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

In practica judiciara s‑a decis ca exista concurs de infractiuni si in cazul in care militarul in termen aflat in executarea unei pedepse privative de libertate intr‑o inchi­soare militara (in conditiile prevazute de art. 62 C.pen.), paraseste, fara drept, acea unitate peste limitele stabilite in art. 332 C.pen. El va fi tras la raspundere penala atat pentru infractiunea de evadare, cat si pentru cea de dezertare[7].

In doctrina s‑a exprimat si un punct de vedere contrar, in sensul ca exista numai infractiunea de dezertare, deoarece intr‑un astfel de caz se lezeaza numai o singura valoare sociala, adica ordinea si disciplina militara[8].

Exista opinii diferite si in legatura cu situatia acelor militari care absenteaza de mai multe ori din unitate, dar de fiecare data in conditiile cerute de dispozitiile
art. 332 C.pen. In doctrina s‑a motivat ca in asemenea situatii nu poate exista decat o plura­litate de dezertari si nu o infractiune unica continuata de dezertare, deoarece fapta de dezertare presupune, de regula, o noua rezolutie infractionala determinata de impre­jurari si situatii noi[9].

In practica judiciara s‑a decis insa ca actiunile repetate de dezertare, realizate la intervale scurte de timp constituie o singura infractiune (continuata) deoarece ar avea la baza aceeasi rezolutie infractionala[10].

b) Urmarea imediata consta intr‑o stare de pericol pentru ordinea si disciplina militara si, implicit, pentru capacitatea de aparare a tarii.

c) Aceasta se produce odata cu absentarea militarului din unitate pe o durata mai mare de 3 zile, iar in momentul implinirii acestei durate se realizeaza si legatura de cauzalitate dintre omisiunea faptuitorului si rezultatul produs.

B. Latura subiectiva. Fiind o infractiune ce se comite, prin inactiune, dezertarea poate fi savarsita atat cu intentie, cat si din culpa (sub toate modalitatile acestora)[11].

In literatura juridica s‑a exprimat insa si opinia ca aceasta infractiune se poate savarsi numai cu intentie directa, aceasta rezultand din imprejurarea ca orice militar care absenteaza de la unitate sau serviciu mai mult de trei zile (24 de ore in timp de razboi) prevede urmarile socialmente periculoase ale faptei sale, care lezeaza rela­tiile ce ocrotesc ordinea si disciplina militara si urmareste producerea acestor conse­cinte daunatoare[12].

Nu se cere existenta vreunui mobil sau scop pentru intrunirea continutului consti­tutiv al infractiunii; acestea vor fi luate insa in considerare la individualizarea pedep­sei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Fiind o infractiune ce se realizeaza prin inactiune, dezertarea nu este susceptibila de forme imperfecte (acte pregatitoare si tentativa).

Daca absenta nejustificata a militarului din unitate sau serviciu nu a depasit 3 zile, fapta va constitui infractiunea de absenta nejustificata si nu tentativa la infractiunea de dezertare.

Asa cum s‑a precizat mai inainte, infractiunea se consuma in momentul in care s‑au implinit 3 zile (respectiv 24 ore in timp de razboi) de absenta nejustificata a milita­rului din unitate sau serviciu.

Fiind o infractiune continua, prin natura ei, in sensul ca momentul consumarii se prelungeste in timp, dezertarea este susceptibila si de faza epuizarii[13], fapta este epuizata cand absenta nejustificata a militarului a luat sfarsit, fie prin intoarcerea de bunavoie a acestuia, fie prin prinderea si aducerea lui in unitate .

B. Modalitati. Infractiunea de dezertare are si o modalitate agravata, prevazuta de art. 332 alin. (2) C.pen., respectiv situatia in care fapta este comisa in timp de raz­boi.

Starea de razboi in care se afla tara justifica sanctionarea in conditii mai aspre a dezertarii, fapta prezentand un pericol incontestabil mai mare.

Fiecareia din modalitatile normative aratate ii corespunde o varietate de modali­tati faptice.

Daca absentarea din unitate a avut loc in timp de pace, dar a continuat dupa consumare si in timp de razboi, fapta va fi incadrata in forma sa agravata.

C. Sanctiuni. Infractiunea de dezertare in forma sa simpla [alin. (1)] se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 7 ani. Daca fapta este savarsita in timp de razboi [alin. (2)] pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la 3 la 12 ani.

Daca pedeapsa ce se aplica pentru infractiunea de dezertare (atat in forma sim­pla, cat si in cea agravata) este inchisoarea pe un termen mai mare de 2 ani, in afara de pedeapsa principala se poate aplica si pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, pentru o derivata de la 1 la 10 ani si degradarea militara. Pedeapsa comple­mentara a degradarii militare se va aplica obligatoriu atunci cand pedeapsa principala este inchisoarea pe un termen mai mare de 10 ani [art. 67 alin. (1) C.pen.].

Ca si in cazul infractiunii de absenta nejustificata, si la dezertare punerea in mis­care a actiunii penale se poate face numai la sesizarea comandantului. Cercetarea penala se efectueaza de catre comandantul unitatii sau de ofiteri anume desemnati.

§3. Calcarea de consemn

Continutul legal

In art. 333 alin. (1) C.pen. este incriminata calcarea regulilor serviciului de garda, de paza, de insotire sau securitate, iar in alin. (2) se prevede ca se sanctio­neaza cu aceeasi pedeapsa [ca la fapta din alin. (1)] si parasirea comenzii sau orica­rui post de catre militar.

In alin. (3) este prevazuta o forma agravata a infractiunii si anume: cal­carea consem­nului de catre santinela aflata in serviciu de garda sau de paza pe lan­ga depozitele de armament, munitii sau alte materiale explozive, la frontiera si in alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat ori daca fapta ar fi putut avea urmari grave.

Ca si la alte infractiuni din aceasta categorie, si in cazul calcarii de consemn
[alin. (4)] se prevede o forma agravata care priveste savarsirea fapte­lor aratate mai sus in timp de razboi.

In cadrul unitatilor sau formatiunilor militare functioneaza servicii de garda, de paza sau de insotire. Aceste servicii isi desfasoara activitatea pe baza unor dispozitii regulamentare speciale, care prevad modul lor de organizare si functionare, precum si indatoririle speciale care revin militarilor ce le compun. Efectuarea serviciului de garda, de paza sau de insotire implica din partea militarilor indeplinirea cu strictete a indatoririlor ce le revin, indatoriri care sunt concretizate de regula intr‑un consemn.

Prin "consemn" se intelege totalitatea indatoririlor generale sau speciale preva­zute in regulamente si care revin militarilor cu ocazia executarii unei misiuni, a ser­viciului de garda, paza, patrulare si insotire (escorta), precum si orice dispozitie scrisa sau verbala transmisa in indeplinirea acestor misiuni. Prin urmare, militarii aflati in serviciul de garda, de paza, insotire sau securitate sunt considerati in misiune si au datoria, cat timp se gasesc in executarea acesteia, sa indeplineasca cu strictete obli­gatiile cu caracter general si permanent, stabilite in regulamentele militare, pre­cum si indatoririle speciale stabilite prin ordinele primite de la sefi si superiori.

Nerespectarea intocmai a consemnului este de natura sa pericliteze indeplinirea indatoririlor care revin militarilor si aceasta situatie creeaza o stare de pericol pentru unitatea sau formatiunea militara din care ei fac parte.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii il reprezinta relatiile sociale referitoare la ordinea si disciplina militara, relatii a caror normala dez­voltare este asigurata numai prin respectarea de catre militar a regulilor desfasu­rarii ser­viciului de garda, de paza, de insotire sau securitate.

b) In principiu, aceasta infractiune nu are un obiect material. Nu este insa exclusa posibilitatea ca actiunea de calcare de consemn sa se rasfranga asupra unui bun care devine obiectul material al infractiunii (de exemplu, va exista infractiunea de calcare de consemn in cazul in care un militar aflat in serviciul de paza la un depozit cu alimente, lasa pentru o anumita perioada de timp postul nesupravegheat; daca in acest timp depozitul este pradat, infractiunea de calcare de consemn va avea ca obiect material bunurile aflate in paza militarului).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii de calcare de consemn este dublu calificat: pe de o parte poate fi numai militarul, iar pe de alta parte in momentul savarsirii faptei, trebuie sa aiba si calitatea speciala de a face parte din personalul garzii (comandant de garda, caporal de schimb, santinela etc.) sau din ser­viciul de paza, de insotire, escorta sau securitate, ori caruia i s‑a incredintat paza orica­­rui post pentru care poarta raspunderea indeplinirii consemnului primit. Parti­ci­patia este posibila numai sub forma instigarii si complicitatii, nu si sub forma coauto­ratului, cal­carea de consemn fiind o infractiune cu subiect activ unic. Nu are rele­vanta faptul ca misiunea a fost incredintata concomitent mai multor militari; fiecare va raspunde ca autor al infractiunii de calcare de consemn, chiar daca in timpul misiunii s‑au abatut in comun de la indatoririle prevazute in consemnul primit.

b) Subiectul pasiv al infractiunii este unitatea din care face parte militarul care a incalcat consemnul.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Infractiunea de calcare de consemn se realizeaza sub as­pectul elementului material al laturii obiective in cazul variantei prevazute in alin. (1) al art. 333 C.pen. prin calcarea, de catre militari, a regulilor stabilite pentru buna in­deplinire a insarcinarilor primite in cadrul serviciului de garda, de paza, de insotire sau securitate.

Elementul material este constituit fie dintr‑o comportare comisiva, cand militarul isi paraseste postul de santinela sau cand divulga secretul garzii etc., fie dintr‑o com­portare omisiva cand militarul lasa ca o persoana straina sa se apropie sau sa patrunda in obiectivul pe care‑l pazeste etc.

Pentru varianta asimilata din alin. (2) elementul material consta intr‑o atitudine omisiva, adica de parasire a postului sau comenzii. Se realizeaza o astfel de modali­tate a elementului material, de exemplu, de catre militarul care, avand sub comanda o grupa de militari, dupa executarea unei misiuni si‑a intrerupt depla­sarea spre unitate, a parasit pe militari si a mers acasa sa‑si viziteze familia; militarul era obligat sa urmeze cu strictete itinerariul stabilit si nu avea voie sa se abata de la consemnul primit, si anume, acela de a nu pune in pericol subunitatea pe care o comanda[15].

b) Pentru existenta elementului material se cer a fi intrunite doua cerinte esen­tiale, si anume:

- autorul actiunii sau inactiunii de calcare de consemn sa fie un militar insarcinat cu serviciul de garda, paza sau un post de comanda;

- actiunea sau inactiunea prin care misiunea nu este indeplinita sa priveasca un con­semn (asa cum a fost explicat mai inainte). Nu orice obligatie a militarului ori ordin al superiorului sau sefului constituie un consemn in sensul art. 333 C.pen., ci numai acela care se refera direct la buna desfasurare a serviciului de garda, de paza etc.

c) Urmarea imediata a infractiunii se produce prin insasi comiterea actiunii (inac­tiunii) incriminate, creandu‑se o stare de pericol pentru buna desfasurare a activitatii unei unitati militare, pentru ordinea si disciplina militara[16].

d) Raportul de cauzalitate dintre elementul material si urmarea imediata rezulta din insusi faptul comiterii actiunii sau inactiunii.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie la infractiunea de calcare de consemn este intentia directa sau indirecta, cand elementul material se realizeaza sub forma comisiva. Atunci cand infractiunea se savarseste printr‑o inactiune, forma de vino­vatie poate fi intentia (directa sau indirecta) sau culpa sub cele doua modalitati ale sale. Pentru existenta infractiunii nu intereseaza mobilul sau scopul savarsirii faptei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate in afara incri­minarii de catre legiuitor. Fiind o infractiune de pericol, calcarea de consemn se con­suma in momentul savarsirii actiunii incriminate, respectiv al calcarii regulilor serviciului de garda, de paza, de insotire sau de securitate ori parasirii comenzii ori postului.

B. Modalitati. In afara de variantele simple normative reglementate in alin. (1) si (2) ale art. 333 C.pen., infractiunea de calcare de consemn are, in alin. (3), si o mo­da­litate agravata, care consta in calcarea de consemn de catre santinela aflata in servi­ciul de garda, de paza, pe langa anumite obiective sau posturi de un deosebit interes militar sau de stat, precum si calcarea de consemn care ar fi putut avea ur­mari grave. Agravarea este pe deplin justificata fata de importanta obiectivelor ce fac obiectul consemnului si de urmarile posibile ale incalcarii indatoririlor de catre militar.

O alta varianta agravata a infractiunii este reglementata in alin. (4), determinata de imprejurarea ca infractiunea se savarseste in timp de razboi.

C. Sanctiuni. Infractiunea de calcare de consemn, savarsita intr‑una din moda­litatile simple ale celor doua variante reglementate in art. 333 alin. (1) si (2), este pe­depsita cu inchisoarea de la 3 luni la 1 an.

Pentru varianta din alin. (3), pedeapsa este inchisoarea de la 1 la 5 ani, iar daca fapta este savarsita in timp de razboi, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 12 ani.

Actiunea penala este pusa in miscare la sesizarea comandantului.

§4. Insubordonarea

1. Continutul legal

In art. 334 C.pen. este incriminata infractiunea de insubordonare care consta in refuzul de a executa un ordin cu privire la indatoririle de serviciu.

In alin. (2) al acestui articol este reglementata o forma agravata a infractiunii, ca­racterizata prin imprejurarea ca fapta este savarsita de un ofiter, de un maistru mili­tar, de un militar an­gajat, de doi sau mai multi militari impreuna ori in fata trupei adunate sau daca fapta are urmari grave.

O a doua modalitate agravata a infractiunii, prevazuta in alin. (3) se refera la situatia cand faptele aratate mai sus [alin. (1) si (2)] sunt savarsite in timp de razboi.

Ordinea si disciplina militara impun fiecarui militar obligatia de a executa intocmai si la timp ordinele primite de la superiorul sau comandantul sau.

Infractiunea de insubordonare este considerata una dintre cele mai grave incal­cari din partea subordonatilor, a indatoririlor militare, a autoritatii si prestigiului sefi­lor sau superiori lor. Prin astfel de fapte se incalca unele dintre principiile care stau la baza ordinii si disciplinei in armata, si anume: subordonarea si ierarhia militara. La baza organizarii oricarei armate trebuie sa stea datoria subordonatilor de a executa prompt si neconditionat ordinele si dispozitiile primite din partea comandantilor si se­filor; neexecutarea acestora lezeaza grav capacitatea de lupta a unitatilor sau for­ma­­tiunilor carora le apartin militarii.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale a caror dezvoltare si desfasurare sunt asigurate prin mentinerea ordinii si disciplinei militare, manifestata prin executarea intocmai si la timp a ordinelor primite din partea sefilor sau superiorilor.

b) Infractiunea nu are un obiect material.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi numai o persoana care are cali­tatea de militar, fiind, deci, un subiect calificat. Daca militarul insubordonat este ofiter, maistru militar sau subofiter, aceste calitati constituie o circumstanta agravanta legala [art. 334 alin. (2) C.pen.].

Participatia, in cazul insubordonarii, nu poate exista decat sub forma instigarii si complicitatii si in aceste cazuri, calitatea de instigatori sau complici o pot avea atat militari, cat si civili. Insubordonarea nu se poate savarsi in coautorat, indatorirea de a executa ordinul fiind personala.

Unii autori considera ca neexecutarea ordinului dat unei colectivitati de militari (deci cand ordinul este adresat formatiunii sau unitatii in ansamblul ei) ar constitui coautorat la infractiunea de insubordonare, cu aplicarea agravantei prevazute in
art. 334 alin. (2) C.pen.[17]

Credem, totusi, ca pentru orice militar, chiar daca face parte dintr‑o unitate sau formatiune militara, caruia seful i‑a transmis un ordin, ramane o chestiune personala daca executa sau nu ordinul primit.

b) Ca si in cazul celorlalte infractiuni contra ordinii si disciplinei militare, subiec­tul pasiv este unitatea militara a carei activitate este perturbata de comportarea milita­rilor care savarsesc asemenea fapte.

In varianta simpla a infractiunii nu exista cerinte speciale de timp sau loc. In cele doua variante agravate apar insa astfel de cerinte, respectiv savarsirea faptei in "fata trupei adunate" sau "in timp de razboi".

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin re­fuzul subiectului activ de a executa un ordin primit de la sef sau superior, ori derivand din obligatiile generale ale militarilor.

In literatura juridica exista opinii diferite in legatura cu faptul daca infractiunea este savarsita numai prin inactiune sau atat prin actiune, cat si prin inactiune. O alta opinie considera ca insubordonarea este o infractiune comisiva, deoarece subiectul face ce­va, desi legea ii interzice (comisiunea se poate infaptui atat prin actiune cat si prin inactiune). Ne raliem acestei opinii, deoarece realitatea arata ca fapta se poate rea­liza atat printr‑un refuz fatis manifestat printr‑o opunere deschisa contra ordinului pri­mit (o manifestare activa directa si fara echivoc a nesupunerii), cat si printr‑o compor­tare pasiva, negativa fata de ordin (subordonatul nu executa nimic sau executa altceva decat i se ordonase) . Daca s‑ar accepta prima teza si s‑ar considera insu­bordonarea o infractiune omisiva, ar insemna sa se admita ca infractiunea poate fi comisa si din culpa potrivit dispozitiei din art. 19 alin. final C.pen., ceea ce este exclus prin concept .

b) O cerinta esentiala a elementului material este ca ordinul sa fie privitor la inda­toririle de serviciu si sa fie dat de un sef sau superior ori sa derive din obligatiile generale ale militarului. Este esential ca ordinul sa aiba un continut si o forma legala, adica sa emane de la o autoritate competenta sau de la o persoana investita cu drep­tul de a da sau transmite dispozitii ce trebuie executate si sa fie in conformitate cu normele legale. Un ordin vadit ilegal nu este un ordin, iar neexecutarea acestuia nu constituie insubordonare. Executarea unui ordin vadit ilegal atrage raspunderea penala a subordonatului si a sefului sau comandantului care a dat ordinul.[20] In proce­sele de la Nürnberg ale criminalilor de razboi, multi acuzati au incercat sa se apere, susti­nand ca au executat crimele monstruoase puse in sarcina lor, din ordin. Aceasta apa­rare a fost inlaturata de catre instanta, aratandu‑se ca niciun militar nu este obligat sa execute un ordin, fiind constient ca astfel va savarsi o infractiune. Acest principiu a fost consacrat in toate legislatiile tarilor civilizate. In paragraful 5 alin. (2) al Legii pe­nale militare germane (legea din 24 mai 1974 modificata la 21 decembrie 1979) se prevede ca subordonatul care comite o fapta ilicita din ordin va fi tras la raspundere daca si‑a dat seama ca aceasta este o fapta ilegala sau daca, in raport cu circums­tantele cunoscute de el, fapta aparea vadit ilegala. Asemanator, in noul Cod penal francez (in art. 122) se prevede ca nu raspunde de infractiunea comisa persoana ca­re a indeplinit actul cerut de autoritatea legitima, in afara de cazul cand actul res­pectiv este vadit ilegal.

c) Urmarea imediata a infractiunii de insubordonare se realizeaza prin insasi fapta de nerespectare a ordinului primit, aducandu‑se prejudicii in acest mod, ordinii si disciplinei militare.

d) In acelasi mod se evidentiaza si legatura de cauzalitate, care rezulta din insusi refuzul de a executa ordinul.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de insubordonare se savarseste cu intentie (directa sau indirecta). Intentia este necesara chiar si atunci cand fapta consta intr‑o omisiune. Daca neindeplinirea ordinului comandantului are loc din culpa, aceasta nu va atrage raspunderea penala a militarului, intrucat executarea gresita sau neexecu­tarea din neatentie este incompatibila, prin concept, cu ideea de insubordonare.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea de insubordonare este susceptibila de forme imper­fecte, legea nu pedepseste actele pregatitoare sau tentativa. Aceasta infractiune se consuma in momentul in care militarul refuza fatis sa execute ordinul ori simuleaza executarea acestuia.

B. Modalitati. Pentru infractiunea de insubordonare legiuitorul a prevazut in legea penala si urmatoarele modalitati normative agravate:

- savarsirea faptei de un ofiter, maistru militar sau subofiter;

- de un militar angajat;

- de doi sau mai multi militari impreuna;

- in fata trupei adunate;

- daca fapta are urmari grave;

- daca fapta se savarseste in timp de razboi.

Dupa cum se poate observa, aceste circumstante privesc calitatea subiectilor activi, numarul lor, locul unde se savarseste fapta sau timpul cand se comite, precum si consecintele grave pe care le poate avea infractiunea. Fiecareia dintre aceste moda­litati normative poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Infractiunea de insubordonare este sanctionata cu pedeapsa inchi­sorii de la 6 luni la 2 ani. In cazul modalitatilor agravate din alin. (2), sanctiunea este inchisoarea de la 1 la 5 ani.

In timp de razboi, pedeapsa pentru fapta prevazuta in alin. (1) al art. 334 C.pen. este inchisoarea de la 2 la 7 ani, iar pentru fapta prevazuta in alin. (2) pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 12 ani.

Punerea in miscare a actiunii penale, urmarirea penala si judecarea faptei de in­subordonare se face dupa aceleasi reguli procesuale ca si in cazul infractiunilor de dezertare, absenta nejustificata sau calcare de consemn.

Competenta de judecata apartine tribunalului militar.

§5. Lovirea superiorului

1. Continutul legal

Fapta de lovire a superiorului de catre inferior sau a sefului de catre subordonat este incriminata in art. 335 alin. (1) C.pen.

Daca fapta aratata mai sus este savarsita in timp de razboi, exista agravanta prevazuta alin. (2).

Lovirea, ca fapta cu incriminare distincta, inclusa de legiuitor in categoria infrac­tiunilor contra persoanei, aduce atingere unor atribute inerente fiintei si personalitatii umane.

Lovirea este fapta care poate fi savarsita de orice persoana contra alteia; atunci insa cand un militar loveste pe superiorul sau seful sau fapta capata o semnificatie mai grava; in acest caz se aduce atingere nu numai integritatii corporale celui lovit, ci si disciplinei si ordinii militare. O astfel de fapta savarsita de militari produce urmari grave, altereaza raporturile normale, ba­zate pe criterii de ierarhie si subordine care trebuie sa existe intre inferiori si supe­riori, intre subordonati si sefi, in cadrul unita­tilor si formatiunilor militare, slabeste ca­pacitatea de lupta a acestora.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic specific al infractiunii este complex, fiind constituit atat din relatiile sociale cu privire la mentinerea ordinii si a disciplinei milita­re, sub aspectul atitudinii corecte a inferiorului (subordonatului) fata de supe­rior (sef), cat si din relatiile sociale referitoare la integritatea corporala impotriva actelor de violenta fizica asupra sefului sau superiorului.

b) Obiectul material. Este constituit din corpul sefului (superiorului) asupra caruia se efectueaza actiunea de lovire sau alte violente.

B. Subiectii inactiunii. a) Subiectul activ este calificat, neputand fi decat militarul inferior in grad sau subordonatul. In marea majoritate a cazurilor, in practica, aceste calitati pot exista in mod simultan, dar chiar daca exista numai una dintre ele, aceas­ta nu schimba cu nimic caracterul infractiunii.

Participatia este posibila, dar numai sub forma instigarii sau complicitatii. Coauto­­ratul nu este posibil, fiind vorba de o infractiune cu subiect unic, propriu.

b) La aceasta infractiune avem de a face cu un subiect pasiv principal si un subiect pasiv adiacent.

Subiectul pasiv principal este unitatea militara, a carei activitate este tulburata prin activitatea infractionala a subiectului activ. Subiectul pasiv secundar care, ca si cel activ, este calificat, este militarul cu grad superior sau seful care a fost victima a vio­­lentei fizice. De observat ca subiectul activ trebuie sa stie sau sa‑si fi putut da seama ca vic­tima este sef sau superior, indiferent daca acesta purta uniforma sau nu in momentul comiterii faptei asupra sa.[21]

Daca se constata eroarea subiectului activ cu privire la calitatea de superior sau sef a subiectului pasiv, el nu va raspunde pentru infractiunea prevazuta in art. 335 C.pen., dar va raspunde pentru infractiunea de lovire, deoarece pentru existenta acestor infractiuni nu se cere ca subiectul pasiv sa aiba vreo calitate deter­minata.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se realizeaza prin lovire sau alte violente, fie ca acestea au provocat numai o suferinta fizica, fie ca au produs o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult 20 de zile [art. 180 alin. (2) C.pen.].

In situatia in care militarul cu grad superior indeplineste si o functie care implica exercitiul autoritatii de stat, iar in momentul savarsirii faptei se afla in exercitarea functiei ori fapta a fost comisa pentru acte indeplinite in exercitarea functiei, va exista un concurs ideal de infractiuni (intre infractiunea de ultraj si cea de lovire a superiorului).

b) Nu exista nici o cerinta speciala cu privire la locul si timpul savarsirii infrac­tiunii in varianta simpla a infractiunii. In variantele agravate exista cerinta ca fapta sa fie comisa fie in timpul exercitarii atributiilor de serviciu de catre cel lovit, fie in timp de razboi.

c) Urmarea imediata a infractiunii de lovire a superiorului se realizeaza prin pro­du­cerea consecintelor la care se refera dispozitiile corespunzatoare din Codul penal, respectiv cauzarea unei suferinte sau unei vatamari.

d) In aceleasi conditii se verifica existenta legaturii de cauzalitate, care trebuie dovedita.

B. Latura subiectiva. Fapta de lovire a superiorului se realizeaza nu­mai cu intentie directa sau indirecta.

Este de esenta infractiunii ca subiectul activ sa cunoasca faptul ca cel lovit este mili­tar, superior sau sef, indiferent daca acesta era imbracat militar sau nu, in momentul savarsirii faptei. Eroarea cu privire la calitatea victimei exclude ras­pun­derea penala.

In cazul in care fapta de lovire a superiorului produce vreuna din urmarile preva­zute in art. 181, 182, 183 sau 184 C.pen., infractiunea va fi savarsita in concurs cu infractiunea corespunzatoare urmarilor pricinuite victimei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, sunt lasate in afara in­cri­mi­narii de catre legiuitor. Infractiunea se consuma, in functie de modalitatea de savarsire, fie in momentul producerii suferintei fizice sau vatamarii, fie in momentul adresarii unor cuvinte jignitoare ori a altor mijloace ofensatoare.

B. Modalitati. Modalitatea agravata este prevazuta in art. 335 alin. (2) C.pen., constand in savarsirea faptei lovire a superiorului in timp de razboi.

C. Sanctiuni. In varianta simpla fapta este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 1 an. Daca fapta este savarsita in timp de razboi, maximul pedepsei aratate mai sus va fi sporit cu 2 ani.

Punerea in miscare a actiunii penale nu se face numai la sesizarea comandantului (ca si in cazul celorlalte infractiuni din acest grup) organul de urmarire penala proce­dand potrivit regulilor obisnuite in acest caz si informand pe comandant de indata ce a inceput urmarirea penala (art. 337 C.pen. si art. 226 alin. (1) C.proc.pen.). Compe­tenta de judecata apartine tribunalului militar.

§6. Lovirea inferiorului

Continutul legal

Lovirea inferiorului este incriminata in art. 336 C.pen.

In alin. (1) este incriminata lovirea inferiorului sau subordonatului, de catre un supe­rior sau sef. In alin. (2) al textului mentionat se prevede ca dispozitiile alin. (1) nu se aplica in timp de razboi, da ca faptele au fost determinate de o necesitate militara.

Daca mentinerea ordinii si disciplinei militare impune o atitudine plina de respect a inferiorului fata de superior si a subordonatului fata de sef, atitudine pe care legiuito­rul a inteles sa o asigure prin incriminarea lovirii superiorului, pentru ega­litate de tratament se reclama si din partea superiorului sau sefului, respectarea dem­ni­tatii inferiorului sau subordonatului.

O asemenea infractiune lezeaza grav ordinea si disciplina militara, tulbura acti­vi­tatea normala a unitatii sau formatiunii militare si de aceea legiuitorul a simtit nevoia sa incrimineze si sa pedepseasca orice manifestari din partea sefilor sau superiorilor prin care se aduce atingere onoarei sau demnitatii subordonatilor sau inferiorilor.

Prin incriminarea faptelor de lovire din art. 336 C.pen., inferiorul sau subordo­na­tul este protejat de eventualele abuzuri pe care le‑ar putea comite un sef sau supe­rior in virtutea atributiilor pe care acesta le exercita, in numele disciplinei.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il formeaza relatiile sociale a ca­ror existenta si normala desfasurare sunt asigurate prin respectarea ordinei si disci­plinei militare, sub aspectul apararii inferiorului sau subordonatului impotriva even­tualelor acte de lovire savarsite de catre superiorul (seful) acestuia.

b) Obiect material al infractiunii de lovire a inferiorului este corpul victimei.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii este calificat; acesta poate fi numai militarul care are un grad superior ori care detine functia de sef, in raport cu militarul lovit. Participatia este posibila numai sub forma instigarii sau complicitatii, coautoratul nefiind posibil (infractiune cu autor unic).

b) Subiectul pasiv este si el circumstantiat de catre lege, in sensul ca nu poate fi decat militarul in grad inferior sau subalternul lovit de superiorul sau seful sau.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) In varianta prevazuta in art. 336 alin. (1) C.pen., elementul material al laturii obiective consta in actiunea de lovire sau de savarsire a unor vio­lente cauzatoare de suferinte fizice, asupra corpului subiectului pasiv. Modalitatile. prin care se realizeaza aceste actiuni sunt aratate la infractiunea prevazuta in art. 180 C.pen.[22]

Lovirea inferiorului nu va constitui infractiune daca este savarsita in timp de razboi si impusa de o necesitate militara.

Desi in cuprinsul art. 336 C.pen. nu se arata in ce consta "necesitatea militara", se poate considera ca este vorba de acele situatii survenite in timp de razboi care justi­fica, pentru indeplinirea unui ordin sau a unei misiuni, luarea unor masuri neper­mise in conditii normale de activitatea unitatii militare.

Locul savarsirii faptei nu constituie o cerinta esentiala pentru existenta acestei infractiuni. Legea circumstantiaza insa infractiunea de existenta timpului de pace. Asemenea fapte savarsite in timp de razboi vor constitui infractiuni numai in cazuri ex­ceptionale si anume atunci cand nu sunt comise in legatura cu o necesitate militara.

b) Urmarea imediata a infractiunii consta in producerea unei suferinte fizice, cand ne referim la lovirea sau alte violente exercitate asupra inferiorului.

c) Legatura de cauzalitate intre actiunea faptuitorului si rezultat trebuie dovedita.

B. Latura subiectiva. Infractiunea se comite numai cu intentie directa sau indi­recta. Daca prin actiunea de lovire se produce vreuna din urmarile grave prevazute in art. 181, 182, 183 sau 184 C.pen., va exista, desigur, un concurs de infractiuni.

Pentru existenta intentiei in cazul acestei infractiuni se cere ca subiectul activ sa fi cunos­cut calitatea de inferior sau subordonat a subiectului pasiv. Daca cel ofensat sau lovit este o persoana care are acelasi grad sau indeplineste aceeasi functie cu fap­tuitorul, va exista infractiunea de lovire simpla (art. 180 C.pen.).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila de a fi savarsita si in forme im­per­fecte, legea nu pedepseste nici actele pregatitoare si nici tentativa. Infractiunea se con­suma in momentul producerii urmarii imediate si prin aceasta se produce si lezarea ordinii si disciplinei militare.

B. Modalitati. Infractiunea se realizeaza in modalitatile normative aratate cand s‑au analizat infractiunile de lovire. Aceste modalitati normative sunt susceptibile de o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Lovirea inferiorului se pedepseste cu inchisoarea de la o luna la un an.

In ce priveste inceperea urmaririi penale si punerea in miscare a actiunii penale, organul de urmarire penala procedeaza potrivit regulilor obisnuite, informand pe comandant de indata ce a inceput urmarirea penala. Competenta de judecata revine tribunalului militar.