Infractiunea de violare de domiciliu in dreptul penal roman

1. Violarea de domiciliu in legiuirile anterioare

Constitutia de la 1866 stipula in art. 15 cǎ "Domiciliul este neviolabil. Nici o visitare a domiciliului nu se pote face decat in casurile anume prevedute de legi si potrivit formelor de ea prescrise"

Aceste prevederi veneau sǎ intǎreascǎ prevederile din Codul lui Cuza. Astfel in art. 151 se stipula cǎ "Orice functionaru administrativu sau judecǎtorescu, ori ce oficiaru de justitia sau de politia, oru de comandante sau agente alu fortei publice, care se ve introduce in a sa calitate in domiciliulu unui cetatianu, in contra vointei acestuia, afarǎ din casurile prevedute de lege si fǎrǎ formalitatile ce ea prescrie, se va pedepsi cu inchisore de la sese dile pina la trei luni, si cu o amenda de la cinci-deci pina la o mia lei, avendu-se insǎ in vedere aplicarea § 2 de la art. 99. Orice particularu care, prin  amenintǎri sau mijloce silnice, se va fi introdusu in domiciliulu unui cetǎtianu, se va pedepsi cu inchisorea de la sese dile la trei luni si cu amendǎ de la trei-deci pina la cinci sute lei.

Codul din 1936 dedicǎ o intreagǎ sectiune acestei infractiuni. Astfel, SECTIUNEA III: Violarea de domiciliu Art. 496 prevedea cǎ "acela care, prin violenta, amenintare, efractiune, escaladare, intrebuintare de chei mincinoase, prin viclenie, ori in mod clandestin, patrunde in locuinta unei persoane, in localul sau de afaceri, in dependintele acestora, sau intr-un loc imprejmuit, in contra vointei aceluia care locueste acolo, sau care are dreptul de a dispune de ele, intru cat faptul nu ar constitui o infractiune mai grava, comite delictul de violare de domiciliu, si se pedepseste cu inchisoare corectionala dela 2 luni la un an si amenda dela 2.000 la 5.000 lei. Tentativa se pedepseste."

De asemenea, violarea de domiciliu se pedepseste cu inchisoare corectionala dela 6 luni la 2 ani, cand infractiunea s-a savarsit in urmatoarele imprejurari:

1.de o ceata;

2.in timpul noptii;

3.infractorul era inarmat;

4.autorul a simulat prin orice mijloace o calitate oficiala sau a intrebuintat un ordin falsificat al autoritatii publice.

Savarseste de asemenea delictul de violare de domiciliu si se pedepseste cu inchisoare corectionala dela 2 la 6 luni si amenda dela 2.000 la 5.000 lei, acela care, gasindu-se in locurile aratate in art. 496, nu le paraseste la invitatia expresa a celui in drept, sau ramane acolo prin viclenie sau in mod clandestin. Functionarul public, care, depasind limitele competentei sale sau abuzand de puterea sa, ori fara respectarea formalitatilor impuse de lege, se introduce sau ramane in locurile aratate in art. 496, in contra vointei aceluia care locueste acolo sau are drept a dispune de ele, comite delictul de violare de domiciliu si se pedepseste cu inchisoare dela 6 luni la 2 ani. Daca cu aceasta ocazie se face si perchizitie domiciliara sau alt act arbitrar, pedeapsa este inchisoarea corectionala dela unu la 3 ani si amenda dela 2.000 la 5.000 lei. Tentativa se pedepseste.

Actiunea penala, in cazurile prevazute de articolele din prezenta sectiune, se poate pune in miscare numai la plangerea partii vatamate.

Trebuie retinute, de asemenea, dispozitiile constitutionale din 1948 prin care se statorniceste in titlul privind
drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor este inscris
principiul egalitatii in drepturi a tuturor cetatenilor, fara deosebire de
sex, nationalitate, rasa, religie sau grad de cultura. Sunt proclamate
drepturi si libertati, intre care dreptul de a alege si de a fi ales in toate
organele statului, dreptul la odihna, la invatatura, libertatea
constiintei, a presei a cuvantului, a intrunirilor, dreptul la asociere,
inviolabilitatea persoanei, a domiciliului sau a persoanei.

 Codul Penal din 1968 consfinteste si el necesitatea apǎrǎrii libertǎtii persoanei prevǎzand cǎ " pǎtrunderea fǎrǎ drept, in orice mod, intr-o locuintǎ, incǎpere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea,  fǎrǎ consimtamintul persoanei care le foloseste, sau refuzul de a lepǎrǎsi la cererea acesteia, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amenda. in cazul in care fapta se savarseste de o persoana inarmatǎ, de douǎ sau mai multe persoane impreunǎ, in timpul noptii, sau prin folosire de calitǎti mincinoase, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani. Pentru fapta prevazutǎ in alin. 1, actiunea penalǎ se pune in miscare la plingerea prealabilǎ a persoanei vatamate. impǎcarea pǎrtilor inlatura raspunderea penalǎ

II.2. Violarea de domiciliu in Codul Penal actual

In sensul actualei Constitutii, inviolabilitatea domiciliului
reprezinta dreptul cetǎteanului de a nu i se patrunde in locuinta fara
incuviintarea sa, decat in cazurile si in conditiile expres prevazute de
lege.
Inviolabilitatea domiciliului este prevǎzutǎ in art. 27 al
Constitutiei care stabileste ca 'Domiciliul si resedinta sunt
inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori
in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. De la prevederile
alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmatoarele situatii[1]:
a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari
judecatoresti;
b) inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane;
c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice;
d) prevenirea raspandirii unei epidemii.
Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza in conditiile si in formele prevazute de lege. Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul infractiunilor flagrante'. Se constata ca notiunea de domiciliu intrebuintata de Constitutie, atunci cand reglementeaza inviolabilitatea domiciliului, are o acceptiune diferita fata de cea din dreptul civil: potrivit art. 13
din Decretul nr.31/1954, domiciliul unei persoane fizice este acolo
unde ea isi are locuinta sa statornica sau principala.
Din prevederile constitutionale rezulta ca inviolabilitatea
domiciliului se refera nu numai la domiciliu in sensul dreptului civil,
ci si la resedinta persoanei. Cu alte cuvinte, inviolabilitatea
domiciliului trebuie inteleasa in sensul cel mai larg cu putinta, ea
incluzand ocrotirea locuintei cetateanului indiferent de forma
juridica pe care o imbraca detinerea ei. Aceasta acceptiune larga
a domiciliului in dreptul constitutional este confirmata si insotita de
legislatia penala care sanctioneaza violarea domiciliului.

Trebuie precizat ca textul constitutional prevede ca domiciliul
este inviolabil in fata oricarei persoane fizice sau juridice sau in fata
agentilor statului. De asemenea, textul constitutional se refera la
situatiile in care domiciliul isi poate pierde inviolabilitatea. Astfel,
trebuie sa distingem intre situatiile in care Constitutia ordona
patrunderea in domiciliu impotriva vointei persoanei care locuieste acolo si situatia in care Constitutia nu sanctioneaza patrunderea in
locuinta unei persoane impotriva vointei acesteia.

Constituie infractiunea de violare de domiciliu, potrivit art. 192 Cod Penal patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acesta, fara consimtamantul persoanei care le foloseste sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia. Fapta este mai grava daca se savarseste de o persoana inarmata, de doua sau mai multe persoane impreuna, in timpul noptii sau prin folosirea de calitati mincinoase.