Incercarea de a determina marturia mincinoasa

1. Continutul legal

Legiuitorul a incriminat sub denumirea "incercarea de a determina marturia mincinoasa", in dispozitiile art. 261 C.pen., "incercarea de a determina o persoana prin constrangere sau corupere sa dea declaratii mincinoase intr‑o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori". De asemenea, legiuitorul a precizat in acelasi text de lege [art. 261 alin. (2) C.pen.] ca dispozitiile de mai sus se aplica si in cazul in care fapta este savarsita fata de un expert sau interpret.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special. Incercarea de a determina marturia mincinoasa are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la infap­tui­rea justitiei, activitate a carei buna desfasurare este incompatibila cu savarsirea unor acte de constrangere sau corupere impotriva martorilor, expertilor sau interpre­tilor, pentru a‑i determina la marturie mincinoasa, in cauzele penale, civile, disci­plinare sau in orice alte cauze in care se asculta martori ori se folosesc experti sau interpreti.

Prin savarsirea faptei sunt incalcate, in subsidiar, si relatiile sociale referitoare la unele atribute esentiale ale persoanei (relatiile sociale referitoare la integritatea corporala sau cele referitoare la libertatea morala a persoanei).

b) Obiectul material. Putem vorbi de obiect material la aceasta infractiune atunci cand fapta se realizeaza prin constrangerea fizica a martorului, expertului sau inter­pretului. In acest caz, corpul persoanei constranse constituie obiectul material al infrac­tiunii, deoarece asupra sa se exercita in mod direct actiunea de constrangere. Daca infractiunea se realizeaza prin corupere, nu exista obiect material. De regula, aceasta este si forma intalnita atunci cand se comite aceasta infractiune.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ. Infractiunea poate fi savarsita de orice persoana. Legea nu face nicio limitare in aceasta privinta. Participatia penala este posibila sub oricare dintre formele sale.

b) Subiectul pasiv este persoana care a suportat actele de constrangere sau fata de care s‑au desfasurat actele de corupere. Pentru a fi subiect activ la aceasta infractiune, persoana trebuie sa aiba calitatea de martor, expert sau interpret in cauza in care are interes si subiectul activ al infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Incercarea de a determina marturia mincinoasa este o infractiune comisiva, elementul material fiind reprezentat de o actiune. Realizarea acestei infractiuni presupune, sub aspectul elementului material, incercarea din partea subiectului activ de a determina o persoana sa dea o declaratie mincinoasa, sa faca o expertiza ori o interpretare incorecta intr‑o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza, in care se asculta martori sau sunt folositi experti sau interpreti[1].

Actiunea faptuitorului, care vizeaza formarea la acea persoana a rezolutiei de a savarsi marturia mincinoasa, trebuie sa ramana fara rezultat, adica se cere ca acea persoana sa nu‑si insuseasca rezolutia infractionala. Este vorba, de fapt, despre o instigare la infractiunea de marturie mincinoasa, dar care ramane fara efect - o instigare neizbutita. Astfel, exista infractiunea prevazuta in art. 261 C.pen., daca faptuitorul a cerut martorului sa faca declaratii neadevarate in fata organelor judi­ciare, dar martorul a refuzat acest lucru sau nici macar nu a discutat cu subiectul activ ori s‑a prezentat in fata organului judiciar, dar a spus adevarul. Daca persoana a luat hotararea de a savarsi marturia mincinoasa mai inainte si independent de actiunea faptuitorului, fapta nu constituie infractiunea prevazuta in art. 261 C.pen., dar va putea constitui complicitate morala la infractiunea de marturie mincinoasa savarsita de acea persoana (in acest caz, martorul a luat hotararea de a comite infractiunea, iar incer­carea subiectului de a‑l convinge nu face decat sa‑i intareasca rezolutia infrac­tionala luata anterior, ajutandu‑l in felul acesta sa depaseasca eventualele dificultati si facandu‑l sa savarseasca fapta chiar mai repede).

De asemenea, fapta nu constituie infractiunea prevazuta in art. 261 C.pen., ci instigare la infractiunea de marturie mincinoasa, daca persoana avuta in vedere de fap­tuitor adopta rezolutia de a savarsi aceasta infractiune, adica activitatea desfasu­rata de faptuitor a avut drept urmare determinarea martorului sa comita marturia min­cinoasa; acesta si‑a insusit hotararea de a comite infractiunea, indiferent daca o va comite sau nu. In acest caz, raspunderea penala a instigatorului se stabileste potrivit art. 27 C.pen., daca instigatul da curs instigarii, iar potrivit art. 29 C.pen., daca instigatul, din anumite motive, nu trece la executarea infractiunii de marturie mincinoasa.

Se poate intampla ca instigatul, dupa savarsirea infractiunii de marturie minci­noasa, sa‑si retraga marturia facuta, beneficiind fie de o cauza de nepedepsire, fie de o cauza de reducere a pedepsei. Retractarea facuta de instigat nu are niciun efect asupra instigatorului, iar activitatea acestuia ramane tot o activitate de instigare, neputandu‑se transforma in fapta prevazuta in art. 261 C.pen. Nu intereseaza daca marturia mincinoasa pe care a incercat sa o determine faptuitorul urma sa fie facuta in favoarea sau in defavoarea unei parti, dupa cum nu intereseaza nici partea in favoarea sau defavoarea careia urma sa fie facuta aceasta marturie.

Actiunea constand in incercarea de a determina o persoana sa dea declaratii min­cinoase sau sa faca o expertiza sau interpretare incorecta, pentru a realiza elementul material al infractiunii, trebuie sa fie efectuata prin constrangere sau corupere.

Constrangerea poate fi fizica sau morala. Prima se realizeaza prin violenta, iar ultima prin amenintare. Daca constrangerea fizica realizeaza prin ea insasi continutul unei infractiuni (de exemplu, cea prevazuta in art. 180 sau 181 C.pen.), raspunderea penala a faptuitorului se stabileste atat pentru infractiunea prevazuta in art. 261, cat si pentru infractiunea realizata prin folosirea constrangerii. In ceea ce priveste constran­gerea morala, aceasta poate avea continutul amenintarii sau poate fi realizata in conditiile art. 46 alin. (2) C.pen. Daca fapta de amenintare este de natura sa alarmeze, se va retine si infractiunea de la art. 193 C.pen.

Coruperea se poate realiza prin oferirea sau promiterea de bani, daruri sau alte foloase. Nu intereseaza daca acestea au fost sau nu acceptate. Daca incercarea de a determina o persoana sa dea declaratii mincinoase sau sa faca o expertiza ori inter­pretare incorecta nu s‑a realizat prin constrangere sau corupere, nefiind indeplinita o conditie prevazuta in art. 261 C.pen., fapta nu se incadreaza in acest text de lege. Aceasta infractiune nu se poate savarsi in faza actelor premergatoare.[2]

b) O cerinta esentiala pentru existenta laturii obiective o constituie aceea ca activi­tatea de constrangere sau corupere sa se desfasoare cu privire la un martor, expert sau interpret. Atunci cand activitatea faptuitorului se refera la o alta persoana, respectiv partea vatamata in cadrul unui proces penal, va exista o alta infractiune[3].

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Astfel, intr‑o speta, mama victimei unei infractiuni de viol a incercat prin corupere sa o determine pe fiica sa sa‑si schimbe declaratiile si sa afirme ca inculpatii - autorii infractiunii de viol, sunt nevinovati. De asemenea, s‑a mai retinut ca mama victimei a primit anumite bunuri si bani de la inculpati, lucru de care partea vatamata nu a avut cunostinta in mod direct. Inculpatii nu au avut o intrevedere cu partea vatamata, instanta deducand ca aceasta a beneficiat de bunurile si banii oferite de inculpati, datorita faptului ca locuia impreuna cu mama sa. Aceasta situatie de fapt ridica mai multe probleme pe care le vom analiza in cele ce urmeaza.

1. Asadar, o prima problema care se pune este aceea care priveste persoanele fata de care se incearca determinarea de a depune marturie mincinoasa. Potrivit art. 261 C.pen., incercarea de a determina marturia mincinoasa este fapta persoanei care, prin constrangere sau corupere, incearca sa determine o alta persoana sa dea declaratii mincinoase sau un expert ori un interpret sa denatureze adevarul, intr‑o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori. Deci, persoana fata de care se incearca determinarea de a savarsi marturia mincinoasa are sau urmeaza sa aiba calitatea procesuala ce se desprinde din prevederile legale citate, respectiv aceea de martor, expert sau interpret. Literatura de specialitate a exprimat constant acest punct de vedere[4].

Pornind de la expresia folosita de legiuitor, "incercarea de a determina o persoana", se poate interpreta, cum altfel a procedat si instanta de fond care a solu­tionat speta la care ne referim, ca orice persoana, indiferent de calitatea procesuala pe care o detine in procesul penal, poate fi subiect pasiv secundar al acestei infractiuni, inclusiv partea vatamata. O asemenea interpretare nu poate insa rezista la argumente in sprijinul unei opinii contrare.

Unul din acestea si, credem, cel de esenta se degaja din insasi denumirea acestei infractiuni, incercarea de a determina "marturia mincinoasa". In procesul penal, singura persoana care depune marturie este martorul, referitor la care este prevazuta garantia ca relatarile sale exprima adevarul, prin juramantul pe care il presteaza inainte de a depune marturie, potrivit art. 85 C.proc.pen. Martorul este, de altfel, persoana care participa in procesul penal nu datorita unui interes subiectiv pe care sa il realizeze prin intermediul justitiei, ci pentru a contribui, obiectiv si impartial, la infaptuirea actului de justitie.

Celelalte persoane la care se refera art. 23‑24 C.pen., si anume invinuitul sau inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente sunt parti in procesul penal; ele au sau tind sa realizeze un interes subiectiv, de autoaparare sau de realizare a unui drept, iar pozitia pe care o au este normal si uman sa fie subiectiva sau sa fie privita ca atare.

Opinam, deci, ca partile dintr‑un proces nu pot avea calitatea de subiect pasiv secundar al infractiunii prevazute de art. 261 C.pen.

Singura semnificatie ce se poate da expresiei folosite in text este aceea ca autorul infractiunii prevazute de art. 261 C.pen. sa cunoasca faptul ca persoana respectiva poate fi chemata sa depuna marturie intr‑o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori[5]. Avand in vedere formularea folosita de text si argumentele prezentate anterior, consideram ca infractiunea poate exista si atunci cand actiunea de constrangere sau corupere se desfasoara fata de o persoana despre care faptuitorul stie cu certitudine ca va avea calitatea de martor, expert sau interpret, dobandita in mod oficial. Va exista aceasta infractiune atunci cand, spre exemplu, autorul unei infractiuni de viol incearca sa‑l determine pe singurul martor ocular sa declare o alta stare de fapt, stiind ca acesta va dobandi calitatea de martor.

Desigur, potrivit alin. (2), elementele constitutive ale infractiunii se realizeaza si cand persoana fata de care se incearca determinarea la marturie mincinoasa are calitatea de expert sau interpret, calitati care insa nu comporta discutii, deoarece sunt expres nominalizate in text.

Privit retrospectiv, continutul acestei infractiuni e diferit de cel precedent, tocmai prin calitatea persoanelor fata de care se putea incerca determinarea marturiei min­cinoase. Astfel, Codul penal roman de la 1936 pedepsea incercarea de determinare la marturie mincinoasa a unui martor, informator, expert sau traducator, iar Codul penal al fostei R.S.F.S.R. incrimina constrangerea sau coruperea martorului, victimei sau expertului de a da declaratii mincinoase[6].

Asadar, cand legiuitorul a dorit sa se refere si la alte persoane in afara de martor, expert sau interpret, a facut precizari in acest sens, prin determinarea tuturor persoa­nelor care pot fi subiecti pasivi secundari ai infractiunii reglementate de art. 261 C.pen.           

Nu este lipsita de importanta si o alta problema care se ridica in legatura cu acest aspect, si anume situatia in care partea vatamata renunta la aceasta calitate si accepta sa depuna ca martor in procesul penal. O asemenea persoana continua sa aiba un interes subiectiv, desi a renuntat la calitatea de parte vatamata, cu toate consecintele care decurg dintr‑o asemenea situatie, credem ca cel care incearca sa determine o asemenea persoana sa faca marturie mincinoasa, poate fi subiect activ al infractiunii prevazute de art. 261 C.pen.

2. Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii in discutie, mai trebuie ca incercarea de a determina marturia mincinoasa sa se efectueze prin constrangere sau corupere. Constrangerea sau coruperea este necesar sa se realizeze intre faptuitor, pe de o parte, si martor, expert sau interpret, pe de alta parte, si nu intre persoanele carora le profita incercarea de a determina marturia mincinoasa si intre martor, expert sau interpret. De asemenea, cele doua activitati de constrangere si corupere trebuie sa se concretizeze in acte de violenta sau amenintare si, respectiv, prin oferirea sau promiterea de bani si alte foloase materiale. Actul de corupere nu poate fi dedus din anumite calitati ale faptuitorului, de natura a crea un ascendent asupra celui corupt, asa cum a motivat instanta in speta in discutie, ci trebuie materializat intr‑o actiune anume de oferire sau promitere de bani ori de alte foloase materiale. Pe de alta parte, coru­perea se impune a se infaptui in contextul unui raport direct dintre cel care incearca sa determine marturia mincinoasa si martor, expert sau interpret, nefiind suficient si nici concludent ca aceste persoane sa deduca din anumite stari de fapt existenta unui profit material, pe care sa‑l interpreteze ca a fost primit de autorul infractiunii de incercare de a determina marturia mincinoasa de la cei carora le profita activitatea de corupere, pentru cel ce urmeaza a fi corupt.

Argumentele pe care le‑am adus sub cele doua aspecte care au suscitat discutii in contextul solutionarii unei cauze penale sunt, credem noi, suficiente pentru a fundamenta concluzia ca numai daca sunt realizate cele doua cerinte relative la calitatea procesuala a persoanelor spre care este indreptata incercarea de a determina marturia mincinoasa si la cele doua modalitati de realizare a infractiunii - prin constrangere sau corupere -, se poate realiza continutul infractiunii reglementate de art. 261 C.pen. In cazul de fata, s‑ar fi putut retine de organele judiciare infractiunea de favorizare a infractorului.

c) Urmarea imediata. Actiunea de a incerca determinarea unei per­soane la savar­sirea infractiunii de marturie mincinoasa are ca rezultat sau ca urmare imediata crearea unei stari de pericol pentru desfasura­rea normala a activitatii de infaptuire a justitiei si, deci, pentru relatiile sociale a caror ocrotire este asigurata prin apararea acestei activitati[7].

Sursa pericolului in cazul acestei infractiuni consta in aceea ca exista posibilitatea ca actiunea incriminata sa duca la denatu­rarea probelor necesare rezolvarii unei anumite cauze (civile, penale, disciplinare sau orice alta cauza).

Urmarea imediata a infractiunii de a incerca determinarea mar­turiei mincinoase este totdeauna o stare de pericol si niciodata o urmare concreta, deoarece, daca persoana fata de care s‑a incercat determinarea a fost determinata sa savarseasca infractiunea de marturie mincinoasa, fapta nu mai constituie (dupa cum s‑a aratat) infractiunea prevazuta de art. 261, ci instigare la infractiunea de marturie mincinoasa.

d) Legatura de cauzalitate. Avand in vedere ca urmarea imediata consta intr‑o stare de pericol, intre actiunea care constituie elementul material al infrac­tiunii si aceasta urmare va exista totdeauna a legatura de cauzalitate, care se stabileste, implicit, odata cu identificarea actiunii savarsite.

B. Latura subiectiva. Incercarea de a determina marturia minci­noasa, fiind o tentativa special incriminata, si cum orice tentativa im­plica existenta unei intentii indreptate spre un anume rezultat, infrac­tiunea de a incerca determinarea marturiei mincinoase nu se poate sa­varsi decat cu intentie si aceasta numai in modalitatea intentiei directe, adica faptuitorul trebuie sa fi prevazut ca prin fapta sa s‑ar putea pune in pericol infaptuirea justitiei si sa fi urmarit anume acest rezultat.

Savarsirea faptei din culpa, cu atat mai mult, nu este deci posibila. Mobilul si scopul nu intereseaza pentru existenta infractiunii, dar trebuie avute in vedere la indi­vi­dualizarea pedepsei. Astfel, este indiferent, pentru existenta infractiunii, daca faptui­torul avea sau nu un interes direct sau daca a savarsit infractiunea din ura, razbunare sau pentru a salva o persoana apropiata.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele de pregatire sunt posibile, dar nu se pedepsesc. Consideram ca aceasta infractiune nu poate avea tentativa, deoarece ea deriva dintr‑o forma de participatie la infractiunea de marturie mincinoasa, respectiv instigarea, care ramane fara rezultat - instigare neizbutita. Practic, este vorba despre o tentativa la instigarea de a determina marturia mincinoasa, care, daca am avea in vedere regulile generale, nu s‑ar putea pedepsi. In acest caz, legiuitorul a prevazut o exceptie si a incriminat infractiunea pe care o analizam in art. 261 C.pen. Daca activitatea de determinare a unui martor, expert sau interpret sa faca afirmatii mincinoase reuseste, indiferent de conduita ulterioara a acestuia, se va retine instigare la marturie mincinoasa, iar daca nu reuseste, se va retine incercarea de a determina marturia mincinoasa in forma consumata. Infractiunea se consuma in momentul in care s‑a savarsit actiunea prin care s‑a incercat determinarea la marturie mincinoasa (adica in momentul in care s‑a efectuat actiunea de constrangere sau actiunea de corupere a unei persoane pentru a o determina sa savar­seasca infractiunea de marturie mincinoasa) si s‑a produs deci urmarea imediata.

Activitatea infractionala poate continua si dupa con­sumarea infractiunii. Astfel, actele repetate prin care se incearca deter­minarea, savarsite in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, consti­tuie o infractiune in forma continuata, conform art. 41 alin. (2) C.pen., care se epuizeaza in mo­mentul ultimului act prin care se incearca determinarea.

B. Modalitati. Incercarea de a determina marturia mincinoasa, desi este incrimi­nata numai in con­figuratia sa tipica, dispozitia incriminatoare contine insa unele variante, si anume dupa cum incercarea priveste fie un martor, fie un expert, fie un interpret sau dupa cum incercarea este savarsita prin constrangere ori prin corupere. Savarsirea infractiunii poate fi deci realizata in modalitatile nor­mative corespunza­toare acestor variante de continut.

Trebuie precizat faptul ca, in oricare dintre modalitatile normative de ­mai sus, incercarea de a determina marturia mincinoasa poate prezenta si diferite modalitati faptice, legate, de exemplu, de modul savarsirii (oral, in scris) sau de mijloacele de savarsire (constrangere fizica sau mo­rala, oferte de bani sau de alte bunuri, promisiuni cu caracter material sau de alta natura, daruri etc.), de timpul savarsirii (inainte de a fi nu­mita persoana ca martor, expert, interpret sau dupa acest moment), de raportul dintre subiectul activ si persoana a carei determinare se incearca (de exemplu, parte in proces, ruda, persoana ierarhic superioara). Cunoasterea tuturor moda­­litatilor de fapt serveste la stabilirea gradului de pericol social concret al infrac­tiunii si a periculozitatii infractorului.

C. Sanctiuni. Infractiunea de incercare de a determina marturia mincinoasa este sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

Daca s‑a realizat determinarea, dar persoana vizata nu a savarsit marturia mincinoasa, faptuitorul se pedepseste pentru instigare neurmata de executare, potrivit art. 29 alin. (1) C.pen., cu inchisoare de la 15 zile la 1 an.

Daca incercarea de determinare a reusit, iar persoana determinata a savarsit infractiunea de marturie mincinoasa, persoana care a incercat determinarea (si a reusit) se pedepseste ca instigator, potrivit art. 27 C.pen., cu inchisoare de la unu la 5 ani[8]. Potrivit art. 71¹ alin. (2) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, daca legea prevede pentru infractiunea savar­sita de persoana fizica pedeapsa de cel mult 10 ani sau amenda.