Fideicomisul

Libertatea de a dispune prin legat a fost ingradita prin legile Furia testamentaria, Voconia si Legea Falcidia in anul 40. Furia testamentaria prevede ca valoarea bunului legat nu trebuie sa depaseasca 1000 de asi. Voconia prevede ca legatarul nu trebuie sa primeasca mai mult decat mostenitorul. Cele doua legi nu s-au dovedit eficiente pentru ca testatorul putea introduce mai multe legate mai mici astfel incat dupa executarea lor activul succesiunii se epuiza. In Legea Falcidia se prevedea ca mostenitorul trebuie sa dobandeasca cel putin un sfert din succesiunea care i s-ar fi cuvenit conform regulilor mostenirii legale. In caz contrar legatele erau reduse proportional.

3. Regula catoniana.

Un legat care este nul inmomentul intocmirii testamentului ramane nul pentru totdeauna. Judecatorul nu mai putea lua in considerare noile imprejurari aparute intre momentul intocmirii testamentului si cel al mortii testatarului. De exemplu, daca testatorul dispunea prin legat per vindicationae de un bun de care nu dispunea, legatul era nul. Insa dupa intocmirea testamentului, testatorul ar fi putut deveni proprietar al acelui bun. Conform regului catoniene, legatul ramanea totusi nul.

Fideicomisul

Fideicomisul reprezinta actul de ultima vointa prin care o persoana denumita disponent roaga o alta persoana numita fiduciar sa transmita un bun sau o parte din succesiune unei alte persoane care este numita fideicomisar. Fideicomisul putea fi introdus in testament sau putea fi intocmit in mod valabil si in afara testamentului. Cand fideicomisul figura in testament, calitatea de fiduciar o avea chiar mostenitorul instituit. Prin intermediul fideicomisului intocmit in afara testamentului, puteau fi ocolite toate conditiile de forma si de fond ale testamentului. De exemplu, printr-un fideicomis in afara testamentului succesiunea putea fi transmisa de o persoana fara testamenti factio activa, iar succesiunea putea fi data une persoane fara testamenti factio pasiva. Pana in vremea lui Octavian Augustus, fidecomisul a fost sanctionat doar pe plan moral si religios si abia dupa si pe plan juridic.

Fideicomisul de familie

Dispunatorul ii transmitea un bun fiduciarului cu conditia ca acesta sa il transmita la randul lui unei persoane din sanul aceleiasi familii.  In mod constant, potrivit mecanismului, fideicomisarul devenea la randul sau in mod automat fiduciar. Astfel, se asigura pastrarea bunului in sanul aceleiasi familii. Pornind de la principiul fideicomisului de familie, germanii au creat principiul majoratului, primogeniturii si primului nascut. Prin urmare, fondul funciar revenea primului nascut barbat. Acest principiu nu era eficient atunci cand fideicomisarul era risipitor.

Romanii au cunoscut si fideicomisul de ereditate prin care se transmitea o parte din succesiune sau intreaga succesiune. Acesta dadea nastere complicatiilor cand fideicomisul era inclus in testament iar calitatea de fiduciar o avea chiar mostenitorul instituit care trebuia sa ii transmita intreaga succesiune fideicomisarului si in calitate de mostenitor trebuia sa achite datoriile succesiunii. Prin urmare, mostenitorii repudiau succesiunile incarcate cu fideicomise de ereditate.

Prin Senatusconsultele lui Trebelian si Pagasian, relatiile dintre mostenitorul fiduciar si fideicomisar au fost reglementate astfel incat mostenitorul fiduciar sa ramana totusi cu o parte din succesiune. In epoca lui Justinian, cele mai importante dispozitii din materia legatelor si a fideicomiselor au fost unificate.

Materia obligatiilor

prezinta o importanta cu totul aparte deoarece obligatiilesunt oglinda juridica a economiei de schimb iar aceasta a cunoscut o dezvoltare fara precedent la romani

asa se face ca notiunile, categoriile si procedeele juridice create de romani au putut fi preluate in dreptul modern fara modificari, in forma pura

Materia obligatiilor cuprinde 2 parti:

partea generala - teoria generala a obligatiilor

partea speciala - izvoarele obligatiilor

Partea generala cuprinde acele reguli generale, comune care se aplica tuturor izvoarelor de obligatii. Partea speciala cuprinde fiecare izvor de obligatii in parte cu forma, elementele si efectele proprii.

Definitia si elementele obligatiei

Romanii ne-au transmis 2 definitii ale obligatiei. Prima definitie ii apartine lui Paul iar a doua lui Justinian. Intrucat definitia lui Justinian este mai apropiata de cea moderna ne vom opri asupra ei: obligatio est iuris vinculum quo necessitate adstringimur alicuius solvendae rei secundum nostrae civitatis iura (obligatia este o legatura de drept prin care suntem siliti a plati ceva conform dreptului cetatii noastre). Din aceasta definitie rezulta mai intai ca obligatia e un raport juridic desemnat in definitie prin cuvintele vinculum iuris (legatura de drept). Astfel ca ceea ce romanii denumeau vinculum iuris noi denumim raport juridic obligational.

Acest raport juridic presupune intrunirea a trei elemente:

1. subiectele
2. obiectul
3. sanctiunea

1. Subiectele obligatiei

- sunt creditorul si debitorul

Creditorul este subiectul activ intrucat el are dreptul de a pretinde o plata iar dreptul sau e denumit creanta, drept de creanta. Debitorul este subiectul pasiv pentru ca el poate fi constrans pe cale judiciara sa faca plata.

2. Obiectul obligatiei

Desemnat prin "plata" (solvendae rei) care nu se refera neaparat la remiterea unei sume de bani, ci are un inteles exrpimat prin termenii dare, facere si prestare. Cuvantul dare desemneaza obligatia de a transmite dreptul de proprietate sau de a constitui un alt drept real. Cuvantul facere desemneaza obligatia de a face ceva pentru creditor. Iar cuvantul prestare desmeneaza obligatia de a procura folosinta unui lucru fara a constitui un drept real.

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

In zilele noastre cuvantul prestare a un sens mai larg, desemnand orice obiect al obligatiei adica plata.

Obiectul obligatiei presupune intrunirea unor conditii:

sa fie licit si moral

adica in conformitate cu legea si morala, de aceea nu era valabila promisiunea de comite un delict

sa fie posibil

imposibilitatea era de 2 feluri: fizica si juridica. Imposibilitatea fizica era cand se promitea ceea ce nu exista in natura, iar cea juridica era cand se promitea un lucru nepatrimonial cum ar fi un templu.

sa fie detrminat sau cel putin determinabil

sa consiste dintr-o prestatiune pe care debitorul o facea creditorului sau

astfel obligatiile sunt guvernate de principiul relativitatii si produc efecte numai intre parti

sa prezinte interes pentru creditor

3. Sanctiunea obligatiei

Daca debitorul nu plateste de bunavoie, creditorul are la dispozitie o actiune personala de drept strict sau  de buna credinta prin care il poate constrange pe debitor pe cale judiciara sa faca plata.

Pe langa sensul generic de raport juridic, cuvantul obligatie are si alte sensuri:

a. desemneaza si datoria pe care trebuie sa o plateasca debitorul. De exemplu, cand am afirmat ca dare inseamna obligatia de a transmite porprietatatea sau de a constitui un alt drept real, am utilizat cuvantul obilgatie cu sensul de datorie

b. poate desemna si dreptul de creanta a creditorului.

Sensul rezulta mereu din context.

Romanii ne-au transmis mai multe criterii de clasificare a obligatiilor, insa mai importante sunt trei:

izvoarele

sanctiunea

numarul participantilor la raportul juridic obligational

A. dupa izvoare:

Clasificarea a fost realizata de Gaius.

Obligatiile izvorasc din :

ex contractu - adica din contracte

ex delicto - din delicte

Mai tarziu Gaius a inteles ca exista si alte izvoare de obligatii: variae causarum figurae (alte izvoare de obligatii)

Justinian a transmis o clasificare cvadripartita. Astfel obligatiile izvorasc:

din contracte

din quasi-contracte

din delicte

din quasi-delicte

a. Contractul - cel mai important izvor

Contractul = conventia genratoare de obligatii; conventia care genereaza drepturile de creanta si datoriile.

In vechiul drept roman simpla conventie a partilor nu era generatoare de obligatii. Astfel, pentru ca o conventie sa genereze obligatii era necesar sa respecte conditii si forme solemne.

Contractele se clasificau in functie de:

1. sanctiune
2. efecte
3. forma

1. Dupa sanctiune

- contracte de drept strict - interpretate de judecator ad litteram, adica fara a lua in considerare intentia sau vointa reala a partilor

- contractele de buna credinta - interpretate de judecator cu scopul de a stabili intentia partilor la incheierea contractelor

2. Dupa efecte

- contracte unilaterale - una dintre parti are numai calitatea de creditor si cealalta numai de debitor

- contracte bilaterale - ambele parti au in acelasi timp si calitatea de creditor si calitatea de debitor

Romanii si-au dat seama ca apar si contracte bilaterale imprefecte, adica cele care se nasc unilaterale dar pe parcursul executarii pot deveni bilaterale. De ex, contractul de depozit care in momentul formarii sale este unilateral in sensul ca numai depozitarul are obligatia de a restitui lucrul la cererea deponentului. Daca insa pe parcursul executarii, depozitarul face cheltuieli pe cont propriu din necesitatea de a conserva lucrul, are dreptul a despagubiri si astfel contractul devine bilateral.

3. Dupa forma

- contracte solemne - conventia partilor trebuia imbracata in anumite forme solemne in functie de care se clasificau in: - contracte in forma religioasa

- contracte in forma verbala

- contracte in forma autentica

- contracte in forma scrisa

- contractele nesolemne - nu presupun respectarea unor conditii de forma si la randul lor se clasifica in:

Contracte reale: aiu nastere prin convetia partilor insotita de remiterea materiala a lucrului. De ex, contractul de imprumut.

La romani contractele reale erau:mutuum (imprumutul in vederea consumatiunii), fiducia, gajul, comodatul si depozitul.

Contractele consensuale: se formeaza prin simpal conventie a partilor, iar aparitia lor marcheaza momentul de maxima abstractizare a tehnicii juridice prin care romanii au creat obligatii. Sunt: vanzarea, locatiunea, societatea si mandatul.

Contractele nenumite: se formeaza prin conventia partilor, insotita de exectuarea obligatiei de catre una din parti, in cazul contractelor nenumite pentru una dintre parti formarea contractului coincide cu executarea sa. De ex, contractul de schimb este nenumit intrucat pentru nasterea sa este necesara conventia partilor insotita de remiterea lucrului de catre una dintre parti dupa care se naste pentru cealalta parte obligatia de a remite un alt lucru in schimb.

Unii autori confunda contractele reale cu cele nenumite.

b. Quasicontractele

Adica quasi ex contractum, sunt fapte licite care genereaza efecte similare cu cele ale contractelor. De ex, gestiunea de afaceri - administrarea bunurilor unei persoane fara stirea ei, girantul intervenind in administrarea bunurilor unei persoane fara stirea ei acest act de administrare va produce efecte juridice ca si cand girnatul ar fi primit o imputernicire. Astfel, gestiunea de afaceri este un fapt licit ce are efecte juridice similare cu cele de contract de mandat.

100. Delictele

Sunt fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii care genereaza obligatia de a repara prejudiciul cauzat sau de a plati o amenda.

500. Quasidelictele

Sunt fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii care genereaza obligatia de a repara prejudiciul cauzat sau de a plati o amenda.

Romanii nu dispuneau de criterii de forma sau de fond pentru a distinge intre delicte si quasidelicte. In realitate, ultimele au luat nastere datorita mentalitatii conservatoare a romanilor care aveau obiceiul de a intocmi liste cu lucruri, acte, fapte, dupa care le inchideau, considerand ca pe viitor numai pot sa apara si alte lucruri, acte, fapte de acelsi fel. Astfel romanii au intocmit lista lucrurilor mancipii si au inchis-o. La fel si cu delictele, socotind eronat ca viata sociala nu va scoate de iveala si alte fapte ilicite. Acestea insa apar si poata denumirea de quasidelicte.

B. in functie de sanctiune

Obligatii civile - sanctionate de cale de actiune astfel incat daca debitorul nu plateste creditorul are la dispozitie o actiune personala de drept strict sau buna credinta prin care il constrange pe debitor sa faca plata.

Obligatii naturale - sanctionate prin exceptiune sau pe cale de exceptie

Daca debitorul nu plateste de bunavoie, creditorul nu dispune de vreo actiune impotriva lui, nu-l poate chema in justitie; daca debitorul plateste de bunavoie, el nu poate repeta (nu poate intenta cu succes actiunea in repetire in vederea obtinerii restituirii platii pe care a facut-o de bunavoie). Daca un asemenea debitor ar intenta actiune in repetire, creditorul s-ar apara pe cale de exceptiune opunandu-i debitorului exceptiunea lucrului datorat si platit prin care demonstra ca debitorul nu este in situatia celui care a facut plata lucrului nedatorat, ci a executat o obligatie.

100. in functie de numarul participantilor la raporturile juridice obligationale

obligatii simple - participa un creditor si un debitor

obligatii cu pluralitate de subiecte la care participa fie mai multi creditori, fie mai multi debitori

Justinian ne-a infatisat cea mai simpla obligatie. Obligatia cu pluralitate de subiecte (complexa) se conduce dupa alte reguli: daca subiectele sunte pe picior de egalitate avem urmatoarele obligatii cu pluralitate de subiecte:

- obligatii conjuncte - guvernate de principiul divizibilitatii creantelor si datoriilor; astfel, daca sunt mai multi creditori, fiecare creditor are dreptul sa pretinda numai partea sa din creanta, daca sunt mai multi debitori, fiecare debitor poate fi tinut doar pentru partea sa din datorie; ceea ce inseamna ca la obligatii avem atatea obiecte, cate parti sunt si un singur raport juridic obligational care se va stinge numai atunci cand si ultimul dintre creditori isi va fi valorificat partea sa din creanta.

Romanii au admis ca prin conventia partilor, obligatiile cu pluralitate de subiecte pot deveni coreale.

- obligatiile coreale (solidare) - unde sunt mai multi creditori, oricare va putea pretinde intreaga creanta; unde sunt mai multi debitori, oricare va putea fi tinut pentru intreaga datorie.

Astfel se nasc mai multe raporturi juridice obligationale cu un singur obiect si daca unul dintre creditori isi valorifica dreptul de creanta, toate celelalte raporturi juridice se sting din lipsa de obiect.

In concluzie, la obligatiile conjuncte avem pluralitate de obiecte si unicitate de raport juridic, iar la obligatiile coreale avem unicitate de obiecte si pluralitate de raporturi juridice.