Perchezitia
in cazul infractiunilor flagrante si de crima organizata
Conform art.27 alin.4 din Constitutia Romaniei,
perchezitiile in timpul noptii sunt interzise in afara de cazul
infractiunilor flagrante.
In caz de infractiune flagranta, organul de
urmarire penala este obligat sa constate savarsirea
acesteia, chiar in lipsa plangerii prealabile.
In caz de infractiune flagranta, organul de
urmarire penala este obligat sa constate savarsirea
acesteia, chiar in lipsa plangerii prealabile ne precizeaza art.280 alin.1
C.pr.pen.
In situatia infractiunilor flagrante este
necesar, de cele mai multe ori si efectuarea imediata a
perchezitiei domiciliare sau corporale pentru a ridica probele deja
existente la fata locului. Au aparut probleme cu privire la aplicarea
celor expuse mai sus in conditiile art.213 C.pr.pen. invocand urgenta
in astfel de cazuri, precum si dispozitiile prevazute de art.467
alin.2 C.pr.pen., care stipuleaza ca in cazul infractiunilor
flagrante, cu ocazia intocmirii de catre organele de urmarire
penala a procesului-verbal de constatare a infractiunii, daca
este necesar, organul de urmarire penala strange si alte probe,
intrand aici si efectuarea unei perchezitii. Practicienii
au apreciat ca o astfel de interpretare nu este insa acceptabila
deoarece dispozitiile art.213 C.pr. pen.se refera la acte efectuate
de organele de cercetare penala, iar cele prevazute de art.467 alin.2 C.pr.pen. se refera la
activitatea organelor de urmarire penala de a strange probe care se
afla deja la fata locului, fara a fi necesara
efectuarea unei perchezitii pentru ridicarea lor.
In cazul infractiunilor de crima
organizata care presupun, uneori, situatia urmaririi si
desfasurarii anchetei sau actiunii operative privind
presupusul infractor / presupusii infractorii pe teritoriul mai multor
judete, se ridica problema competentei teritoriale (ratione
loci) a instantei care poate emite un mandat de perchezitie.
In
aceasta situatie, pentru a se valorifica momentul operativ
planuit si pregatit pentru a se descoperii bunuri rezultate din
savarsirea de infractiuni, organul de urmarire penala
va trebui sa actioneze rapid, solicitand astfel eliberarea unei
autorizatii de perchezitie de la instanta de la locul unde se
presupune ca se afla bunurile. Legiuitorul a instituit criteriile de
competenta pentru a se putea desemna instanta competenta
sa autorizeze perchezitia domiciliara in art.100 alin.3
C.pr.pen.
O buna cooperare intre organele judiciare
implicate intr-o astfel de cauza ar putea asigura sesizarea prompta a
instantei competente potrivit legii, putandu-se pregati anume un
astfel de moment procesual, pentru a fi operativ si eficient.
