Dreptul - subiectele raporturilor juridice, formele de interpretare a normelor juridice

Dreptul este sistemul normelor stabilite sau recunoscute de stat,in scopul reglementarii relatiilor sociale conform vointei de stat,a caror respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului.

Din analiza trasaturilor dreptului rezulta cadefinitia acestuia trebuie sa cuprinda caracterizarea naturii sale volutionale,a exprimarii sale normative,a asigurarii respectariii sale prin posibilitatea aplicarii constrangerii de stat.

Normele tehnice(tehnologice) ocupa un loc deosebit datorita specificului lor in comparatie cu celelalte norme sociale,si anume:ele reglementeaza comportarea oamenilor in procesul de productie,fata de natura ,fata de mifloacele de productie si uneltele de munca.

Normele tehnice sunt expresia raportului dintre legile naturii si conduita umana.Fiecare productie este o productie sociala.Regulile tehnice ca si toate celelalte reguli de comportare a oamenilor sunt rezultatul practicii productive si generalizeaza aceasta practica.

Stiintele naturii descopera legile dezvoltarii si miscarii fenomenelor din natura iar regulile tehnice sunt expresia sociala nemijlocita a acestor legitati naturale.

Scopul normelor tehnice este de a se obtine,cu minimum de efort,maximum de rezultat.

Ele se formeaza ca urmare a dezvoltarii cunostiintelor tehnice si a deprinderilor practice,ajutand oamenii sa obtina cat mai repede si mai economicos rezultatul urmarit.

Normele tehnice pot fi inculcate de oameni;de aceea si acestea sunt sanctionate ,prin faptul ca nerespectarea indicatiilor cuprinse in ele duce la obtinerea unu rezultat nefavorabil,diferit de cel scontat,urmarit.

Normele tehnice nu fac parte ,de reguladin sistemul reglementarii juridice a relatiilor sociale.Totusi,aplicarea unornorme tehnice,prezentand un intereas deosebit este asigurata si prin forta coercitiva a statului.

Normele de drept consacrand o serie de categorii de norme tehnice,concura la dezvoltarea productiei in diferitele ei domenii,la procesul tehnic in general.

La randul lor,normele tehnice pot fi folosite si in activitatea juried=ica,prin prelucrarea mecanica,cibernetica a unor date si fapte juridice,pentru a se inlesni cunoasterea si imbunatatirealegislatiei,pentru o mai mare eficacitate in lupta imotriva elementului infractional.

Morala reprezinta un ansamblu de conceptii si reguli cu privire la bine sau la rau,drept sau nedrept,permis sau nepermis.Normele de morala sunt creatia societatii sau grupelor sociale.Gradul de dezvoltare al societatii si,inainte de toate,conditiile materiale de existenta,interesele sociale determina,in ultima instanta,conceptia oamenilor despre bine si rau.

Normele de morala indica oamenilo conduita necesara si arata consecintele nerespectarii acestei conduite,sanctiunile morale.Aceste sanctiuni difera in functie de faptul daca sunt reactia mediului social fata de fapta imorala sau sunt un reflex al consecintei intelegerii imoralitatii faptei chiar de subiectul faptei imorale.

Cu exceptia societatii primitive si a altor comunitati umane nedezvoltate,constrangerea fizica impotriva unor fapte imorale survine ,de regula,atunci cand aceste fapte sunt interzise si de normele de drept.

Problema raportului dintre morala si drept a preocupat gandirea juridical inca din antichitate.Intre preceptele dreptului nu se mai mentioneaza doar traditionalul suum cuique tribuere(a da fiecaruia ceea ce este al sau), ci si neminem laedere(a nu cauza nimanui vreun rau).

Doctrina juridica a intampinat mari dificultati in delimitarea sferei dreptului de sfera eticii.Mai multi ganditori considerau ca aceasta delimitare este o problema centrala a stiintei dreptului,"capul Horn" al filosofiei dreptului,cum spunea Jhering.

Potrivit unei conceptii a doctrinelor,sfera dreptului si moralei ar coincide sau dreptul ar fi un minimum de morala.

Oalta grupa de autori,cazand in cealalta extrema,exclude orice legatura intre morala si drept,opun eticul juridicului sau proclama cazul normativistilor,in frunte cu Hans Kelsen-ca stiinta dreptului ,teoria pura a dreptului trebuie sa faca abstractie in cercetarea dreptului de influenta moralei, a politicii asupra dreptului.

Incercand sa stabilim principala deosebire dintre etic si juridic ,oservam ca sfera moralei este mai vasta decat cea a dreptului,ea reglementand comportarea in cele mai diferite relatii sociale.

Normele de morala nu sunt,de regula,norme scrise,ele nu sunt in mod obligatoriu cuprinse in anumite acte oficiale,fiind produsul colectivitatii sociale neorganizate..Normele de drept,in schimb,imbraca o forma oficiala si sunt rezultatul activitatii oficiale a organelor de stat.

Respectarea normelor de morala nu este garantata ,de regula, de forta coercitiva a statului, ci de actiunea unor factori sociali,a opiniei publice,a educatiei etc.

Normele organizatiilor sociale constituie o categorie importanta a regulilor sociale. Ele sunt creatia organizatiilor sociale nestatale a partidelor politice, a organizatiilor profesionale, economice, culturale.

Organizatiile sociale sunt variate si numeroase iar gradul de organizare este de asemenea diferit.

Normele elaborate de organizatiile sociale se deosebesc de celelalte norme sociale nejuridice cum sunt normele de morala, obiceiurile, regulile de convietuire sociala prin faptul ca exprima vointa unei anumite organizatii, respectarea lor fiind asigurata prin fortele de care dispune aceasta organizatie.

Normele de drept si normele organizatiilor sociale cu toate deosebirile dintre ele, se afla intr-o influenta reciproca: Normele elaborate de ea cuprindea sfera dreptului familiei, a dreptului penal.

Actele organizatiilor sociale pot fi impartite in diferete categorii, in functie de intinderea materiala a efectelor pe care le produc.

Unele forme a organizatiilor sociale in special cele ce emana de la organizatiile politice au un caracter politic si pot fi caracterizate ca norme politice.

Normele organizatiilor sociale pot produce efecte juridice numai atunci cand actele normative in care sunt cuprinse sunt aprobate de stat. Aceasta aprobare poate fi de 3 feluri: O aprobare prealabila, elaborarea concomitenta de catre un organ de stat, organizatie sociala a unor acte care cuprind norme juridice, aprobarea ulterioara de catre un organ de stat a unui act a organizatiei sociale, acestui act conferindu-i-se astfel caracter normative juridic.

Actele juridice ale organizatiilor sociale nu isi pierd caracterul lor social, ele avand o natura mixta de acte sociale si juridice.

Normele juridice constituie structura interna a dreptului privit in asamblu elementele sale constitutive.

Trasaturile normei juridice. Norma juridica este o regula de conduita generala si impersonala, stabilita sau recunoscuta de stat, care exprima vointa de stat si a carei respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului.

Intre trasaturile normei juridice se mentioneaza in primul rand, caracterul ei general. Normele juridice prescriu conduita tipica pe care trebuie s-o urmeze oamenii, ele stabilesc drepturile si obligatiile subiectelor raporturilor sociale in mod generic.

Normele juridice sunt menite, in principiu sa se aplice in cazuri nelimitate. Caracterul general al normei juridice se manifesta si in faptul ca ea nu se adreseaza unor anumite personae fizice sau organizatii nominalizate, ci unui cerc nedeterminat de personae, ea fiind deci o norma impersonala.

O trasatura esentiala a normei juridice priveste obligativitatea ei. Normele juridice contin precepte de conduita pe care statul le prescrie si le impune societatii.

Stiinta juridica moderna considera ca normele juridice nu pot fi correct analizate si interpretate daca sunt izolate unele de altele ci numai in ansamblul lor din care pot fi excluse tocmai acele prevederi principale si definitorii care le dau substanta sociala si politica lamurindu-le scopul si finalitatea. Trebuie sa se tina seama de faptul ca normele juridice sunt grupate in entitati care se completeaza si dezvolta unul pe celalalt.

Trasatuile normei juridice de a avea caracter reglementativ, normativ, general prezinta o situatie deosebita in cazul normelor referitoare la buget, norme-sarcini. Bugetul de stat este cel mai important act financiar al statului.

Norme juridice si dispozitiile individuale. Pentru elucidarea notiunii normei juridice o insemnatate peremptorie, o are delimitarea ei de dispozitiile juridice individuale.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

In analiza directa a prevederilor diferitelor acte normative, distinctia intre dispozitiile cu carcater general si cele cu caracter concret nu apare intotdeauna in mod evident.

Dispozitiile referitoare la organizarea si functionarea unui organ concret de stat au un caracter normative pentru ca ele se aplica nu o singura data ci continuu pe un termen nedefinit in principiu, fiind obligatorii, indiferent de persoanele care intre timp s-ar gasi in diferite functii in cadrul ministerului respectiv.

Structura normei juridice. Continutul normei juridice, o anumita prescriptie stabilita potrivit vointei de stat, are o structura interna-structura logico-juridica a normei precum si o constructie externa data de modul de exprimare in cadrul actului normativ sau al unui alt izvor de drept, structura tehnico-juridica sau tehnico-legislative a normei.

a). Structura logico-juridica a normei arata din ce elemente componente si reciproc dependente este logic organizata prescriptia normei indiferent de formularea ei textuala, de ramura de drept careia ii apartine.

b). Structura tehnico-juridica se refera la forma exterioara de exprimare a continutului si a structurii logice a normei, la redactarea ei mai concise, sintetica sau mai dezvoltata, la modul in care normele se incadreaza in textele normative.

Analizand structura tehnica a normelor de drept constatam ca statul asigura traducerea in viata a tuturor normele juridice numai ca aceasta asigurare reprezinta un process complex ce nu poate fi redus la o practica care concepe fiecare norma cu sanctiunea ei proprie.

Clasificarea normelor juridice:

Dupa obiectul si metoda reglementarii juridice, adica dupa ramura si institutia juridical, se disting normele de drept constitutional, civil, administrativ, penal;

Dupa forta juridica a actului in care sunt cuprinse adica dupa izvorul de drept, normele juridice se impart in norme cuprinse in legi, decrete, hotarari ale guvernului, ordine si instructiuni ale ministrilor;

Dupa sfera aplicarii si gradurilor de generalitate - in norme speciale generale si de exceptie;

Dupa modul de redactare - in norme complete si incomplete;

Dupa caracterul conduite prescrise - in norme onerative, prohibitive si permisive.

Normele juridice onerative sunt norme care prescriu in mod expres obliagatia unei actiuni.

Normele prohibitive interzic savarsire unor actiuni.

Normele de imputernicire formuleaza anumite drepturi ale subiectelor, stabilesc capacitatea si competenta subiectelor de drept, posibilitatea savarsirii anumitor actiuni.

Normele supletive sunt o categorie a normelor permissive, in care subiectului i se lasa posibilitatea sa aleaga singur una din variatele de conduita prevazute de norma.

Normele de stimulare sunt acele norme prin care se instituie decoratiile si titlurile de onare indicandu-se conditiile in care acestea pot fi conferite de catre organele de stat competente.

Normele de recomandare prevad o anumita conduita pe care statul o recomanda de obicei organizatiilor sociale.

Normele permisive sunt uneori denumite si dispozitive spre deosebire de normele imperative sau categorice care nu admit nici o derogare si in care se includ normele onerative si prohibitive .

Normele generale au sfera cea mai larga.

Normele de exceptie prevad o completare fie a normele generale fie a celor speciale.

Normele juridice se clasifica dupa modul lor de redactare in norme complete si incomplete.

Dreptul constituie un sistem de norme care nu apar nude ci imbraca o anumita haina juridica, sunt cuprinse in anumite acte juridice, iau o anumita forma, denumita izvor al dreptului.

Normele obisnuielnice recunoscute de puterea de stat, formeaza dreptul obisnuielnic sau dreptul cutumiar.

Primele acte normative scrise sclavagiste si feudale sunt, de fapt, niste culegeri de cutume juridice, cum au fost la romani Legea celor 12 table si la franci Legea salica.

Dreptul nescris - dreptul cutumiar - nu a putut, evident , sa asigure reglementarea, conservarea si apararea unor relatii noi care s-au format o data cu inceputurile vietii statale si care prin ritmul evolutiei lor si cerintelor noi, au reclamat formarea de norme juridice noi.

Practica judiciara este un important izvor de drept si in dreptul feudal, in Europa ea capata o deosebita insemnatate mai ales in sec XV si XVI o data cu receptionarea dreptului roman.

In dezvoltarea istorica a izvoarelor de drept, contractul normativ ocupa un loc secundar in comparatie cu celelalte izvoare - obiceiuri, acte normative.

Contractul este, de regula, un act individual care stabileste drepturile si obligatiile unor subiecte precis determinate.

Contractul normativ, ca izvor de drept isi gasesti o larga aplicabilitate in dreptul international. Subiectele principale ale dreptului international, statele, isi reglementeaza relatiile reciproce prin diferite acte purtand denumirea de acord, carta, pact, tratat, conventie.

Actiunea actelor normative in timp: Actele normative sunt adoptate pentru a actiona asupra relatiilor sociale,pentru a determina conduita si comportamentul subiectelor de drept.

Pentru determinarea actiunii normei juridice in timp este necesar sa se stabileasca atat momentul intrarii sau iesirii din vigoare a actului normativ.

In sistemul juridic din tara noastra,legile si celelalte acte normative ale organelor centrale ale puterii si administratiei puterii de stat intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in ,,Monitorul Oficial al Romaniei 'daca in cuprinsul lor nu este indicate o alta data.

Un aspect important al actiunii in timp a actelor normative se refera la principiul neretroactivitatii actelor normative.

Iesirea din vigoare a actelor normative sau incetarea actiuniii lor are loc in forme diferite:

-cand durata de timp a unui act normative nu a fost limitata si atunci incetarea actiunii sale are loc prin una din formele abrogarii;

-cand durata in timp a unui act normative isi inceteaza actiunea prin ajungerea la termen,fara a fi nevoie de o constatare sau o decizie speciala in acest scop.

Tehnica juridica din tara noastra , ca si cea din alte state, cunoaste mai multe forme de abrogare:

-abrogarea expresa direct;

-abrogareaexpresa indirect.

Abrogarea tacita sau implicita are loc atunci cand noul act normativ nu abroga in mod direct sau indirect , nici un fel de acte normative anterioare,dar reglementarea pe care o cuprinde se indeparteaza si se deosebeste atat de mult de reglementarile din actele normative vechi,incat aceste nu se mai pot aplica si deci,implicit sunt considerate abrogate.

O alta forma de incetare a actiunii unui act normativ este caderea lui in desuetudine.

Principiul incetarii actiunii unui act normativ prin abrogarea sau ajungerea la termen are oexceptie,cunoscuta prin expresia de ultractivitate a legii.

Actiunea actelor normative in spatiu: In cercetarea actiunii actelor normative in spatiu se disting , de regula ,doua aspecte ,unul intern si altul international.

a)Pornindu-se de la principiul suprematiei puterii in stat, latura interna a suveranitatii statului,se ajunge la concluzia obiectivitatii legilor si altor acte normative pentru toti cetatenii statului respective si pentru toate organismele si organizatiile sociale care se afla pe teritoriul sau.

Actiunea actelor normative in spatiu este conditionata de competenta teritoriala a organului de stat emitent.

b)Deosebit de complexa este problema actiunii actelor normative in spatiu,sub aspectul international.

Actiunea actelor normative asupra persoanelor a fost elucidata in parte ,o data cu cercetarea actiunii teritoriale a actelor normative atat sub aspect intern cat si sub aspect international.In dreptul nostru, legile si alte acte normative se aplica in mod egal tuturor cetatenilor , fara deosebire de nationalitate ,rasa sau sex.

Conceptul raportului juridic:Raporturile juridice sunt o treapta necesara in realizarea functiei dreptului,prin care prescriptiile normative -exprimate in mod generic,ipotetic,impersonal,-se materializeaza in anumite raporturi juridice concrete,in care participantii apar ca purtatori sau titulari ai unor drepturi si obligatii juridice correlative.

Facand parte din reteaua vasta a relatiilor sociale si avand trasaturile lor generale, raporturile juridice sunt o categorie aparte a raporturilor sociale,avand caractere proprii,specifice, prin care se deosebesc de celelalte categorii de relatii sociale,politice, morale, obisnuielnice, religioase.

a)Raporturile juridice sunt raporturi sociale, fiind raporturi dintre oameni,care se manifesta fie ca indivizi, fie organizati in anumite colective.Raporturile juridice sunt legate de viata si de activitatea oamenilor in societate.

b)Traducand in viata normele juridice,expresie a vointei de stat,raporturile juridice au caracter volutional.

Natura volutionala a raporturilor juridice se manifesta, in primul rand in faptul ca ele sunt rezultatul reglementarii relatiilor sociale,realizata de normele juridice care exprima vointa de stat.

c)Diversitatea relatiilor sociale determina si o varietate de raporturi juridice.

Raporturile juridice pot fi definite ca raporturi sociale ,volitionale care se formeaza pe baza normelor juridice in vigoare si in care perticipantii sau subiectele apar ca titulari de drepturi si obligatii juridice reciproce si a caror realizare este garantata de forta coercitiva a statului.

Pentru crearea de raporturi juridice este necesara existenta unor factori, a unor premise:normele juridice,subiectele raportului juridic,faptele juridice.

Drepturile si obligatiile juridice ale subiectelor raporturilor juridice constituie continutul raportului juridic.

SUBIECTELE RAPORTURILOR JURIDICE.

Subiectele raporturilor juridice , sunt numai oamenii luati ca indivizi sau organizatii ,conduita umana fiind unicul obiect al reglementarii juridice.

Calitataea de subiect al raporturilor juridice este conditionata de recunioasterea capacitatii juridice.

Capacitatea este de doua feluri,generala si speciala.Capacitatea generala reprezinta posibilitatea de a avea anumite drepturi care se incadreaza intr-o categorie aparte de raporturi juridice.Capacitate juridical speciala au , intotdeauna, organizatiile.

Capacitatea juridica este unica.Capacitatea de exercitiu in drept civil este,,aptitudinea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii incheind personal -si fara autorizarea prealabila a vreunui ocrotitor-acte juridice precum si ,bineinteles,de a participa,tot astfel la dezbaterea procesului civil ca reclamant sau parat in privinta realizarii drepturilor sau obligatiilor sale civile.''

Am vazut ca prin subiect al raportului juridic sau subiect de drept se inteleg participantii la raporturile juridice ,care dispunand de capacitate juridica ,pot fi titulari de drepturi si obligatii ce formeaza continutul raporturilor juridice .

Statul este subiect de drept in dreptul international si intr-o serie de raporturi juridice de drept intern, fixate de lege.

PERSOANELE JURIDICE.Statul, organelle si organizatiile de stat , unitatile, organizatiile obstesti, atunci cand apar ca subiecte ale raporturilor juridice in circuitul civil-in calitate de purtatoare de sine statatoare de drepturi si obligatii juridice-fac parte din categoria de subiecte denumite personae juridice.O persoana juridical are o organizare proprie.

STATUL.

Definitia statului trebuie sa cuprinda, intr-o formula succinda ,trasaturile esentiale ale statului.

Analizand caracteristicile esentiale si definitorii ale statlui,consideram ca se pot retine urmatoarele particularitati pentru a fi cuprinse intr-o definitie generala a statului:

-Statul constituie o organizatie politica,o organizatie a puterii suverane;

-Aceasta organzatie exercita, in cadrul unei comunitati umane de pe un anumit teritoriu, ,puterea politica;

-Statul este unica organizatie politica care detine monopolul fortei de constrangere si se poate sprijini, in exercitatea functiilor ei, pe aceasta forta coercitiva;

-Statul este o organizatie care detine monopolul eliberarii si aplicarii dreptului, a carei respectare este garantata de stat, de forta sa coercitiva.

STATUL este organizatia politica care, detinand monopolul fortei de constrangere,al elaborarii si aplicarii dreptului, exercita asupra unei comunitati umane aflata pe un anumit teritoriu puterea suverana din societatea data.

Prin forma de guvernamant se intelege modul de organizare a puterii supreme de stat, competenta organelor supreme ale puterii de stat,caracterul autoritatii pe care ele o exercita asupra populatiei.

Cea mai generala clasificare a statelor, dupa forma lor de guvernamant este clasificarea in monarhii si republici.

Monarhia este o asemenea forma de guvernamant in care seful statului este stability pe calea succesiunii.

Republica este o alta forma de guvernamant, in care puterea suprema apartine unui organ, ales pe un timp limitat.

Forma de structura a statului se refera la faptul daca avem de-a face cu o singura entitate statala sau cu o grupare intr-un stat a mai multor entitati statale ,precum si la organizarea teritoriala a puterii de stat,la caracterul relatiilor reciproce dintre partile componente ale statului si ale fiecaruia dintre ele cu statul in intregul sau.

Formele structrii de stat pot fi:simple(unitare) si compuse(complexe).

a)Statul simplu sau unitar-forma cea mai raspandita a structurii de stat-se caracterizeaza prin existenta unei singure entitati statale pe tot teritoriul tarii,reprezentata de un singur rand de organe legislative ,care infaptuiesc suveranitatea de stat.

b)Statele compuse(complexe) se caracterizeaxa prin existent ape acelasi teritoriu a mai multor entitati statale, reunite intr-un stat suprapus lor.

Se disting diferite feluri ale structurii de stat,dintre care cele mai cunoscute sunt de pilda ,federatia si confederatia.

Forma federative, presupune de regula, trecerea celor mai importante atributii asupra organelor intregii federatii,existenta a cel putin doua randuri de organe supreme ale puterii ,administratiei de stat si justitiei,o dubla legislatie,legislatia intregii federatii si legislatia fiecarei formatiuni statale membra a federatiei, doua cetatenii.

Confederatia ca forma de structura este o unitate de stat fara o coeziune atat de stransa,fiecare pastrandu-si suveranitatea integrala ,uniunea create pentru anumite scopuri commune ale statelor member:militare,diplomatice,economice.

Forme ale structurii comlexe sunt uniunea personala si uniunea reala de stat.

Uniunea personala este rezultatul unei intelegeri intre doua state,constand in desemnarea unui sef de stat comun.

Uniunea reala este o unuine ,mai stransa intre doua state,legate nu numai prin persoana aceluiasi sef de stat,ci si prin existenta unor institutii commune.

REGIMUL POLITIC este acea latura a formei de stat prin care se defineste sistemul metodelor si principiilor de infaptuire a puterii de stat, in stransa legatura cu situatia drepturilor si libertatilor democratice ale cetatenilor si posibilitatea lor de a determina sau influenta politica statului pe baza participarii lor la aoptarea deciziilor .

Cea mai generala clasificare a regimurilor politice este aceea in regimuri autocratice si regimuri democratice.

Regimul autocratic se caracterizeza prin inexistenta atat a conditiilor juridice formale cat si a conditiilor reale pentru manifestarea vointei poporului.

Regimul politic democratic presupne existenta unor conditii care sa faca posibila participarea maselor de cetateni la viata politica,influentarea politicii interne si externe a statului, exercitarea unui control asupra modului in care organelle de stat indeplinesc voina lor.

Regimurile democratice se mai pot imparti si dupa criteriul democratiei directe sau indirecte.

TEHNICA JURIDICA.

In general prin tehnica intelegem ansmblul metodelor, al procedeelor si regulilor,care imbinate cu o anumita maiestrie personala sunt aplicate in vederea executarii unor operatii sau lucrai ori in practicarea unei profesii oarecare.

Tehnica juridica are sarcina de a gasi mijloacele optime pentru a transpune in drept, in norme juridice, vointa de stat careia conducerea politica vrea sa-i dea forta juridica, sa o ridice la rangul de lege.

TEHNICA JURIDICA reprezinta ansamblul sau totalitatea procedeelor si metodelor folosite intr-un sistem de drept , cu scopul elaborarii actelor normative si aplicarii acestora in viata.

Elaborarea dreptului nu reprezinta un scop in sine ,ci numai prima etapa, obligatory, a procesului de reglementare juridica a relatiilor sociale , conform vointei de stat.Urmatoarea treapta,traducerea in viata a continutului normelor juridice, determinarea conduitei si comportarii subiectelor de drept constituie urmarea fireasca a activitaii creatoare de drept ,finalizarea scopurilor urmarite de ea.

Fazele aplicarii dreptului:-aplicarea dreptului de catre organele statului;aplicarea dreptului prin analogie.

Aplicarea dreptuli constituie forma juridical de realizare a dreptului prin interventia organelor de stat competente, forma cu implicatii juridice deosebit de variate,cu multiple aspecte teoretice si tehnice.Actele de aplicare a dreptului sunt acte individuale ,care produc anumite efecte juridice, concretizate in nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete.

Varietatea actelor de aplicare nu exclude existenta unor faze sau etape in procesul aplicarii dreptului.Aceste faze constituie un proces unic , desi ele nu au aceeasi succesiune in timp in toate categoriile de norme juridice.

a)Stabilirea starii de fapt constituie prima faza a aplicarii dreptului.

b)Alegerea normei de drept constituie urmatoarea faza, care mai oarta denumirea de critica.

c)Interpretarea normelor juridice constituie o activitate la care organul de aplicare recurge pentru a stabilii intelesul adevarat si deplin al normei juridice,utilizand in acest scop metode si procedee cu care opereaza tehnica interpretarii dreptului.

d)Elaborarea actului de aplicare constituie faza finala a procesului de aplicare, constand in elaborarea deciziei juridice,care va atrage dupa sine stabilirea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice concrete.

ALICAREA DREPTULUI PRIN ANALOGIE.

a)Analogia legii este procedeul la care se recurge atunci cand se constata lipsa normei juridice, in care sa poata fi inclus cazul ce urmeaza a fi solutionat.

b)Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei, la care se recurge atunci cand in solutionarea unei cause se constata, nu numai ca lipseste norma juridica care se refera la cea cauza, dar nu poate fi gasite nici norme sau texte juridice care reglementeaza cauze asemanatoare.

FORMELE DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE.

Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participa diferite subiecte, avand fiecare un rol deosebit, solutiile de interpretare la care ajung neavand aceeasi importanta si forta juridical.

A)Interpretarea oficiala sau obligatorie provine de la un organ de stat competent.Ea se subdivide,la randul ei in interpretare generala si interpretare cauzala.

Interpretarea generala se caracterizeaza prin faptul ca este data in forma unui act normative.

Interpretarea cauzala este acea forma a interpretarii oficiale care este facuta de organele de aplicare a dreptului cu prilejuk solutionarii unei cause concrete, a unui anumit caz sau speta si care are caracter obligatoriu numai pentru acea cauza.

B)Interpretarea neoficiala poarta denumirea si de interpretarea facultative sau stiintifica ori doctrinara, in functie de faptul daca se au in vedere natura sau subiectele interpretarii.

METODE DE INTERPRETARE A NORMELOR JURIDICE.

Interpretarea geamaticala consta in folosirea procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textului actelor normative, pornindu-se de la intelesul cuvintelor folosite, de la legatura dintre ele, de la constructia frazei etc.

Interpretarea sistematica consta in lamurirea sensului unor norme juridice, a unui text normative, prin coroborarea acestei norme sau acestui text, cu alte dispozitii normative apartinand aceleasi institutii juridice sau ramuri de drept.

Interpretarea istorica consta in stabilirea sensului adevarat si deplin al normelor juridice, recurgandu-se la cercetarea conditiilor istorice si social-politice care au determinat adoptarea unui act normative si, in functie de aceste conditii, prin determinarea scopurilor urmarite de acest act.

Interpretarea logica constituie procedeul care se bazeaza pe analiza textului actului normative prin adoptarea legilor logice formale.

In functie de rezultatul obtinut prin compararea continutului real cu formularea textuala, a normei de drept, se poate ajunge la trei solutii:

a)Continutul real este exprimat intocmai in formularea textuala a normei.

b)Textul normei urmeaza sa fie aplicat in mod extensive,deoarece studiul normei de drept duce la concluzia ca sfera cazurilor sau cercul de situatii la care se refera este, in realitate, mai larg decat reiese din modul de redactare a textului actului normatv.

c)Textul urmeaza sa fie aplicat in mod restrictive,deoarece intentia autorului normei, asa cum reiese la o analiza aprofundata, reclama ca sfera cazurilor la care se refera sa fie mai restransa decat reiese din formularea textului, care-i da normei juridice un continut apparent mai larg.

ANALOGIA

Analogia presupune existenta unei similaritati fundamentale intre caracteristicile unor cazuri care nu sunt asemanatoare .Analogiile sunt adesea comparatii la figurat , fiind folosite ca procedeu rhetoric mai degraba decat ca argumente de sine statatoare.

Structura logica arata in felul urmator:        A si B sunt asemanatore dintr-un numar de puncte de vedere.Prin urmare, daca ceva este adevarat despre A, atunci acel ceva este adevarat si pentru B.

Analogiile sunt utile atat in dezbaterile competitionale , unde o situatie controversata este comparata cu una mai putin controversata, cat mai ales in dezbaterile publice si in situatiile de comunicare cotidiene, unde un mecanism inedit este comparat cu unul care este familiar publicului.