Dreptul penal ca ramura de drept

DREPTUL PENAL CA RAMURA DE DREPT

1. Notiunea dreptului penal

Denumirea "drept penal', isi are originea in cuvantul latin poena care inseamna pedeapsa, derivand, astfel, din sanctiunea aplicabila pentru fapta interzisa.

In literatura de specialitate se cunosc numeroase definitii ale dreptului penal, fiecare autor incercand sa surprina trasaturile esentiale ale acestuia si elementele sale distinctive.

Avand in vedere sustinerile general valabile din literatura juridica de specialitate cu privire la definirea dreptului penal, apreciem ca dreptul penal se poate defini ca: "sistemul normelor juridice care reglementeaza relatiile de aparare sociala prin interzicerea ca infractiuni, sub sanctiuni specifice denumite pedepse, a faptelor periculoase pentru valorile sociale, in scopul apararii acestor valori, fie prin prevenirea infractiunilor, fie prin aplicarea pedepselor persoanelor care le savarsesc'.

2. Relatiile de aparare sociala - obiect al dreptului penal

Ca ramura distincta a dreptului, dreptul penal are un obiect pro­priu de reglementare, reprezentat de o categorie specifica de relatii sociale, numite relatii de aparare sociala.

Relatiile de aparare sociala - represive si de conformare -obiect al dreptului penal

Relatiile de aparare sociala ca obiect al dreptului penal se nasc din chiar momentul intrarii in vigoare a legii penale si nu din momentul savarsirii faptei interzise, aceasta, deoarece, dreptul penal se realizeaza cu preponderenta prin respectarea de buna voie a normelor sale, de regula destinatarii legii penale, conformandu-si conduita cerintelor normelor penale.

In acest aspect rezida si rolul preponderent preventiv al dreptului penal in apararea valorilor sociale esentiale ale societatii.

Relatia sociala de conformare se transforma in relatie de conflict atunci cand este incalcata obligatia instituita prin norma penala, moment din care, pentru restabilirea ordinii de drept, faptuitorul este obligat sa suporte sanctiunea prevazuta de norma penala nesocotita.

3. Necesitatea dreptului penal

Necesitatea dreptului penal este determinata de:

a) necesitatea apararii valorilor sociale;

Existenta societatii nu este posibila fara apararea sistemului de valori pe care aceasta se fundamenteaza.

b) existenta fenomenului infractional si necesitatea combaterii lui;

Fenomenului infractional, reprezentand totalitatea infractiunilor savarsite la un moment dat intr-o anumita societate, exista, nu poate fi ignorat, si, ca fapt real existent in societate, este evidentiat de statistica penala.

c) necesitatea reglementarii juridice a actiunii de aparare a valorilor sociale.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

Prin prevederea faptelor periculoase si a sanctiunilor necesare pentru prevenirea si combaterea acestor fapte, societatea  asigura o ocrotire reala a valorilor sale preocupandu-se, totodata, si de respectarea riguroasa a drepturilor infractorului pe care-l apara impotriva unor eventuale actiunii abuzive din partea a organelor abilitate sa apere ordinea de drept in stat.

4. Caracterele dreptului penal

1) Caracterul de drept public

Dreptul penal apartine dreptului public deoarece valorile sociale aparate de dreptul penal intereseaza societatea, caci faptele care aduc atingere acestor valori intereseaza ordinea publica in general; de asemenea, raporturile de drept penal se stabilesc intotdeauna intre stat si o persoana fizica, nefiind raporturi stabilite intre particulari, iar titularul dreptului de a trage la raspundere penala o persoana vinovata de savarsirea unei infractiuni este statul prin organele sale specializate.

2) Caracterul autonom al dreptului penal

Dreptul penal are un caracter autonom in raport cu celelalte ramuri de drept in sensul ca : are aptitudinea de a crea el insusi norme de conduita ; creeaza sanctiuni specifice lui, nelimitandu-se la sanctionarea incalcarilor normelor, impuse de alte ramuri de drept ; are de asemenea, un obiect propriu de reglementare si un obiect specific al ocrotirii juridice.

3) Caracterul unitar al dreptului penal

Unitatea dreptului penal este asigurata de unicitatea principiilor fundamentale, generale si institutionale ale acestuia.

Unitatea dreptului penal, fara a o exclude, dimpotriva, presupune, tocmai datorita caracterului sau sistemic, o structurare a normelor sale, in partea generala si partea speciala a dreptului penal, partea generala cuprinzand normele generale, cu caracter de principii, iar partea speciala cuprinde normele cu caracter special, incidente numai in raport cu anumite relatii cu privire la o anumita incriminare.

5. Scopul dreptului penal

Scopul dreptului penal este de a a apara valorile sociale. In art.1 C.pen. se prevede ca ¨legea penala apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia, proprietatea, precum si intreaga ordine de drept¨. Prin urmare, scopul dreptului penal, principalul instrument de realizare a politicii penale si, in acest sens, determinat de aceasta, este de a apara societatea, pe membrii sai, impotriva faptelor grave incriminate de legea penala.

6. Functiile dreptului penal

Ca instrument al politicii penale, in realizarea scopului sau,  dreptul penal trebuie sa indeplineasca anumite sarcini sau functii:

a)         prevenirea savarsirii infractiunilor prin incriminarea faptelor periculoase, sub amenintarea cu sanctiunea prevazuta de lege, astfel incat, sa-i determine pe cei tentati, sa se abtina sa savarseasca infractiuni.

b)             asigurarea cadrului legal, de realizare a functiei de aparare sociala, de combatere a infractiunilor, desfasurata de organele de stat competente prin aratarea in lege a faptelor periculoase pentru valorile sociale ca si a sanctiunilor pe care organele statului le pot lua in cazul savarsirii faptelor interzise.

c)               asigurarea dezvoltarii noilor valori si relatii sociale. Prin normele sale, dreptul penal trebuie sa ingaduie, sa favorizeze dezvoltarea noilor valori sociale democratice ale statului de drept, drepturile fundamentale ale omului, proprietatea in formele consacrate de Constitutia Romaniei etc.

7. Legaturile dreptului penal cu alte ramuri de drept

Existand in contextul sistemului unitar de drept al Romaniei dreptul penal are stranse legaturi cu celelalte ramuri de drept.

Dreptul penal si dreptul procesual penal.

Cu dreptul procesual penal, dreptul penal are o legatura stransa, de interdependenta si interactiune.

Astfel, dreptul penal se realizeaza prin intermediul dreptului procesual penal, pentru ca acesta stabileste procedura de tragere la raspundere penala a celor vinovati de savarsirea infractiunilor, iar in absenta dreptului penal, dreptul procesual penal ar fi fara continut, fara substanta, prin normele dreptului penal stabilindu-se faptele care sunt infractiuni, pedepsele si raspunderea penala ce revine infractorilor.

Dreptul penal si dreptul constitutional

Prin normele dreptului penal sunt incriminate faptele ce pun in pericol statul, valorile esentiale ale societatii noastre, consacrate prin normele de drept constitutional;

Dreptul penal si dreptul civil

Cu dreptul civil, dreptul penal se intalneste  in apararea relatiilor patrimoniale si personale nepatrimoniale ce formeaza obiect de reglementare al dreptului civil, impotriva faptelor periculoase, prin interzicerea sub sanctiuni specifice - pedepse - a sustragerilor, distrugerilor, abuzurilor etc.

In privinta legaturilor dreptului penal cu dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul familiei, normele dreptului penal interfereaza cu acestea in preocuparea de ocrotire impotriva faptelor periculoase, a relatiilor reglementate de catre acestea, in timp ce dreptul penal este influentat la randul sau, de evolutia acelor relatii sociale.