Sistemul dreputului

Criteriile de structurare a sistemului dreptului:

I.    Notiunea sistemului dreptului.

II.   Criteriile de structurare a sistemului dreptului

III. Diviziunea dreptului in drept public si drept privat.

I. Notiunea sistemului dreptului.

Asa cum in cazul legislatiei se foloseste notiunea de sistem legislativ si in cazul dreptului sistematizarea normei juridice formeaza sistemul dreptului. Norma juridica este elementul fundamental al sistemului. Norma juridica reprezinta sistemul elementar de drept.

II. Criterii de structurare:

Criteriul ramurii de drept, criteriul institutiei juridice.

Ramura de drept reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatii sociale dintr-un anumit domeniu al vietii sociale, folosind o metoda comuna de reglementare precum si principii comune. Din aceasta definitie rezulta urmatorul triptic:

-obiectul de reglementare

-metoda de reglementare

-principiile de ramura.

Obiectul de reglementare il reprezinta relatiile sociale dintrun anumit domeniu.

Metoda de reglementare reprezinta atitudinea fata de conduita de reglementare.

Principiile comune pe ramuri mari, aplicate pe fiecare ramura componenta.

In interiorul ramurii de drept normele se impart in institutii juridice.

Institutia juridica reprezinta  ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatii sociale inrudite intre ele in baza unei metode de reglementare si a unor principii ale ramurii din care fac parte.

III. Diviziunea dreptului in: - drept public (dr const, dr administrativ, dr penal, dr international public)

-drept privat.

Criteriile de distinctie intre ramura dreptului public si ramura dreptului privat:

a.Criteriul interesului ocrotit de norma juridica. Normele drepului public ocrotesc un interes general al societatii iar normele dreptului privat un interes personal.

- treburile particulare apartin dreptului privat. Dreptul privat este mai flexibil pentru ca, ocrotind un interes al particularilor, contine reglementari mai deschise, si de mai mare stabilitate. Sunt de o mai mare stabilitate pentru ca ceea ce astazi este de interes public maine poate s anu mai fie, prin urmare normele de drept public sunt supuse schimbarii, si deci instabilitatii, mult mia mult fata de cele private.

b.Criteriul utilitatii sociale sau al afectatiunii bunurilor. De ex sunt anumite bunuri(plajele, apa teritoriala) care prin natura lor servesc interesului public si atunci ele nu pot fi reglementate decat prin norme de drept public.

Definitia dreptului

Inca din dreptul roman, drepul se definea ca fiind arta binelui si a echitatii (jus est ars boni et aequi). Din aceasta definitie => dreptul se confunda cu morala.

In gandirea juridica, dreptul a evoluat desprinzandu-se treptat de morala, si creandu-si un obiect de studiu propriu.

Scoala Dreptului Natural sustinea ca drepul este de fapt un drept natural cu caracter imuabil, preexistent omului, cu care ne nastem si pe care il transmitem mai departe. Drepul este considerat un produs al ratiunii

Scoala istorica a dreptului considera ca dreptul nu este nici un produs al ratiunii si nu este nici natural preexistent omului, ci este un produs istoric al societatii, este rezultatul spiritului poporului(volksgheist), adica dreptul este creatia exclusiva a omului.

Definitie:

Dreptul reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale din principalele domenii ale vietii socialle, norme asigurate si garantate de catre stat, care au ca scop organizare comportamentului social intr-un climat capabil sa asigure apararea drepturilor esentiale ale omului, coexistenta libertatilor si statornicirea spiritului de dreptate.

Dreptul este un ansamblu de norme juridice asigurate si garantate de catre stat. Scopul normelor juridice care compun dreptul este disciplinarea oamenilor in relatiile sociale. Normele juridice trebuie sa concureze la realizarea statului de drept, ceea ce implica asigurarea coexistentei libertatilor, apararea drepturilor fundamentale ale omului si asigurarea dreptatii.