Dreptul in Transilvania in perioada principatului dependent de Austria (1683-1848)

Dreptul in Transilvania in perioada principatului dependent de Austria (1683-1848)

Dupa anul 1683, dezvoltarea economica si sociala in Transilvania au impus reglementari juridice noi. Dar, in acelasi timp, au continuat sa se aplice si vechile reglementari. Asa se face ca dreptul in Transilvania dupa anul 1683 este extrem de eterogen si lipsit de unitate.

De aceea, se constata si dupa anul 1683 existenta a doua randuieli juridice:

- obiceiul juridic, creat si aplicat de populatia majoritara romaneasca;

- un drept suprapus, creat prin hotarari ale Curtii de la Viena si a Dietei Transilvaniei.

Ca urmare a legilor privind organizarea judecatoreasca si desfasurarea proceselor, impuse de monarhia habsburgica si de Dieta Transilvaniei, obiceiul juridic romanesc nu s-a mai putut aplica in practica tuturor instantelor, ci numai in aceea a instantelor inferioare. In acest fel, aplicarea oficiala a obiceiului juridic romanesc s-a limitat la procesele de mai mica importanta, judecate potrivit procedurii orale.

Aplicat sistematic in comunitatile satesti, obiceiul juridic romanesc nu si-a pierdut importanta de odinioara, fiind in acelasi timp si un factor de pastrare a valorilor traditionale si a modului de viata romanesc.

In districtele militare de granita s-a aplicat o legislatie speciala, atat in domeniul militar, cat si in domeniul civil, precum si obiceiul juridic local.

Pentru granicerii romani, deosebit de importanta este Patenta din 1764, completata cu un regulament de organizare a regimentelor romanesti. Aceste acte constituiau fundamentul libertatii personale si a autonomiei de organizare sociala a unei insemnate parti a romanilor din Transilvania.

O alta categorie de norme juridice este formata din dispozitiile pe care monarhia habsburgica le-a dat cu privire la organizarea de stat a Transilvaniei sau la raporturile dintre nobili si tarani. Aceste dispozitii sunt cuprinse in diplome, patente, rescripte si ordonante.

Actele normative emise de catre Dieta Transilvaniei erau supuse confirmarii imparatului.

In anul 1847, sub presiunea maselor taranesti si la cererea Curtii imperiale, Dieta a fost convocata sa se pronunte asupra unui proiect de improprietarire a taranilor. Dar hotararea adoptata de Dieta prevedea, contrar asteptarilor taranilor, ca intregul pamant apartinera nobililor, iar dreptul de folosinta al taranilor asupra oricarui teren urma a fi dobandit numai pe baza contractului incheiat cu nobilii.

Nobilimea, ale carei privilegii au fost recunoscute prin Diploma leopoldina, a cautat sa-si apere si sa-si consolideze pozitiile, in ciuda incercarilor imparatului Iosif al II-lea de a le diminua. Intre actele care fixau statutul juridic al nobililor sunt de mentionat diplomele date de Maria Tereza in anii 1746, 1747 si 1767 prin care se recunostea nobililor romani uniti dreptul de a ocupa functii publice.

Dezvoltarea economica si a comertului a dus la consolidarea pozitiilor burgheziei in ciuda ostilitatilor si dispretului nobililor.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

Categoria sociala a taranilor liberi a devenit mai numeroasa si mai puternica, odata cu organizarea regimentelor de granita. Granicerii aveau dreptul de a poseda pamant si alte bunuri imobile in districtele de granita, aveau acces la folosinta padurilor si pasunilor si primeau o anumita remuneratie.

In acest fel, a sporit numarul taranilor liberi romani si s-a creat cadrul necesar afirmarii lor in armata, in administratie si in invatamant.

Situatia taranilor iobagi a fost unul dintre motivele de tensiune dintre habsburgi si nobilimea din Transilvania. Pentru atenuarea conflictelor sociale, habsburgii au preconizat anumite reforme si concesii fata de tarani iobagi. Astfel, Maria Tereza, printr-o patenta din anul 1769, a reglementat in amanunt drepturile si obligatiile iobagilor fata de nobili. Iosif al II-lea, prin patentele din anii 1783, 1785 si 1790 a desfiintat dependenta personala a taranilor.

Prin aceste patente, taranii, care pana atunci s-au aflat in stare de iobagie, au dobandit:

- dreptul de proprietate;

- dreptul de a se muta de pe un domeniu pe altul;

- libertatea de a se casatori;

- dreptul de a invata;

- dreptul de a exercita arte si meserii.

Totodata, nobilii nu mai aveau dreptul de a-i muta cu forta pe tarani de pe o mosie pe alta sau de a le pretinde plati suplimentare.

In relatiile de familie remarcam reforma lui Iosif al II-lea, care a permis casatoria taranilor chiar fara consimtamantul nobilului pe a carui mosie se aflau. Casatoria pe teritoriul regimentelor de granita era conditionata de obtinerea unei autorizatii.

Tot pe teritoriul regimentelor graniceresti a fost introdus sistemul comunitatii domestice care consta din crearea de familii mari, cuprinzatoare, formate din parinti, copii, gineri, nurori, nepoti, care se aflau sub autoritatea unui pater familias

Regulile privitoare la rudenie erau comune cu cele din Tara Romaneasca si din Moldova, ca o expresie a unitatii dreptului in cele trei tari romane.

Regimul bunurilor era reglementat prin vechile izvoare. Reformele in privinta raporturilor dintre nobili si tarani nu au modificat sistemul de stapanire a bunurilor imobiliare.

Reguli speciale reglementau regimul bunurilor aflate in stapanirea taranilor din regimentele graniceresti:

- pamantul putea fi posedat si folosit cu conditia indeplinirii obligatiilor militare;

- granicerii aveau numai posesia asupra lotului de pamant, proprietatea apartinand monarhului;

- pamantul putea fi transmis mostenitorilor numai pe linie masculina si numai cu conditia preluarii obligatiilor militare.

De remarcat este faptul ca in Transilvania a existat o evidenta funciara urbana inca din secolul al XV-lea si o evidenta funciara rurala din secolul al XVII-lea.

Din secolul al XVIII-lea au fost introduse cartile funciare graniceresti, care cuprindeau elemente de identificare a terenului, si anume:

- numarul curent;

- numele posesorului terenului;

- felul terenului si marimea sa;

- terenurile invecinate si stapanii acestora.

In materia obligatiilor, dezvoltarea relatiilor capitaliste au produs o serie de modificari. Astfel, in timpul Mariei Tereza, s-a introdus in Transilvania legislatia comerciala, precum si cea privind falimentul si bancruta frauduloasa (faliment insotit de nereguli financiare facute in dauna creditorului).

De asemenea, in fizionomia contractelor, indeosebi a celui de vanzare, de arendare, de inchiriere si de imprumut, au intervenit importante modificari

Adoptarea Codului civil austriac din 1811 a exercitat o puternica influenta asupra dreptului obligational, cu toate ca acel cod s-a aplicat efectiv in Transilvania numai dupa 1848.

Dispozitii specifice reglementau relatiile din districtele graniceresti.

Astfel:

- bunurile mobile nu puteau fi vandute in afara districtului, fara aprobarea organelor militare superioare;

- vanzarea pamantului (a sesiilor) era interzisa;

- zalogirea pamantului era permisa numai fata de un alt granicer si numai cu aprobarea comandantului;

- s-a interzis ofiterilor sa ia in arenda pamanturi apartinand granicerilor;

- granicerii saraci puteau primi imprumuturi pe termen scurt cu o dobanda de 6 %

- granicerii loviti de calamitati puteau primi imprumuturi fara dobanda;

- la incheierea contractelor de catre graniceri, ca de exemplu cele de imprumut si de locatiune, autoritatile militare exercitau un drept de supraveghere in scopul prevenirii abuzurilor.

In materie succesorala se remarca patenta lui Iosif al II-lea din anul 1785, prin care iobagii au dobandit dreptul de a dispune de bunurile lor prin testament.

Reglementari speciale existau si in privinta succesiunii in districtele de granita.

Astfel:

- granicerii puteau dispune prin testament numai de bunuri imobile;

- pamantul revenea primului nascut barbat;

- in lipsa descendentilor, pamantul revenea rudei celei mai apropiate de sex masculin, cu conditia ca aceasta sa figureze in sanul familiei;

- femeile puteau veni la mostenirea pamantului numai in lipsa unui mostenitor de sex masculin.

In domeniul dreptului penal, in Transilvania, spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, au aparut mai multe legi si coduri penale.

Dintre acestea, mentionam:

- Decretul Mariei Tereza din anul 1776;

- Codul penal al lui Iosif al II-lea (Iosefina);

- Codul penal austriac din anul 1803.

Sunt incriminate noi fapte, precum bancruta frauduloasa sau dezertarea militarilor.

In materia pedepselor, se constata nuantarea acestora sub aspectul incadrarii.