Dreptul civil in sistemul dreptului

DREPTUL CIVIL IN SISTEMUL DREPTULUI

1. Sensurile termenului drept. Termenul drept are trei acceptiuni: dreptul obiectiv (totalitatea regulilor, a preceptelor, a legilor care carmuiesc activitatea omului in societate si care pot fi impuse prin forta publica la nevoie); dreptul subiectiv (prerogativele persoanei in societate, facultatile care ii permit sa se manifeste intr-un anumit sens, sa faca sau sa nu faca ceva); dreptul in sens de stiinta (studiaza "dreptul obiectiv si drepturile subiective ce decurg din el").

2. Diviziunile dreptului.

Diviziunea fundamentala a dreptului distinge intre dreptul public - care ocrotește interesele publice și dreptul privat - care ocrotește interesele private. Dreptul civil este o ramura a dreptului privat.

3. Definitia, locul si rolul dreptului civil

3.1. Notiune. Dreptul civil este acea ramura care reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale intre persoane fizice si persoane juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica.

3.2. Dreptul civil si dreptul privat. Dreptul civil se identifica la origine cu ansamblul dreptului privat, dar treptat domeniul sau se restrange prin desprinderea si castigarea autonomiei de catre alte ramuri de drept, fenomen ce continua si in prezent.

3.3. Dreptul civil - drept comun

Pozitia de drept comun se exprima in ideea ca atunci cand o alta ramura de drept nu contine norme proprii care sa reglementeze un anumit aspect al unui raport juridic, se apeleaza la norma corespunzatoare din dreptul civil, pe scurt, alte ramuri de drept "imprumuta" norme de la dreptul civil.

Dreptul civil "imprumuta" nu doar normele sale juridice, cuprinse in Codul civil ori in alte legi, dar si, mai ales, principiile sale, prevazute ori nu expres in legea civila, pe scurt, ofera solutiile sale intotdeauna cand in o alta ramura de drept resimte nevoia unui "imprumut".

Dreptul civil ocupa un loc central in sistemul juridic. Dreptul civil tinde sa fie "dreptul comun" fata de toate ramurile de drept, indiferent ca apartin dreptului privat ori dreptului public.

4. Principiile dreptului civil

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

Sunt principii fundamentale ale dreptului civil: principiul proprietatii, principiul egalitatii in fata legii civile, principiul imbinarii intereselor individuale cu interesele colective, principiul garantarii si ocrotirii drepturilor subiective civile.

4.1. Principiul proprietatii este consacrat in Constitutie si dezvoltat de normele dreptului civil. Dreptul de proprietate ocupa astazi o pozitie privilegiata in sistemul nostru juridic, fiind principalul drept real al omului, iar principiul apararii proprietatii exprima orientarea generala a legislatiei civile. Normele dreptului civil reglementeaza continutul si exercitiul dreptului de proprietate, formele, modurile de dobandire si stingere, dar si mijlocul specific de ocrotire al acestuia (actiunea in revendicare).

4.2. Principiul egalitatii in fata legii civile este o aplicatie a principiului egalitatii in fata legii, consacrat de art. 4 alin. 2 si art. 16 din Constitutie.

Pentru persoana fizica, principiul este consacrat in dispozitiile art. 4 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954: "Sexul, rasa, nationalitatea, religia, gradul de cultura sau originea nu au nici o inraurire asupra capacitatii". Pentru persoana juridica, principiul trebuie inteles in sensul ca persoanele juridice apartinatoare unei anumite categorii sunt supuse in mod egal dispozitiilor din legile civile consacrate reglementarii acelei categorii de persoane.

4.3. Principiul imbinarii intereselor individuale cu interesele colective raspunde nevoii armonizarii intereselor particulare cu cele obstesti si este consacrat atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele persoanele juridice.

In acest sens, art.1 alin.1 din Decretul nr.31/1954 prevede ca "drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a satisface interesele personale materiale si culturale in acord cu interesul obstesc, potrivit legii si regulile de convietuire', iar art. 3 alin. 2 prevede ca drepturile civile "pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic si social". Incalcarea acestui principiu constituie abuz de drept sanctionat de legislatia in vigoare.

4.4. Principiul ocrotirii si garantarii drepturilor subiective civile este consacrat de Constituție dar si de legea civila. Decretul nr. 31/1954 dispune in art. 3 alin. 1 ca "drepturile civile sunt ocrotite de lege" si cuprinde dispozitii speciale privind ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale. Incalcarea dreptului subiectiv civil permite titularului sau sa obtina restabilirea dreptului prin intermediul procesului civil. 

4.5. Principiul ocrotirii bunei-credinte este intalnit si recunoscut in mai multe materii ale dreptului civil. Continutul acestui principiu este dat de faptul ca buna-credinta este intotdeauna prezumata si ocrotita in raporturile juridice civile. Subiectele de drept sunt intotdeauna presupuse a fi animate de intentia sincera de a se comporta cu onestitate si de a actiona in conformitate cu legea. Prezumtia de buna-credinta este relativa si poate fi rasturnata prin dovedirea relei-credinte, care va atrage si sanctionarea celui in cauza.

5. Delimitarea dreptului civil

Criteriile delimitarii ramurilor de drept sunt: a) obiectul de reglementare juridica (categorie omogena de relatii sociale care sunt reglementate de un ansamblu de norme juridice); b) metoda de reglementare, constand in mijloacele folosite pentru a exercita o anumita influenta asupra diferitelor relatii sociale (in dreptul civil metoda folosita este egalitatea juridica a partilor); c) caracterul normelor juridice (in dreptul civil sunt preponderente normele dispozitive, permisive sau supletive); d) natura sanctiunilor care intervin pentru incalcarea normelor (specifica dreptului civil este actiunea in justitie); e) calitatea subiectelor (in dreptul civil, spre deosebire de alte ramuri, este suficienta calitatea de persoana fizica sau persoana juridica, fara a fi necesara calificarea subiectelor); f) principiile proprii unei ramuri de drept.

1. Constituie principii de drept civil:

a) principiul ocrotirii și garantarii drepturilor subiective civile;

b) principiul umanismului;

c) principiul legalitații.

2. Constituie criterii care ajuta in procesul delimitarii ramurilor de drept urmatoarele:

a) metoda de reglementare;

b) natura sancțiunilor;

c) caracterul normelor juridice.

3. Nu este principiu de drept civil:

a) principiul proprietații;

b) principiul ocrotirii bunei-credințe;

c) principiul legalitații.

4. Principiul ocrotirii și garantarii drepturilor subiective civile este consacrat de:

a) Codul civil;

b) Codul de procedura civila;

c) Decretul nr. 31/1954.

5. Principiul imbinarii intereselor individuale cu interesele colective:

a) raspunde nevoii armonizarii intereselor particulare cu cele obstesti;

b) este consacrat atat pentru persoanele fizice, cat si pentru cele persoanele juridice;

c) este consacrat de Decretul nr.31/1954.

Raspunsuri corecte:

1. a), c); 2. a), b), c); 3. c); 4. c); 5. a), b), c).           

Boroi G., Drept civil. Partea generala. Persoanele, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008;

Dogaru I., Popa N., Danișor D.C., Cercel S., Bazele dreptului civil, vol. I, Teoria generala, Ed. C.H. Beck, București, 2008;

Dogaru I., Cercel S., Drept civil. Partea generala, Ed. C. H. Beck, Bucuresti, 2007;

Rosetti-Balanescu, I., Sachelarie O., Nedelcu, N.G., Principiile dreptului civil, Bucuresti, 1946.