Donatia - momentul la care este ceruta capacitatea, sanctiunea incapacitatilor speciale, incheierea contractului de donatie

Momentul la care este ceruta capacitatea

Disjungere. Pentru a determina momentul la care este ceruta capacitatea partilor, distingem doua situatii:

a) incheierea donatiei printr-un singur act;

b) incheierea donatiei prin doua acte separate.

Daca donatia se incheie printr-un singur act. Daca ambele parti sunt prezente simultan la incheierea contractului, capacitatea se apreciaza in raport de acest moment. Astfel, atat donatorul, cat si donatarul trebuie sa fie capabili, unul de a dispune prin donatii si celalalt de a primi donatii, in momentul perfectarii conventiei, respectiv in momentul exprimarii consimtamintelor lor in forma autentica prevazuta de lege.

Daca donatia se incheie prin acte separate (intre absenti), capacitatea donatorului se apreciaza la un moment diferit de cea a donatarului.

Donatia intre absenti presupune mai intai o oferta de donatie (facuta de donator) si apoi acceptarea acesteia de catre donatar, contractul producand efecte din momentul in care acceptarea ofertei a fost comunicata donatorului [art. 814 alin. (2) C. civ.].

Donatorul trebuie sa fie capabil in momentul emiterii (facerii) ofertei de donatie, cand isi manifesta vointa de a dona , in momentul acceptarii ofertei, intrucat in acest moment se realizeaza consimtamantul partilor, cat si in momentul notificarii acceptarii ofertei, caci donatia produce efecte numai din acest moment.

Controversa. In legatura cu momentul in functie de care se apreciaza capacitatea donatarului, in literatura juridica s-a nascut o adevarata controversa. Sunt autori care considera ca donatarul trebuie sa fie capabil de a primi si in momentul facerii ofertei de donatie, deoarece oferta de a dona, facuta in forma legala, nu este 'un simplu proiect', ci o oferta 'de a se dezbraca actualmente', oferta nula daca este facuta unui incapabil si deci, daca este nula de la originea sa, acceptarea donatarului nu o poate face sa aiba viata

Alaturi de alti autori, impartasim opinia contrara, potrivit careia donatarul nu trebuie sa fie capabil in momentul emiterii ofertei, deoarece oferta de donatie este un act unilateral de vointa, in care se manifesta numai vointa donatorului, nu si cea a donatarului. Donatarul trebuie sa fie capabil numai in momentul acceptarii ofertei.

Sanctiunea incapacitatilor speciale

Dispozitiile imperative sau prohibitive ale legii trebuie sa fie garantate printr-o sanctiune, intrucat altfel ar deveni iluzorii. De aceea, dupa ce prin articolele precedente, legiuitorul stabileste incapacitatile de a face si de a primi donatii, in art. 812 C. civ. dispune ca 'dispozitiile in favoarea unui incapabil sunt nule, ()'.

Desi din interpretarea acestui text de lege ar rezulta ca sanctiunea care loveste contractul este nulitatea absoluta, in realitate sanctiunea va fi atat nulitatea absoluta, cat si nulitatea relativa, avand in vedere natura interesului ocrotit prin incapacitatea respectiva.

Nulitatea absoluta. Astfel, donatia este lovita de nulitate absoluta, daca s-a incheiat cu incalcarea:

a) dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Constitutie, republicata, respectiv donatia facuta unui cetatean strain sau apatrid care nu indeplineste conditiile legale pentru a putea dobandi dreptul de proprietate asupra unui teren de pe teritoriul tarii,

b) dispozitiilor art. 808 C. civ. si ale art. 33 din Decretul nr. 31/1954, care privesc, pe de o parte, donatiile facute persoanelor fizice neconcepute, iar pe de alta parte, cele facute organizatiilor care nu au dobandit personalitate juridica;

c) dispozitiilor art. 810 C. civ., cu privire la donatiile facute medicilor, farmacistilor si preotilor care au tratat sau asistat pe donator in boala de care acesta a murit . Astfel cum s-a precizat in literatura juridica, interdictia din art. 810 C. civ. este 'conceputa ca o dispozitie prohibitiva, ca o regula generala de aparare a prestigiului profesiei de medic sau de preot'

d) dispozitiilor art. 811 si 817 C. civ., corelate cu dispozitiile din legile speciale care prevad indeplinirea anumitor conditii cu privire la acceptarea donatiilor facute persoanelor juridice; si

e) dispozitiilor art. 129, art. 133, art. 105 si art. 147 C. fam., care prevad incapacitatea minorului sau a interzisului de a face donatii atat personal, cat si prin reprezentantul legal, chiar cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare.

Nulitatea relativa. Donatia este lovita de nulitate relativa, daca s-a incheiat cu nerespectarea:

a) dispozitiilor art. 809 alin. (2) C. civ., cu privire la incapacitatea minorului, devenit major, de a face donatii in favoarea tutorelui, de vreme ce 'socotelile definitive ale tutelei nu au fost date si primite'; si

b) dispozitiilor art. 815 si art. 816 C. civ., cu privire la donatiile facute minorilor sau persoanelor puse sub interdictie, cat si surdo-mutilor.

Nulitatea relativa poate fi invocata atat de cel ocrotit, cat si de succesorii sai in drepturi

Potrivit art. 812 alin. (1) C. civ., donatiile facute cu nerespectarea incapacitatilor speciale sunt sanctionate cu nulitatea relativa sau absoluta, dupa caz, si cand sunt 'fie deghizate sub forma unui contract oneros, fie facute in numele unor persoane interpuse'. Nulitatea actului, in acest caz, este o consecinta a prohibitiei legii, iar prohibitia are drept scop sa previna violarea legii.

Dovada simulatiei

Cel care solicita nulitatea sau anularea donatiei printr-o actiune in simulatie, trebuie sa faca dovada simulatiei.

Cu privire la sistemul probator in materia simulatiei, distingem intre parti si mostenitorii lor, pe de o parte, si terti, pe de alta parte.

a. Intre parti. Astfel, partile si mostenitorii lor au posibilitatea de a dovedi simulatia potrivit dreptului comun in materia probelor, putandu-se folosi de proba testimoniala numai daca exista un inceput de dovada scrisa ori  daca legea a fost incalcata

b. Fata de terti Tertii, fiind straini de contract, pot dovedi simulatia prin orice mijloc de proba; fata de ei contractul intervenit reprezinta un fapt juridic, care, indiferent de valoare, poate fi dovedit cu orice mijloc de proba, inclusiv martori si prezumtii.

Scopul unei actiuni in simulatie in aceasta materie este de a inlatura actul public, mincinos, care releva o situatie juridica contrara realitatii, pe cale de consecinta, de a scoate la iveala contractul de donatie simulat, contract care este lovit de nulitate, ca urmare a incalcarii dispozitiilor legale cu privire la capacitate.

Pentru a usura sarcina probei pentru cel interesat a dovedi simulatia, legiuitorul prezuma anumite persoane ca fiind persoane interpuse: parintii, descendentii si sotul persoanei incapabile. Fundamentul acestei prezumtii legale este legatura de afectiune dintre persoanele prezumate interpuse si cel incapabil, pe care donatorul urmareste sa-l gratifice. Dispozitiile art. 812 C. civ. sunt de stricta interpretare si sfera persoanelor prezumate interpuse nu poate fi extinsa prin asimilare si la alte persoane cu care incapabilul este legat printr-o legatura de rudenie sau afectiune (frati, surori, bunici, prieteni, viitorul sot etc).

Daca se face dovada simulatiei donatiei prin interpunerea de persoane sau printr-un contract cu titlu oneros, donatia va fi desfiintata cu efect retroactiv. Daca simulatia s-a realizat prin interpunere de persoane, persoana interpusa va restitui tot ce a primit de la donator, nulitatea producandu-si efectele atat impotriva incapabilului, cat si impotriva persoanei interpuse

Consimtamantul

Donatia, fiind un contract, are la baza consimtamantul liber exprimat al ambelor parti. Pentru a fi valabil exprimat, consimtamantul trebuie sa indeplineasca cumulativ o serie de conditii:

- sa provina de la o persoana cu discernamant;

- sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;

- sa fie exteriorizat;

- sa nu fie afectat de vicii de consimtamant.

Potrivit art. 953 C.civ., 'consimtamantul nu este valabil, cand este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol'.

Forma autentica. Derogare de la principiul consensualismului actelor juridice. Prin derogare de la principiul consensualismului, ce guverneaza incheierea actelor juridice civile, pentru ca donatia sa fie valabil incheiata, consimtamantul partilor trebuie sa fie exprimat in forma autentica (art. 813 C. civ.).

Viciile de consimtamant

Eroarea. Eroarea conduce la anularea donatiei daca este substantiala, constituind insasi cauza liberalitatii. Poate purta asupra identitatii persoanei donatarului, asupra unei calitati a persoanei gratificate, asupra bunului ce constituie obiectul donatiei, asupra cauzei determinante a donatiei[9].

Eroarea poate fi de drept sau de fapt.

Dolul. Dolul, in aceasta materie, se prezinta sub forma captatiei sau a sugestiei si reprezinta o cauza de anulare a donatiei, daca se dovedeste ca, fara mijloacele viclene intrebuintate, donatorul nu ar fi facut liberalitatea.

Captatia consta in demonstratii de afectiune, de prietenie, adevarate sau false, prin diferite mijloace: maguliri, insinuari, indemnuri sau orice alte asemenea mijloace, in scopul de a atrage bunavointa dispunatorului si de a obtine de la el liberalitati pe care altfel nu le-ar fi obtinut. Captatia isi gaseste o mai mare aplicabilitate in materia testamentelor.

Sugestia consta in mijloacele viclene folosite de o persoana pentru a determina o alta persoana, prin puterea de convingere pe care o exercita asupra acesteia, sa-i faca o liberalitate pe care altfel nu ar fi facut-o.

De precizat ca sugestia si captatia conduc la anularea donatiei numai daca s-au manifestat sub forma unor manopere dolosive, viclene, care impiedica consimtamantul donatorului sa fie liber.

Astfel, captatia si sugestia se manifesta in practica prin: sechestrarea donatorului, indepartarea de rude si denigrarea acestora, controlarea corespondentei, departarea vechilor prieteni si a unor oameni de incredere etc

Violenta. Violenta constituie, de asemenea, viciu de consimtamant in materia donatiei, fie ca este fizica, fie ca este morala, daca a avut drept efect constrangerea dispunatorului de a face liberalitatea, contrar vointei sale.

Contractul de donatie incheiat prin vicierea consimtamantului uneia din partile contractante este sanctionat cu nulitatea relativa, ce poate fi invocata de partea ocrotita, al carei consimtamant a fost viciat sau de cei care reprezinta drepturile sale; aceasta sanctiune este susceptibila de acoperire prin confirmare, iar actiunea in anularea unei donatii este supusa termenului general de prescriptie a actiunii in anulare (art. 9 din Decretul nr. 167/1958).

Obiectul contractului de donatie

Obiectul contractului de donatie trebuie sa respecte conditiile generale prevazute de lege pentru obiectul actului juridic civil, si anume:

- sa fie in circuitul civil (art. 963 C. civ.);

- sa fie determinat sau determinabil (art. 948 si art. 964 C. civ.);

- sa fie posibil;

- sa fie licit si moral;

- sa existe sau sa poata exista in viitor.

Donatia poate avea ca obiect si bunuri viitoare, cu exceptia unei succesiuni nedeschise

Cat priveste darul manual, acesta nu poate avea ca obiect bunuri viitoare, deoarece darul manual nu se poate realiza decat prin traditiunea bunului.

Constituie obiect al contractului bunurile mobile si imobile.

Fiind un contract translativ de proprietate, donatorul trebuie sa fie proprietarul bunului ce face obiectul donatiei. Astfel cum s-a precizat in literatura juridica , donatia nu poate avea ca obiect un bun al altuia, in caz contrar, fiind nula absolut, intrucat ar fi incompatibila cu principiul irevocabilitatii.

Cauza contractului de donatie

Donatia trebuie sa aiba o cauza licita, iar potrivit art. 966 si art. 968 C. civ., aplicabile si in materia donatiei, conventia este nula daca cauza lipseste, este falsa, prohibita de legi sau contrara ordinii publice si bunelor moravuri.

In materia donatiei, cauza o constituie chiar lipsa echivalentului, care este de esenta liberalitatii si consta in insasi intentia de a gratifica, in animus donandi a donatorului, astfel ca ea 'nu poate prin sine insasi si neatarnat de alte elemente determinante ale vointei, sa fie ilicita'. Cauza nu poate fi ilicita decat daca, din imprejurarile in care s-a incheiat contractul, rezulta neindoielnic ca prestatia nu deriva dintr-o intentie de a gratifica, ci dintr-un raport de echivalenta a unei contraprestatii cu caracter ilicit

Potrivit unor opinii exprimate in doctrina, animus donandi se completeaza cu 'motivul determinant' pentru a constitui cauza donatiei, motiv care este de fapt scopul urmarit de donator, 'element subiectiv, variabil si concret in fiecare contract de donatie'

Dovada cauzei ilicite sau imorale incumba persoanei care se prevaleaza de caracterul ilicit sau imoral al cauzei. Dovada cauzei ilicite sau imorale se poate face prin orice mijloc de proba

Forma donatiei

Principiul consensualismului este regula care guverneaza incheierea actelor juridice civile; contractul, de regula, ia nastere si produce efecte juridice prin simplul acord de vointa al partilor, neexprimat intr-o forma anume (art. 942 C. civ.).

Document online: Contract de afiliere Referat: Contractul de donatie

Prin exceptie insa, unele contracte sunt solemne, fiind supuse, in vederea perfectarii lor, formelor anume determinate de lege, fara de care nu pot lua fiinta. Pentru aceste contracte, forma scrisa nu mai este ceruta ca un simplu mijloc de proba, ca in contractele consensuale, ci reprezinta un element constitutiv al contractului.

Donatia este un astfel de contract: 'Toate donatiunile se fac prin act autentic' (art. 813 C. civ.).

Ca o masura de protectie a donatorului, care prin contract transmite actual si irevocabil un drept din patrimoniul sau, fara a primi in schimb un echivalent, legiuitorul a facut din donatie un contract solemn. Astfel, atat vointa celui care isi micsoreaza patrimoniul, cat si vointa celui care primeste nu se pot exprima valabil decat in forma autentica, 'nu numai pentru a asigura o dovada si o forta executorie acordului dintre parti, ci pentru ca acest acord sa aiba fiinta legala'

Incheierea contractului de donatie

Intre prezenti. Daca contractul se incheie printr-un singur act, ambele parti fiind prezente simultan la incheierea contractului, contractul este valabil incheiat si produce efecte din momentul exprimarii consimtamantului ambelor parti, in forma autentica.

Consimtamantul partilor trebuie luat de notar in chiar momentul autentificarii actului de donatie, nefiind suficient consimtamantul luat anterior autentificarii actului, si aceasta intrucat valabilitatea autentificarii unui act este conditionata de existenta chiar la data autentificarii a consimtamantului partilor, deoarece pana la autentificare, donatorul poate reveni oricand asupra donatiei

Redactarea contractului in forma autentica 'nu-l pune la adapost de actiunea in anulare pentru lipsa de capacitate', care poate fi dovedita prin orice mijloc de proba. Admisibilitatea oricaror mijloace de proba se impune, fara a fi necesara inscrierea in fals, deoarece cel care instrumenteaza incheierea contractului nu are competenta de a constata ca donatorul este capabil, in deplinatatea facultatilor mintale; de asemenea, poate fi indus in eroare asupra capacitatii donatorului

Contractul poate fi incheiat atat personal, cat si prin mandatar. Reprezentand un act de dispozitie, pentru a carui valabilitate este necesara forma autentica, mandatul trebuie sa fie special si dat tot in forma autentica, cele doua acte formand un tot unitar, indivizibil.

Nerespectarea formei autentice a contractului de donatie este sanctionata cu nulitatea absoluta, indiferent de persoana donatorului sau a donatarului.

Intrucat cerinta formei autentice este reglementata prin dispozitii imperative, sub sanctiunea nulitatii absolute, dovada existentei unei donatii nu poate fi facuta cu martori, chiar daca exista un inceput de dovada scrisa

Nulitatea absoluta a donatiei este imprescriptibila, poate fi invocata de orice persoana interesata si chiar din oficiu de instanta judecatoreasca si nu poate fi acoperita prin confirmare. Potrivit art. 1168 C. civ., 'donatorul nu poate repara, prin nici un act confirmativ, viciile unei donatiuni intre vii; nula in privinta formei, ea trebuie sa se refaca cu formele legiuite'. Asadar, viciul de forma nu poate fi acoperit prin executarea voluntara sau prin confirmare . De asemenea, nulitatea absoluta nu poate fi acoperita nici prin procesul-verbal incheiat cu ocazia transcrierii actului sub semnatura privata ce reprezinta donatia unui imobil.

Succesori. Sanctiune. Nulitatea relativa. In privinta succesorilor donatorului, nulitatea capata un caracter relativ, in lumina dispozitiilor art. 1167 alin. (3) C. civ.: 'Confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a unei donatiuni, facuta de catre erezi sau reprezentantii donatorului, dupa moartea sa, tine loc de renuntare, atat in privinta viciilor de forma, cat si in privinta oricarei alte exceptii'. Potrivit acestui text de lege, succesorii donatorului pot confirma in mod valabil donatia autorului lor, nula din cauza viciilor de forma, iar confirmarea poate rezulta din executarea voluntara realizata de mostenitori, in deplina cunostinta de cauza a viciului contractului.

Sunt autori care sustin ca donatia nula absolut din cauza nerespectarii formei autentice, a carei nulitate nu a fost invocata in timpul vietii autorului, da nastere unei obligatii naturale in persoana mostenitorilor care, fiind executata de bunavoie, se transforma intr-o obligatie civila, fara a mai da dreptul repetitiunii . Aceasta opinie a fost combatuta, sustinandu-se ca transformarea obligatiei naturale intr-o obligatie civila este contrara regulii confirmatio nihil dat novi, confirmarea nefiind suficienta, fiind necesara o novatie

Practica judiciara in materie. Practica judiciara a pronuntat solutii contradictorii cu privire la forma inzestrarii copiilor de catre parinti, avand in vedere dispozitiile art. 814 C. civ. Unele instante au apreciat ca inzestrarea copiilor, fiind o obligatie naturala, este valabila si fara respectarea formei autentice, de indata ce a fost executata, fara a mai fi permisa repetitiunea

Parerea contrara a avut insa o mai mare aplicabilitate practica; conform acesteia inzestrarea unui copil de catre parinti, avand caracterul unei donatii, nu poate fi facuta decat prin act autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute, nulitate ce nu poate fi inlaturata in nici un fel. In acest caz, dovada donatiei nu poate fi facuta cu martori, nici daca exista un inceput de dovada scrisa. Codul civil nu admite o obligatie naturala a parintilor de a-si inzestra copiii, care sa se transforme intr-o obligatie civila prin executare voluntara, astfel ca 'darea in folosinta a unor imobile fara respectarea dispozitiilor cuprinse in art. 813 C. civ.' nu poate fi considerata decat o 'simpla ingaduinta' ce poate fi oricand revocata

Alaturi de alti autori , apreciem ca este necesar sa distingem, in privinta formei, dupa cum inzestrarea are ca obiect bunuri mobile sau bunuri imobile.

Daca inzestrarea copiilor are ca obiect bunuri mobile, apreciem ca nu trebuie sa imbrace forma autentica ad validitatem, aceste bunuri putand face obiectul darului manual, pentru valabilitatea caruia, potrivit opiniei unanim admise de doctrina si practica, este necesara numai traditiunea bunului, nu si forma autentica. Daca inzestrarea are ca obiect bunuri imobile, aceasta reprezinta o donatie si, fara a se mai putea realiza pe cale de exceptie, sub forma darului manual, trebuie sa imbrace forma autentica, pentru insasi valabilitatea ei, in caz contrar fiind nula absolut.

Contractul de donatie nul pentru nerespectarea conditiei formei autentice nu poate servi ca just titlu pentru uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani.

Pentru ca donatia nula pentru vicii de forma sa produca efecte juridice, ea trebuie refacuta in intregime, cu respectarea formei autentice (art. 1168 C. civ.).

Incheierea contractului de donatie intre absenti Daca contractul de donatie se incheie prin doua acte separate, succesive, atat oferta de donatie, cat si acceptarea acesteia trebuie sa imbrace forma autentica, potrivit art. 814 alin. (2) C. civ., sub sanctiunea nulitatii absolute.

Donatia nu obliga pe donator si nu produce efecte juridice decat din momentul in care acceptarea donatarului a fost comunicata donatorului. Acceptarea donatiei trebuie facuta inaintea mortii donatorului sau pierderii capacitatii acestuia, in caz contrar oferta de donatie devine caduca si contractul nu se mai poate incheia. Aceeasi va fi solutia si in cazul in care acceptarea donatiei nu ii este notificata donatorului in timpul vietii sale sau atata timp cat acesta este deplin capabil; astfel, pana in momentul in care ii este notificata acceptarea ofertei sale, donatorul poate oricand revoca oferta sa de donatie.

Daca contractul se incheie prin acte separate, prin oferta de donatie si acceptarea acesteia, avand in vedere dispozitiile art. 814 alin. (2) C. civ., conform carora donatia nu produce efecte decat din momentul in care acceptarea ofertei a fost notificata donatorului, se naste intrebarea: care este momentul incheierii contractului?

Sunt autori care sustin ca, in acest caz, contractul este valabil incheiat in momentul notificarii acceptarii, si nu in momentul acceptarii donatiei de catre donatar Pornind de la dispozitiile art. 814 alin. (2) C. civ., notificarea acceptarii nu reprezinta doar o simpla formalitate, ci este o conditie esentiala pentru validitatea contractului de donatie (sub sanctiunea nulitatii absolute) incheiat prin acte separate, contractul devenind perfect numai cand acceptarea a fost comunicata donatorului, intrucat numai in acest moment exista concursul a doua vointe reciproc cunoscute si producatoare de efecte juridice.

De aici decurg o serie de consecinte importante. Astfel, donatorul poate revoca oferta de donatie cat timp notificarea acceptarii nu a avut loc, revocare ce poate fi expresa sau tacita. Daca donatorul a vandut bunul ce face obiectul ofertei de donatie inainte de a-i fi comunicata acceptarea, aceasta constituie o revocare tacita . Pe de alta parte, donatarul trebuie sa fie in viata si capabil nu numai in momentul acceptarii donatiei, ci si in momentul notificarii catre donator a acceptarii sale, intrucat daca decedeaza sau devine incapabil dupa acceptarea ofertei, dar inainte ca aceasta acceptare sa fie comunicata donatorului, contractul nu mai ia fiinta, nerealizandu-se acordul de vointe al celor doua parti. Drept consecinta, mostenitorii donatarului si creditorii acestuia nu pot notifica acceptarea donatarului decedat dupa acceptarea ofertei, dar anterior notificarii , pentru acelasi argument: contractul nu s-a incheiat inca. Cu atat mai mult, daca decesul donatarului a intervenit anterior acceptarii ofertei de donatie, mostenitorii si creditorii lui nu pot accepta donatia, deoarece acestia sunt reprezentantii drepturilor pe care le are autorul in patrimoniul sau, iar in acest caz, contractul nefiind incheiat, autorul nu a dobandit nici un drept.

De asemenea, pentru aceleasi motive, oferta de donatie devine caduca si in cazul in care donatorul decedeaza sau devine incapabil dupa acceptarea ofertei, dar inainte ca aceasta acceptare sa-i fie comunicata; notificarea nu se poate face mostenitorilor donatorului, 'pentru ca donatia nu exista cat timp acceptarea n-a fost comunicata', iar pe de alta parte, donatorul trebuie sa fie capabil de a consimti si in momentul cand se indeplineste aceasta formalitate esentiala a notificarii . In practica judecatoreasca s-au intalnit solutii care confirma aceasta opinie

Potrivit opiniei contrare, pe care o imbratisam, contractul de donatie realizat prin acte separate este incheiat valabil in momentul acceptarii donatiei, acesta fiind momentul realizarii consimtamintelor ambelor parti in vederea incheierii actului, numai efectele acestui acord de vointe fiind amanate pana la comunicare , astfel ca notificarea acceptarii donatiei se poate face si de mostenitorii sau creditorii donatarului, daca acesta a decedat dupa acceptare, dar inainte de comunicarea acceptarii

Conditia intocmirii unui act estimativ in cazul donatiei de bunuri mobile

Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, art. 827 C. civ. dispune ca donatia este valabila 'numai pentru obiectele trecute intr-un act estimativ subsemnat de donator si donatar'.

Asadar, pe langa conditia incheierii donatiei in forma autentica, donatia de mobile este supusa unei alte formalitati speciale.

Cuprinsul actului estimativ. Actul sau statul estimativ (art. 772 C. civ.) trebuie sa cuprinda descrierea individuala a bunurilor, cat si o evaluare a acestora si poate fi cuprins in insusi contractul de donatie, dar si intr-un act separat; cand se realizeaza prin act separat, actul estimativ este valabil si daca se face prin act sub semnatura privata, cu conditia de a fi semnat atat de donator, cat si de donatar, sau de mandatarii acestora, daca contractul s-a incheiat prin mandatari.

Conditia intocmirii actului estimativ nu se aplica in cazul darului manual, care se incheie valabil prin traditiunea bunului; de asemenea, aceasta conditie nu se aplica nici celorlalte exceptii de la regula formei autentice a donatiei (donatiile indirecte si donatiile deghizate), intrucat acestea sunt supuse, in privinta formei, regulilor ce guverneaza actele prin care acestea se realizeaza.

Scopul acestei formalitati este de a consolida principiul irevocabilitatii donatiilor, impiedicand pe donator de a retine o parte din bunurile donate si de a revoca astfel, in parte, donatia. Pe de alta parte, conditia mai are si scopul de a garanta exercitiul unor drepturi eventuale, la care poate da nastere donatia, ca de exemplu, reintoarcerea bunurilor donate in patrimoniul donatorului in anumite conditii etc.

Sanctiunea nerespectarii intocmirii actului estimativ este nulitatea absoluta a contractului de donatie, conform unei opinii a doctrinei . Apreciem ca sanctiunea nulitatii absolute a actului nu se impune deoarece actul estimativ este solicitat de legiuitor ad probationem, de unde si posibilitatea intocmirii sale ulterioare printr-o expertiza , astfel ca lipsa lui nu afecteaza valabilitatea donatiei, ci ridica dificultati in materie probatorie.

Dispozitiile art. 827 C. civ. se aplica fara nici o deosebire, atat donatiei de bunuri mobile corporale, cat si donatiei de bunuri mobile incorporale, avand o mai mare aplicabilitate practica cu privire la aceasta din urma.

Interdictia ca donatia sa cuprinda clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii

Principiul irevocabilitatii. Un caracter principal al donatiei este irevocabilitatea. Alaturi de principiul irevocabilitatii ce caracterizeaza contractele in general, impus de art. 969 C. civ. , legea consacra pentru donatii un principiu special al irevocabilitatii, prin art. 801 si art. 822-824 C. civ.

Care este scopul urmarit de legiuitor pentru a sublinia inca o data ca donatiile sunt irevocabile? Consideram ca reglementarea acestui principiu are drept scop protejarea donatorului, care trebuie sa fie constient ca micsorarea patrimoniului sau este definitiva si irevocabila; irevocabilitatea are drept scop limitarea facultatii de a dispune cu titlu gratuit, legiuitorul fiind favorabil instrainarilor cu titlu oneros si ostil celor cu titlu gratuit; el a permis donatiile, deoarece nu putea sa impiedice pe proprietar sa dispuna de bunul sau, insa, in acelasi timp, le-a declarat irevocabile, pentru a pune o piedica care sa faca exercitiul acestei facultati cat mai greu

Pe de alta parte, irevocabilitatea donatiei are si scopul de a asigura siguranta circuitului civil, intrucat posibilitatea revocarii donatiei in functie de pura vointa a donatorului echivaleaza cu mentinerea permanenta (sau pentru o perioada indelungata de timp) a starii de incertitudine cu privire la dreptul transmis.

Irevocabilitatea nu inseamna ca transmisiunea dreptului ce face obiectul donatiei nu poate fi supusa unui termen sau unei conditii, ci numai ca dreptul, fie chiar cu termen sau conditional, trebuie transmis in asa fel incat donatorul sa nu-si rezerve nici direct, nici indirect, posibilitatea 'de a nimici sau inlatura prin propria vointa efectele transmisiunii, ceea ce ar pune pe donatar intr-o conditie de dependenta pe care legea o socoteste incompatibila cu ideea libertatii'

Irevocabilitatea donatiilor are un caracter special, particular, mai accentuat decat forta obligatorie a contractelor, in sensul ca irevocabilitatea priveste nu numai efectele donatiei, 'ci insasi esenta contractului, fiind o conditie de validitate pentru formarea lui (irevocabilitate de gradul II)'

Inserarea in contract a unor clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiei se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a donatiei. Donatia este revocabila numai in cazurile prevazute expres de lege.

Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii Aceste clauze sunt prevazute in art. 822-824 C. civ.: conditiile potestative, conditia de a plati un pasiv nedeterminat, clauza ca donatorul sa dispuna in continuare de bunul donat.

1. Conditiile potestative. Potrivit art. 822 C. civ., 'este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atarna numai de vointa donatorului'.

Este potestativa conditia a carei realizare depinde de vointa uneia sau alteia dintre partile contractante. Conditiile potestative sunt de doua feluri:

- conditie potestativa simpla, cand realizarea sau nerealizarea conditiei depinde atat de vointa unei parti, cat si de o fapta exterioara sau de vointa unei alte persoane;

- conditie potestativa pura, cand realizarea sau nerealizarea conditiei depinde exclusiv de vointa unei parti.

Spre deosebire de contractele cu titlu oneros (art. 1006 si art. 1010 C. civ.), care sunt lovite de nulitate atunci cand sunt afectate de o conditie potestativa pura, fiind valabile cand sunt afectate de o conditie potestativa simpla, in materia donatiilor, majoritatea autorilor , a caror opinie o impartasim, apreciaza ca liberalitatea este nula nu numai cand este afectata de o conditie potestativa pura, dar si atunci cand este afectata de o conditie potestativa simpla, intrucat donatorul isi rezerva indirect facultatea de a zadarnici transmisiunea dreptului in favoarea donatarului, de vreme ce realizarea sau nerealizarea conditiei depinde si de vointa lui.

Aceasta derogare de la dreptul comun este o consecinta a principiului irevocabilitatii donatiilor, a cunoscutei reguli din dreptul francez: donner et retenir ne vaut.

Sanctiunea nerespectarii acestei interdictii este nulitatea absoluta a donatiei.

Intrucat textul de lege face referire numai la conditia potestativa, fie suspensiva, fie rezolutorie, rezulta ca donatia poate fi valabil afectata de o conditie cazuala (a carei realizare depinde numai de hazard), suspensiva sau rezolutorie. Intr-adevar, conditia cazuala depinde de hazard, de intamplare, astfel ca revocarea donatiei este determinata de realizarea sau nerealizarea conditiei, si nu de vointa donatorului.

Cat priveste donatia afectata de o conditie mixta, aceasta este valabila, intrucat realizarea conditiei nu depinde numai de vointa uneia dintre parti, ci si de vointa unei alte persoane.

2. Plata datoriilor sau sarcinilor nedeterminate. Art. 823 C. civ. dispune ca este nula donatia 'daca s-a facut sub conditia de a se satisface datorii sau sarcini care nu existau la epoca donatiunii sau care nu erau aratate in actul de donatiune'.

Donatorul poate impune donatarului plata unor datorii sau indeplinirea unor sarcini existente in momentul incheierii contractului, chiar daca nu sunt prevazute in contract. In acest caz, donatia capata un caracter oneros, iar donatarul nu se poate sustrage de la executarea acestora.

Aceasta interdictie are la baza intentia legiuitorului de a exclude posibilitatea donatorului de a revoca indirect donatia prin 'golirea acesteia de continut' prin obligarea donatarului la plata unor datorii viitoare, nedeterminate la data contractarii

Textul legal are in vedere doua situatii distincte:

a) donatia care cuprinde obligatia donatarului de a plati datoriile sau sarcinile existente in momentul contractarii. Aceasta donatie este valabila, intrucat exista o limitare a acestor datorii, pe care donatorul nu le poate mari dupa incheierea contractului. Prin datorii prezente puse in sarcina donatarului se inteleg numai acelea care au o data certa anterioara donatiei

b) donatia care cuprinde obligatia donatarului de a plati datorii sau sarcini viitoare. In acest caz, distingem doua ipoteze:

- daca obligatia donatarului consta in plata unui pasiv viitor nedeterminat al donatorului, donatia este nula absolut, potrivit art. 823 C. civ. si pentru ratiunile expuse anterior, chiar daca la moartea lui, donatorul nu ar lasa datorii

- daca obligatia donatarului consta in plata unui pasiv viitor determinat, donatia este valabila, deoarece donatorul, prin vointa lui, nu mai poate mari acest pasiv, care inceteaza de a mai fi nesigur, astfel ca obligatia donatarului nu este contrara principiului irevocabilitatii.

3. Donatia facuta sub rezerva de a dispune de bunul donat. Potrivit art. 824 C. civ., 'cand donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de un obiect cuprins in donatiune, sau de o suma determinata din bunurile daruite, daca moare, fara sa fi dispus de dansele, un asemenea obiect sau asemenea suma ramane erezilor donatorului'.

De cate ori donatorul si-a rezervat prin donatie dreptul de a dispune de un anumit bun sau de o suma de bani, donatia este nula cu privire la acel obiect sau la acea suma, chiar daca donatorul nu a uzat de dreptul sau.

Cand donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de toate bunurile ce formeaza obiectul donatiei, donatia este nula in intregime.

Bunurile asupra carora donatorul si-a rezervat dreptul de a dispune de ele, practic, nu fac parte din donatie, iar daca donatorul nu a dispus de ele in timpul vietii, bunurile se transmit mostenitorilor la moartea sa.

Aceste bunuri nu se cuvin donatarului niciodata, iar daca donatorul doreste gratificarea donatarului cu aceste bunuri, este necesara incheierea unui alt contract de donatie.

Clauze compatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor

Codul civil precizeaza doua asemenea clauze, si anume clauza prin care uzufructul se da unei persoane si nuda proprietate unei alte persoane si clauza privind reintoarcerea conventionala a bunului donat in patrimoniul donatorului in anumite conditii.

Uzufructul poate fi dat unei persoane, iar nuda proprietate alteia. Potrivit art. 805 C. civ., este permisa 'dispozitia intre vii sau testamentara, prin care uzufructul se da la o persoana si proprietatea nuda la alta'. Aceasta dispozitie nu contravine principiului irevocabilitatii donatiei.

Donatorul poate sa-si rezerve el uzufructul sau il poate dona unei alte persoane; in ambele cazuri, uzufructul va fi supus regulilor ce il guverneaza, prevazute de art. 517 si urm. C. civ.

Reintoarcerea conventionala a bunului donat. O alta clauza compatibila cu principiul irevocabilitatii este conventia prin care partile stipuleaza ca bunul donat se va reintoarce la donator, daca acesta va supravietui fie numai donatarului, fie atat donatarului, cat si descendentilor sai. Astfel, art. 825 alin. (1) C. civ. dispune ca 'donatorul poate stipula intoarcerea bunurilor daruite, atat in cazul cand donatarul ar muri inaintea lui, cat si in cazul cand donatarul si descendentii sai ar muri inaintea sa'.

In acest caz, donatia nu este revocata prin vointa donatorului, ci prin conventia partilor, libere de a supune donatia unei conditii suspensive sau rezolutorii.

Prin natura sa, aceasta clauza este o conditie rezolutorie cazuala, a carei realizare nu depinde de vointa donatorului, ci de hazard, fiind perfect valabila si posibila.

Fiind o conditie rezolutorie, ea trebuie stipulata expres, neputand fi prezumata sau dedusa din anumite imprejurari; legea nu cere o forma solemna, dar este necesar ca stipularea clauzei de reintoarcere sa fie clara si precisa (ea nu reprezinta o cauza legala de revocare a donatiei ), astfel incat vointa donatorului sa fie neindoielnic exprimata.

Reintoarcerea conventionala a fost numita in doctrina si «dreptul de reintoarcere» sau «dreptul de reversiune».

Dreptul de reintoarcere ia nastere fie prin predecesul donatarului, fie prin predecesul donatarului si al descendentilor sai.

Potrivit art. 19 din Decretul nr. 31/1954, persoana disparuta este prezumata in viata, astfel ca disparitia donatarului sau a donatarului si a descendentilor sai nu conduce la reversiunea bunului donat.

Intoarcerea bunurilor donate la donator fiind efectul conditiei rezolutorii exprese prevazute in contract, se produce de drept. In cazul in care mostenitorii donatarului refuza restituirea bunului donat, donatorul are deschisa calea actiunii in revendicare chiar si impotriva tertului dobanditor al bunului

Incetare. Dreptul de reversiune poate inceta, in timpul vietii donatorului, prin renuntarea expresa sau tacita, anterior indeplinirii conditiei rezolutorii, deoarece acest drept apartine donatorului si acesta il poate transmite atat cu titlu oneros, cat si cu titlu gratuit, inclusiv donatarului.

Cazuri. Art. 825 C. civ. prevede doua cazuri in care poate avea loc reintoarcerea conventionala, si anume:

a) in cazul predecesului donatarului fata de donator. Donatia este revocata la indeplinirea conditiei, fara a avea relevanta ca donatarul are sau nu descendenti.

b) in cazul predecesului donatarului si al descendentilor sai fata de donator. Prin descendenti se inteleg atat copiii donatarului, cat si descendentii de grad mai indepartat (nepoti, stranepoti etc), iar revocarea donatiei are loc atunci cand a murit ultimul descendent al donatarului. Daca donatarul nu are descendenti, dreptul de reversiune se naste la decesul acestuia, survenit in timpul vietii donatorului.

Daca in contractul de donatie s-a stipulat clauza de reintoarcere a bunului donat, fara a se preciza in ce conditii, se presupune ca reintoarcerea are loc la predecesul donatarului fata de donator.

Potrivit art. 825 alin. (2) C. civ., clauza de reintoarcere nu poate fi stipulata decat in favoarea donatorului; daca stipulatia se face in favoarea unei alte persoane, suntem in prezenta unei substitutii fideicomisare, care este nula absolut (art. 803 C. civ.).

Efectele dreptului de reintoarcere conventionala. Cum am mentionat anterior, aceasta clauza reprezinta, de fapt, o conditie rezolutorie, care va produce efecte diferite, dupa cum ne aflam in perioada anterioara indeplinirii conditiei (pendente conditione) sau dupa indeplinirea conditiei (eveniente conditione).

Astfel, anterior indeplinirii conditiei rezolutorii, pendente conditione, donatarul este proprietar si poate transmite dreptul sau sub conditie atat prin acte inter vivos, cat si prin acte mortis causa. Dobanditorul va avea insa un drept supus conditiei rezolutorii, intrucat donatarul nu poate transmite mai multe drepturi decat are el insusi (conform principiului nemo plus iuris ad alium transferre potest, quam ipse habet).

Atunci cand conditia rezolutorie nu se realizeaza, dreptul donatarului se consolideaza retroactiv, fiind considerat un drept pur si simplu de la incheierea donatiei.

Daca evenimentul conditie s-a implinit (donatarul sau atat donatarul, cat si descendentii acestuia au decedat inaintea donatorului), eveniente conditione, conform art. 1015 si art. 1019 C. civ., donatia va fi revocata cu efect retroactiv, bunurile donate reintorcandu-se in patrimoniul donatorului, libere de orice sarcini, drepturile constituite de donatar in favoarea unor terti desfiintandu-se cu efect retroactiv (ex tunc), conform regulii resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis.

Daca donatia are ca obiect bunuri mobile corporale si acestea au fost instrainate de donatar pendente conditione, dobanditorul de buna-credinta a dobandit proprietatea in temeiul art. 1909 alin. (1) C. civ., astfel ca donatarul va restitui valoarea bunurilor donate.

Interdictia de a dispune prin substitutii fideicomisare

Substitutiile fideicomisare sunt expres interzise, sub sanctiunea nulitatii absolute a donatiei, prin art. 803 C. civ.: 'Substitutiile sau fideicomisele sunt prohibite; orice dispozitii prin care donatarul, eredele instituit sau legatarul va fi insarcinat de a conserva si a remite la o a treia persoana, va fi nula, chiar in privirea donatarului, a eredelui numit sau a legatarului'.

Notiune. Substitutia fideicomisara reprezinta instituirea ca donatar a unei persoane, cu obligatia pentru aceasta de a pastra bunul primit prin donatie si de a-l remite la moartea sa unei alte persoane, desemnate tot de donator.

Componente. Substitutia fideicomisara cuprinde doua liberalitati succesive, care au acelasi obiect, catre doi beneficiari, dintre care primul, donatarul, are sarcina de a pastra dreptul primit si de a-l transmite la moartea lui, celui de-al doilea beneficiar, care culege dreptul transmis prin mostenire de la donatar, dar in puterea vointei initiale a donatorului, substitutia fiedicomisara aparand astfel ca o ordine succesorala impusa de donator donatarului, primul beneficiar

O asemenea substitutie reprezinta o piedica pentru libera circulatie a bunurilor, iar pe de alta parte, permite donatorului sa impuna ordinea succesorala a primului beneficiar, ceea ce contravine insasi notiunii de «testament» si caracterului strict personal al acestuia.

Substitutia fideicomisara nu se confunda cu fideicomisul simplu sau cu substitutia vulgara, ambele permise si perfect valabile.

Fideicomisul simplu reprezinta o liberalitate unica, facuta in favoarea unei persoane incapabile de a primi prin donatie la momentul incheierii actului, astfel ca donatia se face in favoarea unei persoane capabile, in calitate de mandatar, cu obligatia pentru aceasta de a o remite adevaratului gratificat.

Substitutia vulgara. Substitutia vulgara reprezinta liberalitatea care prevede ca, in cazul in care persoana careia i se face oferta de donatie nu va putea sau nu va dori sa primeasca bunul, aceasta sa fie primita de o alta persoana, desemnata tot de donator. In acest sens, art. 804 C. civ. dispune: 'Este permisa dispozitia prin care o a treia persoana ar fi chemata a lua darul, ereditatea sau legatul, in cazul cand donatarul, eredele numit, sau legatarul, nu ar primi sau nu ar putea primi'.

Deosebire. Substitutia fideicomisara se deosebeste si de dispozitia prin care donatorul transmite unei persoane nuda proprietate si altei persoane uzufructul, intrucat o asemenea dispozitie nu constituie o liberalitate succesiva avand acelasi obiect, ci doua liberalitati diferite, fiecare cu alt obiect, astfel ca fiecare beneficiar poate instraina oricand dreptul dobandit (uzufructul sau nuda proprietate).

Sanctiune. Sanctiunea nerespectarii prohibitiei prevazute de art. 803 C. civ. este nulitatea absoluta a donatiei in privinta ambilor beneficiari.