Dreptului
la ocrotirea sanatatii ii corespunde obligatia statului sa ia masuri pentru asigurarea
igienei si sanatatii publice. Dreptul la ocrotirea sanatatii reglementat in Constitutia Romaniei la art.
33, nu este reglementat distinct in
Declaratia Universala, in cele doua Pacte Internationale sau in Conventia
Europeana. El rezulta insa din alte reglementari ale documentelor juridice
internationale, aratate, precum si din unele documente fara forta juridica. In
Constitutia Organizatiei Mondiale a Sanatatii se arata 'O stare de perfecta sanatate pe care poate sa o atinga un om constituie un drept fundamental al oricarei
fiinte umane indiferent de rasa, vederi politice, situatie economica sau
sociala.'
Din reglementarea nationala si
internationala rezulta, credem, cateva concluzii:
a.
Dreptul la ocrotirea sanatatii poate fi evaluat atat ca drept individual, cat si ca drept colectiv.
b.
Corespunzator acestui drept, statului, autoritatilor sale si
persoanelor private le revin atat obligatii negative, de abtinere cat si
obligatii pozitive, de actiune.
c.
Unele obligatii ale autoritatilor publice sunt de rezultat, altele
sunt de mijloace.
d.
Dreptul la ocrotirea sanatatii se afla in interconexiune cu alte
drepturi fundamentale.
Dreptul
la sanatate imbraca noi aspecte in conditiile toxicomaniei si a traficului de stupefiante .
