Devolutiunea succesorala testamentara - notiune si caractere juridice

DEVOLUTIUNEA SUCCESORALA TESTAMENTARA

NOTIUNE SI CARACTERE JURIDICE

Notiune: Potrivit dispozitiilor art. 802 C. civil Testamentul este un act revocabil prin care testatorul dispune, pentru timpul incetarii din viata, de tot sau o parte din avutul sau

Aceasta definitie este incompleta, deoarece pe langa transmiterea patrimoniului care se face prin legat, testamentul poate sa mai cuprinda:

sarcini ce trebuie executate de legatari (art. 830 si 930 C. civ.);

exheredari (art. 802 si art. 841 C. civ.);

revocarea unui testament anterior;

retractarea revocarii unui testament anterior;

desemnarea unui executor testamentar;

un partaj de ascendent (art. 795 C. civ.);

recunoasterea unui copil din afara casatoriei (art. 57 C. fam.);

dispozitii referitoare la ingropare si funeralii.

2. Istoric

Istoric: Originea testamentului este foarte veche, fiind cunoscut de majoritatea popoarelor antichitatii. Cel mai vechi testament cunoscut este, potrivit legendei, cel prin care Noe a impartit pamantul, in urma potopului, intre cei trei fii ai sai.

La greci, problema testamentului era privita in mod diferit. Astfel, la Atena testamentul era interzis, abia regele Solon da dreptul atenienilor de a testa, dar numai acelora care nu au copii legitimi.

Marele filozof Platon era si el contra testamentului considerand ca 'dreptul de a testa sa fie cat mai restrans', ceea ce nu l-a impiedicat pe Platon de a lasa el insusi testament. Cetatenilor Spartei le era permis a testa. Marturie in acest sens sunt testamentele lui Aristotel, Strabon, Lycon, etc.

O situatie mai deosebita o intalnim la vechii germani, egipteni si evrei. In aceste legislatii vechi principiul il constituia solidaritatea familiei, ceea ce facea ca sa nu fie luata in seama vointa defunctului. Prin testament nu se putea institui un mostenitor, ci doar se puteau face liberalitati. Aceasta stare de fapt este explicata de faptul ca in acea perioada se intalnea in special proprietatea devalmasa, si nu cea individuala, ceea ce facea ca numai un membru al familiei, caruia ii apartineau bunurile, sa poata continua stapanirea defunctului. Mobilele si imobilele detinute individual de de cujus se cuveneau tot rudelor in functie de proximitatea gradului de rudenie.

O importanta deosebita a dobandit-o testamentul in cadrul epocii romane, in dreptul roman. Astfel, Ulpian defineste testamentul ca fiind 'o manifestare in cadrul legii, a vointei noastre, facuta in mod solemn, ca sa aiba tarie dupa moarte . Justinian afirma, la randul sau ca instituirea de mostenitor constituie 'fruntea si temelia intregului testament'. Prin testament se dispunea, in primul rand asupra modului de distribuire a bunurilor testatorului, dar se puteau  indeplini si alte scopuri, precum dezrobiri, numirea unui tutore, etc

In functie de epoca romana de drept: dreptul vechi, dreptul clasic, constitutiile imperiale, forma testamentului a variat. Astfel, vom intalni in dreptul vechi urmatoarele forme de testament:

Testamentul facut in timp de pace; testatorul isi intocmea testamentul in fata adunarilor curiate, adunari ce se intruneau de doua ori pe an. La inceput, pentru valabilitatea testamentului era necesar ca acesta sa fie confirmat de adunare prin intermediul votului. Prin legea celor XII table se schimba aceste reguli, vointa testatorului fiind ridicata la rangul de lege: 'dispozitiile luate prin testament de seful familiei sa capete putere de lege'. Aceasta forma de testament prezenta inconvenientul ca nu se putea face decat in fata adunarilor respective ce se intruneau doar de doua ori pe an;

Testamentul facut in timp de razboi este testamentul intocmit inaintea armatei gata de lupta. Astfel, soldatul - cap de familie putea sa testeze inainte de a pleca la lupta in fata armatei. La randul ei si aceasta forma de testament prezinta un inconvenient destul de mare: nu putea fi practicat decat in caz de razboi;

Datorita inconvenientelor pe care le prezentau primele doua forme de testament, cu timpul, practica a realizat o noua forma de testament - testamentul per aes et libram.

Acest testament se facea printr-o mancipatiune, prin intermediul careia testatorul transfera patrimoniul sau unui familiae emptor   care era o terta persoana, acesta urmand sa duca la indeplinire hotararile de ultima vointa ale testatorului. Si aceasta forma de testament prezenta inconveniente:

testatorul isi instraina patrimoniul inca din timpul vietii, el nemaiputand sa revoce actul respectiv de instrainare; si,

familiae emptor avea doar indatorirea morala de a indeplini hotorarile de ultima vointa, indatorire morala de la care se putea abate fara a suferi consecinte juridice .

In dreptul clasic intalnim urmatoarele forme de testament:

testamentul per aes et libram care a fost modificat in sensul ca familiae emptor devine un simplu executor testamentar, fiind obligat juridiceste sa execute testamentul. Acest testament a cunoscut trei forme: mancipatio familiae, per aes et libram public si per aes et libram secret

testamentul nuncupativ - consta intr-o declaratie verbala a testatorului in fata a sapte martori;

testamentul pretorian este testamentul intocmit in scris pe tablite intarite cu pecetile a sapte martori. Acest testament ducea la investirea unei persoane cu posesiunea bunurilor testatorului.

Abia imparatul Valentinian al II-lea a fost cel care a inteles foloasele testamentului olograf, introducandu-l in anul 466 dH. Aceasta forma de testament nu a avut insa o viata prea lunga, admitandu-se in legea celor XII table testamentul olograf numai prin exceptie - in privinta impartelilor facute de ascendenti in favoarea descendentilor lor.

Constitutiile imperiale au instituit urmatoarele forme de testament:

testamentul principi oblatum - ce era dat in pastrarea cancelariei imperiale;

testamentul tripartit;

testamentul olograf;

testamentul realizat prin declaratie data inaintea autoritatilor judiciare sau municipale.

In dreptul bizantin existau doua forme de testament:

testamentul tripartit, ce era rezultatul preluarii de elemente de la trei legislatii diferite:

dupa dreptul civil vechi, testamentul trebuia facut fara nici o intrerupere;

dupa dreptul pretorian, testamentul trebuia facut in prezenta a sapte martori cu semnatura si pecetile acestora;

dupa constitutiile imperiale, testamentul trebuia semnat de testator si martori;

testamentul nuncupativ.

In Europa Occidentala, testamentul sufera o perioada de decadere pe parcursul evului mediu, decadere datorata faptului ca aceasta perioada istorica a fost guvernata de principiile dreptului canonic (nu permitea instituirea unui mostenitor care sa nu fi fost ruda cu de cujus ) si de obiceiurile de origine germanica ce erau potrivnice intocmirii de testamente. Odata cu renasterea studiilor de drept roman din sec. XVIII - lea se realizeaza si o renastere a testamentului.

Legiuirea Caragea nu recunoaste existenta testamentului verbal si nici a celui nuncupativ. Astfel, testamentul trebuia facut in scris de fata cu trei martori sau 'arhiereul sau judecatoria'. Codul Calimach nu este la fel de restrictiv: 'Testamentul se poate face in scris si nescris, vederat si tainuit, cu martori si fara martori' . Deci erau recunoscute urmatoarele forme de testament:

testamentul olograf care era de doua feluri:

testamentul scris, datat si semnat de mana testatorului; si,

testamentul scris de altul, trebuind semnat de testator in prezenta a cel putin trei martori ce trebuiau sa semneze si ei.

In cazul in care testatorul nu stia carte se intalneau doua situatii:

in cazul in care testatorul nu stia sa scrie dar stia sa citeasca, atunci el semna cu 'semnul sfintei cruci', urmat de semnatura unuia dintre martori pe crucea respectiva ;

in cazul in care testatorul nu stia nici sa scrie si nici sa citeasca, sau era orb, atunci unul din martori trebuia sa-i citeasca testamentul, urmat de adeverirea de catre testator ca liberalitatea s-a facut conform cu vointa sa, urmat apoi de semnatura martorilor;

testamentul verbal ce se facea in prezenta a cinci martori de buna credinta;

testamentul facut prin chemarea a doi judecatori la domiciliul testatorului sa ia in scris testamentul lui sau sa-l asculte prin viu grai; luandu-l in scris, sa-l  pecetluiasca cu pecetea judecatoriei si sa-i dea o adeverinta de mana ; si,

testamentul facut 'in corabiile ce calatoresc, ori in vremea ciumei sau a altor boli grabnice si lipicioase'.

Astfel, testamenul a avut o importanta deosebita in timpul Legiuirii Caragea si a Codului Calimach deoarece ii dadea dreptul lui de cujus sa dispuna de soarta averii ce ii apartinea si pentru timpul ce urma dupa moartea sa.

B. Caractere juridice

Caractere: Potrivit dispozitiilor Codului civil, testamentul este un act juridic unilateral, personal si solemn, revocabil cat timp testatorul este in viata, prin care acesta dispune, in tot sau in parte, de averea sa, pentru cand nu va mai fi. Testamentul are, deci, urmatoarele caractere juridice:

a)     este un act juridic[1] si deci trebuie sa exprime o vointa constienta, libera si cu intentie;

b)     este un act unilateral de vointa, caci este numai rodul vointei testatorului;

c) are caracter personal, neputand fi savarsit prin reprezentare. De aici rezulta ca testamentul este si un act individual, in sensul ca el trebuie sa exprime vointa unei singure persoane, legea interzicand ca doua sau mai multe persoane sa testeze prin acelasi act;

d)     testamentul este un act juridic solemn deoarece, pentru a produce efecte juridice, vointa testatorului trebuie sa imbrace anumite forme, stabilite de lege;

e)     este un act de dispozitie pentru cauza de moarte; si,

f) este esentialmente revocabil cat timp testatorul se afla in viata, acesta putand revoca testamentul fie expres, printr-o declaratie autentificata, fie implicit, prin intocmirea unui nou testament prin care este desemnata legatar o alta persoana (revocarea are caracter esential intrucat testatorul nu poate renunta la acest drept). Testamentul va deveni irevocabil odata cu moartea testatorului.

FELURILE TESTAMENTELOR

A. TESTAMENTUL OLOGRAF

1. Notiune si avantaje

Notiune: Potrivit dispozitiilor art. 859 C. civil, testamentul olograf este acel testament care trebuie sa fie in intregime scris, datat si semnat de mana testatorului. Etimologic vine de la cuvintele grecesti holos (intreg, total) si graphos (a scrie).

Avantaje: Acest testament prezinta urmatoarele avantaje:

a)     este supus formalitatilor cele mai simple;

b)     poate fi facut oriunde, oricand si fara ajutorul nimanui;

c)      permite pastrarea secretului asupra dispozitiilor de ultima vointa[2]; si,

d)     poate fi revocat oricand, fie prin redactarea unui alt testament, fie prin distrugerea lui materiala de catre testator.

Dezavantaje: Testament olograf prezinta si dezavantaje, unele majore:

a)     testamentul este sensibil la sugestie si captatie;

b)     inlesneste falsul (din pricina simplicitatii formelor)[3];

c)      daca testatorul are cunostinte juridice insuficiente, testamentul poate avea o redactare defectuoasa care duce la greutati in interpretarea lui; si,

d)     poate fi usor sustras si distrus.

2. Scrierea

Scriere proprie: Sub sanctiunea nulitatii[4], testamentul olograf trebuie scris in intregime de catre testator ; el poate fi scris in orice limba pe care testatorul a cunoscut-o la data scrierii. De asemenea, poate fi scris pe orice suprafata, cu orice mijloc, (zid, carbune, oglinda, diamante etc.), pe una sau mai multe foi de hartie (intre care sa fie o legatura intelectuala), cu orice fel de scriere. Testamentul olograf poate fi intocmit in mai multe etape, iar inscrisul nu va fi intitulat obligatoriu testament, putand fi o scrisoare sau orice inscris, din care insa sa rezulte neindoielnic vointa de a gratifica. In toate cazurile, testamentul va fi, in intregime, scris de mina testatorului.

Nerespectarea conditiilor scrierii: Consecintele nerespectarii conditiilor scrierii, asa cum au fost prezentate, au drept urmare:

a)     nulitatea testamentului daca unele adaosuri, stersaturi sau intercalari sunt scrise de o mana straina; si,

b)     nulitatea testamentului, daca, desi a fost scris de testator, acesta nu a fost decat instrumentul pasiv al unui tert, care i-a tinut mana.

Scrieri straine. Situatii: In privinta scrierii straine, intalnim urmatoarele situatii:

a)     daca scrierea straina este anterioara scrierii testamentului, acesta este valabil (exemplu: testamentul este scris pe verso-ul altor scrieri);

b)     daca scrierea straina este contemporana cu scrierea testamentului acesta va fi nul, deoarece interventia materiala a unui strain duce la concluzia ca vointa testatorului n-a fost tocmai libera[6]; si,

c)      cand scrierea unui tert va fi posterioara redactarii testamentului, testamentul va fi valabil, afara numai daca materialitatea interventiei a alterat vointa testatorului[7].

Adaugiri, stersaturi, intercalari: In toate cazurile, insa, in care adaugirile, stersaturile sau intercalarile au fost facute fara stiinta testatorului, testamentul ramane valabil caci vointa lui exprimata in partea scrisa de el a ramas neviciata[8].

Daca adaugarile nu sunt decat simple note care nu fac corp cu restul testamentului (de ex.: un proiect de modificare care nu s-a realizat) testamentul ramane valabil caci se datoreaza numai vointei lui de cujus.

Disjungere: Uneori testamentul olograf cuprinde adaugari, stergeri sau intercalari datorita testatorului, care nu vor afecta validitatea celorlalte prevederi ale testamentului, dar care, pentru a fi valabile trebuie sa distingem dupa cum:

a)     ele cuprind o dispozitie noua, care se adauga la cuprinsul initial sau inlocuiesc si elimina alte dispozitii - situatii in care ele trebuiesc semnate si datate de testator; si,

b)     indreapta o eroare de redactare sau interpreteaza dispozitiile testamentului, fara a constitui o dispozitie noua, caz in care semnarea si datarea lor nu mai sunt necesare.

Data: Data permite, pe de o parte verificarea discernamantului testatorului la data intocmirii testamentului si pe de alta parte, in cazul unei pluralitati de testamente pentru stabilirea dispozitiilor testamentare valabile. Data poate prezenta importanta si pentru stabilirea imprejurarilor in care testamentul a fost intocmit si care pot determina nulitatea (Ex.: in acea perioada a existat pericolul vicierii consimtamantului).

Data trebuie sa cuprinda anul, luna si ziua cand s-a redactat testamentul sau indicatii care pot fi implicite (Ex.: Pastele 2003 sau Craciunul 1992, Anul Nou 2004)

Data poate fi trecuta in orice parte a testamentului cu conditia ca ea sa se aplice intregului act[9]. De aceea cand intalnim dispozitii testamentare la intervale de timp, este suficienta datarea finala a actului.

Situatii privind data: In privinta datei sunt de conceput urmatoarele situatii:

a)     lipsa datei atrage nulitatea testamentului;

b)     daca data exista, dar este inexacta, intalnim doua situatii:

cand data este falsa, adica a fost alterata cu stiinta de testator, testamentul este nul, caci solemnitatea ceruta de lege cu privire la data nu s-a realizat; si,

cand data este incompleta sau involuntar eronata, datorita unei simple greseli a testatorului, testamentul este lovit de nulitate.

3. Semnatura

Semnatura manuscrisa: Semnatura trebuie sa fie manuscrisa, simpla notare a initialelor nefiind suficienta (dupa cum nici punerea degetului de catre nestiutorul de carte nu este suficienta)[10]. Semnatura poate fi pusa in orice parte a continutului testamentului. Daca testamentul este scris pe mai multe foi, testatorul nu trebuie sa semneze pe fiecare.

Lipsa semnaturii: Lipsa semnaturii este sanctionata cu nulitatea absoluta a testamentului olograf. In situatia in care testatorul nu poate testa olograf, poate uzita una din celelalte doua forme testamentare, respectiv testamentul autentic sau testamentul mistic.

B. TESTAMENTUL AUTENTIC

Notiune: Testamentul autentic este, potrivit art. 860 C. civil, acela care s-a adeverit de judecatoria competenta, dar cum prin Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatile notariale, actele autentice se intocmesc de birourile notarilor publici, tragem concluzia ca, in loc de judecatoria competenta, intelegem orice birou notarial[11]. Aceasta forma de testament prezinta avantajul ca este accesibil si celor care nu stiu sa scrie si sa citeasca.

Asadar, testamentul autentic este un act autentic ca oricare altul, fiind supus regulilor de drept comun in materie .

Locul autentificarii: Testatorul se va prezenta personal[13] la orice birou notarial , avand asupra sa actul de identitate (C.I. sau pasaport), eventual cu un proiect de testament intocmit de el sau de alte persoane; testamentul va putea fi scris si de catre notar, la solicitarea testatorului. In lipsa oricarui act de identitate, testatorul va fi insotit si de martori necesari stabilirii identitatii (de regula doi).

Notarul public va putea autentifica testamentul si in afara sediului notariatului, la solicitatea testatorului, care nu se poate prezenta la notariat, fie din motive medicale fie din cauza serviciului pe care il presteaza, fie din orice alte motive temeinice (Ex.: testatorul executa o pedeapsa privativa de libertate). Notarul va redacta testamentul astfel incat acesta sa reprezinte fidel vointa testatorului.

Limba in care se redacteaza: Neindoielnic testamentul se redacteaza in limba romana. Aceasta este regula. Testamentul va putea fi redactat si in alta limba decat in cea romana, daca notarul este convins prin cunostintele sale sau prin interpret (translator) ca testatorul si-a exprimat vointa de a dispune. Consimtamantul testatorului se va exprima in fata notarului, oral.

Surdul si mutul, stiutori de carte: Testatorul surd, mut, sau surdomut insa stiutor de carte isi va declara consimtamantul in fata notarului, mentionand in testament, cu propria lui mina, ca si-a dat consimtamantul la prezentul act pe care l-a citit.

Surdul si mutul care nu pot scrie sau nu stiu sa scrie: Daca surdul, mutul sau surdomutul nu poate sau nu stie sa scrie, notarul ii va lua consimtamantul prin interpret.

Orbul: In cazul orbului, notarul se va convinge, prin intrebari ca acesta a auzit bine cuprinsul testamentului ce i-a fost citit.

Mentiune: Daca testatorul este nestiutor de carte, notarul va mentiona in incheierea de autentificare acest lucru. In situatia in care testatorul se afla in imposibilitate de a semna, notarul va mentiona acest lucru in incheierea de autentificare, nefiind nevoie sa arate care sunt cauzele care au dus la imposibilitatea testatorului de a semna.

De asemenea, notarul are datoria de a lamuri partile asupra consecintelor juridice ce decurg din clauzele cuprinse in testament.

C. TESTAMENTUL MISTIC SAU SECRET

Notiune: Testamentul mistic sau secret (art.864 - 867 C.civ.) este testamentul uzitat cel mai putin, datorita formalitatilor cerute de lege pentru redactarea lui si putinelor avantaje pe care le prezinta. El poate fi scris de catre testator sau de catre o alta persoana[15], sau poate fi dactilografiat sau scris cu alfabetul pentru orbi, dar trebuie sa fie semnat de cel care testeaza, dupa care este prezentat judecatoriei in vederea efectuarii formalitatilor de suprascriere.

Infatisare: Hartia pe care este scris testamentul va fi infatisata, singura sau sigilata intr-un plic, unei judecatorii, iar testatorul va declara ca dispozitiile acelea reprezinta testamentul sau, scris si semnat de el sau scris de altul si semnat de el.

Declaratie mincinoasa: Daca declaratia este mincinoasa, atunci testamentul va fi nul. Cand declaratia e sincera, dar incompleta, testamentul va fi valabil. Daca testatorul nu se poate prezenta, din motive de boala sau infirmitate, la sediul judecatoriei, judecatorul se va deplasa la domiciliul testatorului si in fata lui se va inchide si sigila inscrisul. Judecatorul va intocmi procesul verbal in care constata infatisarea testatorului, data, starea testamentului si declaratia acestuia ca testamentul este al lui.

Suprascriere: Acest act reprezinta suprascrierea testamentului si va fi semnat atat de judecator cat si de testator. Acest testament poate fi pastrat la grefa judecatoriei sau poate fi remis testatorului.

Interdictie: Nu pot face testamente mistice cei care nu stiu sau nu pot, datorita unei infirmitati, sa citeasca[16] precum si cei care nu stiu sau nu pot sa semneze (art. 865 C. civil).

Inscrisuri: Testamentul mistic este format din doua inscrisuri deosebite cel din urma desavarsindu-l pe primul. Primul inscris este un inscris sub semnatura privata - act de suprascriere. Pina la data suprascrierii, inscrisul sub semnatura privata este numai un proiect, data lui fiind data suprascrierii. Pina la aceasta data, inscrisul sub semnatura privata va fi testament olograf daca sunt indeplinite cele trei conditii prevazute de codul civil: sa fie scris, semnat si datat de testator.

Forta probanta: Forta probanta a acestui tip de testament este relativa, deoarece procesul-verbal de suprascriere consemneaza declaratia testatorului ca testamentul este al sau si, prin urmare, aceasta declaratie va putea fi combatuta prin orice mijloc de proba.

D. TESTAMENTELE PRIVILEGIATE

1. Testamentul militarilor ori al indivizilor intrebuintati in armata (art. 868-871 C. civil)

Notiune: Este testamentul facut de militarii in activitate pe teritoriul strain ori la inamic sau se afla in interiorul tarii intr-o localitate (cetate) asediata, fara legatura cu exteriorul, sau lupta de invazie. Mai pot testa in acest mod si persoanele asimilate militarilor, cum ar fi medicii militari sau persoanele din serviciul intendentei. In aceasta situatie, agentul instrumentator va fi comandantul unitatii, asistat daca e posibil de doi martori precum si medicul sef al unitatii asistat de comandantul ei daca testatorul este ranit sau se afla in spital sau ambulanta.

2. Testamentul in caz de epidemie

Notiune: Testamentul in caz de epidemie (art. 872 C. civil) este testamentul facut intr-un loc izolat din pricina unei boli molipsitoare, chiar daca testatorul nu a fost atins de boala, iar agent instrumentator va putea fi un membru al consiliului local, asistat de doi martori.

Eseu: Executarea contractului individual de munca Eseu: Contractul de asistenta juridica

Cele doua forme de testament privilegiat descrise mai sus nu vor putea fi uzitate daca in localitatea respectiva este un birou notarial.

3. Testamentul maritim

Notiune: Testamentul maritim (art. 874 C. civil - 884) va fi facut in cursul unei calatorii pe mare fie de calatori, fie de membrii echipajului. In acest caz, agent instrumentator va fi comandantul vasului sau un inlocuitor al acestuia, asistat de ofiterul intendent de bord sau de un inlocuitor al lui[17]. (Solutia se mentine si in cazul in care vasul a ancorat in portul unui oras care nu are o reprezentanta diplomatica sau consulara romana).

Sub sanctiunea nulitatii, testamentul maritim se va incheia in doua exemplare, unul inchis si sigilat se va preda agentului diplomatic sau consular roman din primul port strain spre a fi inaintat judecatoriei de la domiciliul testatorului.

La ancorarea vasului intr-un port roman, organul portuar va inainta al doilea exemplar, prin aceeasi procedura, aceleiasi judecatorii (sau chiar ambele exemplare).

4. Reguli comune testamentelor privilegiate

Reguli: Testamentelor privilegiate le sunt comune urmatoarele reguli:

a)     sub sanctiunea nulitatii, toate aceste testamente trebuie semnate de agentul instrumentator, de catre testator, facandu-se precizare daca acesta nu stie sau nu poate sa semneze, si de cel putin un martor (cand asistenta lui este ceruta) mentionandu-se din ce cauza cel de-al doilea nu poate semna; si,

b)     aceste testamente produc efecte juridice daca testatorul a murit in imprejurari neobisnuite, care l-au impiedicat sa foloseasca formele testamentare ordinare. Astfel, ele isi pierd eficacitatea dupa 6 luni, iar cel maritim dupa 3 luni, din ziua cand testatorul a incetat sa mai fie impiedicat de a testa potrivit dreptului comun (art. 871, 873, 882 C. civil).

E. ALTE FORME TESTAMENTARE

a. Testamentul avand ca obiect sume de bani depuse la CEC

Prezentare: Potrivit art. 31 alin. 2 si 3 din Statutul C.E.C. S.A. aprobat prin H.G. nr. 1602/2002, art. 107 din Constitutie, art. 11 din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea C.E.C. si ale art. II din O.U.G. nr. 61/2002, titularul unor depuneri are dreptul sa indice Casei de Economii si Consemnatiuni persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse in caz de moarte a sa. Depunerile asupra carora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de Casa de Economii si Consemnatiuni mostenitorilor legali si testamentari. Aceasta indicare se constituie intr-o forma speciala de testament numita dispozitie testamentara sau clauza testamentara, fiind asadar o liberalitate pentru cauza de moarte, deci un legat cu titlu particular.

Dispozitia testamentara poate sa fie in favoarea unei persoane sau in favoarea mai multor persoane. In acest din urma caz, beneficiarii vor avea drepturi egale, sub conditia ca testatorul sa nu fi dispus altfel.

In ceea ce priveste conditiile de forma, clauza testamentara este completata de functionarii CEC si doar semnata de testator . De asemenea, este revocabila si supusa reductiunii in cazul in care depaseste limita cotitatii disponibile .

Spre deosebire de clauza de imputernicire de pe libretul CEC , aceasta clauza testamentara produce efecte doar la moartea testatorului.

b. Testamentul facut de romani in strainatate

Prezentare: Cetatenii romani aflati in strainatate, pentru a dispune prin testament, au la indemana urmatoarele posibilitati:

fie testamentul olograf, dupa legea romana;

fie testamentul autentic dupa legea locului unde se intocmeste actul[21];

fie testamentul autentic prevazut de legea romana in fata agentilor nostri diplomatici si consulari.

Potrivit art. 68 alin. 3 din Legea nr. 105/1992, intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data cand a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare:

legea nationala a testatorului;

legea domiciliului acestuia;

legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat;

legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;

legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.

PARTEA A II-A

LEGATUL

DESEMNAREA LEGATARULUI SI FELURILE LEGATELOR

A. Desemnarea legatarului

Desemnarea legatarului: Legatul este principala dispozitie cuprinsa intr-un testament prin care se exprima liberalitatea pentru cauza de moarte facuta unei persoane desemnata de testator.

Cerinte: Desemnarea legatarului trebuie sa indeplineasca, pentru a fi valabila, urmatoarele doua cerinte:

a)     sa fie facuta prin testament[22].

Legatarul trebuie sa fie o persoana determinata sau cel putin determinabila in momentul deschiderii succesiunii.

In ceea ce priveste termenii pe care ii foloseste testatorul, acesta se bucura de o libertate deplina, nefiind obligat sa foloseasca termeni sacramentali. Desemnarea legatarului poate fi directa, adica prin nominalizare sau prin aratarea unor calitati care il caracterizeaza pe acesta (frate, fiu, etc) sau poate fi indirecta, ca in cazul exheredarii mostenitorilor nerezervatari sau a mostenitorilor rezervatari (numai in limitele cotitatii disponibile).

b)     legatarul sa fie desemnat personal de catre testator. Elementele necesare identificarii legatarului trebuie sa se gaseasca in cuprinsul testamentului, fiind nul legatul ce nu ofera, cel putin in parte, elementele necesare, cu ajutorul carora legatarul sa fie identificat cu certitudine.

Astfel, este nul legatul secret prin care testatorul nu identifica legatarul, ci precizeaza ca a comunicat persoana legatarului unui tert care il va indica la momentul oportun sau ca legatarul va fi desemnat de un tert, dupa cum crede acesta de cuviinta.

B. Felurile (clasificarea) legatelor

1. Criterii si enumerare

Legatele se pot imparti in functie de:

a)     modalitatea ce afecteaza vointa testatorului: legatul pur si simplu, cu termen, sub conditie sau cu sarcina;

b)     obiect: legate universale, cu titlu universal sau cu titlu particular.

2. Clasificarea legatelor

Clasificarea legatelor dupa modalitatea care afecteaza

vointa testatorului

Legatul pur si simplu: Legatul pur si simplu este  legatul neafectat de modalitati. De la data deschiderii succesiunii, legatarul devine titularul drepturilor ce intra in continutul legatului. Dupa aceasta data, in cazul mortii legatarului drepturile lui se transmit asupra propriilor mostenitori (art. 899 alin. 1 C.civ.).

Legatul cu termen: Legatul cu termen este acel legat a carui executare sau stingere depinde de implinirea unui termen, care este intotdeauna un eveniment viitor si sigur.

Termenul poate sa fie suspensiv sau extinctiv.

In cazul termenului suspensiv, executarea legatului este amanata pana la implinirea lui[23], desi drepturile legatarului se nasc de la data deschiderii succesiunii. Cand termenul se implineste, legatarul poate cere predarea bunului legat sau plata creantei (art. 926 si 1022 C.civ).

In cazul termenului extinctiv, legatul se executa de la data deschiderii succesiunii, ca un legat pur si simplu, dar implinirea termenului conduce la stingerea dreptului legat[24].

Legatul sub conditie: Legatul sub conditie este acel legat a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si nesigur in ceea ce priveste producerea lui.

Conditia poate sa fie suspensiva sau rezolutorie.

Conditia suspensiva suspenda pana la implinirea ei nasterea dreptului la legat. Din momentul implinirii ei, dreptul legatarului ia nastere retroactiv, devenind proprietar sau creditor de la data deschiderii succesiunii[25].

In cazul conditiei rezolutorii, drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii succesiunii, dar existenta acestora depinde de indeplinirea sau neindeplinirea conditiei. Astfel, in caz de indeplinire a conditiei, dreptul la legat se desfiinteaza cu efect retroactiv de la data deschiderii succesiunii, iar, in caz de neindeplinire a conditiei, dreptul la legat se consolideaza definitiv, ca si un legat pur si simplu.

Legatul cu sarcina: Legatul cu sarcina (sub modo) este legatul care prevede o obligatie (o sarcina) de a da, a face sau a nu face impusa de testator legatarului.

Sarcina poate fi prevazuta in interesul unui tert, in interesul testatorului sau in interesul gratificatului.

Deoarece legatul isi produce efecte numai din momentul deschiderii succesiunii (putand fi revocat pana in acest moment), testatorul nu poate impune legatarului obligatii (sarcini) care sa fie prestate in timpul vietii lui, ci numai dupa decesul acestuia[26].

b. Clasificarea legatelor dupa obiectul lor

Legatul universal: Conform dispozitiilor art. 888 C. civ., legatul universal este dipozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale

Practica judiciara si doctrina au stabilit ca legatul universal confera legatarului vocatie la intreaga mostenire[27]. Aceasta nu inseamna ca legatarul universal va culege efectiv toate bunurile succesorale, deoarece emolumentul mostenirii poate fi restrans prin achitarea datoriilor si sarcinilor succesorale, de existenta mostenitorilor rezervatari sau a unor legate cu titlu particular ori cu titlu universal.

Testatorul poate lasa mai multe legate universale fara a atinge caracterul universal al fiecaruia dintre ele, din moment ce fiecare da chemare legatarului sa culeaga intreaga mostenire, daca celelalte legate ar fi sau ar deveni ineficace. De asemenea, daca un legatar particular nu accepta legatul ce i-a fost lasat sau legatul este ineficace, obiectul legatului va reveni legatarilor conform aceleiasi vocatii la intreaga mostenire.

Un legat universal nu pierde acest caracter, chiar daca celelalte legate si sarcinile ce ar urma sa fie executate l-ar reduce la o parte neinsemnata din mostenire.

Legatul universal confera vocatie la intreaga mostenire, iar instrainarea unor bunuri de catre testator, facerea unui legat cu titlu particular, incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare, chiar cu legatarul, nu semnifica revocarea legatului universal, si numai micsoreaza emolumentul cules de legatar[28].

Feluri: Testatorul poate califica expres legatul ca fiind universal, dar el poate folosi si termeni echivalenti. Astfel sunt legate universale:

a)     legatul tuturor mobilelor si imobilelor;

b)     legatul nudei proprietati a intregii mosteniri, caci la stingerea uzufructului legatarul va culege intreaga mostenire;

c)      legatul cotitatii disponibile a mostenirii, deoarece in lipsa de mostenitori rezervatari ori daca acestia vor fi nevrednici sau vor renunta la mostenire, atunci legatarul are vocatie la intreaga mostenire.

In cazul in care din testament rezulta ca testatorul n-a dorit sa dea legatarului un drept eventual asupra intregii mosteniri, ci a inteles sa limiteze dreptul legatarului la bunurile care alcatuiesc cotitatea disponibila, astfel incat, chiar in caz de predeces sau renuntare a rezervatarilor legatarul sa nu poate lua bunurile ce formeaza rezerva, legatul nu mai este universal, ci un legat cu titlu universal[29].

Legatul cu titlu universal (art. 894 C. civil) - este legatul care confera legatarului chemare la o fractiune din mostenire sau la o masa de bunuri succesorale, determinate prin natura lor juridica de mobile sau imobile[30].

Feluri: Sunt legate cu titlu universal urmatoarele:

a)     legatul unei fractiuni din mostenire;

b)     legatul tuturor mobilelor succesorale;

c)   legatul tuturor imobilelor;

d)     legatul unei fractiuni din nemiscatoare; si

e)     legatul unei fractiuni din miscatoare.

La aceasta enumerare prevazuta de art. 894 alin.1 C.civ., se mai poate adauga si legatul intregii averi facut de minorul intre 16 si 18 ani, care este un legat cu titlu universal, deoarece minorul poate dispune prin testament numai de jumatate din bunurile de care, dupa lege, poate dispune persoana majora (art. 807 C.civ.).

Trebuie sa avem in considerare vocatia succesorala, adica dreptul eventual al legatarului la o cota-parte din mostenire, iar nu emolumentul real al legatului care poate fi diminuat in prezenta mostenitorilor rezervatari, a legatarilor cu titlu particular sau a datoriilor si sarcinilor mostenirii.

Deoarece legatarul cu titlu universal are vocatie la o cota parte din mostenire, el nu va putea profita de partea unui alt legatar cu titlu universal, care nu poate sa vina la mostenire.

Totusi, legatarul va profita de renuntarea sau inlaturarea de la mostenire a mostenitorilor rezervatari sau a legatarilor cu titlu particular daca prezenta acestora ar fi dus la scaderea partii din emolument ce era culeasa de legatarul cu titlu universal.

Ca si legatarii universali, legatarii cu titlu universal devin succesori in drepturi si obligatii ai testatorului.

Legatul cu titlu particular: Legatul cu titlu particular (art. 887 C. civil si 889 C. civil) este legatul care confera vocatie la unul sau mai multe bunuri singulare privite ca bunuri izolate. Codul civil defineste acest legat ca fiind legatul care nu este nici universal, nici cu titlu universal (art. 894 alin. 21 C. civil).

Spre deosebire de legatul cu titlu universal, care are ca obiect o cota parte din universalitatea succesiunii, legatul cu titlu particular are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate: legatul cu titlu universal este aratat printr-o fractiune, pe cand legatul particular este aratat prin specificarea bunurilor ce-l compun

Legatarul cu titlu particular este succesor in drepturile autorului sau, numai in limitele legatului transmis, in raport de care poate promova actiuni personale, reale, etc[32].

Feluri: Intra in aceasta categorie:

a)     legatul unui lucru individual determinat, fie ca e mobil, fie ca este imobil;

b)     legatul unui lucru determinat prin genul sau (de exemplu: suma de bani, cantitate de cereale, etc.);

c)     legatul unui lucru necorporal, cum ar fi o creanta impotriva unei terte persoane;

d)     legatul prin care cel gratificat primeste o creanta impotriva mostenitorului legal, obligandu-l pe acesta fata de legatar sa faca sau sa nu faca ceva, legatul avand in acest caz, ca obiect, o fapta de omisiune sau de comisiune;

e)     legatul prin care testatorul lasa unui creditor ceea ce ii datora;

f)      legatul prin care testatorul creditor iarta datoria debitorului sau;

g)     legatul unei succesiuni cuvenite testatorului si inca nelichidata la moartea sa, caci in patrimoniul sau aceasta mostenire este numai un grup de bunuri si obligatii;

h)     legatul nudei proprietati asupra unor bunuri determinate;

i)      legatul uzufructului asupra unor bunuri determinate.

Natura juridica a legatului uzufructului intregii mosteniri sau a unei fractii din mostenire este o problema controversata in literatura de specialitate. Legatul uzufructului este considerat de unii autori[33] ca fiind universal daca uzufructul are ca obiect intreaga mostenire, si cu titlu universal daca are ca obiect o fractie din mostenire. Intr-o alta opinie, dominanta in doctrina franceza, atat legatul uzufructului intregii mosteniri, cat si cel asupra unei fractii din mostenire sunt legate cu titlu universal. Cea de-a treia opinie considera ca legatul uzufructului este un legat cu titlu particular in toate cazurile, chiar daca are ca obiect intreaga mostenire sau o fractiune din aceasta.

Impartasim cea de-a treia opinie, conform careia legatul uzufructului este un legat cu titlu particular, deoarece in primul rand nu poate conferi vocatie la intreg patrimoniul succesoral[34] si in al doilea rand acest legat nu este cuprins in enumerarea limitativa a legatelor cu titlu universal prevazuta de art. 894 C.civ.

Situatii: In ce priveste legatul lucrului altuia, deosebim doua situatii:

a)     daca testatorul a dispus de lucrul altuia stiind ca nu este al sau, legatul va fi valid. Executorul testamentar are la indemana doua posibilitati: fie sa procure lucrul ce a format obiectul legatului si sa-l predea legatarului, fie sa-i plateasca acestuia echivalentul lucrului in bani, in raport cu data deschiderii succesiunii (art. 906 C. civil);

b)     daca testatorul a dispus de lucrul altuia cu credinta gresita ca este al lui, legatul va fi nul (daca ar fi stiut acest lucru, probabil ca nu ar fi facut aceasta dispozitie).

Sarcina probei va reveni legatarului, care va trebui sa probeze ca testatorul stia ca dispune de un lucru strain .

Conditii: Pentru ca legatul, care are ca obiect lucrul altuia, sa fie valabil se cer indeplinite urmatoarele doua conditii:

a)     obiectul legatului sa fie un lucru individual determinat;

b)     testatorul sa nu aiba nici un drept asupra lucrului ce face obiectul legatului, si in consecinta:

este indiferent daca lucrul ce face obiectul legatului nu apartine testatorului la intocmirea legatului;

daca testatorul a dispus prin legat de un lucru asupra caruia nu are un drept actual, ci numai un drept viitor, ne aflam in fata legatului unui lucru viitor, perfect valabil.

CAUZE DE INEFICACITATE A LEGATELOR

A.     DESFIINTAREA LEGATELOR

Nulitatea absoluta: Nulitatea este sanctiunea civila care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila[36].

Nulitatea legatelor se apreciaza in raport de cauzele existente la data intocmirii testamentului.

Cauzele nulitatii absolute a legatelor pot fi cele comune tuturor actelor juridice (incalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor, lipsa totala a consimtamantului, nevalabilitatea obiectului, lipsa cauzei, cauza ilicita, imorala, etc), cat si specifice actelor mortis causa (stipularea unei substitutii fideicomisara, lipsa formelor anume prevazute de lege, testarea bunului altuia cu credinta gresita ca este al lui, etc.).

Nulitatea relativa: Legatul va fi anulabil in caz de incapacitate legala sau naturala a testatorului, sau de vicii ce afecteaza consimtamantul. De asemenea, este admisibila actiunea prin care se solicita anularea unui legat cuprins intr-un testament autentic pentru lipsa discernamantului, deoarece notarul nu constata decat prezenta partilor la data autentificarii actului, pana la inscrierea in fals, si nu starea de luciditate a acestora[37].

Cel ce porneste actiunea in nulitate va trebui sa dovedeasca un interes actual si nascut.

Actiunea in anulare sau constatarea nulitatii va fi respinsa daca cel care o porneste a recunoscut valabilitatea testamentului, in una din formele recunoasterii.

Specific legatelor este faptul ca termenul de prescriptie a actiunii in anulare curge de la data deschiderii mostenirii[38], si nu de la data intocmirii testamentului.

B.     CADUCITATEA LEGATELOR

Notiune: Caducitatea consta in imposibilitatea de executare a legatului datorata imprejurarii ca legatarul nu poate sau nu voieste sa primeasca legatul[39]. Este un mod de desfiintare retroactiva a legatelor care lipseste de eficacitate un legat instituit valabil si nerevocat.

Cazuri de caducitate: In urmatoarele situatii legatele sunt caduce:

a)     predecesul legatarului fata de testator;

b)     aparitia, dupa moartea testatorului dar inainte de executarea legatului a unei incapacitati de a primi;

c)     neindeplinirea conditiei suspensive sub care a fost facut legatul;

d)     renuntarea legatarului la legat;

e)     pierderea totala a obiectului legatului;

f)      disparitia cauzei determinante a legatului.

Predecesul legatarului: Atunci cand legatarul a murit inaintea testatorului (art. 924 C.civ.), deci inainte de momentul deschiderii succesiunii, executarea legatului devine imposibila datorita lipsei capacitatii succesorale a legatarului, legatul devenind in aceste conditii caduc.

Legatul se prezuma ca a fost facut intuitu personae si in principiu nu-si intinde efectele asupra mostenitorilor legatarului.

Aceasta regula poate fi inlaturata in cazul in care rezulta din imprejurarile cauzei ca testatorul a inteles sa gratifice, in lipsa legatarului, pe mostenitorii acestuia.

Conform art. 925 C.civ., legatul facut sub conditie suspensiva devine caduc daca legatarul moare inainte de realizarea conditiei[40]. Aceasta regula este derogatorie de la dreptul comun si este specifica testamentelor.

Cazuri in care legatul nu este caduc: Legatul nu va fi caduc desi legatarul a murit inainte de a se indeplini modalitatea sub care a fost facuta liberalitatea testamentara, in urmatoarele cazuri:

a)     daca modalitatea nu este decat un termen cert suspensiv;

b)     de cate ori conditia este rezolutorie (nu suspensiva), legatul nascandu-se si executandu-se ca si cand ar fi pur si simplu, la implinirea conditiei desfiintandu-se retroactiv;

c)      aceeasi va fi solutia si in cazul in care legatul a fost cu sarcina[41], iar nu sub conditie suspensiva;

d)     in cazul in care conditia este totodata potestativa si negativa (se gratifica sub conditia suspensiva de a nu face ceva).

Incapacitatea legatarului de a primi legatul: Legatul este caduc atunci cand dupa deschiderea succesiunii, dar inainte ca legatul sa fie predat, legatarul devine incapabil de a primi (art. 928 C.civ.).

Situatia se intalneste in ipoteza in care legatar ar fi o persoana juridica al carei scop s-ar modifica ulterior deschiderii mostenirii, astfel incat principiul specialitatii persoanei juridice ar impiedica-o sa primeasca legatul.

Neindeplinirea conditie suspensive: In cazul in care conditia suspensiva sub care a fost facut nu se indeplineste, legatul este caduc. Conditia se va socoti indeplinita daca realizarea ei a fost impiedicata cu rea credinta de cel obligat la plata legatului. In cazul in care conditia a fost rezolutorie, dreptul legatarului se naste de la deschiderea succesiunii dar se va desfiinta retroactiv, daca se indeplineste conditia.

Renuntare: Legatul este caduc si daca legatarul renunta la el (art. 928 C.civ.), renuntare care poate avea loc numai dupa deschiderea succesiunii. In caz contrar ne-am afla in prezenta unui pact asupra mostenirii viitoare, sanctiunea fiind nulitatea absoluta.

Pieirea obiectului legatului: Legatul va fi caduc daca lucrul legat a pierit de tot in timpul vietii testatorului (art. 927 C.civ.). Trebuie sa avem in vedere momentul in care obiectul legatului a pierit in intregime:

a)     daca obiectul legatului a pierit inainte de deschiderea succesiunii, legatul este caduc daca a fost cu titlu particular. Daca lucrul este individualizat in gen, legatul nu va fi caduc (genera non pereunt).

Daca obiectul a pierit in parte, caducitatea legatului va fi numai partiala.

b)   daca obiectul legatului a pierit dupa deschiderea succesiunii, legatul nu va fi caduc, drepturile legatarului variind in functie de imprejurarea care a pricinuit pieirea lucrului. Astfel:

daca a pierit din cauza debitorului legatului - legatarul are drept la despagubiri;

daca a pierit datorita cazului fortuit sau fortei majore - debitorul este liberat de obligatii, legatarul suportand riscul pieirii.

In doctrina mai sunt prevazute si alte cauze de caducitate: epuizarea cotitatii disponibile, disparitia cauzei impulsive si determinante de ultima vointa.

C. REVOCAREA JUDECATOREASCA A LEGATELOR

1. Precizare

Cazuri: Legatul poate fi revocat prin hotarare judecatoreasca ca o sanctiune pentru faptele savarsite de legatar fata de defunct sau fata de memoria acestuia.

Fapta care determina revocarea legatului poate sa fie savarsita fie inainte, fie dupa deschiderea mostenirii, dar revocarea este pronuntata de instanta, la cererea persoanelor interesate, numai dupa moartea testatorului.

Cazurile sunt in principiu aceleasi ca acelea in care legea permite revocarea judecatoreasca a donatiei (art. 930 C. civil)[42].

Refuzul de a da alimente nu mai determina revocarea judecatoreasca a legatului pentru ingratitudine. Art. 931 C.civ. prevede o alta cauza de revocare judecatoresca pentru ingratitudine, si anume injuria grava adusa de legatar memoriei testatorului.

2. Dezvoltare

a. Neindeplinirea sarcinii

Neindeplinirea sarcinii: Pentru neindeplinirea de sarcini, daca liberalitatea a fost facuta sub aceasta modalitate, iar sarcina nu a fost indeplinita (art. 830 combinat cu 930 C. civil) persoanele interesate pot cere executarea silita. De asemenea, orice persoana interesata poate cere revocarea judecatoreasca pentru neexecutarea sarcinii[43]. Aceasta revocare presupune neexecutarea sarcinii (nu o simpla intarziere) sau o executare neconforma cu prevederile testamentului si va trebui sa fie culpabila.

Actiunea in revocare apartine celor care au interesul ca liberalitatea testamentara sa fie revocata, cu conditia sa fi acceptat succesiunea, altminteri nu ar justifica un interes. Cei ce au interesul sa invoce actiunea in revocare sunt: mostenitorii legali (fie ei rezervatari sau nu), legatarii universali sau cu titlu universal, legatarii cu titlu particular, daca pot justifica un interes in revocarea legatului[44], chiar si creditorii pe calea actiunii oblice (art. 974 C.civ.). In cazul sarcinii stipulate in favoarea unui tert, beneficiarul poate cere executarea, dar nu si revocarea.

Dreptul la actiune se va stinge prin prescriptia de 3 ani. Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data stabilita pentru executarea sarcinii, iar daca termenul nu este stabilit, de la data nasterii raportului, adica de la data deschiderii succesiunii.

b. Ingratitudinea

Cazuri: Pentru ingratitudine, legatele pot fi revocate in urmatoarele cazuri:

a)     in timpul vietii testatorului (art. 930 coroborat cu 831 pct. 1 si 2 C.civ.) daca gratificatul a atentat la viata dispunatorului si, daca s-a facut vinovat fata de acesta de cruzimi, delicte sau injurii grave (art. 930 C. civil combinat cu art. 831 pct. 1 si 2 C. civil).

b) dupa moartea testatorului (art. 931 C.civ), pentru injurii grave la adresa memoriei testatorului.

Dreptul la actiunea in revocare este prescriptibil in termen de un an de la savarsirea faptei sau de cand s-a cunoscut savarsirea faptei (art. 931 si 833 alin. 1 C.civ.). Daca a trecut un an de zile de la savarsirea faptei, iar testatorul nu si-a revocat legatul, inseamna la acesta l-a iertat pe legatar si deci legatul nu va putea fi revocat dupa moartea testatorului de persoanele interesate. Acestea pot actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si nu s-a implinit termenul de un an.

In cazul atentatului la viata testatorului precum si daca s-a facut vinovat fata de acesta de cruzimi, delicte sau injurii grave, pentru a-si revoca legatul, testatorul nu mai are nevoie de actiune in justitie, el fiind in drept sa-si revoce singur testamenul.

C.     REVOCAREA LEGATELOR SI A CELORLALTE DISPOZITII TESTAMENTARE PRIN VOINTA UNILATERALA A TESTATORULUI

Testatorul, printr-o manifestare unilaterala de vointa, are dreptul, pana in ultimul moment din viata, sa revina asupra asupra dispozitiilor testamentare facute anterior.

In functie de modul in care se manifesta vointa testatorului, revocarea voluntara poate fi: expresa sau tacita.

1. Revocarea expresa

Revocarea expresa: Revocarea expresa rezulta din declaratia de revocare formulata de testator printr-un inscris testamentar sau autentic si nu este nevoie ca ea sa fie facuta in termeni sacramentali, fiind suficient orice termen sau formula din care reiese, neindoielnic, vointa testatorului[45].

Testatorul care a facut un testament poate ulterior sa faca un testament nou, prin care sa-l revoce pe primul, sau fara sa faca un alt testament poate ca printr-un inscris autentic sa revoce testamentul anterior[46].

2. Revocarea tacita

a. Reglementare

Revocarea tacita: Revocarea tacita, fara a fi expres declarata, rezulta neindoielnic din anume acte sau fapte ale testatorului. Potrivit Codului civil, revocarea tacita poate rezulta fie din incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile a doua testamente succesive (art. 921 C. civil), fie din instrainarea bunului ce face obiectul legatului (art. 923 C. civil).

b. Incompatibilitatea

Notiune: Prin incompatibilitate intelegem imposibilitatea absoluta, materiala sau juridica de a executa cumulativ doua legate[47]. O situatie de imposibilitate materiala este aceea in care testatorul a dispus prin testament de iertarea de datorie in favoarea unui debitor al sau si lasa cu titlul de legat, creanta corelativa unei alte persoane. Ne aflam in fata unei imposibilitati juridice de executare daca, printr-un legat se lasa unei persoane un imobil in deplina proprietate, iar printr-un al doilea legat numai nuda proprietate a acestui bun (in acest caz primul legat se socoteste revocat in ceea ce priveste nuda proprietate) .

c. Contrarietatea

Notiune: Ne aflam in situatia de contrarietate ori de cate ori imposibilitatea de a executa cumulativ doua legate facute prin testamente succesive, este exclusiv intentionata, ea reiesind din ansamblul dispozitiilor celui de al doilea testament[49].

Existand doua testamente succesive, cel de-al doilea reprezinta o revocare a primului. Conform dipozitiilor art. 921 C.civ., revocarea primului testament opereaza doar in cazul in care acesta este incompatibil sau contrar cu cel de-al doilea, restul dispozitiilor ramanand valabile, daca testatorul nu a dispus in mod expres altfel.

d. Instrainarea lucrului

Prezentare: Prin acest fapt testatorul isi manifesta vointa de a revoca legatul. Acest fapt presupune, in primul rand, instrainarea voluntara de catre testator a lucrului, instrainare care este reala si efectiva. Fiind un act juridic, revocarea trebuie sa emane, spre a fi valabila, de la o persoana capabila, al carei consimtamant sa nu fi fost viciat prin eroare, dol sau violenta. De observat ca acest mod de revocare tacita nu poate opera decat cu privire la legatele particulare. De asemenea, revocarea va opera chiar si in cazul in care instrainarea este nula, indiferent daca este vorba de nulitate absoluta sau relativa[50].

e. Stergerea dispozitiilor testamentare

Prezentare: Stergerea dispozitiilor testamentare se poate face concomitent intocmirii testamentului si atunci isi produce efecte fara a fi semnate si datate de testator, deoarece face parte din testament, precum si posterior intocmirii testamentului, dar in acest caz trebuie semnata si datata de testator.

f. Distrugerea materiala a testamenului

Notiune: Distrugerea, nimicirea materiala a testamentului sau a unei parti esentiale din el, constituie revocare tacita a legatelor inscrise in el.

Distrugerea testamentului este voluntara, efectuata de testator sau de altcineva cu stirea lui si trebuie sa fie efectiva, materializata. Testamentul trebuie sa fie olograf sau mistic, existand un singur exemplar in posesia testatorului. Pentru a revoca in acest mod legatul, testatorul trebuie sa aiba capacitatea de a reveni asupra dispozitiilor testamentare, iar vointa sa sa nu fie viciata.

g. Distrugerea materiala a obiectului legatului

Prezentare:Distrugerea voluntara de catre testator (sau de altii cu stirea sa) a obiectului unui legat cu titlu particular constituie o revocare tacita a legatului.

Distrugerea involuntara a bunului de catre testator sau de altii, fara stirea acestuia, produc caducitatea legatului si nu revocarea acestuia.

3. Retractarea revocarii

Retractare: Retractarea revocarii - poate fi facuta de testator cat timp traieste si poate fi expresa, trebuind, sub sanctiunea nulitatii sa imbrace forma testamentara sau autentica, si mai poate fi tacita cand rezulta fie din stergerea dispozitiei de revocare sau distrugerea inscrisului revocator, fie din incompatibilitatea sau contrarietatea intre revocare si dispozitiile unui testament posterior.

Neexistand un text de lege in acest sens, efectele retractarii revocarii au fost privite in mod diferit de doctrina si jurisprudenta.

Astfel, in literatura de specialitate[51] se considera ca retractarea revocarii, in cazul in care testatorul nu a dispus altfel, are drept efect reinvierea dispozitiilor testamentare revocate.

Jurisprudenta nu impartaseste acest punct de vedere, motivand ca deoarece testamentul este un act unilateral de vointa este de neconceput ca un act devenit ineficient prin simpla sa revocare sa redevina eficient, pentru acest act final fiind necesara o noua manifestare de vointa[52].

Consideram ca efectele retractarii revocarii voluntare a legatelor trebuie analizate la fiecare caz in parte, avandu-se in vedere intentia tastatorului, dar, in principiu cea de-a doua solutie este cea justa.

DREPTUL DE ACRESCAMANT

Problema: In cazul in care legatele au devenit ineficace datorita nulitatii, caducitatii sau retractarii acestora, problema care se pune priveste situatia bunurilor care au facut obiectul legatelor si a persoanelor care profita de acestea.

Regula este ca, in caz de ineficacitate a legatelor, bunurile ce constituie obiectul acestora revine mostenitorilor (legali sau testamentari) care aveau obligatia sa execute legatul.

In caz de ineficacitate a legatului universal, mostenitorii legali vor culege intreaga mostenire. Daca insa sunt doi legatari universali, iar unul din ei nu accepta legatul, cel de-al doilea legatar universal profita, culegand si partea acestuia din mostenire, deoarece el are vocatie la intreaga mostenire.

In caz de ineficacitate a legatului cu titlu universal, vor profita mostenitorii legali sau dupa caz, legatarul universal. In cazul in care sunt doi legatari cu titlu universal, de ineficacitatea unuia nu poate beneficia celalalt datorita vocatiei limitate la o fractie din mostenire.

In caz de ineficacitate a legatului cu titlu particular vor beneficia acele persoane obligate la executarea legatelor, si anume mostenitorii legali, legatarul universal sau cel cu titlu universal[53].

Exceptii: De la aceasta regula, Codul civil prevede doua exceptii datorate vointei testatorului:

a) substitutia vulgara (art. 804 C.civ.) care opereaza atunci cand testatorul, prin testament, a prevazut un legatar substituit pentru eventualitatea in care legatarul instituit nu ar putea sau nu ar voi sa primeasca legatul. Deci, de ineficacitatea legatului instituitului va profita substituitul indicat de testator, si nu ceilalti legatari sau mostenitori legali;

b)      legatul conjunctiv (art. 929 C.civ.) cand opereaza dreptul de acrescamant.

Legatul conjunctiv: Daca testatorul a dispus cu titlu de legat, prin acelasi testament, de acelasi obiect, in favoarea mai multor legatari, fara sa indice partea, astfel incat fiecare dintre ei sa aibe chemare la totalitatea obiectului, legatele sunt conjunctive[54].

Daca toti colegatarii vor sa primeasca legatul, fiecare va avea chemare la o parte a bunului, obiectul legatului impartindu-se in mod egal.

Daca insa unul sau mai multi colegatari nu pot, sau nu voiesc sa primeasca legatul, partile care li s-ar fi cuvenit din obiectul testat, se absorb in partile celorlalti colegatari care primesc legatul. In acest caz opereaza dreptul de acrescamant (dreptul de crestere).

Dreptul de acrescamant se produce numai daca legatele sunt conjunctive. Caracterul conjunctiv al legatului rezulta din vointa reala a testatorului.

Legatul este conjunctiv si, prin urmare, opereaza dreptul de acrescamant, daca testatorul a dorit sa dea fiecarui legatar particular un drept eventual la totalitatea obiectului.

Daca testatorul, prin aceeasi dispozitie lasa mai multor legatari acelasi lucru, cu aratarea partii cuvenite fiecaruia, colegatarii nu se vor bucura de dreptul de acrescamant. Ineficacitatea legatului va mari partea succesorala a mostenitorilor sau legatarilor universali sau cu titlu universal carora le incumba plata legatului, si nu va creste partea celorlalti legatari cu titlu particular ai obiectului.

Felurile conjunctiilor: Conjunctiile sunt de mai multe feluri:

conjunctia reala si verbala- atunci cand nu se precizeaza partea ce se cuvine fiecarui colegatar, fiind desemnati prin aceeasi propozitie ( las imobilul proprietatea mea lui A si lui B

conjunctia reala- atunci, cand prin acelasi act, doi legatari sunt gratificati prin propozitii diferite ( las imobilul proprietatea mea lui A, las acelasi imobil lui B

conjunctia verbala- atunci cand se precizeaza partea din bun ce va fi culeasa de fiecare legatar ( las jumatate din imobilul meu lui A, iar cealalta jumatate lui B ). Aceasta conjunctie, insa, nu da nastere la dreptul de acrescamant intrucat sunt specificate cotele ce vor fi culese de fiecare legatar in parte.

Cerinte: Cerintele pentru nasterea dreptului de acrescamant sunt:

a)     sa existe o pluralitate de legatari cu titlu particular[55];

b)     dispozitiile facute in favoarea lor sa aiba acelasi obiect;

c)      vocatia legatarilor sa nu fie fractionata de testator, astfel incat fiecare sa aiba chemare la intregul obiect al legatului;

d)     unul sau mai multi dintre ei sa nu poata sau sa nu vrea sa vina la mostenire.

Dreptul de acrescamant in mostenirea legala: Daca mostenirea este deferita mai multor mostenitori legali partea celui care, fiind nevrednic sau renuntator, este indepartat de la ea prin puterea legii va spori partea comostenitorilor, potrivit vocatiei lor succesorale, de vreme ce legea cheama pe fiecare erede la intreaga mostenire. Acrescamantul nu profita intotdeauna in aceeasi masura tuturor comostenitorilor, fiind inlaturat in cadrul reprezentarii.

EXHEREDAREA (DEZMOSTENIREA)

Notiune: Pe langa legate, testamentul poate sa mai cuprinda si dispozitii de exheredare sau dezmostenire.

Exheredarea este acea dispozitie testamentara prin care testatorul inlatura de la mostenire unul sau mai multi mostenitori legali.

Aceasta posibilitate ce apartine testatorului poate fi exercitata cu respectarea anumitor limite. Astfel, daca mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati de la succesiune cu totul, mostenitorii legali rezervatari pot fi exheredati numai de cotitatea disponibila nu si de rezerva, care le revine conform legii, chiar impotriva vointei testatorului . De remarcat ca Codul civil nu contine nici o dispozitie cu privire la exheredare.

Prin exheredare, mostenitorul legal (chiar si cel nerezervatar) pierde doar emolumentul mostenirii, nu si titlul sau de mostenitor.

Clasificare: In literatura de specialitate s-a considerat ca, in functie de vointa testatorului, exheredarea poate sa fie de mai multe feluri: exheredare directa, indirecta si cu titlu de sanctiune.

Exheredarea directa: Exheredarea este directa atunci cand testatorul dispune in mod expres inlaturarea totala sau partiala de la mostenire a unuia sau a mai multor mostenitori legali.

In ceea ce ne priveste consideram ca exheredarea nu poate sa fie directa din urmatoarele considerente:

este adevarat ca Codul civil nu are nici o dispozitie cu privire la exheredare, iar in doctrina si practica judiciara s-a mers pe considerentul ca tot ceea ce nu este interzis, este permis, dar, totodata, un vechi principiu roman a dispus: ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem);

exheredarea nu se poate face decat printr-un testament, ori pentru a ne afla in prezenta unui testament trebuie ca acesta sa contina legate, iar in aceasta situatie ne aflam in prezenta exheredarii indirecte[57].

Exheredarea indirecta: Exheredarea este indirecta atunci cand testatorul, fara a dispune in mod expres inlaturarea de la mostenire a mostenitorilor legali, instituie legatari care sa culeaga mostenirea, bineinteles cu respectarea rezervei succesorale.

In cazul in care legatul prin intermediul caruia s-a realizat exheredarea a devenit ineficace, pentru motive de nulitate sau caducitate, trebuie sa fie analizata intentia testatorului, si anume daca acesta a urmarit sa acorde o simpla preferinta legatarului sau daca a urmarit inlaturarea mostenitorilor legali de la succesiune. In prima situatie, exheredarea ramane fara efect, iar drepturile mostenitorilor legatari renasc. In a doua situatie, mostenirea ramane vacanta si este culeasa de catre stat.

Exheredarea indirecta isi produce efecte si in cazul revocarii judecatoresti. In cazul in care ineficacitatea legatului se datoreaza revocarii voluntare, drepturile mostenitorilor legali exheredati renasc, iar daca testatorul revoca in mod expres primul legat si dispune in favoarea unei alte persoane, dispozitia de exheredare ramane valabila.

Exheredarea cu titlu de sanctiune: Exheredarea cu titlu de sanctiune este dispozitia prin care testatorul prevede ca vor fi inlaturati de la succesiune mostenitorii care vor ataca testamentul cu actiune in justitie. Dar, si in aceasta situatie trebuie ca de cujus sa instituie unul sau mai multi legatari pentru a putea opera exheredarea.

O astfel de sanctiune este nula atunci cand se incearca a se apara dispozitiile testamentare ilicite sau imorale, incalcandu-se astfel normele legale imperative sau prohibitive.

Exheredarea totala sau partiala: Exheredarea poate fi totala sau partiala:

exheredarea totala priveste inlaturarea tuturor mostenitorilor legali de la mostenire, testatorul trebuind sa numeasca un legatar pentru ca testamentul sa-si produca efecte;

exheredarea partiala priveste inlaturarea anumitor mostenitorilor legali de la mostenire. De aceasta dispozitie de exheredare beneficiaza atat mostenitorii rezervatari cat si legatarii.

EXECUTIUNEA TESTAMENTARA

Notiune: In principiu, executarea dispozitiilor testamentare revine mostenitorilor legali si legatarilor universali.

Pentru indeplinirea acestor dispozitii, testatorul poate numi unul sau mai multi executori testamentari (art. 910 C.civ.).

Executorii testamentari trebuie sa fie persoane cu capacitate deplina de exercitiu (art. 913, 915 C.civ.) la data deschiderii succesiunii, si nu la data intocmirii testamentului.

Natura juridica: Executiunea testamentara se prezinta sub forma unui mandat special avand insa unele particularitati fata de mandatul de drept comun

executorul testamentar nu poate fi desemnat decat printr-un inscris in forma testamentara, fiind deci un act consensual; mandatul de drept comun este consensual;

atributiile executorului testamentar sunt stabilite prin lege; atributiile manadatarului sunt stabilite de mandant;

executiunea testamentara isi produce efecte de la data deschiderii succesiunii (moartea testatorului, deci a mandantului); mandatul de drept comun inceteaza, de regula, la moartea mandantului;

executorul testamentar, dupa ce a acceptat sarcina, in principiu, nu mai poate sa mai renunte la aceasta; mandatarul poate renunta la mandat;

imputernicirea executorului testamentar cu sezina este limitata de lege la termenul de un an; durata mandatului de drept comun se determina liber de parti.

Atributiile executorului testamentar: Atributiile executorului testamentar difera dupa cum acesta are sau nu sezina, adica posesiunea bunurilor mobile succesorale.

Executorul testamentar fara sesiza: Executorul testamentar fara sezina are numai  atributii de supraveghere si control al executarii dispozitiilor testamentare (art. 916 C.civ.).

Executorul testamentar fara sezina are urmatoarele drepturi si indatoriri:

daca exista mostenitori minori, interzisi sau persoane disparute, executorul testamentar trebuie sa ceara notarului public punerea de sigilii, daca exista pericol de instrainare, pierdere, inlocuire sau distrugere (art. 916 alin.1 C.civ.);

executorul este obligat sa staruie ca notarul public sa faca inventarierea bunurilor succesorale (art. 916 alin.2 C.civ.);

daca nu exista suma necesara pentru plata legatelor, executorul va cere vinderea miscatoarelor (art. 916 alin. 3 C.civ.);

in caz de contestatie a validitatii testamentului, executorul poate sa intervina in judecata pentru apararea validitatii testamentare (art. 916 alin. 4 C.civ.).

Executorul testamentar cu sezina: Executorul testamentar cu sezina are atributii nu numai de supraveghere si control al executarii testamentului, dar si de aducere la indeplinire a dispozitiilor testamentare.

Sezina apartine executorului testamentar, numai daca i-a fost conferita expres prin testament.

Sezina executorului testamentar este doar o detentiune precara, si nu o posesiune, asa cum legea prin art. 911 C.civ prevede, deoarece executorul detine aceste bunuri pentru mostenitori, si nu pentru sine.

Executorul testamentar cu sezina intra de drept in posesia bunurilor mobile succesorale, nefiind nevoie de vreo formalitate prealabila in acest sens.

Conform art. 911 C.civ., durata sezinei este de cel mult un an de la deschiderea succesiunii testatorului. Aceasta durata poate fi redusa in cazul in care executorul isi indeplineste atributiile inaintea indeplinirii termenului de un an sau in cazul in care mostenitorii defunctului ofera executorului sume indestulatoare pentru plata legatelor de bunuri mobile, sau dovedesc ca au platit aceste legate (art. 912 C.civ.).

Executorul testamentar cu sezina are, pe langa drepturile si obligatiile ce le revin executorului testamentar fara sezina si unele atributii proprii:

are dreptul de a urmari debitorii succesorali si de a incasa creantele succesorale;

are obligatia sa efectueze plata legatarilor particulari, avand ca obiect bunuri mobile. In cazul in care sumele din mostenire nu sunt suficiente pentru plata legatelor particulare, executorul va cere[58] mostenitorilor legali sau legatarilor universali sau cu titlu universal vinderea bunurilor mobile succesorale pentru obtinerea sumelor necesare (art. 916 alin. 3 C.civ.).

Incetarea executiunii testamentare: Incetarea executiunii testamentare opereaza in urmatoarele cazuri:

indeplinirea dispozitiilor testamentare;

moartea executorului testamentar;

renuntarea executorului testamentar de a continua sarcina, deoarece ii cauzeaza prejudicii insemnate;

revocarea executorului testamentar de catre instanta de judecata, la cererea mostenitorilor pentru abuzuri sau incapacitate in indeplinirea functiilor incredintate.

Dupa incetarea executiunii testamentare, executorul testamentar cu sezina sau fara sezina, asemeni mandatarului, este obligat sa dea socoteala mostenitorilor (art. 916 alin. 5 si art. 1541 C.civ). De asemenea, el are dreptul sa i se restituie cheltuielile facute pentru aducerea la indeplinire a atributiilor sale (art. 919 C.civ) si sa fie despagubit pentru eventualele daune suferite in timpul exercitarii functiilor sale. (art. 1549 C.civ.).

In cazul pluralitatii de executori sezinari, raspunderea lor pentru bunurile mobile ce li s-au incredintat, este solidara (art. 918 C.civ.), facand exceptie cazul executorilor testamentari fara sezina sau al executorilor sezinari ale caror functii au fost divizate si respectate.