Continutul dreptului de autor

Continutul dreptului de autor

Teoria drepturilor intelectuale ca drepturi complexe, avand in componenta drepturi morale si drepturi patrimoniale s-a dezvoltat in 2 variante: teoria monista si teoria dualista.

Teoria monista sau unitara nu neaga caracterul complex al dreptului de autor dar, plecand de la legatura foarte stransa intre personalitatea autorului si opera realizata de el, nu este posibila disocierea drepturilor morale de cele patrimoniale si nici ierarhizarea lor. Drepturile morale au aceeasi valoare si durata ca si cele patrimoniale.

Teoria dualista considera ca drepturile morale si drepturile patrimoniale au o existenta si un regim juridic distinct si ca aspectul dominant al dreptului de autor este dreptul moral.

Drepturile morale exercita o influenta permanenta asupra drepturilor patrimoniale. Legiuitorul roman de la 1862 impartasea teza dualista a drepturilor de autor.

Decretul 321/1956 enunta continutul dreptului de autor fara a le clasifica in morale si patrimoniale. Legea 8 /1996 a pus capat disputei pe marginea naturii dreptului de autor prevazand in art. 1 ca acest drept este legat de persoana autorului si comporta atributele de ordin moral si patrimonial.

Conceptia asupra drepturilor morale si evolutia acestora

In sistemul dualist, adoptat de majoritatea tarilor membre ale Uniunii de la Berna, se considera ca drepturile morale si drepturile patrimoniale au o existenta de sine statatoare. Drepturile morale preced drepturilor patrimoniale, care apar ca o consecinta a acestora, le supravietuiesc si le influenteaza permanent. In sistemul de copyright insa, drepturile morale ale autorului sunt practic ignorate, nefiind protejate in mod distinct. Autorii au drepturi exclusive pe care le pot exercita in conditii contractuale de natura sa garanteze integritatea operei, dar, daca un autor isi transfera drepturile fara a impune asemenea clauze, isi pierde toate prerogativele. Din acest punct de vedere instrumentele internationale in materia proprietatii intelectuale confera un mijloc minim de protectie al drepturilor morale, incercand sa gaseasca o cale de mijloc intre cele doua sisteme astfel incat sa se dea posibilitatea de aderare a cat mai multor state, omitandu-se orice referire la caracterul personal al drepturilor sau la inalienabilitatea acestora.

In acelasi timp, pe plan international a fost recunoscuta necesitatea unei protectii sporite a dreptului persoanelor implicate in domeniul vast al proprietatii intelectuale intre care si autorii. Exista o tendinta de apropiere a celor 2 sisteme. Facilitatea accesului la opera in orice parte a lumii pentru un numar nedeterminat de persoane prezinta o serie de avantaje, dar si de riscuri, riscuri care vizeaza drepturile patrimoniale, titularii avand de suferit in urma pirateriei, dar si drepturi morale, in special dreptul la integritate.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

Drepturile morale ale autorilor , initial , in Conventia de la Berna nu erau recunoscute. Recunoasterea era posibila in cadrul conferintelor de modificare a Conventiei.

Prin actul de la Roma din 1928, de revizuire a Conventiei, in art. 6 bis, au fost recunoscute autorilor, drepturile la paternitatea si integritatea operei, ceea ce se numeste: DREPTURI MORALE.

Drepturile morale corespund intotdeauna autorilor, bucurandu-se de o protectie independenta de cea acordata drepturilor patrimoniale si indiferent de orice cesiune pe care a incheiat-o autorul.

Statele membre au competenta de a reglementa conditiile de exercitare a acestor drepturi prin legislatiile nationale.

Conform articolului 6 bis din Conventia de la Berna:

1.          Independent de drepturile patrimoniale si chiar de cedarea acestora, autorul pastreaza dreptul de a revendica paternitatea operei ca si dreptul de a se opune la orice deformare sau modificare a acesteia care ar aduce prejudicii onoarei sau reputatiei sale.

2.          Este rezervata stabilirea conditiilor de exercitare a acestor drepturi. Mijloacele de garantare vor fi reglementate de legiuitorul tarii in care se solicita protectia.

Articolul 6 bis a fost modificat, la Conferinta de la Bruxelles din 1948, in sensul unei protectii mai ample a integritatii operei. Dupa revizuire textul se refera la orice mutilari sau alte modificari ale operei.

Durata minima a protectiei a fost stabilita la durata vietii autorului si, dupa moartea acestuia, cel putin pana la stingerea drepturilor patrimoniale. A fost, insa, acceptata si posibilitatea ca, in anumite state, aceste drepturi sau o parte dintre ele sa se stinga dupa moartea autorului.

Tarile din sistemul de copyright care au ratificat Conventia in aceasta forma, protejeaza drepturile recunoscute de Conventia de la Berna prin mijloace diferite precum:

exercitarea actiunilor de defaimare ;

dreptul la viata privata ;

publicitatea sau concurenta neloiala ;

dreptul contractual.

Partile au posibilitatea de a stabili clauzele cele mai conforme cu interesul lor.

Problema drepturilor morale analizata in cadrul Uniunii Europene de Comisie in perioada 1991- 1992 a provocat importante controverse generate in special de pozitiile contrare ale autorilor si artistilor care doreau consolidarea drepturilor morale dar si de reprezentantii producatorilor, presei, editurilor si organismelor de difuzare.

"Dreptul moral care garanteaza integritatea operei si paternitatea autorului este un element capital dar acest drept genereaza discrepanta intre sisteme juridice si provoaca importante controverse", se arata in Cartea Verde a drepturilor de autor si drepturilor conexe in Societatea Informationala.

Drepturile morale in legea romana a drepturilor de autor

In Romania, Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, modificata prin legea 285/ 2004, nu se limiteaza la minimul de protectie conferit de Conventia de la Berna.

Deoarece opera are vocatie de perpetuitate, drepturile morale au un caracter perpetuu si protejeaza personalitatea autorilor.

Celelalte drepturi morale - dreptul de divulgare, dreptul la nume si dreptul de retractare implica o initiativa personala a autorului si sunt intransmisibile prin succesiune.

Drepturile morale, ca drepturi ale personalitatii sunt inalienabile (exceptie facand numai transmisiunile succesorale). Importanta acordata protectiei drepturilor morale reafirma principiul adevaratului autor si apare ca o forma de aparare a realizarilor spirituale.

In capitolul IV: "Continutul drepturilor de autor" legiuitorul roman a reglementat mai intai drepturile morale, in articolele 10 si 11, pentru ca drepturile patrimoniale sa fie consacrate in textele urmatoare.

Sistematizarea textelor releva conceptia legii asupra preemptiunii drepturilor morale, strans legate de personalitatea autorului, reprezentand cele mai importante atribute ale dreptului de proprietate intelectuala si totodata premisa facultatilor cu caracter patrimonial.

Articolul 10 consacra:

dreptul de divulgare (lit.a);

dreptul la paternitatea operei (lit.b);

dreptul la nume (lit.c);

dreptul la respectarea integritatii operei (lit.d);

dreptul de retractare (lit e).

Durata protectiei acestor drepturi nu este uniforma: ea corespunde vietii autorului pentru drepturile de la literele a, c si e si este nelimitata pentru drepturile de paternitate si integritate transmitandu-se prin mostenire, iar in lipsa de mostenitor, revin O.R.D.A.

Ca orice drepturi recunoscute de lege, drepturile morale cunosc limite ale exercitarii lor.

Intr-o interpretare logica a art.10 lit. d, nu orice modificare a operei lezeaza dreptul la integritate, ci numai aceea care prejudiciaza onoarea sau reputatia autorului.