Izvoarele dreptului penal

Notiunea de "izvor de drept" are mai multe conotatii, facandu-se distinctie intre izvoare materiale (naturale) si izvoare formale, izvoare directe (imediate) si izvoare indirecte (mediate), izvoare interne si izvoare externe. In doctrina s-a apreciat ca izvoarele dreptului penal reprezinta forma juridica pe care o imbraca norma pentru a deveni obligatorie.

Astfel, izvoarele formale ale dreptului penal desemneaza ansamblul de norme juridice adoptate de puterea legislativa dupa o procedura specifica, fiind asadar sinonime cu notiunea de "lege penala".

Normele de drept penal trebuie sa fie emise doar prin legi, avand in vedere art. 73 alin (3) lit. h) si lit. i) din Constitutia Romaniei, in conformitate cu care se reglementeaza abrogarea amnistiei si a gratierii colective.

Prin legea penala se intelege si orice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi sau ordonante de urgenta (art. 141 actualul C.Pen./ art. 173 Noul C.Pen.), precum cea in domeniul drumurilor publice, care incrimineaza numeroase infractiuni, dar si prin decrete. Totdata, legile penale pot fi organice, principale, complimentare, speciale, nepenale care cuprind dispozitii penale, permanente, temporare, ordinare, exceptionale.  

Constitutia Romaniei

Este legea fundamentala a statului de drept care reglementeaza valori esentiale ce vor fi aplicate prin norma de drept penal. Ea reglementeaza o parte din principiile dreptului penal, cum ar fi cel al egalitatii in fata legii, legalitatii, individualizarea pedepselor, umanizarea.

Constitutia reglementeaza organizarea statala, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, valori sociale ocrotite de legea penala, motiv pentru care normele constitutionale se impun in egala masura puterii legiuitoare si puterii judecatoresti.

Caracterul fundamental, de mare importanta al Constitutiei Romaniei se reflecta si in controlul de constitutionalitate care se savarseste asupra tuturor celorlalte norme juridice adoptate, prin intermediul Curtii Constitutionale, astfel incat nicio norma penala nu poate contraveni legii fundamentale.

Codul Penal

Codul Penal al Romaniei este principalul izvor de drept al dreptului penal roman. El a fost modificat prin multe acte normative, cum ar fi ordonantele de urgenta ale guvernului, legi, hotarari de guvern si are caracter de lege penala generala in raport cu legile penale speciale si dispozitiile cu caracter penal din legile nepenale.

Codul Penal cuprinde 2 parti: partea generala (art. 1-154) si partea speciala (art. 155-363).

Partea generala cuprinde 10 titluri, ultimul fiind reprezentat de "intelesul unor termeni sau expresii in legea penala" si are in continut legea penala si limitele ei de aplicare, infractiunea, pedepsele, inlocuirea raspunderii penale, minoritatea, masurile de siguranta, cauzele care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii.

Partea speciala presupune 11 titluri structurate in raport de valoarea sociala protejata prin acea dispozitie si cuprinde infractiunile prezentate pe larg.

Legile Penale Complinitoare

Aceste legi nu contin incriminari, insa au ca scop completarea dispozitiilor penale.

Ca exemple, se pot aminti Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, Legea nr. 546/2002 privind gratierea si procedura acordarii gratierii, Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, OUG nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte savarsite in afara teritoriului tarii de cetateni romani sau de persoane fara cetatenie, domiciliate in Romania, Legea privind prevenirea si combaterea criminalitatii penale.

Legi Nepenale cu Dispozitii Penale si Legi Speciale Penale

Deoarece codificarea intregii legislatii penale intr-un singur cod l-ar face pe acesta greu de manuit si de adaptat la mobilitatea relatiilor sociale, reglementarile cu caracter sectorial sunt cuprinse in legi speciale si legi nepenale cu dispozitii penale. In timp ce codurile cuprind reglementari cu o anumita perenitate, celelalte sunt legi care reglementeaza alte domenii de drept penal.

Referat: Contract de leasing financiar Lucrare: Contract de inchiriere - model

Ordonantele Guvernului

Desi Guvernul nu poate primi delegare legislativa in domenii care fac obiectul legilor organice (art. 144 al. 1 din Constitutie), tip de legi care constituie singurul suport de reglementare a infractiunilor, pedepselor si regimului executarii acestora, specialistii in domeniul dreptului constitutional admit ca pot fi emise ordonante de urgenta in domeniul care face obiectul legilor organice, dar numai in situatii exceptionale, cum ar fi calamitati, stare de necesitate, stare de razboi.

Recurgerea la ordonante de urgenta nu este justificata decat de existenta unor asemenea situatii exceptionale si nici macar angajarea raspunderii Guvernului in conditiile art. 114 din Constitutie nu justifica recurgerea la legiferarea in domeniul dreptului penal prin ordonante de urgenta.

Decretele Prezidentiale

Atributiile Presedintelui Romaniei sunt reglementate de art. 85-94 din Constitutie, el neavand atributii legislative.

Insa Presedintele poate dispune gratierea individuala, printr-un act normativ numit "decret", care s-a considerat a avea ca efect modificarea sau stingerea raportului juridic penal. De aici se poate trage concluzia ca decretele sunt izvoare de drept.

Exista, totusi, si opinii care considera decretul prezidential nu un act normativ, ci unul administrativ cu caracter individual, ceea ce il scoate din sfera izvoarelor de drept, chiar daca modifica sau stinge un raport juridic de drept penal.

Cutuma

Obiceiul sau cutuma este o repetare generala, uniforma si constanta a unui comportament, insotita de convingerea ca acesta corespunde unui percept juridic.

Chiar daca in cuprinsul Codului Penal nu se face trimitere la obiceiul locului, asa cum se face in Codul Civil, doctrina penala este unanima in a recunoaste obiceiului o functie integratoare, de complinire a intelesului legii penale ori de cate ori norma penala cere o evaluare a unui act de comportament in raport de comportamentul social al celorlalti membrii ai colectivitatii umane in care s-a comis acest act. Astfel, cutuma serveste ca element de interpretare a dreptului.

Un exemplu in acest sens este reciprocitatea in materie de extradare. Aceasta este recunoscuta de legea penala ca izvor de drept si, chiar daca nu este sinonima cu obiceiul, se aseamana cu acesta in sensul ca este un act de conduita intre doua state, in lipsa unei conventii sau a unui tratat, care impune statului beneficiar un tratament asemanator in situatia in care statul prestator ar solicita intr-un caz similar o asemenea prestatie.

Jurisprudenta. Deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Desi doctrina penala este unanima in a nu recunoaste precedentului judiciar valoare de izvor de drept, acest rol fiind recunoscut in exclusivitate legii, jurisprudentei nu-i poate fi negat rolul in opera de interpretare a dreptului. Astfel, merita a fi analizate deciziile Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care nu sunt un izvor de drept in adevaratul sens al cuvantului, ci impun doar o interpretare a unor norme preexistente.

Intr-o prima analiza, retin atentia doua categorii de decizii, anume cele in solutionarea recursului in interesul legii si cele prin care Inalta Curte isi revede propria jurisprudenta.

Institutia recursului in interesul legii a fost infiintata pentru a se asigura aplicarea si interpretarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti de pe teritoriul Romaniei, indatorirea de a cere Inaltei Curti sa se pronunte asupra chestiunilor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti revenindu-i procurorului general al Parchetului de pe langa ICCJ, colegiului de conducere al ICCJ sau colegiilor de conducere ale curtilor de apel.

Deciziile astfel pronuntate nu au efect asupra hotararilor judecatoresti examinate, dar dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei.

Deciziile prin care ICCJ isi revede propria jurisprudenta nu se publica in Monitorul Oficial, insa influenteaza practica instantelor judecatoresti in virtutea rolului pe care ICCJ il are in asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a legii de catre celelalte instante judecatoresti. Daca o sectie a Curtii considera ca este cazul a se reveni asupra propriei jurisprudente, judecata va fi intrerupta si vor fi sesizate Sectiile Unite ale Curtii Supreme de Justitie. Dupa ce Sectiile Unite s-au pronuntat asupra sesizarii privind schimbarea jurisprudentei, judecata va continua.

Tratatele si Conventile Internationale

Acestea sunt izvoare externe de drept, dar numai in masura in care sunt ratificate, fiind clasificate in izvoare directe si izvoare indirecte, dupa cum prevederile lor se integreaza direct in legislatia nationala sau impun obligatia de a incrimina prin legile nationale anumite fapte cu un grad de pericol social sporit.

Astfel, este vorba despre Conventia Europeana a Drepturilor Omului, tratatele Uniunii Europene, Pactul international privind drepturile civile si politice, Conventia privind drepturile copilului etc.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana in anul 2007 aduce o categorie specifica de izvoare, anume deciziile cadru, jurisprudenta Curtii de la Luxemburg.

Constitutia Romaniei prevede ca in cazul in care exista neconcordanta intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia si legile prevad dispozitii mai favorabile (art. 20 alin. 2).

In ceea ce priveste Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ea ocupa locul central, avand cea mai mare influenta asupra dreptului penal national, noutatea pe care o aduce constand in mecanismul de control al modului de respectare a Conventiei, ce consta in deschiderea caii unui recurs individual la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, dupa epuizarea tuturor cailor prevazute de legislatia nationala. Hotararile Curtii sunt obligatorii pentru statele in cauza, sanctiunea nerespectarii lor fiind obligarea de a plati despagubiri partii lezate. Prin aceasta modalitate statele sunt silite sa-si armonizeze legislatia penala cu prevederile Conventiei, astfel justificandu-se importanta deciziilor Curtii in sistemul izvoarelor de drept, chiar daca ele nu reprezinta in realitate o astfel de caracteristica.