Consideratii generale privind caracteristicile si domeniul dreptului international privat

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CARACTERISTICILE SI DOMENIUL DREPTULUI INTERNATIONAL PRIVAT

Raportul juridic cu element de extraneitate

F Element de extraneitate

In afara de raporturile juridice analizate in anii anteriori de facultate si carora le sunt aplicabile normele de drept intern, exista si raporturi juridice  care apar in urma relatiilor internationale de ordin juridic, tehnic, cultural, stiintific, unde.

Sunt acele raporturi care pot aparea fie intre state (tratate, acorduri), fie intre persoane fizice sisau juridice din state diferite, si in care nu mai apare ca suficienta legea interna aplicabila respectivului raport juridic, aparand un element de extraneitate, fapt care genereaza probleme care nu exista in cazul raporturilor simple de drept intern, supuse unei singure legi.

In Romania a fost adoptata si se afla in vigoare Legea nr. 105/1992 privind raporturile de drept international privat ; recent a fost adoptata si Legea nr.187/2003 privind competenta de jurisdictie, recunoasterea si executarea in Romnaia a hotararilor in materie civila si comerciala pronuntate in statele membre ale Uniunii Europene care reglementeaza o forma particulara a raportului de drept international privat

F raport juridic F subiect F obiect F loc

Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.105/1992 raporturile de drept international privat sunt raporturi civile, comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate

Rezulta ca raporturile de drept international privat prezinta trasaturi specifice care le individualizeaza :

-contin un element de extraneitate prin intermediul caruia are tangenta cu mai multe sisteme de drept ;

-subiectele raprtului juridic de drept international privat sun persoanele fizice si persoanele juridice

Definitie: elementul de extraneitate este o imprejurare de fapt, aflata in legatura cu elementele de structura ale unui raport juridic si care face ca acel raport sa aiba legatura cu legi apartinand unor tari diferite.

De precizat ca elementul de extraneitate nu reprezinta un element de structura al raportului juridic (subiect, obiect, continut).

Determinarea elementului de extraneitate si efectele acestuia se stabilesc de legea interna a fiecarui stat ori prin tratate internationale intre state.

Sunt considerate elemente de extraneitate:

privitor la subiectul raportului juridic, elementul de extraneitate consta in :

-in cazul persoanelor fizice: cetatenia, domiciliul sau resedinta, credinta religioasa, daca aceasta are eficienta juridica;

-in cazul persoanelor juridice: sediul, nationalitatea, fondul de comert, locul afacerii principale s.a

privitor la obiectul raportului juridic, elementul de extraneitate priveste locul situarii bunurilor in strainatate;

privitor la continutul raportului juridic, elementul de extraneitate se refera la locul nasterii raportului juridic sau locul unde urmeaza sa produca efecte, respectiv: locul incheierii actului juridic, locul producerii faptului cauzator de prejudicii, locul unde s-a produs prejudiciul, locul decesului este in strainatate.

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

locul solutionarii litigiului

Atunci cand un element al raportului juridic sau un fapt de care se leaga nasterea, modificarea, stingerea unui rpaort juridic se afla in strainatate, acest element este de extraneitate, iar raportul juridic este de drept international privat.

DIP se distinge de dreptul international public prin aceea ca se stabiliste intre persoane fizice sau juridice, inclusiv statul putand intra in raporturi de DIP, dar numai in calitate de subiect de drept civil

Raportul juridic este un raport civil lato sensu, respectiv: comercial, de drept civil, de dreptul muncii, de procedura civila, etc.

Daca raportul juridic contine un element de extraneitate datorita caruia are legatura cu un sistem de drept, se aplica norma juridica mentionata in legea interna de drept international privat, care poate fi legea interna sau legea straina. O asemenea operatiune poate interveni oricand in timpul nasterii, existentiei sau stingerii raportului juridic. La momentul nasterii raportului, partile trebuie sa ia in seama si legile tarilor lor, cat si legile personale (legea tarii ai carei cetateni sunt sau legea tarii in care isi au domiciliul).

Daca o parte are capacitate potrivit legii sale personale, va fi considerata capabila in orice alta tara.

In momentul relalizarii efectelor raportului juridic, daca partile nu isi executa obligatiile in mod voluntar si este sesizata instanta, litigiul trebuie solutionat, instanta aplicand legea statului caruia ii apartine. Daca foloseste dreptul altui stat, hotararea este nelegala. In momentul executarii in strainatate a hotararii judecatoriesti pronuntate de aceasta instanta, daca ea nu a aplicat legea potriivt normelor sale de DIP, hotatarea nu ca fi recunoscuta.

In caz de executare silita, hotararea trebuie investitita cu forta executorie, pe care nu i-o poate acorda decat statul pe teritoriul caruia se face executarea.

Exista raporturi juridice care nu pot considerate a apartine DIP, cum ar fi cele de drept administrativ international, drept financiar international sau drept penal international care desi implica un element de extraneitate, totusi aceste raporturi juridice fac parte din sfera dreptului public si sunt supuse intotdeauna dreptului intern, deci nu exista posibilitatea generarii unui conflict de legi. Numai ca exceptie, se poate lua in considerare legea straina pentru chestiuni incidente sau prealabile, dar fara a se genera un conflict de legi, ci ca o conditie pentru a se aplica legea proprie.

Pentru solutionarea unui raport juridic cu element de extraneitate apar urmatoarele probleme ;

-determinarea legii materiale aplicabile raportului juridic respectiv, avand in vedere ca elementul de extraneitate face sa fie aplicabile legile a doua sau mai multor tari, ceea ce face sa existe un conflict de legi solutionat de normele DIP al forului ;

-determinarea instantei competente sa solutioneze litigiul ivit ;

-determinarea legii procedurale aplicabile pentru solutionarea litigiului ;

-determinarea efectelor hotararilor judecatoresti straine ;

-determinarea efectelor unui drept dobandit in strainatate prin aplicarea unei legi straine.

2. Domeniul DIP

DIP cuprinde in sfera sa normele care privesc conflictele de legi, conflictele de jurisdictii, precum si normele privind conditia juridica a strainului si cetatenia.

Conflictul de legi

Prin "conflict de legi" se intelege situatia in care raportului juridic cu element de extraneitate ii sunt susceptibile a i se aplica doua sau mai multe legi apartinand unor sisteme de drept diferite, avand legaturi cu elementul de extraneitate.

Conflictul apare de regula intre legea instantei investite cu solutionarea litigiului si legea straina. Oricare dintre aceste legi este susceptibila sa guverneze raportul juridic respectiv, astfel ca ele se afla in conflict, iar instanta sesizata trebuie sa aleaga legea pe care urmeaza a o aplica. Exista situatii in care diferite aspecte ale unui raport juridic sunt supuse incidentei mai multor legi.

Conflictul de legi este o notiune specifica DIP deoarece apare numai in raporturile cu elmenent de extraneitate ce formeaza obiectul DIP si numai cu privire la acel raport se admite in anumite conditii aplicarea legii straine.

Comparativ, raportului juridic apartinand altor ramuri de drept (penal, administrativ, etc.), nu i se aplica legea straina - o infractiune savarsita in romania se judeca potrivit legii romane, indiferent daca faptuitorul este cetatean roman sau strain. Exista legi penale care sanctioneaza fapte referitoare la institutii ale dreptului civil - ex., abandonul de familie, bigamia, adulterul, situatie in care urmeaza a se aplica legea straina, dar numai pt solutionarea problemelor de drept civil ridicate in fata instantei penale si care conditioneaza existenta infractiunii. A stabili natura unei institutii are o importanta deosebita la solutionarea conflictului de legi.

In doctrina au fost constatate mai multe tipuri de conflicte de legi :

a) in functie de aplicarea legilor in spatiu si timp :

-conflictul de legi in spatiu, intre doua legi diferite apatinand unor sisteme diferite si care reglementeaza diferit raportul juridic cu element de extraneitate;

-conflictul de legi in timp intre doua legi succesive apatinand aceluiasi sistem de drept, din care una in vigoare si alta abrogata, caz in care intereseaza pentru DIP evolutia normelor conflictuale ale forului, conflictul in timp a normelor materiale straine si conflictul in timp al conventiilor internationale;

b)in functie de sistemul de drept competent a reglementa raportul juridic cu element de extraneitate :

-conflictul pozitiv de legi, respectiv situatia cand legile in conflict apartinand la doua sisteme de drept, se considera competente a fi aplicabile ;

-conflictul negativ de legi, respectiv situatia cand nici una din legiel in conflict nu se considera competente a reglementa raportul juridic cu element de extraneitate.

c)in functie de nivelul unde apare conflictul de legi :

-conflicte propriu-zise de legi ( de DIP), respectiv cele ivite intre legile a doua sisteme de drept diferite ;

-conflicte aparente de legi ( de drept intern), respectiv intre legile apartinand aceluiasi sistem de drept : cazul legilor interprovinciale sau federale.

d)in functie de unele situatii speciale ce declanseaza conflictul de legi :

-conflictul de legi in cazul statului nerecunoscut

Privitor la conflictul de legi in cazul statului nerecunoscut- in doctrina si jurisprudenta s-a pus intrebarea daca legea unui stat nerecunoscut poate fi luata in considerare si daca poate da nastere la conflicte de legi. Raspunsul este pozitiv, in sensul aplicarii legii statului nerecunoscut pentru urmatoarele considerente: nerecunoasterea unui stat de catre altul nu inseamna inexistenta acestuia si a ordinii de drept care eixsta independent de orice atitudine din afara.

Potrivit normelor DIP- recunoasterea unui stat are efect declarativ iar nu consittutiv. Statul respectiv exista independent de recunoasterea lui de catre alt stat, de unde rezulta ca legile sale se aplica efectiv si trebuie luate in considerare deoarece acestea pot da nestere conflictelor de legi.

F Conflicte de legi F Conflicte de jurisdictii

A nu se aplica legea unui stat strain pe considerentul ca nu a fost recunoscut de legea forului echivaleaza cu neaplicarea legilor acestuia pe considerentul ca nu contravin statului. O imixtiune in treburile interne ale altui stat este inadmisibila potrivit normelor interne.

Nici un stat nu-si poate permite sa sa aprecieze legitimitatea unui alt stat, cu atat mai mult nu poate permite acest lucru un judecator intern al unui stat ori a nu aplica legile unui alt stat pentru ca nu este recunoscut de tara forului. Acest lucru ar insemna ca un judecator isi permite sa aprecieze legitimitatea unui stat straina, ceea ce este inadmisibil.

-conflictul interpersonal, respectiv legea se aplica dupa confesiune.

Conflictul  de jurisdictii

Raportul juridic cu element de extraneitate genereaza probleme legate de cadrul procesual - se creeaza un conflict de jurisdictii. Normele care solutioneaza conflictul de jurisdictii sunt norme de drept material substantial, aplicabile direct, nemijlocit, raportului juridic, spre deosebire de normele conflictuale, care indica numai dreptul aplicabil.

Aceste norme materiale aplicabile sunt cele ale instantei sesizate, care isi determina competenta de a solutiona respectivul litigiu de DIP dupa propriile norme juridice, procedura fiind supusa forului.

Efectele hotararii judecatoresti se determina, de asemenea, dupa legea proprie.

Intre conflictul de legi si conflictul de jurisdictii exista o interdependenta intrucat  conflictul de jurisdictii influenteaza conflictul de legi, fiind solutionat inaintea acestuia.

Conditia juridica a strainului

Este institutia juridica formata din totalitatea normelor juridice stabilind drepturile si obligatiile pe care le pot avea strainii - persoane fizice sau juridice- pe teritoriul statului in care se afla.

F Strain F Cetatenie

Conditia juridica a strainului este determinata de legea statului in care se gaseste sau cu jurisdictia caruia are legaturi. Trebuie precizat ca exista o cerinta pealabila pt existenta conditiei juridice a strainului, deoarece nu pot exista conflicte de legi decat in masura in care i se recunaoste strainului folosirea unor dreptri a caror exercitare poate provoca un conflict de legi.

In Romania, conditia juridica a strainilor este reglemetata prin  OUG nr. 194/27.12.2002, deci de legea forului si nu trebuie confundata cu cu conflictele de legi in materia starii si capacitatii persoanelor.

Aceasta problema tine si de domeniul altor ramuri de drept.

Cetatenia

Este institutia juridica ce cuprinde ansamblul normelor juridice privitoare la legaturile politice si juridice intre o persoana fizica si un stat, in urma careia persoana fizica, in calitate de cetatean, este titulara unor drepturi si obligatii care constituie statutul ori conditia sa, fiind punct de legatura intre anumite norme conflictuale cum ar fi cele referitoare la starea si capacitatea persoanei.

Este si o instituitie de drept public.