Codicii politico-bisericesti

Dreptul nomocanonic, in studiul statului roman crestin, privitor la chestiunile vietii ecleziastice externe colectionate in pravile sau nomocanoane.

Nomocanoanele sunt colectii mixte de legi ale bisericii numite canoane si de legi de stat care se refera la aspectele vietii ecleziastice si care au fost aplicate in statele din SE Europei, printre care si statele romanesti. Pana in prezent, aceasta legislatie a ramas straina in mare parte de domeniul cercetarii istoricilor dreptului romanesc. De pilda, pentru unii istorici, nomocanoanele sunt legi bisericesti, pentru altii, nomocanoanele sunt colectii de reguli juridice ale societatii, la baza carora sta doctrina crestina. Ori in realitate, este vorba de lege de stat nomos si de lege ecleziastica numita canon.

Pe langa normele canonice, date de ea insasi, pentru organizarea si functionarea ei, Biserica Ortodoxa Rasariteana, recunoaste statului dreptul de a da legi in chestiunile vietii externe. Puterea statului recunoaste in principiu valabilitatea tuturor legilor bisericesti: ca intre stat si biserica este o intelegere reciproca si ca normele date de legislatia ecleziastica in chestiunile bisericesti se dau numia in spiritul dreptului ecleziastic si intotdeauna in interesul bisericii.

Atat in rasarit cat si in apus , aceste legi ale statului roman au fost observate si aplicate pana in sec 15.

In vechile colectii de canoane au fost incluse si legile imparatilor romani, referitoare la domenii ale bisericii. Acest fel de legi, considerate ca un izvor auxiliar al dreptului ecleziastic, extrase din Novelele lui Justinian, care priveau biserica, au fost inserate de Ioan Scolasticul ca apendix in colectia sa canoninca, in introducerea carei a tinut sa precizeze ca aceste legi au fost formulate in concordanta cu spiritul legilor bisericii, adica al canoanelor, si ca ele dadusera acestora si o deosebita autoritate in stat, pentru toti subiectii imperiului, contribuind astfel ca toate sa fie aplicate spre folosul intregii omeniri.

Acelasi Ioan Scolasticul afirma ca legile lui Justinian, nu numai ca urmau numai spirtul canoanelor parintilor nostri ortodoxi, ci au oferit acestora autoritate din partea puterii imparatesti. Aceste legi urmaresc "interesele intregii creatii omenesti"

Incepand cu epoca lu Justinian, insertia legilor de stat privitoare la chestiuni de natura ecleziastica, in colectiile canonice, avea sa devina o realitate obisnuita. Aceste colectii care cuprindeau canoane si legi de stat aveau sa fie cunoscute si sa circule sub genericul de nomocanoane.

In fine, amintim faptul ca la slavi, nomocanom a fost tradus prin sintagma "pravila legii".

Primul nomocanon are 50 de titluri si a fost alcatuit de Ioan Scolasticul in a 2-a jumatate a sec 6. Prima traducere in slavona veche a nomocanonului s-a datorat lui Metodi (apostolul slavilor) . nomocanonul in 14 titlui alcatuit in timpul domniei lui Heraclie. Al 3-lea este nomocanonul patriarhului Fotie , care a fst confirmat cu valoare obligatorie pentru imperiu bizantin de un sinod intrunit la Constantinopol in 990.

Nomocanonul lui Manuil Malasus - izvoarele principale ale acestui monocanon sunt legile imparatilor bizantini si canoanele; el a servit ca izvor principal pentru pravila de la Targoviste; acelasi monocanon a servit ca izvor si pentru Pravila Aleasa (1632 - Eustache Logofat, care a ramas manuscris)

Codicii politico-bisericesti

Legiunile bisericesti si legiunile de stat referitoare la biserica din epoca romano-bizantina si cea post-bizantina nu pot fi intelese fara cunoasterea elementelor specifice gandirii juridice romane si bizantine.

La alcatuirea acestei colectii de stat au fost folosite: codex gregorianus si codex hermogeniamus. Codul este impartit in 16 parti. Ultima cuprinde principalele legi de stat privitoare la chestiuni de natura ecleziastica, emise pana atunci de imapratii romani. De remarcat ca nici in acest cod, ca si in cele care i-au urmat, nu au fost inserate legile potrivnice bisericii.

A doua colectie, "corpus juris civilis", opera juridica a inparatului Justinian constituita din 2 colectii de legi si2 lucrari este cunoscuta sub genericul de corpus juris civilis. Despre aceasta colectie este important sa se retina faptul ca oana la inceputul sec 20 ea a reprezentat pentru cultura europeana cea mai raspandita carte dupa Biblie. Colectia apare sub acest nume deabia in sec 12 si se va generaliza in sec al 16 spre a o deosebi de o alta colectie de legiuiri bisericesti apusene, careia I s-a zis corpus juris canonici. Aceasta colectie juridica este alcatuita din 4 lucrari distincte alcatuite in timpul imparatului Justinian:

Codex Justinianus, care cuprinde in intregine codex theodosianus pe care l-a completat asa cum a gasit de cuviinta comisia de juristi formata din porunca imparatului Justinian. Aceasta colectie cuprinde toate legile de stat emise de imparatii romani de la anul 117 pana la anul 533. Prima editie a fost la 529 si o a doua in 533. Materia acestui cod este impartita in 12 carti, in cuprinsul carora se gasesc foarte numeroase legiuiri privitoare la biserica, precum si anumite enuntari introductive la unele legi in care se exprima pozitia statului/imparatilor fata de biserica si fata de unele elemente ale credintei crestine.

Novele constitutiones (legile noi) - aceasta colectie de legiuni de stat si bisericesti include toate legile emise de Justinian incepand de la anul 534 pana in 565. Ele incepeau cu o legislatie noua, dupa aceea incheiata cu editia a 2-a a lui codex justinianus. Aceasta colectie de 153 de novele, cea mai complecta si importanta legiferare de stat  a fost alcatuita spre sfarsitul vietii lui Justinian, fiind publica dupa moartea sa, ceea ce presupune si unele remanieri si addaose ulterioare de aceasi comisie de juristi.