Care sunt reglementarile de baza privind liberul acces la informatiile de interes public?

o       Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.19: 'Orice persoana are dreptul la libertatea opiniei si a expresiei; acest drept include libertatea de a sustine opinii fara nici o interferenta si de a cauta, primi si raspandi informatii si idei prin orice mijloace, indiferent de frontiere.'

o       Constitutia Romaniei, art.31: 'Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingraditAutoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal'.

o       Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

o       Hotararea Guvernului nr.123/2002  pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public

DE CE ESTE IMPORTANTA pentru Romania Legea privind liberul acces la informatiile de interes public?

PENTRU CA:

o       este un pas major in consolidarea democratiei si in reforma administratiei publice

o       institutionalizeaza TRANSPARENTA in relatiile dintre cetatean si autoritatile si institutiile publice;

o       se va produce o schimbare de mentalitate in relatia dintre cetatean si functionarii publici;

• informatiile din domeniul apararii nationale, sigurantei si ordinii publice, daca fac parte din categoriile informatiilor clasificate;
• informatiile privind deliberarile autoritatilor, precum si cele care privesc interesele economice si politice ale Romaniei, daca fac parte din categoria informatiilor clasificate;
• informatiile privind activitatile comerciale sau financiare, daca publicitatea acestora aduce atingere principiului concurentei loiale;
• informatiile cu privire la datele personale, daca accesul la acestea nu este reglementat prin lege;
• informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea sau un interes legitim al unei persoane;
• informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces;
• informatiile a caror publicare prejudiciaza masurile de protectie a tinerilor.

 CE sunt informatiile furnizate din OFICIU?

Informatiile din oficiu sunt acele informatii pe care institutiile si autoritatile publice sunt obligate sa le faca publice fara a exista o solicitare in acest sens.

UNDE sunt disponibile informatiile din oficiu?

  Informatiile din oficiu sunt  disponibile in Punctele de informare - documentare ale institutiilor si autoritatilor publice, in Monitorul Oficial sau in mijloacele de informare in masa, precum si in publicatiile proprii sau in pagina de Internet.

CARE sunt categoriile de informatii ce se furnizeaza din oficiu?

o       Actele normative in baza carora autoritatile sau institutiile respective functioneaza  si sunt organizate;

o       Modul in care sunt organizate institutiile sau autoritatile  publice, atributiile departamentelor, programul de functionare si programul de audiente;

o       Numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;

o       Coordonatele prin care poate fi contactata institutia sau autoritatea publica: denumirea institutiei, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;

o       Sursele financiare, bugetul si bilantul contabil al institutiilor publice, programele si strategiile adoptate de fiecare institutie si autoritate in parte;

o       Lista cu documentele considerate de interes public;

o       Lista cu categoriile de documente produse si/sau gestionate de institutiile si autoritatile respective;

o       Modurile in care pot fi contestate si atacate deciziile autoritatilor si institutiilor publice in situatia in care o persoana se considera vatamata in ceea ce priveste exercitarea dreptului de a avea acces la informatiile de interes public.

o      

o       accesul la informatiile publice va reprezenta regula, iar limitarea accesului, exceptia.

CE TREBUIE SA STIM DESPRE INFORMATIILE DE INTERES PUBLIC ?

Privit deseori ca o favoare, acesul la informatiile publice este un drept. De ce un drept? Pentru ca: cetateanul plateste impozite statului, functionarii publici sunt in slujba cetateanului, cetateanul trebuie sa stie cum este gestionat banul public, cetateanul are dreptul de a verifica modul in care cei alesi isi respecta angajamentele.

Ce se intelege prin informatie de interes public?

- Informatia de interes public este orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati sau institutii publice.

Dreptul privind liberul acces la informatiile de interes public are cateva reglementari de baza

Documentele internationale:
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 19: 'Orice persoana are dreptul la libertatea opiniei si a expresiei; acest drept include libertatea de a sustine opinii fara nici o interferenta si de a cauta, a primi si a raspindi informatii si idei prin orice mijloace, indiferent de frontiere.'
Conventia Europeana pentru Drepturile Omului, art. 10.
Principiile de la Johannesburg, Principiul I.
Documentele interne:
Constitutia Romaniei, art. 31: ' Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de personal.'
Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informatiile de interes public.
Normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 544 din 2001.
Legea nr. 51 privind siguranta nationala, art. 12, alin. 3.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

Legea 86/2000 privind ratificarea Conventiei de la Aarhus (care are ca obiect accesul la informatii de mediu, participarea publicului la luarea deciziilor de mediu si accesul la justitie).

Legea 544/2001 este considerata ca fiind reglementarea principala a acestui drept prin faptul ca dreptul de acces la informatiile de interes public este unul din principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, autoritatile si institutiile publice sunt obligate sa puna la dispozitia cetatenilor, din oficiu sau la cerere, toate informatiile de interes public, orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile publice informatiile referitoare la activitatea acestora. In plus, institutionalizeaza transparenta in relatiile dintre cetatean si institutiile publice si va determina, in timp, o schimbare de mentalitate in relatia dintre cetatean si functionarii publici.

Informatii de interes public poate solicita orice persoana fizica sau juridica, de cetatenie Romana sau straina. Accesul la informatiile de interes public este gratuit.

- Informatiile de interes public sunt:

informatii furnizate din oficiu - informatii pe care institutia publica este obligata sa le faca publice fara a exista o solicitare in acest sens. Informatiile furnizate din OFICIU sunt disponibile in punctele de informare-documentare ale institutiei publice, in Monitorul Oficial al Romaniei sau in mijloacele de informare in masa, precum si in publicatiile proprii sau in pagina de Internet.

Categoriile de informatii publice ce se furnizeaza din oficiu sunt:

actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sau institutiei publice;

structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare si de audiente;

numele si prenumele persoanelor din conducerea institutiei publice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;

coordonatele prin care poate fi contactata institutia: denumire, sediu, nr. de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginii de Internet;

sursele financiare, bugetul si bilantul contabil al institutiei publice, programele si strategiile adoptate de fiecare institutie publica;

lista cu documente considerate de interes public;

>modurile in care pot fi contestate si atacate deciziile autoritatilor si institutiilor publice in cazul in care o persoana se considera vatamata in ceea ce priveste exercitarea dreptului de a avea acces la informatiile de interes public.

>informatii furnizate la cerere - informatii obtinute in urma unei solicitari. Acestea se pot obtine:

>verbal, adresindu-va birourilor de informare publica sau persoanelor responsabile de informarea publica, unde, daca este disponibila, informatia solicitata va fi furnizata pe loc; daca nu este posibil acest lucru, veti fi indrumat sa depuneti o solicitare in scris, exceptie facind reprezentantii mass-media, carora raspunsul la solicitarele de informatii de interes public le vor fi furnizate in cel mult 24 de ore;

>in scris, pe suport de hirtie sau electronic - se pune la dispozitie un formular tip de solicitare a informatiilor de interes public, care va capata nr. de inregistrare

. Informatia referitoare la datele personale este o informatie de interes public dar numai in masura in care afecteaza capacitatea de exercitare a unei functii publice de catre persoana in cauza.

Informatiile clasificate sunt informatii de interes public, numai ca accesul la acestea este limitat prin lege.Termenele in care institutia publica este obligata sa raspunda solicitarilor sunt:

>10 zile lucratoare de la depunerea cererii;

>30 zile lucratoare, in cazul in care durata necesara pentru idenificarea informatiei solicitate depaseste 10 zile, dar institutia are obligatia sa anunte acest fapt in termen de 10 zile;

>5 zile lucratoare, daca informatia solicitata este considerata a fi o informatie exceptata de la liberul acces.

Daca este refuzat dreptul la informatie, se poate depune o plingere la sectia de contencios administrativ a tribunalului in a carui raza domiciliati. Plingerea poate fi facuta in termen de 30 de zile de la data expirarii termenelor prevazute de lege pentru a se comunica raspunsul la solicitarile de informatii de interes public.
Instanta poate obliga autoritatea sa furnizeze informatiile solicitate si sa plateasca daune morale si/sau patrimoniale.
Daca sunteti nemultumit de hotarirea instantei puteti ataca hotarirea instantei prin recurs la Curtea de Apel. Decizia Curtii de Apel ramine definitiva si irevocabila.
Atit actiunea depusa la prima instanta, cit si recursul de la Curtea de Apel sunt scutite de la plata taxei de timbru

Insa accesul la informatii, drept fundamental care sta la baza libertatii de exprimare, a principiului transparentei decizionale in administratia publica, a participarii publicului la luarea deciziilor, etc., este incalcat chiar prin legislatia interna: Lg.182/2002 privind informatiile clasificate, HG. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor nationale de protectie a informatiilor clasificate in Romania (actualizata pana la data de 24 martie 2005*), Lg.51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei.

Autoritatile, uzand de dispozitii ale Lg.182/2002 si ale HG 585/2002, clasifica informatii in mod discretionar ca secret de serviciu si ca secret de stat, producand prejudicii intereselor publice si principiilor fundamentale ale unui stat de drept. Astfel de informatii clasificate ca secret de serviciu sau ca secret de stat sunt:

< regulamentele de organizare si functionare ale unor departamente ale Ministerului Administratiei si Internelor: Directia Audit Intern, Directia Generala Anticoruptie, Directia Generala Integrare Europeana si Relatii Internationale, etc

<orice fel de licente de exploatare, desi acestea contin si informatii de mediu a caror comunicare este obligatorie conform legislatiei de mediu (cazul Rosia Montana, unde licentele au fost clasificate integral de ANRM impreuna cu orice aviz si documentatie ce are legatura cu exploatari miniere)

<orice contracte (inclusiv concesionari ale unor servicii publice, sau activitati de interes national) incheiate pe bani publici intre stat, prin institutii publice cum ar fi in cazul nostru Senatul Romaniei, concesionarea exploatarii actuale de la Rosia Montana si entitati private, pe motiv ca ar fi lezate interesele acestora din urma

< sunt clasificate actele prin care au fost clasificate informatii, fiind impiedicata astfel initierea procedurii de declasificare a informatiilor, care este oricum foarte prost reglementata in Lg.182/2002

(http://detectivinromania.blogspot.com/2007/09/ce-trebuie-sa-stim-despre-informatiile.html)

http://www.apador.org/access/ghid.htm

http://info.worldbank.org/etools/docs/library/35823/cazul%20Romaniei.doc -> ACCESUL LIBER LA INFORMATII IN ROMANIA

ROLUL ONG-urilor

- de Ioana Avadani[1]-

Pentru prima data in istorie Romania detine o lege privind accesul liber la informatii. Articolul 31 din Constitutia Romaniei (adopata in 1991) stipuleaza dreptul cetatenilor romani de a avea acces liber la informatii, dar nu s-a adoptat o legislatie suplimentara si nici mecanisme pentru a pune in practica acest drept.

Abia acum, dupa 12 ani de transformari democratice si doua tentative de a adopta o legislatie restrictiva care sa protejeze informatiile clasificate[i], Romania detine o lege care pune bazele accesului liber la informatii.

Legea privind liberul acces la informatii[ii] permite tututor persoanelor sa aiba acces la informatii de interes public - adica informatii care sunt detinute, care privesc sau care sunt generate de institutiile publice (entitati care utilizeaza banii publici si care sunt active pe teritoriul Romaniei). Sunt mentionate si exceptiile de la accesul liber la informatii. Legea specifica in mod clar faptul ca singura raspundere pentru protejarea informatiilor clasificate revine acelora care detin aceste informatii (o schimbare buna fata de legislatia precedenta privitoare la secretele de stat); de asemenea, legea specifica ca nu pot fi clasificate drept 'secrete' informatiile privitoare la fapte necorespunzatoare ale autoritatilor sau institutiilor publice.

Legea specifica obligatiile autoritatilor si institutiilor publice privitoare la eliberarea - din oficiu sau la cerere - de informatii, precum si procedurile si termenele limita pentru expunerea acestor informatii. Autoritatile si institutiile publice trebuie sa creeze departamente speciale pentru informatii publice. Cererile de informatii pot fi trimise in scris, pot fi facute oral sau in format electronic.

Łn capitol special din lege este dedicat accesului la informatii al mediilor de informare si jurnalistilor. Autoritatile si institutiile publice trebuie sa creeze structuri specializate pentru relatiile cu mediile de informare. Mediile de informare sunt subiectul unei discriminari pozitive intrucat termenul limita pentru furnizarea informatiilor pentru ele este de 24 de ore, comparat cu 10 zile in cazul cererilor obisnuite.

Aceia care considera ca drepturile lor privind accesul liber la informatii au fost incalcate - ori prin refuzul informatiilor sau prin nerespectarea termenului - pot contesta aceasta decizie sau pe cale administrativa (catre superiorul angajatului care a refuzat furnizarea acelor informatii) sau in instanta. Instanta poate sa judece in favoarea dezvaluirii informatiilor si poate sa condamne autoritatea sau institutia publica la daune morale sau patrimoniale.

Legea va intra in vigoare la sfarsitul lunii decembrie.

Elaborarea, rafinarea si adoptarea Legii privind accesul liber la informatii din Romania a fost un exercitiu excelent de cooperare intre guvern, partidele politice si societatea civila. Pentru prima data un grup de ONG-uri a fost implicat in procesul de elaborare a legii, de la bun inceput. Rolul crucial si impactul acestuia este recunoscut de catre toti actorii cheie. ONG-urile au oferit sfaturi autorilor proiectului de lege, au oferit recomandari critice de la nivel international privitoare la diferitele versiuni ale textului si au produs o constientizare a mediilor de informare privitoare la problemele libertatii accesului la informatii. Reprezentantii ONG-urilor au participat la intalnirile Comisiei de cultura, arta si medii de informare a Camerei Deputatilor, presand pentru principiul de 'deschidere totala' si contribuind chiar la formularea legii. Intr-o imprejurare ONG-urile au oferit un teren neutru pentru sustinatorii celor doua proiecte trimise Parlamentului (Ministerul informatiilor publice si Partidul Liberal au trimis doua proiecte putin diferite aproape in acelasi timp) pentru a se intalni, discuta parerile lor si a cadea de acord asupra principiilor si textului.

ONG-urile si-au concertat eforturile in cadrul unei coalitii informale pentru a aduce impreuna experientele (cadrul legal, drepturile omului, protectia jurnalistilor, analiza academica) si diferitele contacte, atat in tara cat si in afara.

Cuvantul cheie in aceasta structura a fost 'informal": ONG-urile participante si-au reunit activitatile conform agendei lor si disponibilitatii, nu a existat 'conducere' sau subordonare. Dar caracterul informal al coalitiei a fost in acelasi timp forta dar si punctul slab al acesteia.

Forta - deoarece a permis flexibilitate, comunicare fluenta, directa si oportuna (cateodata chiar noaptea, la telefoanele personale) precum si o reactie rapida, evitand tot felul de intalniri, consultari formale sau proceduri de votare. Fiecare membru a preluat conducerea in sfera de expertiza relevanta si nu au existat cazuri de dispute de genul 'cine este seful'.

Punctul slab - coalitia nu a avut o individualitate distincta sau 'o marca' si cateodata perceptia publica nu a recunoscut grupul ONG-urilor drept o unica entitate.

Coalitia a reusit sa modifice proiectul initial in punctele cruciale ale sale. Printre succesele ONG-urilor trebuie numarate chiar adoptarea legii, in mai putin de un an (primul proiect a fost trimis la sfarsitul lui ianuarie, legea a fost semnata 10 octombrie si va intra in vigoare la 23 decembrie). Alte succese includ:

- definirea extinsa a 'autoritatii si institutiei publice'. Definitia se centreaza pe 'banii publici'. Astfel, orice entitate care foloseste banii publici (inclusiv intreprinderile detinute de catre stat, companiile care au activitatii ce implica banii publici) sunt subiecte ale Legii privind accesul liber la informatii.

- 'persoana' (nu 'cetateanul') este beneficiara dreptului la accesul liber la informatii.

Introducerea de sanctiuni in lege pentru cazurile de incalcare a dreptului privind accesul liber la informatii.

In acelasi timp coalitia poate sa numere si cateva insuccese majore, lucruri pentru care a facut presiuni dar cu care nu a avut succes:

- nu exista o definitie clara a ceea ce inseamna 'interes public'. Astfel, exceptiile de la accesul liber la informatii nu ofera prevalenta acceptata la nivel international a interesului public asupra oricarui alt motiv de a ascunde informatia.

- legea nu ofera 'testul de lezare' de exemplu, nu cere ca amenintarile la securitate nationala sa fie actuale si masurabile, atunci cand sunt invocate ca motive de a ascunde informatii.

- legea ofera doar o protectie slaba a informatorilor. Singura prevedere in acest sens este aceea care stipuleaza ca nu poate fi clasificata drept secret nici o informatie despre o fapta necorespunzatoare sau o incalcare a legii. - legea are un capitol special privind mediile de informare, care normeaza acreditarea jurnalistilor. Ne-am luptat cu acest capitol din diverse motive. Primul, dreptul la accesul liber la informatii este un principiu general, constitutional si legea nu trebuie sa creeze nici o discriminare (chiar si pozitiva) fata de nici o categorie. Apoi, datorita frazarii, capitolul nu creeaza nici un fel de obligatii legale reale autoritatilor si institutiilor publice si poate crea confuzie (cine e jurnalist? sunt toate institutiile -inclusiv scolile din satele mici - abilitate sau nevoite sa dea acreditare mediilor de informare?)

Chiar daca adoptarea legii a mers destul de repede si lin procesul nu a fost lipsit de probleme. Prima a fost aceea ca Legea privind accesul liber la informatii a fost 'o lege favorizata din punct de vedere politic'. Existenta a doua proiecte similare - a liberalilor si a guvernului - a creat perceptia ca ONG-urile sustin pe unul sau altul dintre initiatori. Din fericire, ambele parti au demonstrat destul de multa flexibilitate privind continutul legii, astfel incat ONG-urile au putut sa-si faca prezenta simtita la masa parlamentara. Lupta politica s-a concentrat pe paternitatea legii, dar coalitia a reusit sa stea in afara disputei.

O problema serioasa (a fost si inca este) faptul ca accesul liber la informatii nu este o prioritate a romanilor. Astfel, nu exista o asteptare sociala pentru o astfel de lege si, rezultatul este ca nu a existat nici un fel de presiune din partea societatii. Intr-un fel, am fost in avangarda, fortand ' legea pentru societatea romaneasca. De asemenea nu a ajutat faptul ca nu exista 'acquis-ul comunitar' referitor la accesul liber la informatii. Romania poarta negocieri pentru aderarea la UE iar armonizarea legislatiei este cruciala in acest proces. De aceea 'acquis-ul' UE face minuni cand este vorba de promovarea unor standarde inalte in domeniul legislatiei. Din pacate nu a fost cazul cu aceasta lege.

Si, in final, dar nu in ultimul rand, batalia pentru legea privid accesul liber la informatii' nu s-a bucurat de un interes corespunzator din partea mediilor de informare.Cea mai mare prezenta in presa a fost legata de disputa in jurul paternitatii legii. Dar nu s-a scris mult cand legea a fost adoptata sau semnata. Lipsa prezentei in presa a adaugat la 'ignoranta' generala care, daca nu este depasita, poate sa tranforme legea intr-o legislatie nefolositoare.

In ultimul rand dar nu mai putin important, Legea privind accesul liber la informatii este doar o piesa intr-un puzzle. Sunt alte legi si proiecte care afecteaza libertatea informatiilor - Legea privind informatiile clasificate (care este discutata in Parlalment), Legea privind securitatea nationala, legile privind activitatea serviciilor de informatii (cinci astfel de servicii sunt operative in Romania), legile de functionare a Politiei si Ministerului Apararii (au existat incercari de a largi sfera atributiilor acestor institutii privitoare la informatii). Situatia cere eforturi continue pentru monitorizarea procesului legislativ si sanctionarea oricaror incercari de restrictionare a circulatiei libere a informatiilor.

Desigur, suntem deplin constienti ca adoptarea legii este doar partea usoara 'a procesului si ca implementarea este adevarata provocare". De aceea membrii coalitiei continua munca cu Ministerul Informatiilor Publice (care, prin lege, are atributii in procesul de implementare). Astfel, am reusit sa convingem MIP sa initieze dezbateri publice asupra proiectelor privind normele de implementare. Prin traditie, elaborarea normelor este indisputabil (si, pana acum nedisputat) atribuita executivului. Pe baza exercitiului bun pe care l-am avut cu legea am convins MIP sa continue consultarile pentru redactarea si adoptarea normelor. Primul proiect a fost realizat si s-a tinut prima intalnire a ONG-urilor la inceputul lui noiembrie. Scopul nostru este de a avea norme minime (legea este destul de clara in majoritatea ei) si de a nu crea structuri, mecanisme sau obligatii care nu se afla in lege.

Vedem de asemenea rolul nostru in implementarea legii ca atare. Membrii coalitiei pregatesc deja, separat sau in comun, proiecte menite sa pregateasca functionarii publici, jurnalistii, avocatii si magistratii privind administrarea Legii privind accesul liber la informatii. De mare importanta este pregatirea beneficiarilor legii - 'oamenii obisnuiti' si, din nou, ONG-urile sunt cele mai indreptatite sa faca acest lucru. Suntem de asemenea constienti ca va fi de folos sa producem precedente de valoare in ceea ce priveste utilizarea legii - cererea anumitor tipuri de informatii, urmarirea hartiilor, si, daca este necesar, implicarea instantelor in cazurile de refuz de dezvaluire a informatiilor.

O suplimentare ulterioara a grupului nostru de lobby pentru accesul liber la informatii este un grup de asociatii de afaceri. Suntem multumiti sa vedem ca se intereseaza de acest subiect deoarece ei pot aduce experienta lor in domeniu - si o anumita pondere in implementarea legii. Mai mult decat atat, am dori sa vedem cum comunitatea oamenilor de afaceri stabileste exemple si precedente, in spiritul legii - chiar daca nu exista prevederi privitoare la intreprinderile private. Am dori sa vedem ca se foloseste legea pentru beneficiul industriei private dar si pentru promovarea culturii transparentei activitatilor acestora.

Deoarece unul dintre cele mai importante lucruri despre legea privind accesul liber la informatii este faptul ca legea nu este agresiva - nu este impotriva guvernului sau a altor institutii publice, nu hartuieste' pe nimeni. Este o lege inclusiva, menita sa promoveze participarea, sa ajute la cooperarea diferitelor segmente ale populatiei, sa le ajute sa actioneze in comun pentru responsabilizare si raspundere.

Drept de autor (c) 2003 Institutul pentru o Societate Deschisa. Reproducerea materialului se va face cu permisiunea autorului si a Institutului pentru o Societate Deschisa, 400 West 59th Street, New York, NY 10019 USA, www.justiceinitiative.org.  sau www.soros.org  

Drept de autor (c) 2003 Institutul pentru o Societate Deschisa. Reproducerea materialului se va face cu permisiunea autorului si a Institutului pentru o Societate Deschisa,  400 West 59th Street, New York, NY 10019 USA, www.justiceinitiative.org sau  www.soros.org.