Sectiunea I - Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale

Sectiunea a II-a - Felurile mostenirii

Sectiunea I

Caracterele juridice ale transmisiunii succesorale

- Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru cauza de moarte

- Transmisiunea succesorala este o transmisiune universala

- Transmisiunea succesorala este o transmisiune unitara

- Transmisiunea succesorala este o transmisiune indivizibila

Transmisiunea succesorala este o transmisiune pentru cauza de moarte

Transmisiunea succesorala fiind determinata de faptul mortii unei persoane fizice, fie ca este fizic constatata fie declarata judecatoreste inseamna ca este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis causa). Reglementarile din acest domeniu nu se aplica transmisiunilor prin acte juridice intre vii care sunt reglementate de dreptul obligational si nici incetarii persoanelor juridice. Chiar daca in acest din urma caz au loc transmisiuni universale sau cu titlu universal acestea sunt reglementate de acte normative speciale iar nu de normele apartinand de dreptul succesoral. In schimb, normele dreptului succesoral se aplica si persoanelor juridice sau statului in ipostaza in care se infatiseaza ca dobanditori ai patrimoniului sau unor bunuri din acesta apartinand unei persoane fizice decedate.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p.13.

Transmisiunea succesorala este o transmisiune universala

Prin mostenire se transmite un patrimoniu sau o fractiune din acesta, cu activul si pasivul sau ceea ce o deosebeste de transmisiunile prin acte juridice intre vii care au ca obiect, in principiu, doar bunuri singulare. Cu alte cuvinte, o persoana fizica nu-si poate transmite in timpul vietii intregul patrimoniu acesta fiind legat intim de insasi existenta persoanei fizice si reprezentand de altfel latura economica a personalitatii. Numai dupa moartea sa are loc o transmisiune a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care acea persoana le-a avut la momentul mortii sale.

Prin acte juridice intre vii nu se pot transmite datoriile unei persoane. Exista reglementata, e adevarat, institutia cesiunii de datorie prin care debitorul cedent isi transmite datoria sa cesionarului, acesta urmand sa raspunda in fata creditorului cedat dar aceasta institutie nu infirma caracterul universal al transmisiunii succesorale intrucat in cazul cesiunii de datorie se transmite o datorie singulara. Numai moartea unei persoane fizice poate declansa transmisiunea universala a drepturilor si datoriilor sale.

Ceea ce deosebeste de asemenea transmisiunea pentru cauza de moarte de transmisiunile intre vii este si faptul ca opozabilitatea drepturilor dobandite prin succesiune nu este conditionata de alte formalitati ca de pilda transcrierea in cartea funciara in cazul bunurilor imobile. Tot astfel dobandirea unei creante prin mostenire este opozabila tertilor fara notificarea ei debitorului sau fara ca acesta sa o fi acceptat prin inscris autentic, astfel cum art. 1393 C. civ. o cere in cazul actelor juridice intre vii.

In cazul vanzarii drepturilor succesorale insa, care au ca obiect drepturi reale pentru opozabilitate fata de terti este necesara indeplinirea formelor de publicitate intrucat obiectul contractului nu-l formeaza universalitatea patrimoniului defunctului ci un drept sau mai multe privite izolat si distinct de acesta.

Nici in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar sau in cazul in care mostenirea devine vacanta, cand raspunderea mostenitorilor este limitata la activul ei, caracterul universal al transmisiunii nu este infirmat intrucat, practic, are loc doar o limitare a raspunderii.

Asadar, in principiu prin mostenire se transmit toate drepturile si obligatiile lui de cuius cu exceptia celor strict legate de persoana sa cum sunt cele cu caracter viager sau cele intuitu personae.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 50.

Transmisiunea succesorala este o transmisiune unitara

Acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul unitar al patrimoniului. Aceasta inseamna ca, in principiu, intreaga mostenire se va transmite dupa aceleasi norme juridice indiferent de natura, provenienta sau originea bunurilor ce o compun. Asadar, indiferent ca bunurile sunt mobile sau imobile, drepturi reale sau de creanta, ca se mostenesc pe linie materna sau paterna ca au fost dobandite prin mostenire sau achizitionate se vor transmite dupa aceleasi reguli. Evident aceasta nu inseamna unicitatea actului normativ caci, asa cum am vazut izvoare ale dreptului succesoral sunt nu numai Codul civil dar si alte acte normative ca Legea nr. 319/1944, Decretul nr. 167/1958 etc. Nici coexistenta mostenirii legale cu cea testamentara nu poate fi considerata o exceptie de la principiul unitatii transmisiunii succesorale.

Referat: Contractul de mandat - notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1 Referat: Contract de Colaborare

In doctrina sunt consacrate, totusi, unele exceptii de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale, bazate tocmai pe originea, natura sau destinatia unor bunuri ¹ aflate in patrimoniul defunctului si care sunt supuse unor reglementari diferite.

A) In cazul in care sotul supravietuitor nu vine la mostenire in concurs cu descendentii acestuia are potrivit art. 5 din Legea nr. 319/1944, un drept special asupra mobilierului casnic si a darurilor de nunta pe care nu le va imparti cu ceilalti mostenitori. Asadar, in acest caz ne abatem de la unitatea transmisiunii succesorale intrucat aceleasi succesiuni se aplica in doua categorii de norme juridice. Unele se vor aplica celorlalte bunuri ce compun masa succesorala si altele mobilierului casnic si darurilor de nunta.

B) Potrivit Codului muncii [art. 162 alin. (2)] salariul cuvenit defunctului pana la data decesului, dar neincasat de catre acesta se plateste, in ordine: sotului supravietuitor, copiilor majori ai defunctului sau parintilor sai, iar in lipsa acestora, celorlalti mostenitori in conditiile dreptului comun.

Tot astfel, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, sumele neincasate de catre pensionarul decedat se vor plati: sotului supravietuitor, copiilor, parintilor, iar in lipsa acestora celorlalti mostenitori, in conditiile dreptului comun. Indemnizatiile de asigurari sociale, potrivit art. 136 alin. (2) din lege, cuvenite pentru luna in curs si neachitate asiguratului defunct se platesc: sotului supravietuitor, copiilor, parintilor, iar in lipsa acestora, persoanei care dovedeste ca l-a ingrijit pe defunct pana la data decesului.

C) In ipoteza ca de cuius era in momentul mortii sale cetatean strain dar avea bunuri pe teritoriul tarii noastre sau invers era cetatean roman dar avea bunuri pe teritoriul altui stat, avand deci un element de extraneitate, in privinta bunurilor imobile si a fondului de comert se vor aplica reglementarile de locul situarii bunurilor (lex rei sitae) iar in privinta bunurilor mobile se vor aplica reglementarile legii nationale a defunctului (lex patriae), potrivit art. 66 din Legea nr. 105/1992. Prin vointa sa insa defunctul va putea determina o alta lege aplicabila decat cea prevazuta de art. 66 din Legea nr. 105/1992 cu conditia sa nu inlature dispozitii cu caracter imperativ ³ .

D) Se discuta in doctrina ⁴ daca transmisiunea dreptului de locatiune reglementata de art. 27 din Legea nr. 114/1996 este o transmisiune succesorala anormala (adica in conditii diferite, dupa alte reguli, decat cele ale dreptului succesoral comun) sau una derivata din calitatea de chiriasi a celor care au locuit impreuna cu titularul contractului de inchiriere.

Articolul 27 din Legea nr. 114/1996 prevede ca in cazul decesului titularului contractului de inchiriere care are ca obiect o locuinta contractul inceteaza in 30 de zile de la data inregistrarii decesului. Exista insa persoane ca: sotul, sotia, descendentii sau ascendentii, daca au locuit impreuna cu titularul defunct, alte persoane care au avut acelasi domiciliu cu titularul cel putin un an si au fost inscrise in contractul de inchiriere, care pot invoca beneficiul contractului de inchiriere.

Cercul persoanelor care pot invoca "beneficiul contractului de inchiriere" nu se suprapune asadar pe acela al mostenitorilor stabiliti dupa regulile dreptului comun in materie de succesiuni. Aceasta pe de o parte, dar pe de alta, este indiscutabil ca ceea ce determina transmisiunea drepturilor locative este faptul mortii titularului contractului de inchiriere. Asa fiind credem si noi ca se poate vorbi, in acest caz, de o transmisiune pentru cauza de moarte, anormala, a drepturilor izvorate din contractul de inchiriere.

E) In fine, se mai aminteste, cu titlu de exceptie de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale, Legea nr. 8/1996, care a abrogat Decretul nr. 321/1956, privind dreptul de autor si drepturile conexe. Asa cum s-a precizat insa nu este o veritabila exceptie de la caracterul unitar al transmiterii succesorale intrucat legea prevede numai reguli speciale in privinta caracterului temporar al drepturilor patrimoniale de autor dobandite prin mostenire. Dupa expirarea termenului prevazut de legea speciala retransmiterea prin succesiune a drepturilor este imposibila nu pentru ca ne-am afla in prezenta unei derogari de la dreptul comun ci datorita stingerii dreptului insusi ⁵ .

A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 18-19; L. Stanciulescu, Drept civil, Dreptul de mostenire, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2000, p. 24-25.

A se vedea C. Statescu, Drept civil, Contractul de transport, Drepturile de creatie intelectuala, Succesiunile, E. D. P., Bucuresti, 1967, p.108.

A se vedea, pentru amanunte, O. Ungureanu, C. Jugastru, Manual de drept international privat, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p. 140 si urm.

A se vedea: Fr. Deak, Tratat de drept civl, Contractele speciale, Ed. Actami, Bucuresti, 1999, p. 279; D. Chirica, Drept civil. Succesiuni si testamente, Ed. Rosetti, 2003, p. 33.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 24.

Transmisiunea succesorala este o transmisiune indivizibila

Afirmatia majoritatii autorilor ¹ in sensul ca acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul indivizibil al patrimoniului luata fara nuantari este inexacta fata de faptul ca in Codul civil este reglementata sistarea starii de indiviziune, actiune prin care se realizeaza tocmai divizarea patrimoniului mostenit potrivit cotelor de proprietate ce revin fiecarui mostenitor. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale inseamna de fapt ca acceptarea sau renuntarea la mostenire nu poate privi numai o parte a acesteia ci are caracter indivizibil, fiecare mostenitor trebuind sa accepte mostenirea potrivit vocatiei sale succesorale. Numai in acest fel se poate explica faptul ca in caz de renuntare la mostenire de catre unul sau mai multi mostenitori ori in cazul ineficacitatii legatelor, partea cuvenita acestora va profita de drept succesorilor acceptanti.

Nu mai putin insa trebuie precizat ca acest caracter indivizibil al patrimoniului se pastreaza pana la efectuarea impartelii initiata de unul sau mai multi mostenitori, cu exceptia situatiei cand insasi defunctul a realizat prin testament o imparteala de ascendent. Exista si posibilitatea acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar cand mostenitorii vor raspunde de datoriile succesiunii numai in limitele activului acesteia (intra vires hereditatis).

O exceptie de la caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale se considera a fi prevederile Legii nr. 18/1991 (republicata cu modificarile ulterioare) potrivit carora (art. 13) se recunoaste calitatea de mostenitor nu numai acelora care au acceptat in termenul prescris de 6 luni mostenirea lasata de fostul proprietar ci si acelora care nu au acceptat mostenirea dar au facut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit acestei legi, fiind asadar repusi in termen. Celor care insa au acceptat mostenirea la timpul potrivit dar nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991 nu li se recunoaste vreun drept asupra terenurilor apartinatoare antecesorului lor si ai caror mostenitori in mod firesc ar fi fost. Nici fostului proprietar in viata nu i se recunoaste vreun drept daca nu a depus cererea prevazuta de lege. Cei care au renuntat la mostenire insa fiind considerati, drept urmare a renuntarii, straini de aceasta nu pot pretinde vreun drept asupra terenului ce a apartinut antecesorului lor ² . S-a conchis astfel ca numai in privinta renuntarii la mostenire se aplica caracterul indivizibil al optiunii succesorale in acest caz ³ .

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 53; Fr. Deak, op. cit., p. 29; C. Statescu, op. cit., p. 100; E. Safta-Romano, op. cit., p. 34; L. Stanciulescu, op. cit., p. 27; D. Chirica, Drept civil, Succesiuni, Ed. Lumina-Lex, Bucuresti, 1996, p. 8-9; D. Macovei, Drept civil, Succesiuni, Ed. Ankarom, Iasi, 1998, p. 12.

Problema este discutabila. A se vedea, pentru amanunte: P. Perju, Discutii in legatura cu unele solutii privind drepturile reale, pronuntate de instantele judecatoresti din judetul Suceava, in lumina Legii nr. 18/1991, in Dreptul nr. 5/1992, p. 26-28; M. Georgescu, Al. Oproiu, Restabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in conditiile diferite ale acceptarii sau renuntarii la succesiune ori neexercitarii drepturilor succesorale, in Dreptul nr. 4/1994, p. 67-68; A. Sitaru, C. Turianu, Nota la sentinta civila din 27 decembrie 1993 a Jud. Strehaia, dosar nr. 1740/1993, in Dreptul nr. 12/1994, p. 53-54.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 30.