Arestarea nelegala si cercetarea abuziva

Arestarea nelegala si cercetarea abuziva

1. Continutul legal

In art. 266 C.pen. este prezentat continutul legal a doua infractiuni: arestarea nelegala si cercetarea abuziva.

Astfel, constituie arestare nelegala fapta unui functionar public, cu o anumita ca­litate, de a face una din urmatoarele activitati: "retinerea sau arestarea nelegala ori supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative, in alt mod decat cel prevazut prin dispozitiile legale".

Conform art. 266 alin. (2) C.pen., constituie cercetare abuziva "intrebuintarea de pro­misiuni, amenintari sau violente impotriva unei persoane aflate in curs de cer­cetare, ancheta penala ori de judecata pentru obtinerea de declaratii".

S‑ar putea spune ca exista si o a treia infractiune: ,,supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative, in alt mod decat cel prevazut prin dispozitiile legale", iar arestarea nelegala ar consta in "retinerea sau arestarea nelegala".

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii de arestare nele­gala il reprezinta acele relatii sociale privind infaptuirea justitiei, care implica respe­ctarea prevederilor legale privind retinerea ori arestarea invinuitului sau inculpatului, precum si a prevederilor legale privind respectarea regimului de executare a pedep­sei ori a masurilor de siguranta sau educative (privative de libertate). In secundar, obiectul juridic este constituit de relatiile sociale privind libertatea persoanei.

Infractiunea de cercetare abuziva are ca obiect juridic special acele relatii sociale a caror nastere, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara a se combate folosirea mijloa­celor ilegale (promisiuni, amenintari, violente) impotriva persoanelor preva­zute in textul de lege, pentru a se obtine declaratii.

De asemenea, si aceasta infractiune are un obiect juridic secundar, reprezentat de relatiile sociale privind libertatea psihica, sanatatea si integritatea corporala a per­soanelor respective.

b) Obiectul material exista cand activitatea infractionala se rasfrange in mod direct asupra corpului unei persoane (de exemplu, actele de violenta exercitate asupra unui invinuit aflat in ancheta la sediul organului de politie).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ la aceste doua infractiuni este calificat, acesta fiind un functionar public care are ca atributii de serviciu luarea, punerea in exe­cutare sau executarea retinerii ori a arestarii preventive sau in legatura cu pune­rea in executare ori executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative (jude­cator, procuror, ofiter sau subofiter de politie sau lucrator de la locul de exe­cutare a pedepselor, masurilor de siguranta sau educative).

Cercetarea abuziva se va comite intotdeauna de o persoana care are atributii stricte in legatura cu activitatea de cercetare penala, ancheta penala ori judecata.

Cand o persoana nu are una din aceste calitati si priveaza de libertate o per­soana, se va retine infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal (art. 189 C.pen.).

Participatia este posibila sub forma instigarii si a complicitatii, iar in privinta coauto­ratului se cere ca toti faptuitorii sa aiba calitatea ceruta de lege pentru autor.

b) Subiectul pasiv principal, in cazul ambelor infractiuni, este statul, ca titular al valorii sociale aparate de lege prin incriminarea acestei infractiuni, iar subiectul pasiv secundar este diferit, in functie de infractiunea la care ne referim.

Astfel, la infractiunea de arestare nelegala, subiect pasiv in varianta normativa este o persoana retinuta (24 ore) sau arestata preventiv (10 zile sau 30 de zile) pe nedrept, iar in varianta asimilata, subiect pasiv este persoana aflata in executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative.

La cercetarea abuziva, de asemenea, subiectul pasiv este calificat, acesta fiind o persoana care se afla in curs de cercetare penala, ancheta penala sau judecata.

Conform art. 266 alin. (3) C.pen., subiect pasiv al cercetarii abuzive poate fi si un martor, expert sau interpret fata de care se intrebuinteaza amenintari sau acte de violenta pentru a obtine declaratii (de exemplu, fata de un expert tehnic auto se intre­buinteaza acte de violenta, de catre ofiterul de ancheta, astfel incat continutul raportului de expertiza sa cuprinda acele date de care este interesat ofiterul).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii de arestare nelegala este reprezentat de o actiune de retinere, arestare sau supunere a unei persoane la exe­cutarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative[1].

Potrivit art. 143 alin. (1) si (2) C.proc.pen., retinerea poate fi luata daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

a)       sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

b)       pentru acea fapta legea sa prevada pedeapsa inchisorii;

c)        sa existe vreunul din cazurile de la art. 148 C.proc.pen. oricare ar fi limitele pedepsei cu inchisoarea prevazute de lege pentru fapta savarsita.

Retinerea este ilegala cand, de exemplu, nu exista date suficiente ca faptuitorul a incercat sa zadarniceasca aflarea adevarului sau cand nu sunt indicii temeinice ca s‑a comis o infractiune. De asemenea, retinerea este ilegala cand cel care priveaza de liber­tate un infractor nu intocmeste actul cerut de lege, si anume ordonanta de retinere.

Arestarea se poate referi atat la invinuit, cat si la inculpat si este dispusa de catre judecator tot in conditiile art. 148 C.proc.pen.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Pentru arestarea invinuitului trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

a)       sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

b)       pentru acea fapta legea sa prevada pedeapsa detentiunii pe viata sau inchi­soarea mai mare de 4 ani;

c)        sa existe vreunul din cazurile de la art. 148 C.proc.pen.;

d)       sa fie necesara privarea de libertate a invinuitului in interesul desfasurarii pro­ce­sului penal;

e)       invinuitul sa fie ascultat inainte de a dispune masura.

Pentru arestarea inculpatului trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

a)       sa existe probe sau indicii temeinice ca invinuitul a savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

b)       pentru acea fapta legea sa prevada pedeapsa detentiunii pe viata sau inchi­soarea mai mare de 4 ani, in cazurile prevazute in alin. (1) al art. 48 lit. a)‑e);

c)        sa existe vreunul din cazurile de la art. 148 C.proc.pen.

d)       inculpatul sa fie ascultat de procuror si de judecator inainte de a dispune luarea masurii;

Astfel, arestarea poate fi ilegala, cand nu exista indicii temeinice ca lasarea in libertate a invinuitului sau inculpatului ar prezenta pericol public.

In cazul arestarii inculpatului, poate exista aceasta infractiune chiar daca arestarea s‑a facut in conditiile legii, dar prelungirea arestarii preventive (dupa 30 de zile) s‑a facut cu incalcarea dispozitiilor legale.

Atat retinerea, cat si arestarea nelegala se poate comite si de catre persoana care are atributii la locul de detinere si care primeste in arest o persoana, cu toate ca nu sunt indeplinite conditiile legale sau fara a intocmi actele necesare.

Arestarea nelegala se poate comite si prin inactiune, atunci cand, dupa ce a expirat termenul de retinere sau arestare, functionarul public omite sa puna in liber­tate pe cel retinut ori arestat[2]. Va exista infractiune si in cazul unei persoane aflate in executarea unor masuri de siguranta sau educative, cand, incetand temeiul care a impus luarea masurii de siguranta sau expirand durata masurii educative, functiona­rul public refuza sa puna in libertate persoana vatamata.

Retinerea, arestarea sau executarea unei pedepse pot inceta si inainte de expirarea termenului, daca in raport cu acea infractiune a intervenit amnistia sau persoana a beneficiat de gratiere.

Daca se omite punerea in libertate a acestor persoane, se va putea retine ares­tarea nelegala (obligatia punerii in libertate trebuie executata de la data adoptarii actului de amnistie sau gratiere).

A supune o persoana la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau edu­cative in alt mod decat cel prevazut in dispozitiile legale inseamna a impune per­soanei un alt regim de executare a pedepsei, masurii de siguranta sau educative decat cel stabilit de lege. Modul de executare a pedepselor, masurilor de siguranta si educa­tive este reglementat de Codul penal, precum si de legea cu privire la executarea pedepselor. Textul art. 266 C.pen. are in vedere numai pedepsele, masurile de sigu­ranta sau educative care implica o privare de libertate.

In cazul cercetarii abuzive elementul material se prezinta sub forma unei actiuni de intrebuintare a unor promisiuni, amenintari sau violente.

A intrebuinta promisiuni inseamna a prezenta celui aflat in curs de cercetare, ancheta penala sau judecata anumite avantaje materiale sau morale de care ar urma sa se bucure in viitor, in cazul in care va da declaratiile cerute de faptuitor. Promi­siunea facuta invinuitului sau inculpatului ca va beneficia de circumstante atenuante in masura in care va fi sincer nu realizeaza continutul infractiunii de cercetare abuziva.

A intrebuinta amenintari inseamna a desfasura acea activitate prevazuta in
art. 193 C.pen., adica amenintarea unei persoane cu savarsirea unei infractiuni sau a unei fapte pagubitoare indreptate impotriva ei, a sotului ori a unei rude apropiate, daca este de natura sa alarmeze.

Amenintarea poate privi atat o persoana aflata in curs de cercetare penala, ancheta sau judecata, cat si un martor, expert sau interpret.

Nu constituie amenintare, avertizarea facuta de organul de cercetare penala asupra consecintelor negative ce ar rezulta daca ar face o declaratie mincinoasa.

Intrebuintarea de violente inseamna a efectua anumite activitati externe prin care se provoaca suferinte persoanei vatamate, fara a se depasi limitele prevazute in
art. 180 alin. (1) C.pen. Daca violentele se inscriu in limitele prevazute in art. 180 alin. (2), art. 181 sau art. 182 C.pen., va exista un concurs de infractiuni intre cer­ce­tare abuziva si o infractiune de vatamare corporala simpla sau grava, dupa caz, sau lovirea sau alte acte de violenta [art. 180 alin. (2) C.pen.]. Daca violentele sunt exercitate asupra unei persoane retinute ori arestate pentru obtinerea de declaratii, iar aceste violente imbraca forma relelor tratamente sau a torturii, se vor putea retine in concurs[3], dupa caz, infractiunea de supunere la rele tratamente - art. 267 C.pen. sau infractiunea de tortura art. 267¹ C.pen.

b) Urmarea imediata consta in producerea unei stari de pericol pentru infaptuirea justitiei.

Urmarea rezulta din savarsirea faptei, avand in vedere ca legea nu conditioneaza existenta infractiunii de producerea unui rezultat. In acest caz, nu se pune nici pro­blema stabilirii legaturii de cauzalitate.

Arestarea nelegala si cercetarea abuziva ar putea avea in fapt si o urmare ma­teriala, o vatamare constand in producerea unor suferinte morale sau fizice persoa­nei in raport cu care se dispune arestarea nelegala si cercetarea abuziva.

Supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative in alt mod decat cel prevazut in dispozitiile legale, inseamna a impune acesteia un mod de exercitare contrar dispozitiilor legale, spre exemplu, supunerea la un regim mai sever decat cel legal[4].

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie in cazul arestarii nelegale este intentia directa sau indirecta. Faptuitorul are reprezentarea faptului ca lipsirea de libertate nu se justifica si nu se circumscrie cerintelor legale, producand prin aceste masuri o stare de pericol pentru infaptuirea justitiei sau o lezare a libertatii persoanei, urmari pe care faptuitorul le urmareste sau doar accepta posibilitatea producerii lor.

Daca arestarea nelegala se datoreaza culpei functionarului, iar prin aceasta fapta se produce o vatamare importanta a intereselor legale ale unei persoane si sunt inde­plinite toate celelalte conditii, se va putea retine infractiunea de neglijenta in serviciu, prevazuta in art. 249 alin. (1) C.pen.

Cercetarea abuziva se comite cu intentie directa sau indirecta. Scopul prevazut in art. 266 alin. (2) C.pen. nu este o cerinta a laturii subiective ci o componenta a laturii obiective, aratandu‑se destinatia obiectiva a intrebuintarii de promisiuni, violente sau amenintari.

Uneori se poate vorbi chiar de un scop licit, acesta fiind avut in vedere la indi­vidualizarea pedepsei.

Va exista infractiune chiar daca scopul activitatii desfasurate de faptuitor (intre­buintarea de promisiuni, violente sau amenintari) este acela de a‑l determina pe invinuit, inculpat, martor, expert sau interpret sa spuna adevarul.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. La ambele infractiuni, fiind intentionate, sunt posibile actele de prega­tire si tentativa, dar nu se pedepsesc.

Arestarea nelegala se consuma in momentul cand privarea de libertate in mod ilegal a fost efectiva.

Arestarea nelegala este o infractiune continua si, in consecinta, distingem un moment al consumarii, dar si un moment al epuizarii, in momentul cand inceteaza starea ce a rezultat din comiterea faptei de catre faptuitor (in momentul in care priva­rea ilegala de libertate inceteaza).

Cercetarea abuziva se consuma in momentul in care faptuitorul a intrebuintat promisiuni, violente sau amenintari fata de o persoana aflata in curs de cercetare penala, ancheta sau judecata ori fata de un martor, expert sau interpret, neavand importanta daca a obtinut sau nu declaratiile pe care le dorea.

Intrebuintarea in mod repetat, fata de aceeasi persoana, a unor promisiuni, vio­lente sau amenintari pentru a o determina sa dea declaratii, atrage aplicarea preve­derilor art. 41 alin. (2) C.pen. privind infractiunea continuata.

B. Modalitati. Arestarea nelegala cunoaste doua modalitati normative (arestarea nele­gala si retinerea nelegala) si o modalitate asimilata (supunerea unei persoane la execu­tarea unei pedepse, masuri de siguranta sau educative in alt mod decat cel prevazut de dispozitiile legale).

Cercetarea abuziva se prezinta in trei modalitati normative: intrebuintarea de violente, promisiuni sau amenintari fata de o persoana aflata in curs de cercetare penala, ancheta sau judecata. Varianta asimilata exista si cand intrebuintarea de promi­siuni, violente sau amenintari priveste un martor, expert sau interpret.

C. Sanctiuni. Pentru arestarea nelegala legea prevede pedeapsa cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar pentru cercetarea abuziva, pedeapsa cu inchisoare de la 1 an la 5 ani.