Scurta introducere privind procesul penal

SCURTA INTRODUCERE PRIVIND PROCESUL PENAL

Persoanele ce au comis infractiuni - infractorii, persoane fizice sau juridice -trebuie sa suporte consecintele prevazute de legea penala materiala, fiind trasi la raspundere penala prin aplicarea sanctiunilor de drept penal cat si obligarea la repararea pagubei.

Tragerea la raspundere penala si civila a celor ce au comis infractiuni se realizeaza in cadrul unei activitati judiciare reglementate prin dispozitiile legii de procedura penala dispozitii care privesc ceea ce poarta denumirea de proces penal.

Ca forma a procesului judiciar, procesul penal poate fi definit ca fiind activitatea judiciara reglementata de lege, desfasurata de autoritatile publice cu atributii in ce priveste cauzele penale, cu participarea activa a partilor, ca titulare de drepturi si obligatii, in scopul constatarii complete si la timp a faptelor care constituie infractiuni si care au fost comise in sfera relatiilor sociale, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie sanctionata potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.

Din definitia data procesului penal rezulta urmatoarele caracteristici ale acestei forme a procesului judiciar: toate actele procesuale si procedurale ce formeaza continutul procesului penal sunt reglementate de lege, fie ca aceste acte privesc urmarirea penala, judecata sau punerea in executare a hotararilor judecatoresti.

Legea stabileste care sunt autoritatilor publice judiciare care pot indeplini aceste acte - in raport de fiecare faza procesuala in parte - masura in care oricare dintre parti poate participa la efectuarea acestor acte, sanctiunile procesual penale in caz de nesocotire a normelor procedurale; actele procesuale si procedurale ce formeaza continutul procesului penal pot fi indeplinite si trebuie efectuate numai de catre autoritatile publice judiciare ce au competenta in cauzele penale, in raport de faza procesuala in care se afla cauza, aceeasi cerinta fiind impusa si pentru actele indeplinite de parti etc.

Au competenta in cauzele penale instantele judecatoresti, procurorii ca reprezentanti ai Ministerului Public si organele de cercetare penala. Participa la desfasurarea procesului penal - in calitate de parti - inculpatul, partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente; partile pot fi asistate - in tot cursul procesului penal - de aparatori ori pot fi reprezentate; intreaga activitate judiciara indeplinita de autoritatile publice judiciare penale si de partile din proces are un anume scop, urmareste o anumita finalitate: descoperirea la timp si in mod complet a tuturor infractiunilor comise in sfera relatiilor sociale, identificarea faptuitorilor si tragerea la raspundere penala si civila a acestora.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Normele juridice privitoare la desfasurarea procesului penal formeaza un tot unitar si constituie ceea ce este cunoscut sub denumirea de drept procesual penal, ca ramura a sistemului de drept. Pentru desemnarea acestui ansamblu de norme, in literatura juridica sunt folosite expresii diferite, dar cu acelasi inteles, de norme de drept procesual penal, sau norme de procedura penala etc. Dat fiind numarul mare de astfel de norme, legiuitorul penal a recurs - in decursul timpului - la ceea ce se numeste codificarea acestor norme in legi de o mai mare intindere, forma cea mai elocventa fiind Codul de procedura penala. Unele norme de drept procesual penal nu au fost reunite in codul de procedura penala, ci s-au elaborat acte normative ample in care au fost cuprinse un numar relativ mare de prevederi, norme ce reprezinta o anumita caracteristica; ar fi cazul legilor privitoare la organizarea judiciara, in aceste acte normative fiind cuprinse norme privind organizarea si functionarea fiecareia dintre autoritatile publice judiciare cu atributii in cauzele penale, modul de compunere a acestora etc. Normele privitoare la continutul si forma actelor procesuale si procedurale ce se indeplinesc in cadrul procesului penal sunt cuprinse intr-o lege separata - o lege de procedura, in cazul procesului penal, legea de procedura penala - lege de o anumita complexitate ce este elaborata in temeiul unor principii fundamentale cat si a unor reguli specifice pentru fiecare faza procesuala pe care o parcurge aceasta forma a procesului judiciar.

Observam ca normele de drept procesual penal pot fi impartite - in raport de obiectul reglementarii cat si in ce priveste actul normativ in care sunt cuprinse - in norme de organizare, norme de competenta si norme de procedura. Aceasta clasificare prezinta importanta pentru desfasurarea procesului penal - in raport de sanctiunile procesual-penale ce intervin in caz de nesocotire a unor astfel de dispozitii legale - anume, incalcarea normelor de organizare si functionare a autoritatilor publice judiciare penale, cat si a celor privind competenta acestora atrage nulitatea absoluta a actului indeplinit, pe cand nesocotirea normelor de procedura atrage doar nulitatea relativa daca sunt indeplinite conditiile pentru a se aplica aceasta sanctiune

Ansamblul normelor juridice prin care este reglementata desfasurarea procesului penal si care constituie ceea ce numim dreptul procesual penal, ca ramura a sistemului de drept, formeaza obiectul de studiu al dreptului procesual penal, ca ramura a stiintelor juridice.

Aria investigatiei stiintifice realizata de stiinta dreptului procesual penal este insa mai vasta; intr-adevar se porneste de la studiul dispozitiilor legale ce reglementeaza desfasurarea procesului penal, evolutia legislatiei in ce priveste anumite institutii ale procesului penal sau a

intregii activitati procesuale, dar in aceeasi masura este studiata practica judecatoreasca solutiile adoptate in cauzele deduse judecarii si solutionarii lor de catre instantele de judecata; in mod corespunzator, sunt avute in vedere legislatiile altor state in privinta reglementarii procesului penal, practica instantelor judecatoresti straine statornicita in cauzele penale, cat si literatura juridica straina in domeniul dreptului penal si procesual penal.

In cadrul procesului penal pentru realizarea scopului acestei forme a procesului judiciar, s-a statornicit ca in activitatea procesuala sa fie indeplinite trei functii procesuale: functia de invinuire, functia de aparare si functia de judecare si de solutionare a actiuni penale si a actiunii civile nascute din infractiune

Functia de judecare si de solutionare mai poarta denumirea si de functia de jurisdictie si se caracterizeaza  prin aceea ca autoritatea public judiciara prevazuta de lege are imputernicirea de a judeca o cauza penala, de a statua asupra fondului acesteia, adica de a lua o hotarare ce are autoritate de lucru judecat. Intrucat functia jurisdictionala in cauzele penale revine instantelor judecatoresti, aceasta poarta denumirea de justitie.

Procesul penal se va desfasura ori de cate ori trebuie restabilita ordinea de drept, pe cale de constrangere, prin aplicarea sanctiunilor de drept penal.

Sanctiunea nu poate fi aplicata insa oricum si de oricine, ci numai prin efectuarea unor activitati legal reglementate si de catre un organ legal insarcinat cu acestea. Activitatea de sanctionare, legal reglementata, se infaptuieste printr-un complex de acte succesive care, datorita desfasurarii lor coordonate si progresive, reprezinta un proces, adica un lant de manifestari consecutive, la capatul caruia se va hotari daca este sau nu cazul sa fie aplicata o sanctiune.

In cadrul acestui proces, organele judiciare si persoanele participante stabilesc raporturi juridice, care implica drepturi si obligatii corelative.

Dintre definitiile procesului penal, formulate in doctrina, o mentionez pe cea pe care o consider mai complexa si anume: "Procesul penal este activitatea reglementata de lege, desfasurata intr-o cauza penala, de catre organele judiciare, cu participarea partilor si a altor persoane, ca titulare de drepturi si obligatii, avand ca scop constatarea la timp si in mod complet a infractiunilor si tragerea la raspundere penala a celor care le-au savarsit in asa fel incat - prin aceasta - sa se asigure ordinea de drept, precum si apararea drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor".

Din aceasta definitie a procesului penal rezulta ca respectiva activitate, reglementata de lege, tinde spre realizarea unui anumit scop. In acest sens, Codul de procedura penala evidentieaza atat scopul direct_, imediat al procesului penal, cat si scopul general sau imediat.[4]

Scopul imediat vizeaza constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, in asa fel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale.

Scopul mediat este acela de a realiza apararea ordinii de drept, apararea persoanei, a drepturilor so libertatilor acesteia, prevenirea infractiunilor, precum si educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.

Obiectul procesului penal consta in existenta unei infractiuni care a dat loc unui         conflict de drept in urma caruia a luat nastere un raport juridic de drept penal. Pe baza acestui obiect se pot determina: competenta organelor judiciare, probele si mijloacele de proba ce pot fi folosite si masurile procesuale care se pot dispune.

Fazele procesului penal sunt diviziuni ale acestuia care incorporeaza un complex de activitati - derulate succesiv, progresiv si coordonat - avand un obiect propriu si urmand s se finalizeze cu solutii proprii.

Natura si specificul faptelor care formeaza obiectul procesului penal au determinat desfasurarea sa pe trei faze: urmarirea penala, judecata si punerea n executare.

Aceste faze costau in urmatoarea activitati:

In faza de urmarire penala se indeplinesc acte procesuale si procedurale necesare identificarii autorului unei infractiuni si administrarea probelor in vederea trimiterii in judecata. In cadrul acestei faze procesuale isi desfsoara activitatea organele de cercetare penala si procurorul. In anumite situatii si instanta de judecata intervine in faza de urmarire penala, cum este cazul prelungirii arestarii preventive a inculpatului sau solutionarii cailr de atac indreptate impotriva unor masuri procesuale.

Urmarirea penala are doua limite: una initiala, de incepere a sa - materializata in rezolutie, sau proces-verbal - si una finala, cand se dispune solutia de scoatere de sub urmarire, de incetae a urmaririi su clasare marcata printr-o ordonanta, sau rezolutie ori solutia de trimitere in judecata, prin rechizitoriu.

Judecata, a doua faza a procesului penal, parcurge judecata in prima instanta si judecata in caile de atac. In aceasta faza isi desfasoara activitatea instantele judecatoresti si procurorul; instanta este insa aceea care pronunta hotararea. Si in cazul acestei faze intalnim doua limite: una de inceput, marcata prin rechizitoriu sau plangere prealabila, si una finala, care se materializeaza in sentinta sau decizie.

In ultima faza a procesului penal, punerea in executare a hotararilor penale ramase definitive se realizeaza prin aducerea la indeplinire, de catre organele competente, a dispozitiilor din hotararea pronuntata de instanta si ramasa definitiv. Si in acest caz pot fi fixate doua limite: una initiala, determinata de hotararea ramasa definitiva, si una finala, care este determinata diferential, in funcsie de felul pedepsei. Astfel, aceasta limita poate fi detrminata prin proces-verbal in care se consemneaza data la care a inceput executarea pedepsei cu inchisoarea sau recipisa de achitare a CEC a amenzii penale.

Desfasurarea procesului penal in cele trei faze reprezinta forma sa tipica, acesta putand avea si forma atipica, atunci cand lipseste una din aceste faze.