Realizarea formei sportive si mentinerea ei

Atingerea varfului de forma pentru o competitie este un fenomen complex si sportivul nu poate realiza acest lucru instantaneu, ci in mod secvential si cumulativ. Sportivul trebuie sa treaca prin alte stari de antrenament inainte de a ajunge la varful de forma.

Un sportiv care a atins un grad inalt de pregatire este un individ care a atins un nivel inalt de pregatire fizica si si-a perfectionat toate calitatile biomotrice cerute de sportul sau proba respectiva. Cu cat este mai inalt gradul de pregatire, cu atat mai inalta este eficacitatea sportivului. Cand gradul de pregatire este mic, celelalte stari de antrenament sunt afectate negativ, ceea ce face sa scada forma sportiva si implicit varful de forma. Gradul de pregatire poate fi general, ceea ce semnifica o mare adaptare la diferitele forme de pregatire, si poate fi specific, ceea ce inseamna ca sportivul s-a adaptat la cerintele specifice ale antrenamentului din sportul respectiv. Pe aceasta baza solida sau grad de pregatire din timpul fazei competitionale sportivul atinge starea formei sportive.

In timpul fazei competitionale, sportivii afirma deseori ca sunt sau nu intr-o forma buna. Starea de forma sportiva este o prelungire a gradului de pregatire, in care sportivii pot performa si pot atinge rezultate apropiate de capacitatea lor maxima. Aceasta stare de antrenament de importanta capitala, care este realizata ca urmare a programelor de pregatire specializate, poate precede sau poate include procesul prin care se ajunge la varful de forma la competitia principala a anului. Starea de forma sportiva este baza de la care sportivul incepe ascensiunea spre varful de forma. Varful de forma, fiind forma sportiva cea mai inalta, conduce la cea mai buna performanta a sportivului intr-un an. Este o stare din antrenament temporara, in care eficienta fizica si psiholog : atinge cotele maxime iar nivelul pregatirii tehnice si tactice este optim. in timpul acestei stari de antrenament, capacitatile fiziologice si adaptarea anatomica sunt, de asemenea maxime, coordonarea neuromusculara este perfecta. Varful de forma este o stare biologica superspeciala, caracterizata printr-o sanatate perfecta, o stare fiziologica optima, exprimata printr-o adaptare rapida la stimulii de antrenament si o viteza buna de refacere dupa un antrenament sau competitie. Organismul sportivului reflecta o stare inalta de sinergism functional (actiune conjugata), in care organele si sistemele coopereaza in atingerea eficientei optime si a celei mai inalte performante posibile. Caracteristicile biologice ale varfului de forma variaza conform specificitatii sportului . Din punct de vedere psihologic, varful de forma este o stare de disponibilitate pentru actiune, cuplata cu o excitatie emotionala intensa . Este de asemenea, o stare de analiza obiectiva si subiectiva la toate nivelurile de integrare si adaptare la principala competitie (Serban 1979). Aspectele obiective ale varfului de forma se refera la capacitatea sistemului nervos de a se adapta repede si eficient la stresul competitiei. Aspectele subiective, pe de alta parte, se refera la increderea in sine a sportivului, nivelul motivatiei si perceperea sinergismului motric si biologic. O insusire importanta a varfului de forma pare a fi capacitatea sportivului de a tolera diferitele grade de frustrare care survin inainte, in timpul si dupa competitie. Pentru a facilita acest lucru, antrenorul poate modela mai multe lectii de antrenament pentru a crea circumstantele psihologice specifice competitiei principale. Similar, participarea la diferite competitii in timpul fazelor precompetitionala si competitionala mareste capacitatea sportivului de a face fata frustrarii. Varful de forma este o stare de antrenament speciala, caracterizata de o adaptare inalta a SNC, armonie motrica si biologica, motivatie puternica, capacitatea de a face fata frustrarii, acceptand riscul implicit al competitiei, si o incredere mare in sine. Programul competitional este un factor important pentru periodizare si deci si pentru varful de forma.

Numarul de varfuri de forma intr-o faza competitionala este determinant pentru atingerea varfului de forma. Rezultatul tuturor factorilor care faciliteaza sau afecteaza varful de forma nu este o linie constanta, orizontala. in consecinta, curba formei sportive, care este un platou pe care se construiesc varfurile de forma, este ondulatorie. Evolutia in urcare si in coborare a curbei depinde de fiecare factor separat. Varful de forma sau performanta de varf a anului are loc cand antrenorul combina toti acesti factori in mod corespunzator.

De-a lungul fazei competitionale pot fi doua sau patru competitii importante, care nu sunt distribuite egal sau in ordinea importantei. Desi sportivul a avut o scurta etapa de descarcare pentru a mari supracompensarea, integrarea tuturor factorilor care faciliteaza varful de forma a fost facuta doar pentru cele trei competitii importante. Cat priveste randamentul de efort si excitabilitatea celulei nervoase, ar fi imposibil sa se atinga varful de forma la majoritatea competitiilor. O astfel de abordare ar duce la epuizare; Pavlov (1927) o numeste inhibitie de protectie. in aceste situatii, celula se protejeaza impotriva completei epuizari nereactionand la stimulii externi sau ai competitiei. Prin urmare, orice asteptare a unei performante de exceptie spre sfarsitul fazei competitionale poate fi nerealist. Programul de antrenament individual pe care fiecare sportiv il urmeaza si durata lui, precum si tipul de antrenament efectuat in faza pregatitoare are o influenta substantiala asupra duratei varfului de forma. Cu cat faza pregatitoare este mai lunga si mai solida, cu atat este mai probabil sa se prelungeasca forma si varful de forma al sportivului.

Este dificil sa separi varful de forma de forma sportivului cand se discuta acest subiect. Dupa cum s-a explicat deja, forma sportiva este un platou inalt cand sportivul are un randament psihologic si de lucru inalt. Trasatura esentiala a acestui platou este zona unu, in care performantele sportivului sunt cu pana la 2% diferite de performanta de varf anterioara. Presupunand ca antrenorul a condus si organizat un program de pregatire adecvat, durata zonei unu poate fi intre 1 si 2,5 luni. in acest timp, sportivul poate ajunge la doua sau trei varfuri, cand poate realiza performante inalte sau chiar recorduri. Cercetatorii sugereaza ca durata varfului de forma poate fi pana la 7-10 zile, deoarece acesta este timpul in care celula nervoasa isi poate mentine randamentul optim de lucru (Ozolin 1971). Dupa fiecare varf de forma pentru o competitie importanta, este de dorit sa existe o scurta perioada de refacere, care sa fie urmata de pregatire, in caz contrar, este posibil sa scada durata zonei unu. Aceasta abordare ne aminteste ca este nevoie sa alternam stresul cu refacerea, lucru extraordinar de important in pregatire.

Durata varfului de forma, ca si zona unu, poate fi afectata de numarul de competitii sau starturi la care participa sportivul. Cu cat este mai lunga faza cu competitii saptamanale, cu atat este mai scazuta probabilitatea de a realiza din nou rezultate inalte. Multe competitii nu duc neaparat la performante bune si din ce in ce mai inalte. Deseori, exista un efect contrar si rezultatele scad catre sfarsitul fazei competitionale, cand sunt planificate de obicei competitiile

O metoda importanta pentru a asigura un varf de forma adecvat este sa se prelungeasca zona unu si, in consecinta, capacitatea de a ajunge la varf. Se poate folosi indexul varfului de forma pentru a diminua stresul asupra sportivilor. Alternarea competitiilor importante cu cele secundare mareste forma ondulatorie a curbei spre varf, care substituie stresul cu refacerea. in mod similar, o abordare rationala a planificarii competitiilor este aceea de a termina un macrociclu competitional cu o competitie importanta, care sa asigure o progresie in aranjarea competitiilor. Pentru planificarea competitiilor, abordarea pe grupe permite alternarea fazelor de pregatire cu perioadele de competitii si prelungirea formei sportivilor.

Concluzii

Varful de forma este rezultatul natural si dorit al multor luni de efort greu si al unui program de pregatire bine planificat. Asa cum s-a descris, multi factori faciliteaza starile de antrenament; totusi, sunt si cativa factori care pot afecta negativ varful de forma. Este responsabilitatea antrenorului sa recunoasca acesti factori si sa-i controleze, pentru a elimina obstacolele si a mari varful de forma.

Eseu: Reducerea Dimensiunilor, amestecarea, formarea (B.) Referat: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

Inainte de a participa la o competitie, atat sportivul cat si antrenorul se asteapta la conditii standard, normale. Deseori, sportivul idealizeaza totul in mintea sa si se asteapta la circumstante perfecte. in consecinta, orice schimbare neprevazuta a conditiilor pe care le intalneste sportivul la competitie ii poate afecta varful de forma si performanta. Factorii naturali, cum ar fi vantul sau o ploaie puternica, pot sa-i afecteze pe sportivii care nu sunt obisnuiti cu ei. in sporturi cum sunt ciclismul, canotajul, kayak-canoe, vantul puternic poate impiedica performanta unui sportiv. Valurile mari, cauzate de vant, afecteaza substantial performanta canoistilor si canotorilor, in special a acelora cu tehnici necorespunzatoare. Ploaia abundenta afecteaza performanta ciclistilor si a marsaluitorilor; la fel, in sporturile de echipa, controlul mingii este ingreunat pe un teren ud sau noroios.

Calitatea zapezii influenteaza substantial performanta finala a schiorilor. La schi fond, o performanta de varf depinde de calitatea zapezii si, in consecinta, de priceperea si experienta in ceruirea schiurilor, in functie de teren si starea zapezii. Similar, toti sportivii sunt afectati de mediul cu extreme de temperatura, clima si altitudine.

Raspunsul la aceste probleme este un antrenament model, pregatirea si antrenarea sportivilor in conditii care sa nu le afecteze forma sportiva. Nu mai putin important este si impactul modificarilor fata de tragerile initiale la sorti, atitudinea partinitoare a oficialilor, adversitatea spectatorilor. Expunerea sportivilor la conditii care reproduc climatul social al competitiei principale este o conditie necesara pentru o performanta de varf, daca acest climat difera semnificativ de experienta normala a sportivilor.

Impartirea anului competitional in doua macrocicluri duce la obtinerea unor modificari care se produc datorita participarii la numeroase concursuri.

Rezultatele obtinute la concursuri permit sa se controleze mai precis procesul anual de antrenament.

Pentru a construi si dirija corect forma sportiva rolul primordial il are grija deosebita ce trebuie acordata dozarii volumului si intensitatii efortului atat in diferitele perioade de pregatire cat si in cadrul ciclurilor saptamanale.

O preocupare de seama, cu influente directe asupra mentinerii indelungate a capacitatii de efort a sportivilor o constituie accelerarea refacerii organismului dupa efort si pregatirea biologica a atletilor.

Pentru realizarea rezultatului dorit si obtinerea de performante trebuie sa se tina cont de anumite indicatii metodice si anume:

- trebuie acordata o mare atentie criteriilor de selectie - triati copii care au reale posibilitati - talent pentru aceste probe,

- asigurarea unei pregatiri atletice multilaterale inaintea specializarii intr-o proba,

- deasemenea , trebuie studiate si gasite mijloacele cele mai eficiente si metode ce au rol in influenta lor asupra organismului si in care perioada se folosesc,

- cunoasterea posibilitatii sportivului - antrenorul sa intocmeasca planificarea corecta si eficienta , sa foloseasca cele mai eficiente mijloace atat in pregatirea de zi cat si abordarea cu pasiune si speranta a concursurilor .

- volumul de lucru pentru fiecare etapa de pregatire si pentru fiecare subgrupa de probe in parte calculat pe baza kilometrajului parcurs poate fi considerat optim in concordanta cu cerintele probelor si nivelul lui de pregatire .

-        repartizarea volumului de lucru pe etape trebuie corelat direct cu specificul perioadei de pregatire din care face parte etapa respectiva .

-        volumul de lucru pe cele trei regimuri de efort trebuie sa respecte intr-o   oarecare masura specificul probei.

raportul de proportionalitate inversa dintre volum si intensitate trebuie bine reliefat pe parcursul pregatirii .

- pentru a asigura un volum de lucru suficient este necesar pentru a constitui o baza a perioadelor competitionale ,se impune o pregatire centralizata in toate perioadele de vacanta .

- necesitatea abordarii simultane in procesul de antrenament a celor trei notiuni de baza pe care le implica dezvoltarea rezistentei : efort ,oboseala , refacere - trebuie sa avem o atentie mare asupra refacerii care este mai putin studiata .

- implicatiile pe care le are dinamica parametrilor efortului pe parcursul pregatirii se manifesta in mai multe planuri :

-         al performantei ,

-         al instruirii prin insusirea intregului bagaj de deprinderi tehnice necesare alergarii de semifond ,

-         al dezvoltarii morfo-functionale , reliefata de evolutia principalilor indici morfologici si functionali pe parcursul ciclului anual de pregatire.

BIBLIOGRAFIE

Alexe ,Nicu - Antrenamentul sportiv modern , Bucuresti

Alexandrescu,Dumitru - Atletism - specializare, Ed.ANEFS

Carstea, Gheorghe - Teoria si metodica educatiei fizice si sportive

Dragnea, Adrian - Teoria antrenamentului sportiv . Ed. Didactica si Pedagogica R.A.Bucuresti , 1996

Demeter, Andrei - Fiziologia educatiei fizice scolare , Ed. Sport-Turism, Bucuresti,1981

Demeter, Andrei - Bazele fiziologice sui biochimice ale calitatilor motrice , Ed.Sport-Turism, Bucuresti , 1983

Fiedler, Paul - Metodica educatiei fizice si sportive , Ed.Univ.'a.i.Cuza' Iasi,1994

Homencov - Atletism , Ed.Sport-Turism, Bucuresti ,1977

17.Ungureanu , Octavian - Teoria si metodica antrenamentului sportiv, Ed. Univ.' A.I.Cuza ', Iasi,1995

Manualul antrenorului de atletism din SUA - Agentia Nationala pentru

Sport, Bucuresti 2004