Norme generale ale bazelor sportive in aer liber

NORME GENERALE ALE BAZELOR SPORTIVE IN AER LIBER

Suprafata necesara.

Suprafata totala bruta a terenului ocupat de toate amenajarile sportive din fiecare oras se calculeazala 3,5 m² pe cap de locuitor. Suprafata necesara pentru o baza sportiva in aer liber, care are un nucleu sportiv format dintr-un teren de fotbal si un teren pentu atletism, este de 12000-15000 m^2, iar pentru amenajarea in jurul nucleului sportiv a unei zone verzi, lata de 10-20 m, suprafata bazei sportive necesita 20000-25000 m².

In cazul cand pe bazele sportive se desfasoara competitii cu acces pentru public, trebuie prevazuta si suprafat de teren rezervata acestuia. Criteriul de apreciere este urmatorul : pe 100 m.p. stau in picioare 400 de persoane si pot sedea 200-220 de persoane. Pe langa acest spatiu, necesar publicului spectator, trebuie sa socotim in plus suprafata de teren pentru usurinta circulatiei publicului, la intrarea siiesirea din tribune si pentru parcareamasinilor. Cu cat numarul spectatorilor creste, in aceeasi masuraa se mareste si spatiul rezervat parcarii masinilor.

Suprafete medii ale constructiei sportive :

• Stadioane mici, cu tribune pentru 2000-5000 de spectatori - 4 ha de teren ;
• Stadioane mijlocii, cu tribune pentru 5000-10000 de spectatori - 4-6 ha de teren ;
• Stadioane mari, cu tribune pentru 10000-50000 de spectatori - 6-15 ha de teren ;
• Stadioane speciale, cu tribune pentru peste 50000 de spectatori - peste 20 ha de teren.

Capacitatea de a primi sportivi in zilele de antrenament este in functie

de numarul terenurilor si de specificul lor.

Pentru exercitiile fizice de masase calculeaza ca spatiu necesar pentru o persoana, 15-20 m.p. la copii si 25-30 m.p. la adulti.

Orientarea terenului.

La orientarea teenulor bazellor sportive deschise trebuie sa tinem seama ca razele solare si lumina prea puternica sa nu cada in fata celor care practica diverse sporturi.

Orientarea terenurilor este buna, daca axul longitudinal se afla pe directia nord-sud, cu o deviere de la meridian intre 10-15⁰.

Sistematizarea.

Orientarea si amplasarea definitiva a terenurilor se face in cadrul sistematizarii. Tot in cadrul sistematizarii se stabileste locul si scopul fiecarei instalatii sportive, precum si legaturile functionale ce exista intre diversele componente care alcatuiesc baza : terenuri pentru jocuri sportive, atletism, etc. si anexele social-sanitare.

Cu ocazia sistematizarii, se vor proiecta locurile pentru diferite probe sportive in asa fel incat sa prevanim ciocnirea spotivilor intre ei si traumatismelor care se pot ivi, mai cu seama cu ocazia aruncarilor. De asemenea, se va tine socoteala ca pe ternurile sportive sa nu se proiecteze, in cursul zilei, umbra cladirilor, tribunelor si arborii dimprejur.

Amenajari si instalatii speciale.

Antrenamentele si competitiile sportive planificate se desfasoara, uneori,in conditii destul de grele, din cauza precipitatiilor atmosferice. De aceea orice teren sportiv va avea asigurat un sistem de drenaj eficient pentru a nu ingreuna sarcina jucatorilor printr-un teren necorespunzator, care altfel s-ar inunda.

Terenurile trebuie sa aiba o suprafata neteda, fara praf, si care nu jeneze vederea din cauza culorii sau stralucirii ; solul trebuie sa fie omogen, elastic si totusi suficient de dur, pentru a permite activitatea sportivilor. Elementele din care este facut stratul superficial al terenurilor trebuie sa ramana legate intre ele sis a permita totusi scurgerea rapida a apei care cade pe suprafata lor, astfel incat aceasta sa ajunga la sistemul de drenaj.

Referat: Necesarul de Bioelemente Minerale Proiect: Identificarea peroxidazei

Pentru a feri terenurile de degradare si a usura intretinerea lor, este necesar ca, pe langa gardul care imprejmuieste toata baza, fiecare teren de sport, inclusiv nucleul, sa fie protejat, in mod obligatoriu, cu un gard metalic inalt de 0,75-1 metru.

TERENURILE DE ATLETISM

In afara indicatiilor date cu privire la alegerea, amenajarea si utilarea stadioanelor, exista alte reguli si consideratii de ordinigienic cu privire la locul destinat antrenamentelor pentru diferite forme de atletism.

Pista de alergari.

In atletism, cu exceptia crosului si a probelor de peste 10 km, alergarile  se fac pe benzi de teren special amenajate, cunoscute sub numele de piste de alergari. Pista de alergari moderna este formata diin cauciuc sintetic (coritan, polytan etc.) ; pistele vechi sunt formate dintr-un amestec de zgura, pamant vegetal si alte adausuri (lut, isip, rumesug).

O ingrijire permanenta si minutioasa a pistei trebuie sa-i asiguer mentinerea unei suprafete netede, pentru a evita provocarea intinderilor de ligamente, a luxatiilor, a clacajelor sau altor traumatisme, care s-ar putea produce din cauza neregularitatilor cat de mici pe care le-ar avea pista.

Pentru toate alergarile in linie dreapta, pista trebuie sa fie mai lunga cu 15m deoarece concurentul, la probele de viteza, dezvolta o viteza maxima si, in virtutea inertiei continua sa alerge si dupa linia de sosire. De aceea, pentru distanta cea mai mare in linie dreapta, de 110 m.g., lungimea totala, in linie dreapta, trebuie sa fie de cel putin 123-130m.

La alergarile si concursurile care au loc in incaperi inchise, podeaua nu trebuie sa fie lunecoasa, in cazul salilor ce nu dispun de material sintetic ; pentru acestea se recomanda sa se astearna peste podea un covor de cauciuc. Alergarile in sala se fac numai daca linia dreapta are cel putin 30 m lungime, plus 2 m de la perete la start si 8m dincolo de linia de sosire ; peretele din fata liniei de sosire trebuie sa fie acoperit cu saltele pana la inaltimea pieptului.

Sectoarele pentru sarituri.

Sariturile in  lungime si triplusaltul se executa cu elan, pe o pista de alergare cu aterizare in gropi de dimensiuni speciale, in raport cu saritura de efectuat. Pragurile de bataie trebuie sa fie la nivelul solului si vopsite in alb. Nisipul va fi tot timpul sapat si nivelat indiferent daca este vorba de antrenament sau mai ales concurs.

Saritura cu prajina si saritura in inaltime se fac insectoare special amenajate cu aterizare pe saltele care au dimensiuni specifice.

Pentru ca, in timpul elanului, razele soarelui sa nu cada in ochii sportivului este bine ca sectoarele de sarituri sa fie construite la nordul si sudul terenului.

Dupa intrebuintare, saltelele vor fi acoperite, pentru a fi ferite de ploaie si murdarii.

Sectoarele pentru aruncari.

In atletism , aruncarile de disc, greutate si ciocan se executa din cercuri de dimensiuni speciale. Aruncarea sulitei se face insector special amenajat pe acelasi material din care este facuta pista de alergare.

In jurul cercului pentru aruncarea ciocanului, greutatii si a discului se recomanda montare, in spatele aruncatorului, a unei plase speciale de protectie in forma de semicerc.

Cercurile pentru aceste aruncari se ingroapa in pamant pana la nivelul solului exterior.

Locurile de aruncare trebuie dispuse in asa fel, incat razele soarelui sa nu cada in ochii aruncatorului in timpul elanului, iar sectoarele de aruncare sa fie astfel dispuse, ca, in cazul scaparii obiectului din mainile aruncatorului, acesta sa nu raneasca alti concurenti sau pe spectatori.

Programul aruncarilor sa se intocmeasca in asa fel incat, sa nu se execute pe teren doua probe de aruncari in acelasi timp, iar in cadrul aceleiasi probe sa nu se faca aruncari din directia opusa.

Intretinerea si salubrizarea pistei de atletism.

Pista de atletism nu va fi folosita decat in scopurile penttru care a fost creata. Nu se vor face antrenamente de ciclism, hipism etc. pe pista de atletism. Nu se vor face aruncari decat in spatiul destinat acestora. Jucatorii de fotbal, rugby, nu vor face incalzirea incaltati in ghete cu crampoane pe pista de atletism.

TERENURILE PENTRU JOCURILE SPORTIVE

Pentru jocurile sportive se folosesc terenuri mari : stadioane stratificate si gazonate, pe care se desfasoara jocul de fotbal, rugby si terenuri mici pe care se desfasoara jocul de volei, baschet, tenis de camp.

Terenul de fotbal trebuie sa aiba suprafata plana, acoperita cu gazon, fara gropi sau movilite. Dimensiunile terenului de fotbal sunt de 105/70m. latimea zonei de siguranta in in lungimea terenului este de 2m, iar dupa liniile portilor este de 4m. Pe acest spatiu, imprejurul terenului, nu trebuie sa existe nici un fel de obiecte : banci pentru public, stalpi etc.

Terenul de rugby trebuie gazonat obligatoriu.

Pentru terenurile de baschet, handbal, volei se va amenaja un spatiu de protectie de minim 2-3 m, iar pentru terenurile de tenis de camp, spatiul de protectie va fi de 3-4 m pe laturi, de 6-8 m la spate. Toate terenurile trebuie sa aiba in afara spatiului de protectie o imprejuire inalta de 0,75 m care le fereste de degradare.

Suporturile care sustin panourile de baschet sau stalpii de volei si tenis vor fi situati cu 1,5 m in afara terenului de joc.

Stalpii care sustin panourile de baschet vor fi captusiti pe partea care priveste terenul cu saltelute de doc umplute cu iarba de mare, pana la inaltimea de 2m.

Terenurile de volei, baschet si tenis vor fi stropite cu 30 de minute inauntea antrenamentelor sau competitiilor.

Starea igienica a terenurilor tuturor jocurilor sportive vor fi controlate in mod permanent, pentru a se indeparta la timp neregularitatile ivite, obiectelestraine etc.

Ingrijirea zilnica a terenurilor sportive si mentinerea lor in conditii igienice optime, va scadea in mare masura procentul traumatismelor printre jucatori.

In cazul in care antrenamentele si competitiile se desfasoara noaptea, este necesar ca terenurile sa fie bine iluminate, impreuna cu spatiul liber in care evolueaza iluminarea se face cu reflectoare sau lampioane suspendate. Lumina artificiala va fi apropiata, ca spectru, de cea naturala ; sa nu fie stralucitoare, sa nu jeneze pe sportivi, sa fie constanta, sa nu oscileze si sa nu creeze posibilitatea de incendiu.