Antrenamentul sportiv si refacerea

''Antrenamentul sportiv reprezinta principala forma de realizare a pregatirii sportive ce cuprinde toate laturile si aspectele pregatirii si care asigura cresterea planificata a nivelului de antrenament in vederea obtinerii de performante in concurs '' (L.P.Matveev)

Acesta se structureaza ca un proces esalonat de-a lungul intregului an, timp de mai multi ani, numai astfel asigurandu-se premisele realizarii unor efecte cumulative importante si stabile .

Structura antrenamentului sportiv este determinata de legitatile lui obiective, intre care o greutate specifica o au : continuitatea, gradarea treptata a eforturilor si caracterul ondulatoriu si ciclic al dinamicii efortului .

Potrivit acestora, influenta fiecarei unitati structurale a antrenamentului - incepand cu cea mai mica, lectie de antrenament si terminand cu cea mai mare, ciclul anual - 141c22b se suprapune pe urmele celor anterioare consolidandu-le si aprofundandu-le .

Intervalele de odihna dintre unitatile structurale garanteaza pe de o parte refacerea si cresterea capacitatii de efort in faza competitionala - in special a celor de importanta deosebita - iar pe de alta parte , refacerea partiala in fazele intensive de pregatire .

Fiecare pas pe drumul performantei sportive superioare pretinde si un nou nivel al eforturilor de antrenament . Treptat si continuu, cresc atat eforturile cu dominanta de pregatire fizica cat si cerintele fata de pregatirea tehnico-tactica si psihologica, cu tendinta generala spre maximum in raport cu posibilitatile momentane .

La baza antrenamentului sportiv stau o serie de principii fiziologice si anume :

Accesibilitatea - reprezinta capacitatea individuala de acces la procesul de antrenament - un anumit standard sanogenetic compatibil cu efortul, o anumita stare functionala si capacitate de efort, o anumita motivatie psiho-afectiva, nivel de cultura si standard de viata adecvat, baza tehnico-materiala corespunzatoare, factori de macro si microclimat nenocivi .

Gradarea efortului - impune o crestere treptata a efortului, pornind de la usor la greu, de la simplu la complicat, principiu care este aplicabil atat in perioada initiala a instruirii cat si la sportivii cu stagii indelungate de pregatire care au intrerupt activitatea din anumite motive - incalcarea acestui principiu poate duce la manifestari de suprasolicitare, compromitand uneori intreaga cariera sportiva .

Multilateralitatea -exprima principiul care impune privirea organismului ca un tot unitar si ca atare , perfectionarea calitatilor motrice cat si a celor mentale , iar in cadrul acestor parametri - antrenarea tuturor subansamblelor . Acest principiu trebuie inteles si ca formare a tinerilor .

Continuitatea - sau caracterul sistematic al procesului de antrenament conditioneaza obtinerea si mentinerea rezultatelor dorite .

Individualizarea - are referire la factorii : varsta, sex, nivel de cultura, conditii de viata, mediu, stare de sanatate, nivel aptitudinal, motivatie psihoafectiva, dezvoltare fizica si functionala, capacitate de efort, nivel de performanta, caracter, tip de sistem nervos central .

Utilizarea eforturilor sustinute in antrenament - are in vedere variatia parametrilor de efort - volum, intensitate, complexitate si ingreuierea psihica a efortului in asa fel incat in concurs efortul sa para inferior antrenamentului .

Refacerea - PARTE INTEGRANTA A ANTRENAMENTULUI - reprezinta legitatea alternarii efortului cu restabilirea spontana sau dirijata . Dupa cum exista un stereotip al efortului , tot asa trebuie educat un stereotip al refacerii .

Eseu: Reducerea Dimensiunilor, amestecarea, formarea (B.) Referat: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

Principiul respectarii igienei antrenamentului - se refera la igiena individuala a sportivului cat si regulile de igiena privind echipamentul , baza sportiva, materialele sportive , regimul de viata sportiva, regimul alimentar .

Starea de start - este starea speciala care se instaleaza inaintea unei competitii si chiar a unui antrenament si este reactia organismului la stressul indus de competitie sau antrenament .     

Refacerea se supune unor legitati fiziologice comune in general antrenamentului sportiv, ea insasi fiind o componenta a antrenamentului deci antrenabila .

Refacerea in sport este definita ca fiind restabilirea capacitatii de performanta dupa o sedinta de antrenament sau dupa o competitie.

Refacerea reprezinta o parte componenta a procesului de antrenament care reuneste o serie de mijloace naturale, sau artificiale, provenite din mediul extern sau intern, aplicate dirijat in vederea restabilirii homeostaziei organismului la nivelul celei anterioare efortului si mai ales a depasirii vechiului prag .

In ultimii ani , refacerea a cunoscut o mare extindere in sportul de performanta, eficacitatea ei regasindu-se atat in rezultatele sportive dar mai ales in longevitatea sportiva si pastrarea sanatatii . In acelasi timp refacerea pastreaza rezerve pentru sportul de inalta performanta .

Cercetatorii au incercat si au reusit in mare masura sa aseze procesul de refacere pe baze rationale, stiintifice , astfel s-a pornit de la :

identificarera factorilor fizici limitanti ai performantei sportive :

-epuizarea rezervelor musculare glucidice,

-hipertermiei ,

. acidozei locale,

- limitarii contractarii unei datorii de oxigen cat mai inalte ,

- aparitiei oboselii locale ,

identificarea factorilor psihici limitanti :

- inhibitia corticala ,

- profilul neuropsihic si endocrino-vegetativ

identificarea factorilor metabolici :

- hipoglicemia,

- cresterea acidului lactic,

- acidoza metabolica

Legat de acesti factori limitanti majori s-a cautat stabilirea factorilor favorizanti ai performantei si s-a ajuns la concluzia ca antrenamentul sportiv stiintific si regimul de viata sportiva exemplar pot favoriza performanta prin mai multe cai :

  Perfectionarea activitatii sistemului nervos central, vegetativ si periferic ,

Perfectionarea mecanismelor adaptative ale organismului supus efortului ,

Cresterea masei musculare si a eficientei mecanice a muschilor ,

Sporirea capacitatii de efort aerob, anaerob, mixt ,

Cresterea eficientei compozitiei sanguine in adaptarea la diverse cerinte impuse de efort .

Refacerea reprezinta un proces natural, spontan, aflat sub dependenta sistemului nervos si neuroendocrin, se adreseaza unui organism integru din punct de vedere morfofunctional, insa solicitat de efortul sportiv .

Refacerea in sport este definita ca fiind restabilirea capacitatii de performanta dupa o sedinta de antrenament sau dupa o competitie.

Trebuie perceputa ca o perioada de recuperare dupa efortul fizic, in cursul caruia a fost atins pragul de oboseala si are o importanta capitala.

Timpul de refacere nu trebuie sa fie nici prea scurt (refacere insuficienta), nici prea lung (capacitatea de performanta nefiind inca restabilita la nivelul optim). Refacerea poate fi considerata ca cealalata fata a medaliei in raport cu performanta, avand la baza aceleasi mecanisme, insa aplicabile in sens invers. Este important ca fiecare sportiv sa intelega si sa accepte faptul ca un progres regulat presupune inevitabil niste faze de stagnare, chiar de reducere a performantei.Metodele de refacere au drept obiectiv grabirea recuperarii, prevenirea accidentarilor si dezvolatarii capacitatii de performanta a sportivului.