Retete din carne de oaie

RETETE DIN CARNE DE OAIE

Fie ei in Ardeal, in Valahia sau in Moldova, fie ei Apuseni, Rasariteni ori Meridionali, Carpatii romanesti miros duios si istoric a aceleasi gateli si fierturi, a acelasi ceaun afumat pe pirostrii de piatra.

Plecand de la mamaliga cu ceapa, mancare nationala celebra a Romaniei, si de la ciorbele simple, cu jintita si zer, de la sfaraiala cea mai banala, si ajungand pana la sofisticatele si impovaratele cu de toate balmosuri si bulzuri, toti ciobanii romani isi fac la fel de mancare in singuratatea muntelui, dupa aceleasi tipicuri si cu aceleasi "de-ale stanii'.

Le veti cunoaste savoarea numai daca veti avea bucuria si vrednicia sa calatoriti pe crestele carpatine (o spun celor ce nu ne cunosc tara) deja ele insele o mare, splendida rasplata pentru drumet.

Se fac ele, mamaligile, si-n vale, dar numai cumpanite la focul stanei, grijite temeinic si fara graba, cum se cuvine, de baci, au bucatele ciobanesti acel uluitor gust de fum si de foame care le face superlative.

MIC DICTIONAR DE STANA

Caimac - substanta groasa ce se formeaza la suprafata laptelui fiert,

Cas - lapte inchegat si stors de zer

Chisleag - lapte acru smantanit

. Jintita - amestec de urda si zer ce se depune pe fundul ceaunului cand se fierbe zerul pentru urda

. Jintuiala - zerul cel mai gras scos din cas sau zer ramas de la urda

. Smantana - substanta groasa ce se formeaza la suprafata laptelui nefiert

. Zara - lichid albicios si acrisor ce ramane dupa ce s-a ales untul de smantana

. Zer - lichid galben verzui, acrisor, ce se separa din lapte la prepararea casului, branzei, cascavalului sau din iaurt, lapte prins, unt etc. Ciobanii fac distinctie severa intre un zer si altul, cum facem noi intre vinuri

In unele parti din Banat, datina de a se da in ziua de Sf, Gheorghe (protectorul turmelor si ciobanilor - n.n.) ca Mo§i_? pe la vecini si neamuri, olcute noua pline cu lapte si cu cas, dimpreuna cu cate un colac si o lumanare. Pe alocurea, precum bunaoara in Sichevita, laptele se da in taiere sau strachini. in alte parti, tot din Banat, se imparteste lapte de oi si cu scrob facut din faina de grau.

Este adeca in cele mai multe parti din Banat datina ca pana in ziua de Sf. Gheorghe sa nu se manance defel lapte de oaie, iar in aceasta zi nu se poate manca pana ce nu se da intai de pomana mortilor, caci asa se dezleaga la mancare.

Deci galetaresele, adeca femeile care au fost in aceasta zi la stana, unde s-au muls pentru prima oara oile, intorcandu-se cu cate un pic de lapte pe fundul galetii acasa, unde le asteapta mamele ori surorile cu scrob f acut din faina de grau, impart scrob de acesta cu lapte de oi pe la vecini si pe la neamuri de pomana mortilor, care pomana se numeste Mosii de San-Georgiu.

O seama de femei, pe langa scrob si lapte, mai impart inca si bucatele de cas ori de balmasi (balmosi), si daruindu-le zic:

- Cat cas (ori lapte) am capatat acuma, pe de zece oh (sau 20-50 de ori) sa mi se compute la masurarea of/or/

In Muntenia se da in aceasta zi asemenea lapte de pomana. Si "chiar daca ziua de Sf. Gheorghe e cu cateva saptamani in urma Pastilor, femeile nu mananca in ziua aceasta (nimic) inainte de a fi dat lapte pentru cei morti.' in Bucovina, si anume inFratautul Nou, districtul Radautului, se trimite ca Mosi asemenea o ulcica cu lapte dulce de vaca fiert cu togmagi, cu un colac si cu o lumina pe la case, mai ales unde sunt copii mici. in unele comune din Bucovina insa, precum bunaoara in Tereblecea, districtul Siretului, nu numai ca se trimit in aceasta zi Mosi pe la case, ci mai intreg satul se duce la tinterim, si acolo impartesc diferite bucate sarmanilor, intinzand fiecare pe mormintele mortilor sai o fata de masa sau un stergar, iar pe acelea punand bucatele aduse.

(S,FI, Marian - "Sarbatorile la romani)

MAMALIGA VARTOASA (CIOBANEASCA)

I. * 1 kg malai . 3 litri apa « 1 lingura sare

* Se pune apa cu sare la fiert in ceaun, se presara ploaie un pumn de malai

. Cand clocoteste se varsa malaiul dintr-o data: va forma un fel de movilita spalata de valuri fierbinti

Acum e timp destul sa fiarba incetisor, pret de vreun ceas, sa se umfle bineJaina si sa se-ncinga

* Dupa ce-a trecut ora ce-am spus, se amesteca vartos, vreme destula si cu nadejde (ciobanii fac asa: unul tine ceaunul, celalalt invarte facaletul; cel ce tine ceaunul ii povesteste celuilalt ce i-a zis lui un vecin despre nevasta-sa)

* Daca s-a-ntarit de nu se mai poate misca "mestecaul', se-ndeasa mamaliga spre fundul ceaunului si se niveleaza. Apoi se mai pune ceaunul un pic pe foc iute, sa se desprinda fiertura de fund (ies aburi, fasaie si se infoaie)

* Se rastoarna pe un fund (platou) e o emisfera perfecta; puristii si traditia cer s-o taiem cu ata subtire si tare

II. . 400 g malai              . 1 litru apa * 1 lingurita sare

* Se fierbe la fel ca mai sus, dar numai o jumatate de ora (de aia si sunt rnai mici cantitatile) - va iesi si mai vartoasa, ceea ce nu-i strica unei mamaligi ce nici nu explodeaza si mai si participa la bogatul lexic al insultelor noastre mioritice

Colacul de Sangeorz e un covrig mare din faina de grau care se pune pe galeata impodobita cu flori de camp si tulpini de leustean in timpul mulsului, la Sambra Oilor sau Masurisul Laptelui. E rupt in bucati si mancat de ciobanii si stapanii turmelor, de oile si cainii stanei in ziua de Sangeorz, Anul Nou Pastoral.

Este folosit si in practica magica de anulare a puterii cucului de a fura sau strica laptele oilor, numita Cucu-Rascucu!

(I. Ghinoiu - "Obiceiuri,,,')

CIORBA DE PASAT

Ciorba ardeleneasca, veche tare, ciobaneasca cat cuprinde, facuta din spartura de porumb si verzituri felurite, la vremea primaverii.

l ceasca pasat . 1 litru zer acru

sare, cat va place

* verdeturi: frunze multe, o poala de foi de telina, sfecla, gulie, rubarba, loboda, stevie, ceapa verde, usturoi verde, salata verde, marar, patrunjel, leustean si ce mai e verde in gradina sau pe camp si se mananca

Se fierbe pasatul in 2 1 apa

Se grijeste bine verdeata, adica se spala, se curata de cotoare, coji si se toaca

. Cand s-a muiat porumbul se adauga zerul

* Dupa primele clocote se adauga si verziturile tocate, sarea si se mai fierbe 1 sfert de ora

Anafora de muguri defineste mugurii de salcie sau de mar mancati in loc de anafura, de pastori si alte persoane care se gasesc departe de sat in ziua de Paste.

Pentru a nu se imbolnavi "de grumaz¹⁴, oamenii din sudul Transilvaniei mananca primavara nu numai muguri de salcie, ci si flori de mar.

(Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an')

BALMOS

Balmosul e lucru greu si nici prea usor de facut nu e, daca ma gandesc ca trebuie unt si smantana, malai si lapte covasit (prins) si pe langa asta timp - ca graba langa balmos e ca fetia langa fatalau - si mai trebuie vlaga multa, ca la cate invartituri vor face mainile baciului, poti opinti o microcentrala de municipiu!

* 150 g unt      . 2 litri smantana * 1 lingurita sare
. 1 kg malai . 1,5 litri lapte acru

intai se pune untul in ceaun sa se topeasca la foc mic

* Apoi se adauga smantana si sarea, la fiert, amestecandu-se des si constiincios

. Cand astea s-au incins se adauga malaiul (ca la o mamaliga ciobaneasca ce este, adica o parte "farina' la doua parti "zama')

Se amesteca si se tot amesteca si iar se amesteca, pana razbeste la suprafata untul, ca niste baltite de primavara pe pamantul manos al mamaligii. Acu se mai lasa o tara - vreo trei minute - pe foc iute, sa prinda coaja - la cuptor e si mai bine, ca prinde crusta si sus si jos

Daca s-a rumenit - si nu se poate sa nu se fi facut rosu frumos ca un miez de lemn de salcam, balmosul e de pus - cu ceaun cu tot - pe fundul de lemn din mitocul mesei, langa blidul adanc si larg cu lapte acru (laptele acesta nu poate lipsi de langa balmos ca ceapa de langa ciorba de fasole - boabe i - si sonda de petrol de langa Golful Persic).

Iar daca mancati balmos inseamna ca ati pornit neinfricat la drum tare anevoios, unde e totusi bine si intelept sa nu pleci singur, ci inarmat cu o glaja de tuica vanoasa de prune bistrite din Siriu sau, de ce nu, daca ajungem la o stana argeseana ori f agaraseana (ca si la stanile din Iezer ori Negoiu e balmosul balmos) cu o damigenuta de vin de mere de Salatruc zis cidru la mama lui galica - proaspat si piscacios la limba, ce usureaza, racoreste si curata.

Balmos se mai poate chema si mamaliga - cate bordeie atatea vorbe ce zboara ca fluturii - care se fierbe in alte laptarii, mai usoare decat "grosciorul', ca jintita si zerul, Nu-s de lepadat! Din contra, e o alta minunatie, numai si numai a stanei romanesti.

Italienii fac "polenta' in orice, mai ales in supe, in creme de legume, in ciorbe, De ce nu? Ce poate fi rau intr-o mamaliga intarita in bulion de rosii sau impanata, ca un minestrone, cu bucatele de slanina afumata, branza, omleta, zarzavaturi?

Asa ca nu e cu suparare daca severinenii de Cerna si oltenii de Gorj fac mamaliga in jintita, cu cas si unt si tot balmos ii spun.

Mosii de Samburi e ziua de pomana pentru morti in sambata dinaintea Rusaliilor sau in sambata dinaintea Samedrului, cand se daruieste un fel de mamaliga preparata din porumb rasnit (pasat) fiert in apa sau in lapte si amestecat cu untura sau cu branza.

(dupa Ion Ghinoiu, "Obiceiuri populare de peste an'}

OAIE DE MUNTE (GRATAR)

In muntii Fagaras, la stanile dintre Sinea Noua si Arpasul de Sus, oaia dar si mistretul se fac la gratar intr-un fel aparte, ce le fragezeste,

2 kg carne buna de oaie . sare, piper, paprica, cimbru

ulei pentru prajit

Se pune carnea piperata, bine frecata cu cimbru, pe gratar cu jar bun, sa se rumeneasca un pic, apoi se da deoparte

. Se       jarul sa se spuzeasca si iar se pune carnea, sa se coaca linistit

. Daca zicem ca e gata, se ia carnea de pe gratar, se taie felii si se pune la prajit cateva minute in ulei incins, frecat cu boia

. Se potriveste de sare si se da la

Un rachiu intors de prune, mere si pere, de inceput, si o Feteasca Alba de Apold, de sete, ca nu-i departe de Arpas si-i buna, baute in scenografia corecta a muntelui in primavara: flori galbene de brusture, brazi, malul unui parau, miros de cetina si cimbrisor salbatic, soare discret, un norisor alb si pufos in care se ascunde o acvila, focul atipit, abia fumegand

Nu-i rea compozitia, tabloul "Poiana de munte cu friptura de mioara' a fost retinut de autorul apocrif.

Romanii din Bucovina, Moldova si cei din Muntenia indatineaza de a frige la Arminden sau Arminder un miel, a se duce apoi in padure, intr-o dumbrava, lunca, la vie, sau si in gradina unde este iarba verde, a se pune acolo la umbra unui copac si, mancand friptura de miel, a bea vin pelin, sau
daca nu de acesta, atunci vin de celalalt, punand in el pelin verde. Unii aduc cu ei si lautari de le canta si astfel petrec apoi pana catre seara, cand se intorc in sat cantand si band, impodobindu-se pe la palarii cu flori de liliac, daca e inflorit, si cu pelin verde.

Frunza verde de pelin,
lata-ne la Armendin,
Beau mesenii si mananca,
Si de ciuma nu h-i frica.,,

(S.F1. Marian - "Sarbatorile la romani')

ROTOCOALE DE BERBEC

Marginimea Sibiului mananca o chestie rara (ce numai in Dobrogea mai are cautare) la care multi stramba din nas: rotogoale, adica niste maruntaie anume ale ovinei, impanate cu grasime si carne (unii le mai spun si momite).

Se spala cat se poate de bine rotogoalele (cu asta se incepe reteta).

. 1 kg rotogoale (atat ii spuneti ciobanului - Vreau un kil de rotogoale!
- si el vi le-a si trantit pe gratar, plin de admiratie - cine mai cere azi rotogoale?!)

* 1 capatana usturoi       . 100 g slanina afumata

250 g carne oaie       * 1 varf de cutit cimbru

sare, piper, paprica

. Deci, zic iar, se spala bine rotogoalele, apoi se cresteaza si se impaneaza cu slanina afumata, carne si 1 jumatate capatana de usturoi

* Usturoiul ramas se piseaza, se amesteca cu sare, cimbru, piper si boia si putina apa calduta

* Se pun la gratar (sau in tigaie cu ceva untura) rotogoalele si se tot stropesc (sau sting) cu zeama parfumata pana ce sunt fripte (prajite)

Oierii din Marginime nu arunca nimic de la berbec, iar rotogoalele fierbinti, cu mamaliga si cu Feteasca Regala din viile bogate de Sebes sau de Apold - vin sec si expresiv -, sunt o excelenta bucatica taraneasca.

La "christovul viilor' (culesul viilor - n,n.) sarbatoare marcata prin taieri de animale, un tanar pur, dimineata, la revarsatul zorilor, cu fata spre rasarit, injunghia animalul Din unele informatii culese reiese ca initial tanarul trebuia sa fi facut si baiet ceva mai mult, se pare ca pentru sacrificarea animalului tanarul trebuia sa ramana absolut gol.,,

(NAI Mironescu - "Practici, credinte si obiceiuri legate de viticultura')

BALMOS DE GORJ

La Novaci, pe crestele Parangului, asa se face balmosul:

. 1 kg malai                         * 1 litru jintita * 500 g unt

* 500 g cas proaspat         . sare, cata vreti

* Jintita, untul si smantana, potrivite de sare, se pun la fiert impreuna, intr-un ceaun, pe foc mic, amestecand din cand in cand

Casul se da pe razatoare

Cand dat laptariile in clocot se pune si malaiul, putin cate putin, tot mestecand, pana se face o mamaliga asa, mai moale

Casul ras se rastoarna in mamaliga si se amesteca pana ofteaza cu aburi de cateva ori

Se mananca tot cu lapte covasit si se bea c-o tuica de Rovinari ori de Runcu, c-ar fi pacat altfel.

CIUPERCI CIOBANESTI

. 1,5 kg ciuperci cu palarie mare (manatarci, albe de pajiste, pastraviori de fag, bureti serpesti, craite etc.)
. 150 g slanina afumata * 200 g branza de burduf

Document online: Atentie la alimentele toxice Proiect: Zaharul - valoarea lui alimentara

150 g urda * piper (daca este)

Se taie piciorusul ciupercilor

Se spala ciupercile, temeinic, se aranjeaza intr-o tava
. Se toaca marunt, cu cutitul, piciorusul si slanina

Se framanta urda cu branza

. Se pune in palarii mai intai tocatura apoi, peste tocatura, branza cu urda; se pipereaza

Se frig pe jar slabit, cu foarte putina apa pe fundul tavii, pana se rumeneste un pic branza

Nu-i trebuia prea multa imaginatie transhumantului hategan sau vrancean, aflat in varf de munte si in august ploios, ca sa creeze mancarea "ciobaneasca': asta era la-ndemana, ciuperci si branza, asta manca!

Ce bea, asta-i intrebarea?! Ce bea el in sihla si pustietate, infratit cu lupii?

Rar, cate un gat de tuica, cei mai des apa de izvor. Noi, in schimb, ne putem permite, sper, langa o ciuperca un pic sarata, sa incepem masa cu o Plavaie de Jaristea, vin vioi si sec, rotund la gust, prieten de drum lung,

SLOI DE OAIE

Racitura ciobaneasca din Tara Hategului, mancarea asta veche cat si Sarmisegetuza se face din animale batrane, care se taie iarna, cand zapada a alungat caprele negre din Retezat spre marginea verde a padurii de brad (chestie ce n-are, evident, nici o legatura cu sloiul de oaie si nici cu aceasta carte, asa ca nu stiu ce mi-a venit s-o scriu).

. 3 kg carne de oaie, bucati cat pumnul, eventual cu oase (mici) si ceva maruntaie

3 oase mari de oaie, sparte . sare, piper

l capatana usturoi

Mai intai se fierb 2 ore oasele, sa-si lase sucurile si maduva

. Se scot oasele, se pun in locul lor carnea si maruntaiele, sa fiarba, cu sare si piper, pana se desprind de pe oscioare si se farama de la sine (nu se amesteca in cratita)

. Se piseaza usturoiul pasta

. Cand carnea a fiert si apa a scazut de zici ca nu mai e, se adauga risipit usturoiul, sa mai dea in doua clocote

. Se scoate oala in tinda, la ger, sa se-ntareasca sloiul, si dupa aceea se mananca

In partea Branului, ciobanii fierb ori prajesc carnea oii,dreasa cu sare si usturoi,apoi o ineaca in seu incins. Se pastreaza timp indelungat in besici bine grijite, si tot sloi de oaie vine de se cheama (ori " mouton confit').

Gatlejurile subtiri se vor scamosa cu groaza la gandul fierturii de oaie - un fel de piftie rasfiarta - dar cine nu papa sloisor nu primeste nici tuiculica galbena de prune bistrite de Hateg, fiarta cum o facea Titus Popovici la Gura Zlata, Punea adica o cratita cu apa la fiert, acoperita cu un capac metalic plat. Pe capacul asta punea ibricul cu tuica, miere de padure de la Rau de Mori si un pic de menta. Acoperea si ibricul si astepta.

Cand aparea prima suvita de abur din tuica - canitele de lut asteptau, aliniate - oprea procesul de productie si dadea de baut, ceea ce il obliga sa dea si de dormit, la sfarsit, in celebra Sala a Armelor, (pe jos sau in baldachinul urias, care cum apuca), din casa sg deschisa tuturor de pe Valea Raului Mare Retezat, de care si-a legat pe veci numele, cazaturile in rau si basmele vanatoresti.

ZARBUSCA

. 2 litri zer (de la branza de vaci) * 1 morcov

. 1 ceapa , * 2 linguri de malai

* sare          . 500 g cartofi

* Morcovul si ceapa, curatate si taiate bucati, se pun la fiert intr-un litru de apa

Se curata cartofii, se taie imbucaturi, se pun si ei in zeama ce deja clocoteste maruntel

Dupa o jumatate de ora se adauga zerul, malaiul cernut ploaie si sarea

Se mai da in cateva clocote si e gata

Ciorba de stana din Moneasa e cunoscuta si in Parang si in Ceahlau sub numele de Sarbusca, Nemtenii de urca catre izvoarele Barnarului si Bicazului ii pun si smantana, sa se indeseasca, in Banat, tot in ziua de inaltarea Domnului, se dau flori, lumanari si branza, iar pacurarilor, adeca ciobanilor sau pastorilor de oi, atat in Banat cat si in Transilvania, li se daruieste cate un cas, fiindca in aceasta zi in cele mai multe parti se pun oile pe branza.

Datina din urma, adeca daruirea pacurarilor in ziua de inaltarea Domnului cate cu un cas, trebuie sa fie foarte veche, pentru ca o aflam amintita si intr-o seama de colinde.

Drept dovada despre aceasta ne poate servi urmatoarea colinda din Beclean in Transilvania:

Pe prundu sfintei Marii

Ion oile pastea,

C-un fluier mare zicea,

Cum zicea

Turma-i plangea,

Cea mai mica

Miorica

Sare-n vant,

Sare-n pamant,

Sare-n fruntea oilor.

Da lui Ion ce-o sa-i dam?

La Craciun

Un miel mai bun,

La Sanzene                           

Doua miele,

La Ispas

Un bulz de cas!

(S,FI. Marian - "Sarbatorile la romani')

SFARAIALA

. 250 g branza de oaie                        * 3 cepe mari

4 felii de slanina (100 g)

Slanina se cresteaza si se piane in tigaie, sa se prajeasca pe ambele parti

. Ceapa se taie felii subtiri

Se scoate slanina, iar in untura lasata se pune ceapa la calit pana devine sticloasa

Se sfarama si se adauga branza sa se incinga pana sfaraie

Se pune fierbinte in farfurii, se potriveste slanina deasupra

Se ofera si aici, pe Feleac (nu numai la stana, la Belis), cu mamaliga si tuica prefripta de Cluj

"N-am facut nici o sfaraiala', zic invinsii, iar victoriosii spun "E o sfaraiala!', dar nici unii nici altii nu stiu de unde li se trag vorbele acestea.     Ei bine, au aflat!

Ritualul gonirii ursului de langa stana incepe cu o saptamana de post aspru pentru toti ciobanii. Tot ce e metalic se-ngroapa, ceaune, cutite, catarame. Un cioban mai varlav se-mbraca in blana de urs si intarata amarnic un taur. "Corrida' carpatina se incheie cu fuga lamentabila a "ursului'. Taurul, de acum incolo, nu va mai fi niciodata infricosat de urs si va proteja stana iar ciobanii se pot incatarama si ospata in sfarsit, griji nu mai au. (surse revuistice anonime)

ZARA MOATA

* 1 ceapa * ceva albitura

* 1 kg cartofi                    * 1 morcov

. 1 litru zer de smantana (ce ramane dupa ce se scoate untul din smantana), sare, piper, paprica

. Se toaca zarzavatul, se pune la fiert, 30 de minute, in putina apa, cat sa-l acopere
. Cartofii se curata, se taie cubulete si se pun si ei la fiert, vreo 20 de minute, cu 1 lingurita de paprica
. La sfarsit se pune zerul, se potriveste de sare si piper si se lasa sa dea in niste clocote, vreo 10 minute

Inca o ciorba din familia fierturilor ciobanesti, facuta la stana, undeva, in Apuseni, din putinul ce 1-a carat magarul si cu ce-a ramas de la alte bucate, mai bune.

Divinitatile neolitice, antice si crestine sunt simbolizate in Cultura populara romaneasca si prin plante (sanziana, matraguna, bradul, marul, omanul, salcia) si animale (taurul, ursul, porcul, cerbul, calul, lupul, leul, mielul) sau substitute antropomorfe (Zeite mama ale matriarhatului neolitic - Dochia, Maica Precista, Muma Padurii, Muma Ploii - si zei paterni ai antichitatii ~ Craciunul, Mutul Calusului, personaj central al ritualului Calusarii, Blojul, Sangeorzul).

Ele insotesc viata de zi cu zi din Carpati, ocupatiile romanesti dominante, creatoare de ideologii si civilizatii (agricultura, pastorit, prelucrarea lutului, lemnului, pietrei si metalelor, albinaht, pescuit, vanatoare) generand, intre multe altele, ritualuri si ceremonii spectaculoase, unele chiar si la nivelul bucatariei cotidiene contemporane, dependenta mult mai mult decat ne putem inchipui de trecutul nostru cel mai indepartat.

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an')

BOTI

"Botii' sunt niste galuste taranesti din branza de vaci (scoaca) care se fac in Apuseni in catunele motilor de dincolo de "creasta geografica' sau "creasta militara', cum i se mai spune (adica dincolo de ceea ce se vede din vale).

* 1 kg branza de vaci        * 5-7 oua (depinde de marime)

l ceasca de malai . 1 lingura untura

sare, cata va place

Malaiul se pune la prajit in untura pana se schimba la fata

Ouale se bat bine apoi se freaca temeinic cu branza

Se mai adauga la "aluat' jumatate din malai, 1 lingura de untura si ceva sare

Dupa ce s-au amestecat crema toate, se fac "boturi' rotunde si mici care se pun la fiert in apa clocotita cu sare

Cand s-au intarit, se tavalesc prin malaiul ramas si se dau la masa

Cu creasta asta "militara' e o intreaga poveste. Cine crede ca Marea Unire ,    s-a datorat numai Adunarii romanesti de la Alba lulia din 1 Decembrie 1918 si intelectualitatii greco-catolice, are o viziune patriotic-idilica istoriei.

Marile puteri victorioase hotarasera, destul de corect, sa imparta infrantul si destramatul Imperiu Austro-Ungar dupa criteriile populatiilor majoritare.

Aveau loc recensaminte, se facusera harti ale tuturor provinciilor imperiale dupa nationalitati, se pregateau infiintarea de noi tari si frontiere.

Ungaria inaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, harti ale Transilvaniei in care zona montana, platouril^ locuite numai de romani din Maramures, Oas, Hateg, Lapus, Apuseni, Nasaucketc, - apareau ca pustii, fiind dincolo de "creasta militara', de ce se vedea din vaile accesibile, intr-o prima varianta, populatia maghiara, aglomerata in orase si in de campie, aparea ca majoritara in Ardeal, cu consecintele ce ar fi urmat de aici.

E meritul unor misiuni de geografi francezi de-a fi urcat pe toate cararile transilvane si de a fi inventariat si anuntat existenta a numeroase comunitati romane, acolo unde hartile maghiare marcasera pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon,

Am avut bucuria de a-l fi cunoscut in 1993 pe domnul Robert Ficheux (traieste inca, in toamna lui '98 a implinit exact 100 de ani) unul din cei ce au calcat cu piciorul muntii Apuseni imediat dupa razboi (i-am luat si un interviu filmat, impreuna cu Radu Grozea, pe care, din motive obscure si penibile, TVR nu 1-a difuzat).

E un domn in varsta de aur, firav, foarte simpatic, vorbeste inca perfect romaneste, cu un hazliu accent franco-motogan, ne-a facut sa radem in hohote pe toti cati eram la acel dineu, romani si francezi, Ne-a povestit cum manca "boti' si bea vinars, cum vreau motii sa-l insoare cu fiicele lor "motzotzolles', cum dormea in iesle, privegheat de rasuflarile blande ale vacilor.

Omul acela facuse si daruise istorie si geografie Romaniei.

LAPTE DE BOU

Stranie mancare ardeleneasca pe care morosencele o fac cu lapte, iar moatele cu apa.

* 4 cesti cu seminte de dovleac . 1 litru lapte (sau apa)

sare, dupa chef

. Semintele se prajesc si se macina faina

* Se pune lapte (sau apa) la fiert cu putina sare

Cand laptele (apa) a dat in clocot, se varsa faina de "bomboane agricole', putina sare, si se amesteca, pe foc, pana se-ngroasa

. Se mananca cu mamaliga vartoasa

Saptamana Clisei, inainte de Saptamana Branzei se numeste ultima saptamana din Caslegile Craciunului, cand mai este admisa clisa (slanina) in alimentatie, sinonima cu Saptamana Varstata si cu Harta sau Saptamana cu Hart (Muntii Apuseni),

CHISATURA

Pasta de uns pe pita ori pe mamaliga dar si condiment pentru ciorbe, chisatura ce-o poarta ciobanii oriunde se duc n-ar putea fi mai ardeleneasca nici daca ar mirosi cu accent de Rozavlea-Maramures!

slanina afumata . ceapa . sare (dupa gust)

. Se toaca slanina si ceapa, marunt ca tradarea, si se freaca cu un pic de sare pana alifie se fac

Varianta;                                         

jumari sarate   . ceapa

Inchipuiti-va felia de paine uriasa, mirosind a test si a cartof, unsa cu "chisatura'! Ardeleanul obosit, venit de la padure, isi da palaria de paie pe ceafa, ridica glaja cu horinca in dreptul soarelui, "no servus draga!', si bea o gura lunga cat trecatoarea Salautei, o lumina trece din sticla in pielea lui, ca o aureola.

MAMALIGA PE PATURI

In Maramures, "Mamaliga pe paturi' este unul din felurile cele mai raspandite si mai inghitite de urmasii dacilor liberi (asa stiu , ca Imperiul Roman se oprise mai in sud). E usor de facut, gustoasa si spectaculoasa. Are numeroase variante - fiecare sat si chiar fiecare stana avand reteta proprie, O sa va prezint deci cateva posibilitati de baza, una mai atragatoare ca alta, de la care s-o luati razna prin gastronomie (ce ziceti de ideea de GASTROMANIE?) cum va taie capul si va imburda creativitatea.

MAMALIGA PE PATURI I

. 1 kg malai                     * 3 1 apa * 1 lingura sare

* 100 g unt                      . 200 g urda . 200 g cas

. 200 g branza burduf       * 200 g cascaval . 200 g smantana

. 200 g branza telemea (un darab sau o creasta, cat taie o brisca iute)
Eventual . 200 g cas sau cascaval afumat (in Arges!)

. Mamaliga trebuie sa fie ceva mai tare, asa ca se pun la fiert doar 3 litri de apa si o mana de malai

* Cand apa incepe sa fiarba se pune sarea si apoi se varsa malaiul (nu trebuie din cel prea cernut si nici fin macinat), fara sa-l amestecati
.Focul trebuie sa fie potrivit, nici sa clocoteasca apa nebuneste, dar nici sa stea oglinda
* Dupa vreo douazeci de minute - unii lasa malaiul sa fiarba astfel si o ora, ca la o mamaliga vartoasa - se amesteca bine, insistent, pana nu mai sunt cocoloase. Si gata mamaliga!

Dar mamaliga pe paturi de branza inseamna ca mai intai ungem o cratita incapatoare sau ceaunul cel mare, cu unt, dar bine de tot, asa cum acoperim fiinta iubita de reprosuri si numeroase pupaturi

incingem; cand untul curge si a baltit, adaugam primul strat de mamaliga, sub 2 centimetri gros

. Apoi se lasa, moale si nevinovat, un strat de cas

Apoi iar mamaliga, cam 1 cm gros, acum

Urmeaza telemeaua

Mamaliga
. Urda

Mamaliga

Branza burduf                            

Mamaliga

Cascaval si smantana ("groscior' i se spune in Maramu), Si hopa!

Toata chestia asta se da la cuptor (ori la jar) vreun ceas, la foc mic, sa se topeasca incet branzeturile, sa se pupe cu mamaliga

Ciobanii argeseni si braneni fac si ei minunea asta, dar ii intind (un strat jos si unul la suprafata) si niste cas sau cascaval afumat, sa se bucure tare si narile, nu numai ochii si gura.

Daca cineva e vatamat de San Toader -zi cu virtuti magice exceptionale - vracita face noua turte de malai, le tipareste cu o potcoava, le descanta si le lasa la hotarul dintre doua sate, sa le manance cine le gaseste ca omul se va vindeca.

MAMALIGA PE PATURI

« Mamaliga (vezi mai sus, la M.RP, I)

150 g slanina afumata . 250 g carnat afumat
* 1 ceapa tocata (bob de orez) . 1 capatana usturoi

200 g branza de burduf          * 200 g cas

200 g smantana mai groasa . piper, cimbru, boia
. 50 g pasta rosii . 7 oua

* 100 ml lapte sau smantana mai subtire

500 g carne de porc tocata (mare, ca la Viseu)

Pe fundul ceaunului se intind felii de slanina subtiri tare, dar bine afumate, ca da miros si gust iernii geroase dintre muntii transilvani (Marmoros - muntii de piatra, ca romanii se grecizasera catre sfarsit)

Se intinde strat de mamaliga, 1-2 cm

. Alt strat de 5 oua, batute bine cu lapte sau smantana subtire si cu branza de burduf

Mamaliga

Carnea tocata, amestecata cu ceapa, piper, boia, cimbru, usturoi si pasta de rosii

Mamaliga

. Carnati taiati felii

. Mamaliga

. Ca ultim strat, cas ras batut cu 2 oua si smantana mai groasa
* Se acopera, se da la cuptor incins, foc foarte mic, cam 1 ora, apoi inca 10 minute, fara capac, sa se rumeneasca

Acest fel nu-l fac ciobanii de creasta, care-s lipsiti de toate cele ce nu-s de ale branzii - ci valenii bogatani cu ARO si cale batuta, ce pot umbla la pivniti si camari.

MAMALIGA PE PATURI

Mamaliga (vezi M.RP, i)

250 g carnati 500 g carne tocata de porc

500 ml bulion rosii       piper, sare, cimbru, tarhon, boia

5 oua                             100 ml smantana

. 200 ml vin alb 50 ml tuica tare, "prefripta'

* 200 g cascaval 100 g slanina afumata

ceapa tocata marunt, bob de orez

. 250 g carne de porc conservata in untura ("confit'!), taiata bucatele

. Se tapeteaza fundul ceaunului cu slanina
. Se asterne un prim strat de mamaliga 1-2 cm
. Se bate bulionul cu ouale, smantana, vinul, cu sare, piper, cimbru, boia, tuica

* Se toarna cam o cincime din sos peste primul strat de mamaliga
. Se intinde un strat de carne "confit'

Urmeaza mamaliga, peste care se toarna iar sos (alta cincime)
.Strat-de-came tocata frecata cu ceapa tocata

Mamaliga

O cincime din sos

Carnati taiati felii
* Mamaliga

Ultimul strat, din cascaval ras, peste care se toarna sosul ramas

Se da la cuptor, ca mai sus (MPP II)

E o mamaliga pe paturi zisa in deradere "a porcului', care tot langa stanile din vai, cu putina gradina, s-a pripasit; o s-o gasiti mai mult in Oas, pe langa Tarna - acolo unde tapuriturile si jocul cu nerv primitiv, unicitatea hainelor din satele izolate vin din alta lume, ce a fost si despre care n-o sa stim niciodata mai mult - dar apare si in Banatul nordic, spre Moneasa.

De baut, nu stiu ce se poate bea, daca n-ai horinca de pere "puturoase' de pe valea Ampoiului - nasul se imbaiaza si canta de bucurie - ca sa dea cep foamei. N-as uita nici o Feteasca Alba de Steiniger-Lechinta, aspra si noduros de seaca. Dar sa fie din anii cei buni, ca sa fie vinul barbatesc, cum e si incercarea asta de a da o mancare romaneasca de impartit la ciobanii flamanzi si nu la obraze scortoase de subtiri. Ca nu oricine duce la M.P.P. I, darmite la M.P.P. II si M.P.P. III mai ales!

Sfanta Maica Luni, e o turta de cucuruz (malai) mancata sacramental de ciobani in Lunea Pastorilor pentru prosperitatea turmelor de oi (Banat).

BULZ

. 1 litru apa   * 500 g malai . 500 g branza de burduf

. 50 g unt       * 500 ml lapte batut

* Mamaliga tare ce-o f ac Ciobanii o dai si la bulz (altii ii spun urs), ca in fapt, asta-i bucata mioritica a mai adevarata
. Nu ma-ndoi de la regula, deci tot cu branza de burduf grasa, sarata si usturoasa va zic sa umpleti bucatile de mamaliga intinse un pic pe o scandura si unse cu unt

O sa iasa niste galuste, care n-o sa aiba mai mult de o jumatate de chil, cu tot cu cele 150 g de branza per bucata

Sa n-aiba cepuri ,albe de branza, ci mamaliga sa fie bine rotunjita, ca un pantec galben peste miezul ce-i bun incins si aparat

Acum se da iute la jar, dar nu in maduva rosie la care se frige o carne, ci in spuza, spre sfarsit, cand focul s-a ascuns si bulzul se va coace mai mult ingropat in cenusa calda

E bun si e gata cand a prins coaja peste tot si s-a rumeniti Atunci trozneste in dinti prima data, provocator, crusta, si imediat dupa vine si rapsodia miejilor de branza, fierbinti si catifelati. Cand branza e prea sarata-iute, merg vreo trei linguri de covaseala, ce-o fi si smantana, iaurt, lapte prins - sa mai indulceasca incendiul,

Daca vreti, va puteti juca si cu alte alea - cas, cascaval, telemea, urda branza dulce de vaci - ca mamaliga nu zice niciodata nu laptelui, tot asa cum nu poate refuza pe nimeni si chiar se lasa curveste in voia tuturor demancarilor - carnuri, tocaturi, zarzavaturi si legume, ierburi, ciuperci, fructe, incercati, rogu-va_? sa umpleti mamaliga cu orice (am iesit, imi pare cu regret din teza cartii; ma veti ierta vreodata?) ! Veti fi tulburati cat de gustoasa orice combinatie. Unde mai pui ca e mai sanatoasa si mai usoara decat faina de grau! Si nici nu ingrasa!

Dar bulz este numai daca e cu branza de burduf, daca e copt in spuza numai daca a prins coaja groasa si s-a rumenit cum toamna si focul ruginesi padurea si mamaliguta romanesti (vedeti, n-am putut duce tradarea pana la capatul Merge si la cuptor, sigur ca merge, si inca bine de toi, dar taciunii si cenusa ii dai un gust ce nu pacaleste. Daca bulzul este numai cu branza, n-ai cu ce sa-l bei decat cu un rachiu dl mere, oriunde de prin Subcarpati. Daca te-ai avantat si ai copt in "polenta' si alte felurite chestii, atunci nu mm e neaparat fel de intrare, ci fel-fel, si deci merge cu vin, dar mai alb si mai sec, obligatoriu zglobiu, ca Mustoasa de Maderat din podgoriile Aradului Galbena din Odobesti sau Cramposia din Dragasani sau alte vinuri, tot asa de jucause, din Moldova, Valahia ori Ardeal.                                                  

Anul Nou Pastoral e un scenariu ritual de innoire a timpului la moartem si renasterea anuala a Sangeorzului, zeu hipomorfal vegetatiei, protectorat cailor, vitelor cu lapte si holdelor semanate, identificat cu zeul antic geto-dac Cavalerul Trac.

Anul Nou Pastoresc incepe toamna, la imperecherea oilor, Comportamentul de reproducere al oilor imparte Anul pastoral in ofouq sezoane simetrice: iarna fertila, intre Samedru (26 octombrie) si Sangeorm (23 aprilie) si vara sterila, intre Sangeorz si Samedru.                                                                                  

Peste Sangiorz, Biserica crestina a suprapus pe Sfantul Mare Mucenim Gheqrghe. 

In traditia populara, Sangiorzul, deschizatorul anului si al verii pastorala si Samedru, deschizatorul iernii pastorale, ar purta la brau cheile anului cui care primul infrunzeste codrul iar al doilea il desfrunzeste.                          

Moartea si renasterea simbolica a timpului la Sangeorz sunt exprimatei prin sarbatori, obiceiuri si practici magice de un rar arhaism. Sacrificiul anuali al divinitatii, redat in ipostaza sa fitomorfa (Ramura Verde, Pomul de Ma i, Sanjor, Arminden etc.), zoomorfa (mielul sau iedul) sau antropomorfa! (Sangeorzul, Bloaja), se alatura cu prepararea unor alimente si bauturi ritualei (colacii de Sangeorz, vinul rosu amestecat cu pelin),                                                                        

. Aprinderea Focului Viu, purificarea de moroi si strigoi prin strigate si sunete de trambite, tulnice si buciume, se ingemaneaza cu sorcovitul oamenilor si vitelor cu urzica, leustean si pelin. Savarsirea unor acte de bunavointa si toleranta, stingerea unor conflicte si dusmanii sunt infratite cu slobozirea vitelor, in special a vacilor cu lapte, sa pasca pe unde poftesc, inclusiv prin lanurile de grau.

Spre deosebire de sarbatorile Anului Nou Civil, la sarbatorile de Sangeorz se desfasoara si activitati practice: alesul oilor, prepararea Unsorii Oilor (medicament magic obtinut din plante si grasimi animale pentru vindecarea vitelor pe timpul verii), tunsul si urcarea oilor la munte, semanatul cu predilectie a unor plante (busuiocul, meiul), observatii si previziuni meteorologice si climatice.

(Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an')

BALMOS DE BUCOVINA

Un balmos greu, cu laptarii multe, grase toate, care numai la stana se poate face cum trebuie, in ceaun cat o fantana, mirosind a fum.

l kg malai     . 2 litri smantana . 400 g unt

500 g telemea (mai sarata, ca primeste)

l kg cas proaspat

. Se pun la fiert smantana si 200 g unt              

Se marunteste branza

Cand incepe sa bulbuceasca fiertura, se presara malaiul, putin cate putin, amestecand mereu

Se adauga branza, se amesteca pana e totul o mamaliga

Se ofera in blide cu cas faramitat si bucatele de unt

In ajunul Craciunului, stapanii de oi pun un "brus' mare de sare, invelit bine, sub pragul casei peste care se umbla, unde il lasa pana in ziua de Ales - 22 aprilie - cand il vor macina, il vor amesteca cu tarate si-l vor da oilor in mancare.

(Ofelia Vaduva - "Pasi spre sacru')     '

CIUMPERCI

l poala de ciuperci de padure * 250 g telemea

100 g cas sau cascaval ras       . 1 capatana usturoi mare

l legatura ceapa verde . verdeturi - marar, leustean

50 g unt                                . 50 ml vin alb

Se separa palariile de cozi si se pun la fiert

* Cozile se toaca si se pun la calit in unt, pana se rumenesc usor, apoi se scot in alt vas

. Cand palariile sunt fierte se scurg de zeama, se pun in tigaia in care au fost cozile si se lasa sa se rumeneasca

In acest timp se amesteca cozile prajite cu branza sfaramata, cascavalul si usturoiul pisat                                                            

Se toarna in tigaie peste palarii, se lasa pana cand se topeste branza si se intinde, ca prastia, cascavalul                                                  

* Se adauga la sfarsit, ca sa se stinga, un pic de vin alb

Deci, mai intai, s-au facut, la stanile de pe izvoarele Bistricioarei, ciuperci cia branzeturi si verzituri. Acum, iata, "ciumpercile' au coborat (dar nu mult) mai la vale, unde au dat de vin si altele. Merge cu un vin alb demisec, o Feteasca Alba mai lejera, as recomanda-o pe cea de Bucium-Iasi, are corp, desi ramane melodioasa si sprintara.

URDA CU MARAR                      

.500 g urda       . 100 g smantana * 50 g unt

* sare dupa gust,   * 6 fire ceapa verde

. o jumatate cana frunzulite de marar verde                                 

. Se toaca marunt mararul si ceapa               
* Se freaca untul cu urda, sarea si smantana, pana devin o crema
. Se lasa la rece cateva ora, se ofera cu mamaliga calda

Langa Bacau, pe Valea Uzului, acolo unde Moldova e un pic Ardeal, si dealul e mai mult munte, impreuna cu acest foarte primavaratec si romanesc aperitiv ti se da o tuica un pic mai tare, in care cineva a uitat peste iarna, parcai pentru a schimba mersul timpului, o mana de prune uscate!                         

Timpul se masoara in Calendaru 1 Popular prin personificari mitice care se nasc, traiesc, imbatranesc si mor la anumite date calendaristice. Astfel, incepand cu noaptea mortii si renasterii lui Craciun, divinitatile populare masculine care au preluat in mare parte numele sfintilor crestini se metamorfozeaza, ca varsta si atributii, impreuna cu mediul inconjurator si cu derularea implacabila a timpului calendaristic: Sanuasai este un tanari chefliu care sta calare pe butoi, iubeste si petrece pentru ca a avut sansa sa primeasca, la impartirea sarbatorilor, prima zi a anului (l ianuarie); Santoader
Si Sangiorz (23 aprilie) sunt voinici, calari pe cai, personificari autentice ale primaverii; Santilie (20 iulie) matur; Samedru (26 octombrie) este matur, indrum spre batranete, personificare a toamnei; Mos Andrei (30 noiembrie), Mos Nicolae (6 decembrie), Mos Ajun (24 decembrie) formeaza o generatie de sfinti batrani care prevestesc, prin varsta lor, moartea si renasterea anuala a timpului la solstitiul de iarna, in schimb, metamorfozele divinitatilor feminine (amintind de matriarhatul neolitic) incep de la moartea si renasterea Dochiei (9 martie, echinoctiul de primavara pe stilul vechi), stravechi inceput de an, care deschide generatia zeitelor fecioare (Sanzienele, Dragaicele, Lazaritele, Ielele, Fata Padurii) dupa care urmeaza generatia zeitelor muma (Maica Precesta, Muma Padurii) si, in fine, generatia zeitelor batrane (Sfanta Vineri, Varvara, Baba Dochia),

Reprezentarile mitice isi exercita puterea in timpul ce le apartine: Zeita Mama (Dochia), Zeul Tata (Craciun) si Fiul lui Dumnezeu (lisus) de-a lungul intregului an-, Sangeorzul in anotimpul calduros, Samedrul in anotimpul friguros; Ielele in noptile de vara, Strigoii mai ales in noptile de iarna; Santoaderul este temut in Saptamana Caii lui Santoader, Filipul cel Schiop in perioada de imperechere a lupilor; Martolea pedepseste femeile care lucreaza in seara zilei de marti- Dumnezeu pe cei care lucreaza duminica- Miezul Noptii are putere noaptea, inainte de cantatul cocosilor, Miezul Zilei la amiaza, cand Soarele se odihneste o clipa la Zenit etc.

Viata persoanelor-timp este insotita de scenarii rituale in care se celebreaza nasterea, maturitatea si moartea divinitatilor prin sarbatori, ospete, obiceiuri, sacrificii rituale, formule magice etc.

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an')

BUJENITA

Aproape disparuta, bujenita e afumatura de munte, tipic romaneasca - fum rece de cetina si rumegus de brad - din carne de vanat - iepure, caprioara, cerb, mistret etc.

. Carnea jupuita, spabta si bine scursa se asterne cu sare destula si o cana de vin in covata
* Se intoarce in zeama din 12 in 12 ore, timp de 1 saptamana (daca nu-i aproape acoperita se mai pune vin)
. Se scurge si usuca, atarnata de vant, o zi si o noapte

Se freaca cu cimbru si usturoi

Se da la fum rece (l saptamana) de cetina si rumegus de brad

Se mananca asa cum e sau se coace in aluat simplu de apa, faina si un pic de ulei

Bunicii nostri moldoveni mancau bujenita si beau Cracana (Babeasca Neagra) de Uricani, dupa care traiau o suta de ani, timp in care, intre lucrarile agricole, posturi si sarbatori, ii infruntau pe paganii tatari, turci, pe fratii crestini polonezi, unguri si rusi, turnau zece copii si doineau Miorita. Bujenita sa fie?
Cracana sa fie?

SFARAIALA DOBROGEANA

O mancarica de munte dobrogean, pe care am intalnit-o langa "culmile' Pricopanului, la stana fratilor Ungureanu, ciobani al caror bunic a coborat cu oile din Siriu, la inceput de secol, la Dunare si n-a mai plecat,

maruntaie de miel si ceva carne de la coada si de la gat
* 3 linguri unt . 1 polonic de smantana

sare cata va place     * 2 cepe

l mamaliga tarisoara (500 g malai, 2 litri apa)

Se taie maruntaiele si carnea imbucaturi si se sareaza dupa chef, apoi se lasa sa se-ndulceasca vreo ora

. Se pune malaiul la fiert

. Se toaca ceapa

* Gand a trecut destul timp, se pune untul la incins in ceaunel

Se pune ceapa si carnea la prajit, sa sfaraie nitel, pana se rumenesc

Se adauga smantana, se lasa sa se potriveasca cu carnea vreun sfert de ora la foc potrivit, timp in care se amesteca mamaliga

Mamaliga se intinde pe fundul mare de lemn, scobind-o usor si larg in mijloc, ca o farfurie

* Se toarna sfaraiala in farfuria de mamaliga si se si mananca, repede, cat e fierbinte

Era o dupa-amiaza ciudata. Plouase torential, un sfert de ora, apoi un soare aspru uscase totul in cateva minute. Torentele de noroi se intarisera deja, ca niste brazde de lava neagra. Broaste testoase cu carapace galbena se tarau printre maslinii salbatici, piperniciti de seceta.

Fratii Ungureanu lucrau deodata, unul la tigaie, altul la ceaun, si vorbeau deodata: nu vazusera turisti pana atunci, la stana lor. Cainii ne miroseau maraind hainele ude, aburind, era august, cel mai august cu putinta, nu plouase in Dobrogea de doua luni, eram cei ce aduc ploaia.

Traian a scos din lada stanii o sticla de vin, era Riesling de Macin, sec si energic.

Nu ne displacea postura de zei ai ploii, de Caloieni adolescenti, primeam zelul grav al celor doi tineri ciobani cu voluptate ostenita (nu s-ar zice, dar cei patru de metri ai "crestelor' Pricopanului sunt tot atat de greu de urcat ca si cararile Bucegilor ori ale Retezatului) aproape firesc. Ion, celalalt frate, a inceput sa cante "Pe dealul Siriului', fara pic de bucurie, ca si cum ar fi cantat un imn. Un stare a lasat sa-i scape din cioc o vipera galbuie, a recuperat-o din zbor si s-a pierdut peste Dunare.

Caloianul apare ca rit initiatic sacrificial, metamorfozat cu timpul in obicei agrar de fertilitate, Papusa din lut (sau carpe), impodobita cu coji de oua (simulacru al riturilor de impodobire a victimei inainte de moarte), data apatpe apa sau ingropata, poate fi echivalata unei zeitati, unui idol agrar ce urmeaza a fi sacrificat. in egala masura, ea poate fi substitut al unei victime umane destinata sacrificarii, al carei sange (in vechi practici sacrificiale), raspandit pe ogor, avea capacitatea sa mareasca puterea germinatoare si fertilizatoare a pamantului. In obiceiul "caloianului' asa cum este el practicat in forme de viata traditionala, "uneori papusa se lega la gard cu un fir rosu' (Mehedinti), firul rosu sugerand sangele rezultat m urma sacrificiului; alteori (Fagaras), papusile erau aprinse si -omneat^^e apa, amintind vechile practici de incinerare a victimelor (sau numai a maruntaielor lor).

La fel de plauzibila ar fi corelatia cu sarbatoarea romana a "argeilor', papusi ce erau date pe apa in cadrul unor complexe scenarii ceremoniale si rituale ce aveau ca finalitate provocarea ploii.

Masa ce urmeaza ingroparii sau asezarii pe apa a papusii (uneori dezgroparii ei peste trei zile), denumita "pomana caloianului', dar si "ospatul caloianului' duce gandul mai departe de o pomana de inmormantare, la o masa comuna urmand unui sacrificiu.

Alcatuita, in genere, numai din produse cerealiere (in sudul tarii, scovergi, paine, placinta, bulgur cu lapte), prin asimilare cu mesele comuniale care incheiau ansamblul ceremonial al vechilor sacrificii agrare, masa din practica traditionala a "caloianului' devine un argument in relevarea caracterului sacrificial al obiceiului.

Mitologia pastreaza tema fundamentala a sacrificarii zeului, cel mai cunoscut fiind mitul lui Osiris, zeul egiptean care, aruncat in apa, s~a inecat, cadavrul i s~a dezmembrat, dar, cu ajutorul sotiei sale, Isis, a reinviat, devenind simbolul mortii si reinvierii periodice a naturii, a vegetatiei.

(din Ofelia Vaduva - "Pasi spre sacru')