Coltunasi cu carne

 Timp de preparare: 60 minute

Ingrediente
* 3 oua,

* un praf de sare,

* cca 200 g faina,

* 300 carne tocata amestec(vita +porc),

* o ceapa,

* un praf de amestec de condimente(busuioc, maghiran, coiriandru,cimbrisor),

* un praf de sare ,un praf de piper,

* un borcan de rosii in bulion,

* un pliculet pentru sos bolognese,

* un pic de ulei

Preparare
Preparare; din ouale batute cu un praf de sare si faina,se framanta un aluat potrivit. Se taie ceapa marunt apoi se caleste in putin ulei,adaugand si carnea tocata,lasand sa scada zeama lasata si carnea sa isi schimbe culoarea,se potriveste de sare si condimente,dupa gust si se lasa sa se raceasca. Din aluatul framantat intindem cu un sucitor,foi subtiri din care decupam mici discuri,ajutandu-ne de gura unui pahar mic sau de forma speciala.Pe fiecare disc,punem cate o lingurita din umplutura de carne,apoi pliem in doua si lipim bine marginea ,dupa ce cu o pensula am uns-o cu putina apa rece(pentru a se lipi bine),astfel obtinem coltunasii.O parte ii lasam lipiti asa ,iar o parte ,lipim catetele intre ele,rasucind usor si formand niste melcisori. Intr-o craticioara punem sa fiarba apa cu un praf de sare,iar atunci cand clocoteste,dam drumul coltunasilor,sa fiarba cam 10 minute ,la foc domol,dupa care se scot in strecuratoare sa se scurga bine de apa. Restul de carne tocata ramasa (de la umplutura),se pune intr-o tigaie cu putin ulei,apoi se toarna sucul si rosiile taiate cubulete,praful pentru sos bolognese,si se amesteca usor,lasand sa dea in cateva clocote,sa se lege. Coltunasii se servesc cu sos fierbinte deasupra.

Analiza: Tequilla - scurt istoric la nebunia cu tequila Analiza: Amestecurile alimentare si kilogramele in plus

Incercand, cu ajutorul instrumentelor sa raspunda la cererea comunitatii locale, pe langa calitatea muzical-acustica au dat o importanta mare si aparentei. Aceasta sa observat in ornamentele numeroase, care s-au facut in moduri diferite: colorate sau arse (fluier simplu, dublu, diple, gusle), cu sfoara (fluier simplu), colorat (fluier simplu si dublu), aplicarea margelelor, pandantive metalice (gaide, dude, arcusul guslei).

Deci, realizarea instrumentului muzical a depins de mester si abilitatile lui. In timpurile vechi, s-a invatat de la tata la fiu. Cu timpul , sa pierdut interesul, azi mesterii sunt foarte rari, instrumentele se realizeaza mecanic, cu aparate mecanice.

Posibilitatile tehnice si caracteristicile muzical-acustice

La un instrument foarte bun sunt importante posibilitatile tehnice si caracteristicile muzical-acustice, care nu depind doar de constructie ci si de instrumentul propriu-zis si de interpretarea la el. Asta, inseamna ca, calitatea sunetului a unui instrument, depinde si de solist. Miscarile la interpretare depind pe posibilitatile muzicale ale instrumentului fiecare solist isi alege instrumentul care-i corespunde cel mai mult si unde poate excela cel mai mult. Acesta este motivul pentru care unii solisti au fost buni la fluier simplu, alti la zurle si alti la tamburine. Pentru a deveni solist bun, este nevoie multa invatare. De obicei, s-a inceput in copilarie, sau singuri sau de la vreun adult. Cel mai desc, ciobani au incercat singuri, undeva pe munte cu turma, sa invete tehnica suflari in fluier simplu, dvojnice, diple. Lovirea in toba (tapanj) de obicei s-a invatat de la tata. Pentru a deveni bun, aveai nevoie de trei ani, existand familii intregi de tapanisti.

HARTA 4

Pentru a produce tonul dorit, solisti de obicei au facut singuri tehnicile lor speciale de interpretat, sau au folosit tehnicile altora pentru a perfectiona virtuozitatea lor.de tehnica a depins, dinamica, intensitatea, culoarea sunetului, dar si posibilitatile ritmice ale instrumentului.

Caracteristicile muzical-acustice ale instrumentelor sunt diferite, nu depind de instrumente ci si de practica muzicala a zonei unde acele instrumente se folosesc. Acesta este unul din motive pentru care toate instrumentele nu pot apartine de toate regiunile tarii. Astfel, guslele nu apartin regiunii voivodinene-srem-slavone, sau toba nu se poate gasi in Slovenia.

Fiecare instrument are posibilitati acustice speciale, care nu se respecta doar la executie ci si la acordarea cu alte instrumente.Cu toate ca multe instrumente sunt solistice, exista si unele care se folosesc in combinatie cu alte instrumente. Astfel, toba se foloseste cu doua zurle. La instrumentele cu membrane este fara sfarsit posibilitatea ritmica, dinamica,agonia variantelor si variatia este cea mai importanta caracteristica. Aceasta se realizeaza nu doar prin lovirea tare, ci depinde si de locul unde lovesti, ritm, etc. Cu "čukan" se loveste pe o parte a tactului, iar cu "siba" cele mai complicate lovituri din tact.[48] Nu este la fel daca pe pielea dairei sau darbuke se loveste cu degetul sau palma, la mijloc sau la margine, etc.

La instrumentele aerofone este important ca earul sa se sufle in tubul instrumentului, puterea suflarii, pozitia buzelor, lungimea tubului, lungimea si grosimea "limbii". De ele depind ce tonuri se vor produce si dar se poate sufla mai tare. De caeia tehnica suflarii este unul din cele mai importante elemente tehnice la toate instrumentele aerofone. Posibilitatile acustico-muzicale a instrumentelor aerofone - instrumenteunde se pot produce unul sau doua tonuri (pistaljka, zvizdaljka, zivotinjski rogovi, trube od kore drveta,) pana la acelea unde volumul ajunde la doua octave (kaval, supeljka, jedinka, zurle). Instrumentele cu posibilitatile mai mici se folosesc pentru signalizare sau pentru ritualuri magice, iar celalalte ca instrumente melodice cu o posibilitate muzicale mai mare. Sunt foarte buni pentru diferite improvizatii muzicale; la ei fraza[49] se dezvolta liber, exceptie facand cand se acompaniata jocul si cand modelul melodic si ritmic se repeta si se schimba de atatea ori de cat este nevoie.

Printre instrumentele aerofone exista si acelea unde melodia este pe doua voci (dvojnice, diple, gaide pe doua voci), se poate spune ca melodie este polifonie, in special in zonele unde s-a mentinut traditia veche de polifonie vocala.

Harta 5

Instrumentele de tipul fluierului labial sau fluierul cu "limba" simpla cel mai mult se folosesc solo, iar instrumentele cu "limba" dubla, sopile si zurle, se folosesc in pereche. La un isntrument se interpreteaza melodiea, iar celalalt acompaniaza in forma bordun[50] sau vreo melodie cu posibilitatile restranse. Melodiile produse la sopile se canta in gama ister ceea ce merge foarte bine cu posibilitatile vocale ale zonei unde se foloseste instrumentul. La zurle, volumul in doua octave de tonuri temebperate, se interpreteaza la doua mici, sau la zurla mare si mica cu toba obligatorie. Deci, doua instrumente asemanatoare cu "limba" dubla, cu toate ca apartin aceleiasi familii, au particularitatile lor nu doar dint punct de vedere al constructiei, ci si la caracteristicele muzical-acustice care se includ foarte bine in posibilitatile muzicale ale zonei cu pricina.

La instrumentele cu coarde melodia poate sa fie pe o voce sau pe doua, fapt care depinde de instrument. Guslele sunt instrument pe o voce, caci melodia se produce pe o coarda. Acest instrument pana in zilele de azi si-a pastrat caracteristicile vechi si a ramas instrument pentru acompanierea poeziilor epice populare. Melodia simpla, de obicei in volumul cuartei, care coincide cu accentul cuvintelor si cu metrica versurilor, cu tehnica corespunzatoare de interpretat, este bine cercetata. Motivul este, interesul eosebit al cercetatorilor si iugosloveni si straini. Lirica apartine instrumentelor pe doua voci, are trei corzi si la interoretarea melodiei se trece cu arcusul peste doua.

Guslele si lirica sunt instrumente solo, iar tamburinele noi sunt instrumente care se folosesc doar impreuna, in archestra de tamburine, avand tehnica si posibilitatile acustice speciale. Aceaste se obsearva, in special la orchestrele din zona Voivodina-Srem-Slavonia, unde melodia depinde de caracteristicile zonei. In satele tarii, la sud de Sava si Dunare, dupa plecarea turcilor, in special in Bosna si Hertegovina, cand tamburina a patruns in instrumentariumul popular, unii interpreti au determinat singuri aranjarea "prečnica" dupa auz si sistemul tonal al traditiei muzicale a zonei, ceea ce a determinat cu timpul sa se dezvolte tehnici speciale bazate pe traditia polifona locala. Acesta este motivul pentru care in grupul tamburinelor exista o diversitate asa de mare, la tipuri, la marime, forma, fapt de care depinde posibilitatile acustico-muzicale. Pana, melodia la orchestrele de tamburina se produce in sistemul temperat, traditia de la sate, pe buna parte respecta sistemele netemperate. Aceasta se obsearva nu doar la tamburinele de rit vechi ci si la alte instrumente muzicale, caci sirurile tonale pe care se interpreteaza melodia la instrumentele din vechea Iugoslavie sunt netemperate, care nu se pot include in intervalele temperate de azi sau se pot include foarte greu. Aici apartine gama ister[51], si multe altele, in special daca melodia se interpreteaza pe instrumente care "nu au fost acordate" dupa vioara, acordeon sau alte instrumente similare temperate. Aceasta s-a putut observa prin cercetarea sirurilor tonale la svirala-jedinka in Serbia: la 1/3 siruri tonale ajunge 2/3 netemperate. La fel, a fost determinata ca aici apare si game hexaton[52] cu tonuri mari si intregi si gama heptaton[53]de tip doric, frigian sau altele. Gama hexaton se foloseste la fluiere mai lungi, iar gama heptaton la cele mai scurte[54].

Repertoriul de interpretare

Repertoriul de interpretare este adaptat timpului si ocaziilor adica, folosintei. Exista multe improvizatii personale asa numitele davorije la instrumentele precum kaval, supeljka, jedinka, dvojnice, diple, mesnice. Ceva similar se petrece si cu melodia rabadzi-iilor din Serbia de sud-vest cand acesti inerpreti cu melodiile fluierelor simple si duble au scapat de plictiseala in calatoriile lungi. Insa, repertoriul principal a fost pentru divertisment, sau personal sau la diferite intalniri sociale, cand se interpretau hore sau alte jocuri populare sau se acompaniau poeziile epice sau lirice.

Cu exceptia guslelor, care se folosesc in exclusivitate pentru acompanierea poeziilor epice, exista instrumente care se pot folosi si pentru interpretarea melodiilor si pentru acompaniere, cum ar fi tamburine de tip mai vechi.. La populatia nemusulmana instrument tipic pentru acest scop sunt guslele, la populatia musulmana din Kosovo si Bosna si Hertegovina, pe langa poezi lirice, acompaniate de tamburina sunt si cele epice. LA Kosovo, se acompaniaza cu ćitelija, in Bosna sint cunoscute  tamburinele "pivačke" pe a caror repertoar se gasesc "krajisnice", poezii epice musulmane din Krajina.

In mediul rural solisti au fost de obicei satenii care au interpretat gratis. De obicei cantau barbati, doar uneori femeile. In mediul urban a fost diferit. Solisti si dansatori romi au fost solisti si dansatori profesionali. Romi, in regiunile fostei Iugoslavii au venit cu turci, unde in armata turceasca au fost solisti principali. Dupa plecarea turcilor, multi au ramas aici, continuand cariera de solisti profesionali. Cu timpul, obisnuindu-se cu noile obiceiuri au lasat muzica pe care au interpretat-o pana atunci si au acceptat muzica poporului cu care au convietuit. Astfel sau infiltrat mai mult in viata populara, si au adaugat la repertoriul lur noi melodii, din mediul de unde au trait. Astfel, au constinuat traditia muzicala a unei zone. Ei au contribut si la faptul ca si poporul sa accepte instrumente precum zurla, tamburinele, vioara, si repertoriul de la orase, care nu a existat la sate.Tot ei au contribuit si la mentinerea ansamblului čalgije care nu au exista la sate, doar la orasele macedoniene, kosovare sau la sudul Serbiei. In popor, daca au existat ansamble, au fost famiale, mai mici de caracter eterogen. Doar in perioada contemporana apar ansambluri instrumentale, a caror componeta poate sa fie diferita. Ansamblul de suflatori din tinichea sunt conoscute ca banda sau bleh (pleh) muzica. In Serbia sunt cunoscute trei astfel de ansambluri: la sudul Serbiei, la est sau la vest, si fiecare are caracteristici speciale in privinta componentei, caracteristicilor acustico-muzicale sau repertoriului si felului interpretari.

Pe cand ansamblele de tamburine din zonele Voivodina, Srem si Slavonia au reusit sa "invinga" gaidele, si sa se perfectioneze, ansamblele cu arcus se pot intalni tot mai rar. In Serbia sunt compuse din romi, iar in Slavonia din interpreti populari. Aceste ansambluri in Serbia, de obicei erau compuse din vioara, viola si contrabas.Populatia dinSerbia nu a acceptat vioara ca instrument proprie, exceptie este Serbia din est la populatia valaha.Insa, cum azi romi se intporc tot mai mult spre acordeon, chitara, saxofon sau tuba, si ansamblurile de azi sunt compuse din doua acordeoane, clarinet, chitara si contrabas. Repertoarul lor de azi este alcatuit din melodii si hore populare noi.

Trebuie subliniat ca repertoriul depinde de zona si afinitatea muzicala a poporului din zona respectiva. Azi, cand instrumentele muzicale vechi au disparut din practica muzicala a poparelor fostei Iugoslavii, traditia populara muzicale se interpreteaza pe instrumente noi, fabricate, sau repertoriul vechi adapteaza instrumentelor noi si gustului nou.

Functia instrumentelor

Repertoriul in buna parte depinde de functia instrumentului din viata popoarelor. Avand in vedere ca muzica instrumentala cu cea vocal-instrumentala participa la multe manifestatii a culturii populare materiale si spirituale, adica la multe obiceiuri populare, rolul instrumentelor a fost dintotdeauna unul important. Din aceasta cauza instrumentele au devenit o parte componenta a folclorului muzical. Spre exemplu, kaval, fluierele, cevare, dvojnice, ca instrumente pastoresti prin melodia lor aduna turma in jurul pastorului, iar la ele se interpreteaza si pentru divertismentul personal, sau pentru cel al mediului.

HARTA 6

Insa, una dintre cele mai vechi functii, este cea veche - cea a magico-rituala. Aici apartin multi idiofoni, caci s-a crezut ca sunetul lor alunga spiritele rele, care pot face rau oamenilor si "bogatiei" (animalelor domestice). In zonele crescatorilor de vite, a existat credinta ca aceste puteri au diferite klepetuse si alte clopote de vita, cu sunetul lor trebuia aparat animalul de duhurile rele si de magie si trebuia sa se observe turma din departare. Aceasta functie sa pastrta pana azi si in ritualurile de iarna ale clopotarilor, "čaroica" sau koratana. Čegrtaljka este raspandita in popor nu doar din cauza folosintei practice pe post de sperietoare pentru pasari, animale sau alti daunatori, ci si din cauza functiei magice la koledari din timpul Craciunului, sau la carnevalul din Dalmatia. Tubele din scoarta de lemn si azi, in zonele muntoasem la populatia crescatorilor de vite se folosesc la obiceiurile de SF. Gheorghe in Serbia, Bosna si Hertegovina, Croatia, iar in Slovenia la sarbarorirea Zelenog Jurja, si la "kresnice".Toate aceste instrumente se vor folosi pana vor exista pastori si turme, si pana in popor se va sarbatori obiceiurile solstitiului de iarna ale clopotarilor, colindatorilor sau "čaroica", precum si la obiceiurile de Sf. Gheorghe. La fel, se loveste de ziua Sf. Eremia in diferite obiecte de metal, si in Vinerea mare in diferite zone se folosesc klepetala, care inlociuesc clopotele, iar in Slovenia acest rol au raglje.

La fel, nu trebuie uitata toba care dintotdeuna a fost un instrument cu functie magica-rituala. A existat credinta in trecutul indepartat ca prin lovirea lor se pot alunga fortele si spiritele rele, fiind folosite pentru aparare. Cu toate ca aceasta functie veche a fost uitata in popor, rolul lui cel mai popular este in obiceiurile de la nunta - functie ritmica la veselie si pentru aparatrea mirilor de spiritele rele. Aceiasi fuctie o are si talambas la populatia musulmana din sud-vestul serbiei si Bosniei, dolosit de čaus sau čaj.

Chiar si gaidele au avut functie magico-rituala. De exemplu la colindele din leskovac, sau la Rusalii in Serbia de est.

O alta functie este de signalizare. Tobele sunt mentionate din sec XVI si XVII de calatori care au calatorit in peninsula balcanica, ca instrument cu care au signalizat libera trecere pe drumurile principale ale epocii. In acest grup apartin instrumentele de suflat, pistaljke, zvizdaljke, si in special cornurile care au fost folosite in vanatoare la vacari, porcari, ciobani sau pentru semnalarea diferitor alarme, si in razboi. Rol asemanator a avut si dobosul, care a chemat poporul la adunare pentru aducerea diferitor stiri si porunci, fapt care sa pastrat in unele zone si azi.

Functia epica s-a pastrat cel mai mult la gusle. La popolatia dinara solisti sunt guslari, in Voivodina sun orbi si cersetori, care cu guslele si-ai castigat existenta. In zonele muslimana aceasta functie au avut-o tamburinele.

Cum fluierele simple si duble sunt cele mai raspandite la populatie sarba, a existat obiceiul ca barbatii sa-l foloseasca sa jaleasca pe cineva dupa moarte astfel exprimandu-si tristetea. In Serbia de vest, au existat cazuri cand fluierele duble + dvojnice se sculpteaza la mormantul baiatului mort prea devreme care a fost solist.

Functia celor mai multe instrumente este cea mai de seama muzicala, si doar vreodata magico-rituala, signala si practica.

Dezvoltarea istorica

In baza unor functii magice-rituale inca mai pastrate in popor, se poate spune instrumentele au o vechime in aceasta regiune.cercetarea continua a instrumentelor este grea, caci este imposibil sa patrunzi adand in istoria unui instrument. Si daca existe toate metodele cercetari, tot este greu. Se folosesc izvoare diferite: de la instrumentele traditionale in folosinta unor colecti din muzeu, la diferite izvoare documentare, literare sau plastice (documente din arhiva, cronici, hrisoave, note de calatori, fresce, miniature, etc). Din pacate, materialul arheologic nu este destul de cercetat cand vorbim despre instrumente muzicale, cu toate ca exista multe asezari interesante. Aceste izvoare astept sa fie descoperite si cercetate.

Insa, izvoarele iconograficem sunt relativ de bine cercetate in toata fosta Iugoslavie.[55] Cu toate ca, reprezentarile de instrumente pe fresce pot fi dosar simbolice, aceste izvoare ne dau multe dovezi de existenta instrumentelor in aceia perioada, cu toate ca au dominat aerofoni de toate felurile. Pictori medievali probabil au vazut multe instrumente si iau transpus pe operele lor. Aceasta se conclude dupa forma tineri instrumentelor pe fresce. Daca facem analogi cu instrumentele de azi, putem sa vorbim despre o continuitate in zona noastra a instrumentelor. Aici vo0rbim despre toba, pe care-l gasim pe frescele medievale si unele izvoare scrise inca din sec XIII-XIV, deci inainte cuceriri turcesti.[56] Clar se dovedeste existenta tobei in Balcani inainte de venirea turcilor. Insa nu este clar daca toba a fost si instrument popular.

Daca vorbim despre celalalte instrumente cu membrana (talambas, daire, darbuka), probabil ca au venit dupa turci. Darbuke nu sunt pe frescele medievale, iar dairele nu sunt la fel cat sunt pe frescele din perioada turca.[57] Mai multe date se gasesc in notele de calatorie ale calatorilor din sec XVI si XVII, dupa cucerirea turceasca, insa in zonele turcesti si in mainile dansatoarei rome.[58] Talambasul din periada turca si decani, ele nu sunt acelasi.[59]

Fluierele labiale si sunt instrumentele populatiei de la sate care dintotdeauna sau diferentiat de instrumentariumul urban. Reprezentarile de fluier incep din sec XIV[60] si se poate spune cu fac parte din documentele iconografice cele mai vechi, se mentioneaza si in izvoarele literare din sec XV.[61]

Dvojnice pe frescele medievale ale Serbiei nu exista, exeptie fiind reprezentarea fluierului dublu din sec XIII in mainile unui pastor, insa se pare ca este grecescul aulos.[62] In partile vestice ale tari apar in frescele din sec XV in Doljenska si la inceputul sec XVI in Croatia.[63]

Daca vorbim despre fluierele cu burduf (mesnice, gaide, dude), se stie ca sunt instrumente vechi de orinine asiatica, care apar in doua tipuri - estic si vestic. Daca spunem ca denumirea de "dude" este cunoscuta la toate populatiile slave, se presupune ca si slavi vechi au cunoscut instrumente de suflat cu burduf - mesnice. Nu avem dovezi cand mesnice au devenit gaide, adica cand a fost adaugat fluirul bordun