VOINTA nu este o functie psihica, ea este componenta psihicului uman prin care se realizeaza constiinta in activitate

VOINTA nu este o functie psihica, ea este componenta psihicului uman prin care se realizeaza constiinta in activitate. Ajuta individul sa treaca la actiune, raspunzand de initiative si decizii. La indeplinirea oricarei actiuni participa o vointa activa si vointa de suport  care sta la baza perseverentei, tenacitatii in directia reusitei, sau a depasirii unui obstacol, avand un rol mobilizator. Exista si un alt tip de vointa, aparent pasiva, cu caracter inhibitor, responsabila de stapanirea de sine, care franeaza reactia imediata si pulsiunile indezirabile, numita vointa inhibitorie, care sta la baza amanarii.

1. Tulburari cantitative ale vointei

1.1. Hiperbulia este exagerarea fortei volitionale, intalnita si la persoane normale, ca expresie a fortei lor temperamentale (darzenie, fermitate). In starile obsesivo-fobice apare un efort volitional in directia eliberarii de sub invazia ideilor sau actiunilor obsesive. In toxicomanii hiperbulia are un caracter unidirectional, indreptat spre procurarea drogului. La paranoici hiperbulia merge pana la sacrificiu in sensul ideilor delirante.

1.2. Hipobulia este definita ca indecizie in fata a doua solutii contrare, traducandu-se comportamental prin scaderea capacitatii de a actiona. Apare in suferinte somatice, cand atentia este fixata pe boala in general, in starile nevrotice, in cerebrastenia posttraumatica, in fazele maniacale si hipomaniacale (consecinta a instabilitatii si agitatiei). In insuficienta psihica primara sau secundara, hipobulia se inscrie pe linia nedezvoltarii psihice, respectiv a deteriorarii psihice globale. La psihopati, hipobulia se defineste ca un defect volitional de dezvoltare.

1.3. Abulia semnifica, de cele mai multe ori, o hipobulie accentuata. Este o tulburare a vointei si activitatii caracterizata prin pierderea spontaneitatii si initiativei. Apare in catatonie, cand bolnavul nu este capabil sa intreprinda nici o actiune. In depresiile profunde (endogene), bolnavul este atat de inhibat, de lipsit de initiativa, incat nici macar suicidul nu il poate materializa, desi il preocupa permanent.

2. Tulburari calitative.

2.1. Disabulia este dificultatea de a trece de la o actiune la alta, sau de a finaliza o actiune inceputa, insotita de o stare de perplexitate, in debutul schizofreniei.

2.2. Parabulia consta in insuficienta volitionala, insotita, sau chiar determinata de anumite dorinte, impulsiuni, sau acte parazite. Se intalneste in ticuri, spasme, schizofrenie.

2.3. Impulsivitatea se insoteste de insuficienta vointei pasive, inhibitorii, ca rezultat al lipsei de frana, traducandu-se in plan comportamental prin acte impulsive, de multe ori cu caracter antisocialo. Apare la indivizi cu temperament coleric in situatii conflictuale, la psihopatii excitabili, impulsivi, la nevroticii anxiosi.