Tipuri morfologice si anatomice de fata

Tipuri morfologice si anatomice de fata

Aspectul morfo-anatomic al fetei exprima trasaturi psiho-neurologice care pot fi interpretate pentru analiza caracterului uman.

Micile gesturi, o privire, o "pliere" a sprancenelor, contractarea sau relaxarea buzelor, sunt numai cateva elemente fizionomice ale fetei. Sunt elemente care pot modifica fizionomia ca reactii psiho-neurologice ale omului.

Preocupari pentru elaborarea "regulilor" si criteriilor de stabilire a corespondentelor intre fizic si moral, intre fizionomia fetei si trasaturile caracteriale sunt cunoscute din antichitate.

Pe parcursul anilor studiile au capatat un continut mai amplu. Au fost elaborate noi criterii de analiza a faciesului pentru definirea trasaturilor de caracter.

Daca Aristotel, Platon, Hipocrate, etc., au formulat criterii elementare de studiu a fetei, reprezentantii fiziognomisti ai renasterii, avand ca exponent remarcabil pe Jean-Baptist de la Porta, au lasat interesante notatii privind analiza fetei si trasaturilor de caracter.

Secolul XIX este inceputul analizei stiintifice de stabilire a corespondentelor expresive ale fetei; intre fizionomia faciala indusa de influenta factorilor ambientali si trasaturile de caracter.

Sunt remarcate lucrarile lui Corman (citat de Athanasiu, 1998) care au adus o contributie importanta la studiul morfo-psihologic al fetei si trasaturilor de caracter. Concluziile autorului, ca ipoteze de lucru, sunt acceptate si in prezent. Concluziile lui Corman sunt rezultatul examenului facial care exprima emotiile si reactiile psiho-neurologice prin: miscare, pantonima, mimica, prin pseudoexpresivitate, expresii de afectiune, de teatralism, verbalism sau manierism, etc.

Dupa observatiile sale, fata are "capacitatea de diversificare a expresivitatii in raport cu trairile psiho-neurologice interioare sau cele induse de mediul ambiental".

Corman include ideile fiziognomice¹⁾ "intr-o conceptie biotipologica faciala, elaborand cinci legi de analiza si interpretare":

legea de expansiune - retractia musculaturii fetei;

legea de stenie - astenie - tendinte pasionale (stenie) sau

pasive-active, feminine-tandre (astenie);

legea sensibilitatii - tip fin, tip greoi, tip grosolan;

legea expansiunii elective - exteriorizata prin zona

predominanta a fetei de sus in jos, cu aparitia zonelor faciale care exprima predominanta cerebrala, afectiva, instinctiva:

legea celor doua fete:

a)     marea fata este cadrul structural si morfologic anatomic al fetei;

b)     fata mica ce reuneste zonele senzoriale si de "import" (gura, nas, ochi, pliuri de reactii, etc.). In fata mica gasim tipul reactiv, concentrat sau disperat.

Fiziognomia exprima:

- tentative referitoare la expresia emotiilor, cum sunt: ura, spaima, enervarea, disperarea, resemnarea, melancolia, ironia, sfidarea, bunatatea, etc.;

- tentative de cunoastere a constitutiei caracteriale, temperament, personalitate si comportament psiho-neurologic.

Dupa Gall (citat de Mucchielli, 1963), faciesul exprima atribute mentale generale ca: intelectul, vointa, atentia etc. Dezvoltarea acestor facultati sunt legate de dezvoltarea unor zone cerebrale, care fac posibila exprimarea si "citirea" pe fata individului. Acelasi autor afirma: "creierul nu este sediul sufletului, ci sediul manifestarilor constiintei normale sau deviante".

¹⁾ Fiziognomia (fr. Physis-natura; gnomos-lege) - cunoasterea si perceptia

trasaturilor de caracter prin analiza expresivitatii fetei, dupa infatisarea fizica

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

a omului.

Psihologul si analistul Parvu considera ca fata exprima:

- emotii innascute, primare: dezgust, groaza, teama, tristete, placere, etc.;

- emotii dobandite, secundare: sunt mai complexe, exprimand abandonarea, dezvoltarea, ingrijorarea, duiosenia, speranta, pudoarea;

- insusiri constitutive ale temperamentului: iritabilitatea, emotivitatea;

- starea de nebunie, in contradictie cu cea normala;

- trasaturi morale de caracter.

Insusirile expresivitatii fetei sunt determinate de factori bio-psiho-sociali ca: pozitia sociala a individului, coeficientul de inteligenta si gradul de cultura, aspectele economice si cadrul familial. Sunt factori care imprima, spontan sau progresiv in dinamica ontogenetica, o anume fizionomie si expresivitate faciala.

Este fizionomia faciala.

Psihanalistul E. Fourgerat (1949), folosind criteriul morfologic si conformatia anatomica, clasifica si incadreaza fata in una din cele sase tipuri (fig. 4).

Fig. 4 - Tipuri de fata dupa morfologie si conformatie anatomica

a) - Fata triunghiulara (fig. 4 a). Ca aspect, zona capului, spre tample, are un diametru mai mare dominand maxilarele. Este fata care denota persoana indrazneata, originalitate in idei si actiuni, este fata fantastica, aventuroasa, optimista, mistica, cu o viata interioara bogat, un bun intelectual, electic, cu imaginatie bogata si creatoare. Este persoana independenta, intuitiva, curioasa, cu un pronuntat simt critic, umor ascutit, capabila de introspectie. Spirit contradictoriu, tendinta de autoizolare. Uneori disimuleaza o viziune lichida sau deziluzioneaza semenii. Se pierde in detalii, in speculatii. La acesti oameni "capul conduce jocul". Introvertit, dotat cu inteligenta analitica si subtila, are o dorinta exagerata de autocunoastere. Nu-si face concesii personale, este rapid si spontan in replici. Are putini prieteni, dar pentru cei pe care-i considera prieteni manifesta o fidelitate deosebita. Aparent optimist, in realitate este persoana pesimista. Manifesta veselie disimulata. Se impune in societate.

b) - Fata ovala (fig.4 b). Exprima mult farmec, inclinatii artistice, buni diplomati. Rezistenta fizica scazuta, hipoactivitate, pasivitate, inclinatii literare, sunt nematerialisti, senzuali, gurmanzi, usor influentabili. Fata ovala reflecta contradictii, spontaneitate, armonie in contactele sociale, curiozitate, pudoare si spiritualitate abstracta. Acest tip de fata emana credibilitate, memorie buna, buni vizionari. Este fata omului care rezolva usor situatiile dificile, sunt inteligenti si generosi.

c) - Fata patrata (fig. 4 c). Exprima forta, energie vitala din punct de vedere psihologic, reusite, vointa de a realiza. Emana autoritate, dominant in activitatea fizica. Este fata omului metodic, bun organizator, spirit pozitiv, disciplinat, onest, stoic in fata dificultatilor si durerii, un echilibrat. Atasat de familie, usor posesiv, cu imaginatie selectiva, incapatanat, sobru. Manifesta o aparenta raceala, dar capabil de pasiuni deosebite. Persoana cu predilectii materialiste.

d) - Fata alungita sau "oval lunga" (fig. 4 d), apartine persoanelor sensibile, rezervate in manifestarea sentimentelor. Pesimiste, meditative, fidele, rabdatoare, calme, nepasatoare.

e) - Fata hexagonala sau rectangulara (fig. 4 e). Sunt indivizi cu un temperament cald, rapizi in actiuni, spirit dominator, buni teoreticieni. Nu finalizeaza intotdeauna ideile si actiunile. Au simturi instinctuale dominante. Simt nevoia de viata, de spatiu, de cldura umana. Risipitori, au simt practic si raporturi amicale cu interlocutorii. Au capacitate distributiva in actiuni, nu manifesta oboseala. Sunt afectivi si sentimentali, au repulsie la drama, detesta speculatiile intelectuale sterile. Optimismul lor influenteaza semenii. Uneori molipsitor. Dinamici, spontani, generosi, foarte atasati de familie, au afectiune deosebit fata de copii. Uneori manifesta agitatie pana la forme deviante. Au o franchete brutala cand actiunea nu se desfasoara conform ideilor proprii. Sunt usor intriganti. Se impun social.

f) - Fata rotunda (fig. 4 f). este fata care exprima un temperament cald. Persoana singuratica, prefera autoizolarea, putin sociabila. Opus trasaturilor psiho-neurologice "negative", este vesela, optimista, cu reactii prompte. Suparare de scurta durata.

Sunt persoane cu o fata intermediara tipurilor cunoscute. Din punct de vedere caracterologic si trasaturile sunt combinatii (selective caracterial) de la tipurile clasice. De exemplu intre tipul de fata patrat si oval, tipul de fata triunghiulara si hexagonala, intre tipul de fata rotunda si patrata, intre tipul de fata triunghiulara si alungita sau "oval lunga".

De aceea, analistul este obligat sa defineasca corect daca este tipul clasic de fata, sau forma intermediara. La formele intermediare va selecta trasaturile de caracter, folosind si analiza pe etaje faciale, retinand elementele interpretative.

1.1. Analiza fetei dupa criterii morfo-anatomice

Analiza fetei se face dupa criteriile:

1 - Analiza conformationala morfo-anatomica fata si profil;

2 - Analiza pe etaje faciale si aprecierea proportionalitatii

etajelor fetei individului;

3 - Interpretarea psiho-neurologica si comportamentala a expresivitatii fetei.

1.1.1.     Criteriul conformational sau morfo-anatomic

Fata se masoara din norma frontala (din fata) si norma

laterala (profil).

1.1.1.1.- Analiza din norma frontala

Prin analiza fetei din norma frontala stabilim:

conformatia fetei;

tipul de fata, cu principalii indici faciali;

indicele facial;

indicele nazal;

indicele gnutic;

indicele transvers zigomatic;

indicele transvers fronto-pariental;

indicele orbital.

(vezi capitolul cu indicii faciali).

Analiza din norma frontala permite masurarea, analiza pe etaje faciale, sa observam simetria sau asimetria intre etajele fetei.

Pentru impartirea fetei pe etaje de analiza folosim reperele (fig. 3):

- etajul superior sau frontal este segmentul facial cuprins intre trichion si nazion;

- etajul mijlociu sau nazal este cuprins intre nazion si subnazal (nazo-spinalis);

- etajul inferior sau mandibular, cuprinde segmentul facial dintre nazo-spinalis (subnazal) si gnation.

In conditii normale gasim raporturi de proportionalitate, egale valoric intre etajele frontal, mijlociu si mandibular.

In unele cazuri, valorile, raportate la cele trei etaje, sunt semnificativ modificate in comparatie cu raporturile normale.

Asimetria faciala evidentiaza urmatoarele:

- supradimensionarea sau subdimensionarea etajului frontal. Aceste modificari le intalnim in cazurile de macrocefalia sau microcefalia etajului cronico-facial superior, sau in hidrocefalie:

- supradimensionarea sau subdimensionarea etajului inferior sau mandibular. Asemenea dezarmonii le gasim la persoanele cu prognatism mandibular (anatomic), care este dezvoltarea verticala a mandibulei in raport cu etajele frontal si nazal. Sau se poate consemna o hipotrofie mandibulara (o hipodezvoltare in raport cu etajele frontal si nazal).

1.1.1.2 - Analiza din norma laterala

Repere folosite in analiza fetei din norma laterala sau profil sunt: nazion, subnazal (nazo-spinalis), orbital, auricular, gnation si pogonion (fig. 6).

Folosind reperele (punctele antropo-cefalometrice) se obtin urmatoarele planuri:

- orizontala de la Frankfurt - este planul ce uneste reperul auricular cu orbitalul (planul A);

- planul orbito-frontal - se obtine unind orbitalul cu gnationul. Intre orizontala de la Frankfurt si planul orbito-frontal se obtine un unghi cu o deschidere de 90⁰ la persoanele normale. Acest plan se numeste verticala Dreyfus (planul B).

- planul nazo-frontal - este planul care uneste nazionul cu pogonion (punctul anterior simfizei mentoniere - planul C);

- tangenta gurii - este traseul de unire a subnazalului (nazo-spinalis) cu pogonion.

Introdusa in antropometrie de Schwartz, tangenta face un unghi de 10⁰ cu planul nazo-frontal la indivizii normali.

Planurile si pozitia diverselor repere pot fi modificate, prezentand diferente valorice fata de constantele normale. Sunt modificari topografice la nivelul fetei.

Modificarile topografice si variatii valorice sunt consemnate in unele dismorfii faciale:

- prognatia bimaxilara - gnationul este localizat inaintea planului arbito-frontal;

- prognatia mandibulara - planul nazo-frontal face cu tangenta gurii un unghi mai mic de 10⁰;

- retrognatia bimaxilara - gnationul este situat in afara planului orbito-frontal;

- retrognatia maxilara - tangenta gurii cu planul nazo-frontal face un unghi mai mare de 10⁰;

- prognatia maxilara - punctul nazo-spinalis (subnazal) situat inaintea planului nazo-frontal:

- retrognatia maxilara - reperul subnazal (nazo-spinalis) situat inapoia planului nazo-frontal.