Studiu de caz: Plan de intervenție in dificultați de invațare

Studiu de caz: Plan de intervenție in dificultați de invațare

Psihologia moderna demonstreaza faptul ca foarte multe din problemele de invatare depind de modul cum se abordeaza din primele momente. Este firesc ca orice individ sa intampine dificultati de invatare. Un copil stimulat nu va avea probleme la invatatura.

Copiii cu dificultati sunt in cele din urma copii ca toti copiii, cu sentimente, nevoi si teluri in viata. Ei cu siguranta nu se afla in clasa pentru a ne face viata amara. In definitiv noi, ca profesori avem menirea de a fi o ancora pentru ei.

Cooperarea si concentrarea tuturor adultilor care-l inconjoara pe copil s-a dovedit esentiala din mai multe puncte de vedere. Stabilirea unei coerente si mentinerea acelorasi exigente la scoala si acasa ii ofera copilului cadrul necesar pentru a functiona bine. Astfel, urmarind indeaproape (inca de la intrarea in scoala) evolutia lui, ne vom putea permite sa ne apropiem tot mai mult de nevoile acestuia. Sprijinul pe care i-l vom acorda il va ajuta foarte mult sa-si indeplineasca intr-un mod adecvat obligatiile scolare. Stabilind un circuit de buna comunicare intre diferitele persoane care se ocupa de el, un plan de interventie 75

personalizat, agenda cadrului didactic este, in aceasta situatie, instrumentul perfect. Astfel se vor corobora toate coordonatele necesare si pertinente, intalnirile si sarcinile ce vor trebui duse la indeplinire.

Pentru un copil care prezinta dificultati de invatare (de orice natura), faptul ca se simte acceptat, ghidat, sustinut de o persoana importanta in ochii sai, il incurajeaza sa se autodepașeasca si sa-si descopere mult mai repede potentialul. Printre factorii importanti se numara: un mediu familial sigur si calduros, capacitatea copilului de a-si crea legaturi constructive cu cei din propriul anturaj, recunoasterea talentelor sale reale, dinamismul din mediul scolar si accesul la resurse din cele mai variate.

Iata un exemplu de interventie practica reflectat in urmatorul studiu de caz:

FAMILIARIZAREA CU CAZUL SI FORMULAREA CLARA A PROBLEMEI

D.E., elev in clasa a II-a, in varsta de 8 ani prezinta dificultati in a-si mentine atentia si concentrarea. Este nesigur in ceea ce face si are probleme cu scrisul si cititul. Este distras cu usurinta si nu pare a asculta atunci cand i se vorbeste. Cand primeste o sarcina i se pare dificil sa o duca la bun sfarsit si face greseli din neatentie. In activitatile colective, mai ales in timpul jocurilor didactice, al pauzelor, vorbeste excesiv, alearga agitat si in mod nepotrivit, isi asteapta randul cu greu (zgomotos) si nu respecta instructiunile acceptate de toti ceilalti copii. Nu ii asculta pe parinti acasa.

OBIECTIVE

descoperirea cauzelor care conduc la aceste conduite;

identificarea factorilor declansatori si de mentinere;

propunerea unui plan de interventie educativa.

PROCURAREA INFORMATIILOR

Documentarea s-a facut prin diverse metode de cunoastere: observatia sistematica, teste si probe orale, discutii cu familia, analiza produselor activitatii. Prin coroborarea informatiilor obtinute de la familie si scoala si in urma discutiei cu consilierul educativ, s-a conturat problema acestui copil ("Dificultati de invatare in plan comportamental si socio-emotional").

PLAN DE INTERVENTIE

Interventia consta in activitatea corelata a echipei formata din invatator - parinte - consilier educativ, ce actioneaza pe baza unei strategii clar definite (in urma unei evaluari initiale), consemnarea rezultatelor, inregistrarea progreselor si observatii periodice.

Obiective de lunga durata

Aplicarea sistematica a unor metode interactive de invatare, a tratarii diferentiate si chiar individualizate;

Un program (o ora/saptamana) de intalnire cu consilierul educativ in cabinetul acestuia;

Supravegherea atenta a copilului in cadrul familiei si al activitatilor extrascolare (vizite, drumetii, spectacole, excursii).

Obiective specifice si modalitati de interventie 76

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Amenajarea spatiului clasei are un rol foarte important in rezolvarea acestei probleme.

Se aseaza elevul D.E. in banca cu un copil mai linistit si mai organizat, care sa nu-i distraga atentia si de preferat in prima banca. Se vor stabili reguli de comportament in clasa. Acestea trebuie scrise si afisate, ce e permis si ce nu, care sunt regulile si care tabu-urile (reguli ce nu pot fi niciodata incalcate), insotite chiar de desene sugestive si atractive.

Abordarea unor cai de lucru din partea invatatoarei pentru a preveni comportamente sau situatii nedorite din partea elevului D.E.:

I. invatatoarea destinde climatul - se adreseaza elevilor folosind prenumele acestora, calma, optimista, capteaza atentia pentru invatare, adreseaza intrebari clare, deschise, ofera sprijin daca este cazul;

II. are copilul sub observatie permanenta si astfel va sesiza momentul cand acesta pierde firul lectiei (nu mai este atent) si il atentioneaza;

III. mareste numarul de laude atunci cand D.E. este atent, cand raspunde bine;

IV. poarta discutii individuale cu elevul (in pauze, dupa ore) prin care va cauta sa afle daca el isi da seama ca nu este atent si provoaca dezordine, ii deranjeaza pe colegi; care ii sunt dificultatile, ce preferinte si interese are;

V. discutiile in clasa vor fi deschise; in felul acesta se va urmari intarirea spiritului de echipa si nu de concurenta a clasei, D.E. fiind in permanenta antrenat;

VI. se va lucra pe grupe sau in echipe, ori de cate ori tematica lectiilor o permite, D.E. facand parte dintr-o grupa omogena, urmarit indeaproape si sprijinit de colegi;

VII. ori de cate ori este surprins actionand pozitiv, trebuie facut din aceasta un adevarat eveniment; astfel este sprijinit puternic si incurajat sa continue;

VIII. pentru a obtine efectul dorit este esential ca invatatoarea sa reactioneze imediat dupa fiecare lucru bun cu incurajari care pot fi: atentiile verbale: un compliment, o vorba buna, un cuvant de sprijin. Exemple: "Perfect!", "Bravo, sunt mandra de tine!", "Ai muncit mult!", "Ideea ta este geniala";

atentiile nonverbale: gesturi afective (luat de mana) sau o mimica de natura sa semnalizeze complicitatea (salutul campionului, aprobari din cap insotite de zambet, etc.);

mici incurajari materiale constand in poze pentru colectiile lui (fotbalisti, eroi din desene animate), accesorii decorative sau postere pentru camera lui, carti de povesti, etc.

Metode operante aplicate la clasa

Metode activ-participative: joc de rol, dramatizari, problematizarea, brainstorming, invatarea prin descoperire, prin care elevul este antrenat activ;

Tratarea diferentiata si chiar individualizata in anumite momente ale programului instructiv-educativ. La inceput am crezut ca acest lucru il va favoriza pe D.E. comparativ cu colegii. Oferindu-le explicatii celorlalti copii, ei nu se simt dezavantajati, ci considera astfel ca acorda un ajutor colegului lor, realizand rapid ca este mai avantajos pentru ei daca nu sunt permanent deranjati de acesta.

Aplicarea planului de puncte la ore inseamna stabilirea unor comportamente (a finalizat o activitate inceputa (a citit bine pana la capat, a facut o transcriere corect);

care elevul trebuie sa le respecte) si pentru care va primi 1-2 puncte. Astfel de comportamente sunt: a indeplinit cerintele invatatoarei;

a contribuit activ la ore (prin furnizarea de raspunsuri numai la solicitari, ascultand si raspunsurile colegilor fara sa intervina);

a ramas asezat pe scaun;

se intelege cu colegii in pauze (fara sa-i agreseze fizic sau verbal).

Acest plan de puncte poate fi asezat pe banca elevului sau pe catedra invatatoarei. In primul caz se va acorda punctul imediat dupa comportamentul corespunzator, sau in celalalt caz, invatatoarea face insemnarile, iar punctele obtinute vor fi trecute la sfarsitul orei in prezenta copilului. Daca (in acest caz) in timpul orei apare un comportament ce trebuie recompensat printr-un punct, invatatoarea poate semnala acest lucru printr-un gest stabilit anterior (miscare aprobatoare din cap, zambet de multumire). Lipsa unui feed-back pozitiv imediat este o cauza a esecului aplicarii acestei metode. De asemenea, copilul va duce la fiecare sedinta cu consilierul educativ acest cont cu puncte obtinute la ore.

Totodata, de comun acord cu parintii si cu consilierul educativ, la sfarsit de saptamana parintele il poate recompensa pe copil (daca obtine minim 15 puncte) cu o plimbare in parc, iesire la film, la Gradina Zoologica sau o vizita la un prieten de joaca.

Pe parcursul intregului proces instructiv-educativ, ori de cate ori este posibil, se apeleaza la autoevaluare din partea elevului, aceasta avand un rol important in constientizarea acestuia in privinta greselilor facute sau a rezultatelor bune inregistrate.

Familia are un rol foarte important in acest plan de interventie, de aceea, impreuna cu consilierul educativ si cu ambii parinti am concluzionat anumite reguli pe care acestia sa le respecte (deopotriva copil si parinti):

1) sa intocmeasca un orar (program) zilnic care sa contina timp de relaxare, timp pentru odihna, pentru lectii, pentru joaca; daca nu il respecta, parintele sa ii ofere alegerea: de a-l urma sau nu, cu asumarea consecintelor de rigoare. Exemplu: "Ai de facut o alegere! Ori iti faci lectiile acum, ori te culci diseara fara sa vezi emisiunea ta preferata la televizor");

2) sa aleaga impreuna momentul cel mai bun pentru a face lectiile; o activitate fizica intensa il poate relaxa dupa o zi petrecuta la scoala;

3) sa identifice ambianta care corespunde cel mai bine nevoilor copilului la efectuarea temelor (cu radioul pornit sau nu), spatiul de unde sa-l poata supraveghea;

4) sa reduca la minimum toti factorii care l-ar putea incurca atunci cand isi face lectiile;

5) sa se imparta in etape mai mici, sarcina de a-si efectua temele (cu pauze relaxante), pentru a evita ca el sa devina impresionat de amploarea acestora; cantitatile mai mici au menirea de a-l incuraja;

6) sa pregateasca din timp trecerea la efectuarea temelor; Exemplu: "Mai ai 15 minute de joaca, pentru ca apoi trebuie sa-ti faci temele";

7) sa i se atraga atentia mai mult prin gesturi si prin expresiile fetei, decat prin vorbe care i-ar putea fi straine;

8) sa se stabileasca locuri precise si stabile pentru gasirea lucrurilor personale; Exemplu: caietele pentru scoala in sertarul din dreapta al biroului, cartile in stanga;

9) sa execute regulat o sarcina care ii face placere (sa puna mancare si apa papagalului), sa colectioneze poze, sa participe la cursul de dans modern organizat in scoala;

10) sa se incurajeze copilul prin privilegii si activitati satisfacatoare; Exemplu: activitati care rasplatesc - primeste un prieten la el peste noapte sau este lasat sa plece el in vizita la un prieten, merge insotit sa manance la McDonald's, la cinema, se amana momentul in care trebuie sa se culce sau sa vina de la joaca.

De-a lungul aplicarii planului de interventie s-au monitorizat toate schimbarile, rezultatele si progresele inregistrate. S-a facut o evaluare permanenta de catre cei trei factori implicati (invatatoare - parinti - consilier educativ) si s-a intervenit cu corectii necesare pentru remedierea problemelor.

In urma acestor evaluari permanente efectuate in timpul unui semestru scolar si a evaluarii finale, la care au participat deopotriva invatatoarea - copilul - parintii - consilierul educativ, s-a constatat ca problema s-a diminuat in intensitate si rezultatele scolare s-au imbunatatit, dar procesul este dificil si complex si are particularitati in care se exprima varsta, temperamentul, experienta anterioara din familie a copilului si nu in ultimul rand diferentele dintre mediul familial exagerat de permisiv (mai ales inainte de inceperea scolii) si programul de scoala care presupune formare de priceperi si deprinderi, reguli de convietuire in grup, dar si anumite restrictii.

Planul de interventie se va aplica si in semestrul al doilea al anului scolar.

Bibliografie

Brill, I., Naomi - Centre de recherche de l'education specialise et de l'adaptation scolaire, "L'echec scolaire n'est pas une fatalite", Ed. ESF, Paris, 1973

Iucu, R.; Manolescu, M. - Pedagogie, Ed. Fundatiei Culturale Dimitrie Bolintineanu, Bucuresti, 2001

Dopfner, M., Schurmann, S.; Lehmkuhl, G. - Copilul hiperactiv si incapatanat, Editura R.T.S., Bucuresti, 2000.

Vrasmas, E. - Psihologia copilului cu dificultati de invatare, Editura Credis, Bucuresti, 2006.