Organizarea personalitatii in psihanaliza

Organizarea personalitatii in psihanaliza

Modul de organizare al personalitatii este oarecum particular in psihanaliza. Insati notiunea de personalitate este desemnata de catre Freud sub denumirea de "aparat psihic": un sistem functional cu o organizare specifica, sub forma unui model ierarhic stratificat format dintr-o serie de instante specializate din punct de vedere functional si dispuse succesiv de jos in sus.

In opera psihanalitica a lui S. Freud, inconstientul este mentionat in lucrarea sa "Traumdeutung' (1899) in legatura cu aparatul psihic la care distinge trei calitati sau instante: constientul, preconstientul si inconstientul. Dupa S. Freud, inconstientul este instanta personalitatii in care sunt depozitate pulsiunile individului.

Aceasta teorie referitoare la structura aparatului psihic este revizuita de catre S. Freud in 1923, care de data aceasta distinge urmatoarele trei instante ale personalitatii: inconstientul, Eul si Supra-Eul. In cadrul acestui sistem al personalitatii, inconstientul este instanta psihica cea mai primitiva, cea mai elementara a vietii psihice. Ea este constituita din pulsiunile instinctive, veritabile forte biologice care tind in mod permanent a se descarca in sfera constientului.

Freud a elaborat doua topici sau teorii sau puncte de vedere ce presupun o diferentiere a aparatului psihic intr-un anumit numar de sisteme dotate cu caracteristici sau functii diferite si dispuse intr-o anumita ordine unele in raport cu celelalte, ceea ce permite metaforic considerarea lor drept locuri psihice carora li se poate da o reprezentare figurata spatiala.

Prima conceptie topica asupra aparatului psihic este prezentata in capitolul VII al Interpretarii visului (1900), dar evolutia ei poate fi urmarita incepand cu Proiect de psihologie (1895).

Prima topica considera aparatul psihic constituit din Inconstient, Preconstient si Constient.

Cea de a doua topica introduce trei instante: Sinele, Eul si SupraEul.

1. Inconstientul (Umberwusst)

Reprezinta primul sistem definit de catre Freud ca fiind rezervorul de continuturi refulate carora li s-a refuzat accesul la sistemele superioare de preconstient si constient prin actiunea de refulare.

Caracteristicile sale esentiale sunt:

a) Continuturile sale sunt reprezentanti ai pulsiunilor;

b) Aceste continuturi sunt accentuate de mecanisme specifice procesului primar in special  condensarea si deplasarea.

Condensarea: este una din principale modalitati de functionare a proceselor inconstiente prin care mai multe lanturi asociative capata o singura reprezentare situata la intersectia acestora.

Deplasarea: este mecanismul prin care accentul, interesul, intensitatea unei reprezentari se pot detasa de aceasta pentru a trece la alte reprezentari initial mai putin intense, dar legate de aceasta printr-un lant asociativ.

c) Continuturile inconstiente au o mare energie pulsionala si cauta mereu sa penetreze spre instantele superioare. De regula acced numai dupa ce au fost ­modificate sub forma de compromis de catre cenzura.

d) Dorintele din copilarie sunt cele care cunosc cea mai mare fixatie in inconstient.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Din punct de vedere topic, in special Jung subliniaza faptul ca inconstientul este structurat pe trei niveluri:

Inconstientul instinctual sau instinctogen care cuprinde pulsiunile elementare (instincte, trebuinte, s.a.m,d.).

Inconstientul personal care reuneste toata istoria personala a individului: experiente personale, conflicte, traume, frustrari, etc.

Inconstientul colectiv - rezervorul amintirilor emotionale ale intregii umanitati reprezentate de arhetipuri.

2. Subconstientul sau preconstientul : initial a fost folosit de Freud ca sinonim al inconstientului.

Termenul de 'subconstient" a fost rapid abandonat de Freud din cauza ambiguitatii sale: este intelegerea in sens topic ca fiind ceva ce se afla dedesubtul constiintei sau in sens calitativ o alta constiinta sa-i spunem subterana.

Termenul de preconstient pare mai adecvat, daca ne referim la cea de a doua instanta a personalitatii aflata la limita de tranzitie dintre constient si inconstient. La acest nivel opreaza cenzurarea individului care filtreaza pulsiunile inconstientului, precum si reprezentarile simbolice; conflictele, s.a.m.d.

3. Constientul (Bewusstein) este instanta superioara aflata in varful aparatului psihic. Aici actioneaza atat informatiile venite din mediul extern, factorii sociali si culturali, precum si de la nivelul structurilor (instantelor) inferioare: inconstient si preconstient.

Din punct de vedere functional aceasta instanta a personalitatii se opune atat inconstientului, cat si (in mai mica masura) preconstientului.

Din punct de vedere structural constientul este structurat pe doua niveluri Eu si SupraEu.

Din punct de vedere energetic, se caracterizeaza printr-o mare energie vitala.

1. Sinele constituie polul pulsional al personalitatii. Continuturiel sale , expresii psihice ale pulsiunilor, sunt inconstiente: unele mostenite si inascute, altele refulate si dobandite.

Din punct de vedere economic, sinele este pentru Freud rezervorul principal al energiei psihice; din punct de vedere dinamic el intra in conflict cu Eul si Supraeul, care din punct de vedere genetic reprezinta diferentierile sale.

2. Eu-l (Ich) este instanta personalitatii situata intre Sine si SupraEu. Eu1 este instanta personalitatii care se diferentiaza de cea a inconstientului prin caracterul sau de instanta in contact cu realitatea exter­na. Aceasta este instanta constienta a personalitatii individului.

1. Din punct de vedere topic Eu-l se afla in relatie de dependenta atat fata de Sine cat si fata de SupraEu. Desi se afirma ca mediator, ca reprezentant al intereselor totalitatii persoanei, autonomia sa este relativa.

2. Din punct de vedere dinamic Eu-1 reprezinta in special conflictul nevrotic, polul defensiv al personalitatii, prin mecanismele sale de aparare.

3. Din punct de vedere economic este un factor de legare ale proceselor psihice.

3.SupraEu-l (Uber-ich) - instanta descrisa de Freud ca fiind un judecator sau cenzor in raport cu Eu-l si avand ca functie constiinta morala, autoobservarea, formarea idealurilor. Supra-Eul nu trebuie confundat cu idealul Eului si nici cu constiinta morala. Acesta se naste din asimilarea prin introjectie a interdictiilor parentale si altor forte represive care-si exercita actiunea asupra individului in cursul dezvoltarii sale.

Clasic este definit ca fiind mostenitorul complexului lui Oedip, constituit prin interiorizarea exigentelor si interdictiilor parentale desi unii psihanalisti considera ca formarea SupraEu-lui are loc mai devreme in stadiile preoedipiene.

Daca pentru S. Freud inconstientul este o zona unica si unitara a aparatului psihic, depozitarul exclusiv al pulsiunilor , individului, C.G. Jung distinge doua zone bine diferentiate in acest strat al personalitatii: inconstientul individual si inconstientul  colectiv. Trebuie notat faptul ca aceste doua zone ale inconstientului la care se refera C. G. Jung nu exclud si nici nu inlocuiesc inconstientul pulsional, sau inconstientul instinctogen al lui S. Freud, ci vin numai sa-1 completeze.

Inconstientul individual este depozitarul amintirilor sterse, incetosate, al imaginilor penibile, refulate sau "uitate', precum si al altor materiale care nu sunt inca apte de a putea intra in sfera constientului. Inconstientul personal va contine reminiscentele infantile cele mai precoce ale individului.

Inconstientul colectiv cuprinde "cunostintele epocii pre-infantile sau vestigiile existentei ancestrale" sustine C. G. Jung. Dupa acesta, "pe cand imaginile formate de amintirile inconstientului personal sunt imagini plenare pentru ca sunt traite de individ, vestigiile amintirilor continute in inconstientul colectiv sunt simple siluete, pentru ca ele nu au fost traite in mod individual" (C. G. Jung).

Daca inconstientul personal este sediul experientelor individuale anterioare, traite in mod direct de individ, inconstientul colectiv este sediul experientelor colective anterioare, traite direct de intreaga umanitate si cu care individul se naste, ca o parte psihologica proprie persoanei sale. Acestea sunt "arhetipurile' sau "imaginile primordiale' (eidole) despre care vorbeste si Platon ("Republica').

Pentru el, inconstientul personal este specific mecanismul sublimarii, al "prezenteificarii' experientelor anterioare traite in sfera constienta a Eului personal. Pentru inconstientul colectiv, sustine C. G. Jung, este specifica functia transcendentala care proiecteaza individul in orizontul valorilor aflate in relatie cu arhetipurile, cu experienta colectiva anterioara a umanitatii.

Aceste doua straturi ale inconstientului, despre care vorbeste C. G. Jung, nu exclud, asa cum spuneam mai sus, un al treilea strat al inconstientului, respectiv inconstientul instinctogen, care este sediul pulsiunilor. Specific inconstientului instinctogen ca mecanism este actul refularii.

Daca problema inconstientului pare a fi clara, nu la fel de clar stau lucrurile in ceea ce priveste continutul acestuia Inca de la S. Freud, este admis de catre toti specialistii ca inconstientul este sediul sau depozitarul pulsiunilor individuale, dar asupra naturii acestora discutiile nu par a fi pe deplin incheiate.

Referitor la pulsiuni exista numeroase puncte de vedere, teorii, controverse. Un fapt este clar. Problema exista de foarte multa vreme, cu mult inaintea nasterii psihanalizei ca stiinta, dar ea s-a impus in diferite ipostaze celor care au incercat sa raspunda la aceasta problema In orice caz, sintetizand in plan istoric si psihologic problema, putem afirma ca in ceea ce priveste pulsiunile, se discuta doua mari aspecte de ordin psihologic: pasiunile si pulsiunile. Mentionam insa ca intre pasiuni si pulsiuni deosebirile sunt in primul rand de orientare doctrinara si de atitudine metodologica, deoarece primele, pasiunile, au in special o conotatie morala, pe cand celelalte, pulsiunile, intra in mod direct in sfera psihologiei si a psihopatologiei, de unde au fost preluate de psihanaliza.