SENSIBILITATEA SI LEGILE EI - definitia sensibilitatii, pragurile senzoriale

SENSIBILITATEA SI LEGILE EI

1. Definitia sensibilitatii
Sensibilitatea este premisa naturala a vietii psihice. Ea a aparut filogenetic relativ tarziu, o data cu aparitia regnului animal, pe baza excitabilitatii primare sau iritabilitatii.
Prin excitabilitate intelegem proprietatea organismelor de a inregistra si raspunde la actiunea stimulilor biologiceste necesari (alimentari, de reproducere, nocivi). Ea reprezinta modalitatea principala prin care plantele se relationeaza cu mediul.
Sensibilitatea este acea proprietate care permite inregistrarea si raspunsul adaptativ nu numai la actiunea stimulilor biologiceste necesari ci si la actiunea stimulilor in sine neutri sau indiferenti (lumina, sunet, culoare, forma, pozitie spatiala, intervale temporare etc.), dar care pot dobandi rol de semnale in raport cu cei dintai. Asadar, retinem ca sensibilitatea are nu numai o functie reflectorie-constatativa, ci si una de semnalizare si asociere temporara intre stimulii indiferenti si cei biologiceste necesari. Si daca excitabilitatea este proprie oricarei celule vii, sensibilitatea devine apanajul unor analizatori. Aceste structuri, in forma embrionar-primitiva la primele organisme animale, vor cunoaste un amplu proces de dezvoltare, diversificare si perfectionare in filogeneza.
La om, sensibilitatea are organizarea cea mai complexa, ea realizandu-se prin intermediul unor structuri inalt diferentiate si specializate pe care le numim sisteme de integrare senzoriala sau analizatori.
Un analizator este unitatea functionala a cinci verigi principale:
1) veriga receptoare periferica prin care se capteaza stimulii modali specifici si ii codifica in impulsuri nervoase;
2) veriga de conducere specifica si centrii subcorticali de proiectie (la nivelul diencefalului - nucleii talamici;
3) veriga de conducere specifica si zonele corticale de proiectie - care transforma codurile nervoase in senzatie constienta;
4) conexiunea inversa cortico-subcorticala, prin care se regleaza functionarea analizatorului in concordanta cu particularitatile situatiei obiective date;
5) veriga nespecifica (fasciculele si centrii substantei reticulate), care asigura activarea global-difuza a scoartei cerebrale, necesara pentru procesarea stimulului

Analizatorul constituie mecanismul prin care se realizeaza procesele senzoriale-senzatiile si perceptiile.

Fiecare analizator s-a specializat, in cursul evolutiei filogenetice, in receptarea si prelucrarea (procesarea) unei anumite categorii de stimuli-luminosi, acustici, mecanici, termici, chimici. Acesti stimuli se numesc specifici sau modali, pentru a-i delimita de cei universali (nespecifici), cum este socul mecanic si curentul electric.
Retinem: pentru a studia activitatea unui analizator trebuie sa folosim stimulul sau modal specific, iar nu un stimul nespecific (curent electric).

2. Pragurile senzoriale
Sensibilitatea nu se prezinta ca un punct, ci ca un continuum, delimitat de un minim si un maxim: minim maxim

Cele doua capete extreme ale continuum-ului se numesc praguri senzoriale absolute: inferior si superior.
Pragul absolut inferior exprima intensitatea minima pe care trebuie s-o aiba stimulul specific pentru a provoca o senzatie specifica abia constientizabila, pragul absolut superior exprima intensitatea maxima a stimulului modal care continua inca sa mai produca o senzatie specifica (dincolo de aceasta apare senzatia nespecifica de durere).
Intre pragurile absolute se situeaza pragurile diferentiale, care exprima ratiile ce trebuie adaugate la intensitatile initiale pentru a determina cresteri abia constientizabile ale intensitatii senzatiilor.
3.. Legile sensibilitatii
Starea si dinamica sensibilitatii umane sunt guvernate de trei categorii de legi: a) psihofizice; b) psihofiziologice; c) socioculturale. Legile psihofizice reflecta raportul dintre nivelul sensibilitatii si intensitatea stimulilor modali specifici. Sunt doua asemenea legi: Legea Bouguer-Weber si legea Weber-Fechner. Prima lege se aplica pragurilor absolute si postuleaza ca valoarea pragului absolut se afla in raport invers proportional cu nivelul sensibilitatii:
....E = nivelul sensibilitatii; S = valoarea pragului exprimata in intensitatea stimulului. Cea de-a doua lege vizeaza sensibilitatea diferentiala si pragurile diferentiale si este data de formula: ....Δx = ratia ce trebuie adaugata la intensitatea initiala, x = intensitatea initiala, k = constanta. Ar rezulta ca valoarea pragurilor diferentiale este constanta pe toata intinderea sensibilitatii. (Valorile calculate ale raportului ..... sunt: .... pentru sensibilitatea auditiva, .... pentru sensibilitatea tactila, ... lucsi, pentru sensibilitatea vizuala. Cercetarile ulterioare au aratat ca legea Weber-Fechner se verifica numai pentru intensitatile medii.
Legile psihofiziologice reflecta fenomenele care au loc in cadrul analizatorilor in cursul functionarii si interactiunii dintre ei. In aceasta categorie includem:
· legea adaptarii - exprima modificarea, in sensul cresterii sau descresterii, a sensibilitatii unui analizator sub actiunea indelungata a stimulului ;
· legea sensibilizarii = cresterea nivelului sensibilitatii in cadrul unui analizator, ca urmare a stimularii altui analizator;
· legea depresiei = scaderea nivelului sensibilitatii in cadrul unui analizator, ca urmare a stimularii altui analizator;
· legea contrastului = cresterea acuitatii in raport cu actiunea altui stimul (exemplu, senzatia de negru este mai puternica atunci cand percepe o figura neagra pe fond alb decat atunci cand percepem aceeasi figura pe fond gri sau albastru),
· legea compensatiei = cresterea sensibilitatii in cadrul unui analizator in lipsa altui analizator (exemplu, dezvoltarea superioara a sensibilitatii tactile la nevazatori);
· legea exercitiului = cresterea nivelului sensibilitatii prin solicitare sistematica, indelungata.

Legile socio-culturale exprima dependenta dezvoltarii sensibilitatii umane de influenta factorilor socio-culturali. Exista trei asemenea legi mai importante:
· legea profesionalizarii = dezvoltarea selectiv-preferentiala a unor modalitati senzoriale in cursul pregatirii si exercitarii unor profesii muzicale, plastice, tehnice, medicale etc.;
· legea estetizarii si semantizarii = modelarea si functionarea sensibilitatii umane in general in raport cu doi factori socioculturali importanti; frumosul si semnificatia (in perceperea obiectelor naturale sau artificiale mecanismele noastre cerebrale releva, odata cu identitatea, latura lor estetica si semnificatia);
· legea verbalizarii = includerea in mod necesar si automat a cuvantului atat in actul de percepere a stimulului, cat si in fixarea-vehicularea rezultatului lui - imaginea sau modelul informational intern.

2. Intrebari de autoevaluare

1. In ce consta deosebirea dintre excitabilitate si sensibilitate?
2. Ce este analizatorul?
3. Ce este pragul absolut inferior?
4. Ce este pragul diferential?
5. In ce segment al intensitatilor se aplica legea Weber-Fechner?
6. Carei categorii de legi apartine legea adaptarii?


R a s p u n s u r i:

1. Excitabilitatea se leaga numai de actiunea stimulilor biologiceste necesari, in vreme ce sensibilitatea se leaga si de actiunea stimulilor in sine indiferenti.
2. Mecanismul neurofiziologic al sensibilitatii si al senzatiilor si perceptiilor.
3. Intensitatea minima a stimulului specifica necesara pentru a provoca o senzatie abia constientizabila.
4. Fractiunea sau doza ce trebuie adaugata la intensitatea initiala a stimulului modal specific pentru a obtine o crestere abia constientizabila a intensitatii senzatiei.
5. In segmentul intensitatilor medii.
6. Legilor psihofiziologice.

Consideram ca despartirea artificiala psihologie clinica - psihologie

medicala nu poate fi facuta, psihologia medicala avand drept instrument

de lucru metoda clinica. De asemenea, despartirea psihologiei medicale

de psihologia medicinii ni se pare un demers inutil care ar crea artificial

un domeniu care nu ar avea unelte specifice.

2. Raportul psihologie medicala si clinica - psihologie

Psihologia medicala se dezvolta azi din intrepatrunderea cu alte

domenii de cunoastere si cercetare cum ar fi: psihopatologia, psihologia

holistica si antropologia, psihanaliza si psihologia dinamica, cronobiologia,

etologia, sociologia, psihologia experimentala si neurofiziologia.

Cu fiecare din aceste domenii psihologia