Scurt istoric al autismului

Scurt istoric al autismului

Bleuer introduce termenul de autism despre care spune ca este o "detasare de la realitate, insotita de o predominare a vietii interioare". (Falzeder E ,June 2007)

In 1943, Leo Kanner, in lucrarea ``Tulburari autiste ale contactului afectiv', diferentiaza autismul, prin identificarea trasaturilor sale specifice, de psihoza, schizofrenie sau handicap mintal. Autorul definea autismul ca pe o ``incapacitate innascuta de a stabili relatii normale cu oamenii si cu situatiile, manifestata de la inceputul vietii``(``Psihologia``, 1997, nr. 2, pag7). Psihiatrului vienez Hans Asperger care a descoperit cateva cazuri de copii autisti deosebit de inteligenti, dar care isi concentrau intreaga atentie si inteligenta in domenii restranse, devenite obsesii. In aceeasi perioada, autismul era considerat o consecinta a lipsei de afectivitate a mamelor.

La sfarsitul anilor '50 au inceput sa apara din ce in ce mai multe rapoarte care aratau ca exista copii autisti in familii normale.

``P.Tanguy si E. Ornitz, Universitatea din California,apoi G.Lelord,Universitatea din Tours,au emis ipotea ca autismul infantile s-ar datora unei tulburari precoce a perceptiei senzoriale: incapabil sa decodeze sunetul ,imaginile, ceea ce atinge, copilul nu se poate adapta mediului si sfarseste prin a se replia asupra lumii pe care si-o construieste>contactul cu persoanele si obiectele inconjuratoare este sursa de angoasa si deci evitat. ``Psihologia``, 1997, nr.2, pag7)

Dintre diferitele formulari diagnostice date copiilor cu autism de-a lungul timpului mentionez: Psihoza copilariei, Schizofrenia copilariei, Psihoza simbiotica si Tulburarea personalitatii atipice.

In 1965, Michael Rutter descrie 63 de copii diagnosticati cu psihoza copilariei care au avut o evolutie diferita, ceea ce a facut sa poata fi diferentiati in autisti, schizofreni, intarziati mintali sau autisti cu afectiune organic-cerebrala.
In 1971, Israel Kolvin a raportat ca se pot diferentia doua grupuri: cei cu debut timpuriu (inainte de 3 ani) si cei cu debut tardiv (dupa 5 ani). Copiii la care debutul a fost timpuriu se aseamana puternic cu cei descrisi de Kanner ca avand Autism infantil. Copiii la care boala a debutat mai tarziu aveau tulburari de gandire, halucinatii frecvente, aveau IQ superior celor din din primul grup si aveau parinti cu o rata semnificativ ridicata pentru schizofrenie.

DSM I si II au reflectat punctul de vedere ca autismul este o varianta sau o expresie timpurie a schizofreniei adultului. DSM III aduce pentru prima oara termenul de 'pervaziv', care dorea sa sublinieze natura serioasa si caracterul invadant asupra psihismului a acestei tulburari, care apare chiar in procesul dezvoltarii copilului, afectand atat comportamentul copilului cat si intelegerea, limbajul, jocul si relatiile sociale. In DSM-III R, termenul de Autism infantil a fost inlocuit cu cel de Tulburare autista.

Pentru prima data, in 1980, Autismul a fost recunoscut ca distinct de Schizofrenie si inclus in DSM III la capitolul Tulburari pervazive de dezvoltare.