Schimbari atitudinale etnice si ale reprezentarii identitatii nationale in viziunea tineretului

Schimbari atitudinale etnice si ale reprezentarii identitatii nationale in viziunea tineretului

"Ca european, doresc ca Romania sa intre in U.E. cu ceea ce o face sa fie altfel. Sper ca romanul va fi mandru de a fi european, dar va fi si mai mandru de a fi roman" (Gérard Onesta - vicepresedintele Parlamentului European, 2005, p. 3)

Definitia data de Gordon W. Allport in 1935: "O atitudine este o stare de pregatire mintala si neurala organizata prin experienta care exercita o influenta diriguitoare sau dinamizatoare asupra raspunsului individului la toate obiectele si situatiile cu care este in relatie" (apud S. Chelcea, 1995, p. 227) a fost preluata si de A. Chircev in Psihologia atitudinilor sociale, cu privire speciala la romani, Ed. Institutului de Psihologie al Universitatii Cluj, Sibiu, 1941. Desi au trecut sute de ani in care s-a conturat portretul intalnit in lucrarea de mai sus, intr-o statistica facuta pe 1024 de subiecti, (S. Chelcea, op. cit.p. 248) se ajunge la rezultate relativ apropiate: ospitalitate 16,3%, harnicie 11,1%, omenie 10%, munca 8,3%, inteligenta 5,6%, cinste 3,6%, patriotism , 3,6%, etc..

Dupa decembrie 1989, se constata schimbari in opiniile si atitudinile politice ale populatiei Romaniei. In studiul Stereotipurile, marcatori ai identitatii nationale, aparut in Dilema nr. 396 / 2000 p. 6, prof. univ. dr. S. Chelcea inventariaza, pe baza unei anchete, 83 de atribute pozitive si 98 negative. In randul studentilor, primele trasaturi autoatribuite sunt a) calitati: ospitalitate 28,6%, inteligenta 15,6%, omenie 4,7%, patriotism 3,8%. b) defecte: lene 9,1%, delasare 5,9%, credulitate 5,6%, indiferenta 4%. Toleranta este trecuta la defecte, 4,1%, probabil fiindca nu se cunostea exact sensul de baza al termenului.

In aceste conditii, ar parea, oare, desuet sa cerem tinerilor de astazi sa completeze definitiile cuvantului "patrie" (comunitatea de teritoriu, de limba, cultura, istorie, factura psihica, viata economica, obiceiuri, etc.) din manuale sau dictionare cu pareri personale? Exista chiar o lucrare care le-ar putea completa cunostintele (Al. Hanta,1976). Din pǎcate, sunt din ce in ce mai rare astfel de incercari.

Notiunea de patriotism a fost folosita multa vreme in acceptiunea restransa de sentiment patriotic. Dintr-o perspectiva mai larga, patriotismul este o notiune complexa, in continutul careia "se disting trei planuri: al constiintei, al sentimentului, al pozitiei concrete, practice" (Mica enciclopedie de politologie, Bucuresti, Ed. St. si Enciclopedica, 1977, p. 342.). Ceea ce constituie pornire naturala, inclinatie, impresie sau sentiment, poate deveni, prin educatie, atitudine, comportament stabilizat, mod de a fi.

Educatia interculturala si transculturala pot sensibiliza tanara generatie prin trezirea interesului fata de diferentele culturale, fata de procesele mimetice. Tinerii de astazi si de maine nu mai apartin unei singure culturi si pot intelege ca identitatea trebuie conceputa prin raportare la alteritate. Daca intrebarea despre celalalt o include si pe cea despre sine si invers, educatia interculturala este si autoeducatie si creeaza diferente in propria imagine. De aici, necesitatea unor noi cercetari de antropologie filozofica, istorica si culturala pentru a echilibra raspunsurile la intrebarile: "Ce pastram? Ce protejam?" si pentru depasirea europocentrismului umanitatii printr-un criticism filozofic axat pe marcarea propriilor competente si limite: "Sunt convins ca aceasta inertie pozitiva a unor forme de viata rurala din Romania, traditiile satelor romanesti, va impulsiona spiritualitatea Europei Occidentale in asa fel, incat unul de acolo sa nu mai fuga pana in India sau pana in Nepal in cautarea Sacralitatii, gasind-o la noi." (Eginald Schlattner - preot si scriitor sas din Rosia-Sibiu 2005, p. 3)

Strategiile identitar-etnice in spatiul romanesc constituie preocupari ale conf. dr. Lavinia Barlageanu in publicatii si studii din volume colective: Psihopedagogia artei (2001), (2004) Paradigma educational-umanista in context postmodern (2002). Este coordonatoarea proiectului de cercetare interuniversitara Diferente culturale, strategii identitare, politici interculturale si co-responsabil de proiect AUF La fonction pédagogique de la tradition orale en Roumanie. In martie 2007, Centrul Educatia 2000+ publica volumul Sase exercitii de politica educationala in Romania, care avertizeaza asupra organizarii retelei scolare" cu spatele la cultura celorlalti" si constata ca educatia interculturala e un concept rostit des, cercetat rar si analizat sporadic, iar europenizarea este si efect al functionalitatii gandirii interculturale. Intr-un "exercitiu de viziune", Anca Nedelcu se intreaba: "Cum este asimilata o perceptie out-grup care vorbeste despre frica de interculturalitate a unui sistem care se autoflateaza adesea cu performantele sale, apreciate ca superioare fata de cele ale elevilor din alte spatii, in baza principiului: la noi se face carte serios, nu ca la altii.? ''.

In spatiul romanesc, sub forme mai mult sau mai putin oficiale, mai exista glasuri incrancenate de violenta, urmare a crizei spirituale si a dezintegrarii sociale din unele zone multietnice. Este, oare, si "meritul" educational al unor manuale de istorie sau de literatura nationala, scrieri uneori cu iz nationalist - protocronic, conturand imaginea idilica a unei natii pline de curaj si demnitate sau al unor exaltate cantece populare (unele cu text   adaptat ) ca: "Asa-i romanul", "Hai sa-ntindem hora mare" sau al altor productii mass-media contrazise de realitati ?

Pe de alta parte, dominatia etnocentrismului occidental incearca sa impuna o standardizare culturala cu atat mai mult cu cat globalizarea nu dispune inca de un proiect de societate viabila. In aceste circumstante, inertia traditiei poate constitui un obstacol in calea unor procese adaptative absolut necesare, societatile remodelandu-se permanent. In 1991, la Primul Simpozion National de Etnologie, intre ale carui materiale se afla si volumul Imagini si permanente in etnologia romana, am intalnit studiul lui Eugen Agrigoroaie Miorita - Orizont etnografic, folcloric si estetic. De la ritual la mit, la colinda si balada. In anul urmator, a aparut la Paris un dictionar de etnologie si antropologie ( Pierre Bonté,1992).

Educatia se confrunta si cu puternica provocare istorica de a apara biodiversitatea si diversitatea culturala pentru supravietuirea societatilor noastre. In situatiile mentionate, este evidenta necesitatea educatiei pentru schimbare, orientarea axiologica a scolii in sensul valorilor pluriculturalitatii si al cooperarii europene.

Un rol de baza in cunoasterea si aprecierea traditiilor orale il au lectiile de literatura, care ofera modele de conduita patriotica, atitudini elevate privind atasamentul fata de propria tara. Contributia unei literaturi nationale la cultura universala include obligatoriu si firesc toate sclipirile de gandire, sensibilitate si valoare artistica existente in creatia folclorica. Fiecare popor, de-a lungul istoriei sale, si-a transpus in basme, legende, balade, intamplari extraordinare ale unui erou inzestrat cu insusiri senzationale O ilustrare artistica a patriotismului, cu mare forta, o gasim intotdeauna in literatura populara, in special in eposul folcloric. Daca ar ocupa un loc binemeritat in manualele scolare, textele folclorice ar oferi minunate prilejuri de a pune elevii in contact cu tezaurul de simtire patriotica romaneasca. El exprima intrepatrunderea destinului individual cu cel al mediului natural si social. Patria, ca entitate fizica si spirituala, e "picior de plai" si "gura de rai", codrul e o fiinta mitica, "muma si tata" care il ocrotesc pe omul simplu, "frate bun" care alina si mangaie, e o "casa romaneasca" de adapost si refugiu, e "imparatul" caruia poporul i se adreseaza cu veneratie: "Maria Ta". Haiducul, solitar, dedica un imn libertatii si bucuriei de a trai "Codrilor, ulmilor si fagilor, / Brazilor, paltinilor / Ca-mi sunt mie fratiori / De poteri ascunzatori" (Toma Alimos)

Numeroase creatii populare subliniaza, prin elemente toponimice si onomastice, specificul etnic romanesc. Dunarea este "drum fara pulbere", martora unor intamplari dramatice; Oltul se infrateste cu haiducul, in vreme ce Muresul, cu apele-i line, indeamna la reverie si la confesiune. Cerna devine sfetnicul lui Iovan Iorgovan, dar si instrument justitiar. Eroul popular se adreseaza muntilor, apelor si campiei ca unor adevarati frati, iar despre tara exclama: "Pana-i lumea n-oi uita / Tara mea si pe maica / Pana-i lumea nu uit eu / Tara mea si satul meu" (O. Densusianu, 1920, p. 39) .

Deosebit de sugestive in educarea sentimentelor si atitudinilor patriotice sunt baladele si legendele populare care, prin hiperbolizarea intamplarilor, trezesc sentimente de profunda admiratie fata de faptele inaintasilor. Basmele populare contribuie la dezvoltarea si actualizarea educatiei contemporane prin caracterul universal si profund uman al genului.

Afirmarea propriei identitati nationale, redescoperirea propriilor radacini si intarirea solidaritatii de grup reprezinta, in viziunea tineretului, o experienta pozitiva sau negativa. Totul depinde de completarea educatiei pentru constientizarea unicitatii propriei culturi cu intelegerea mostenirii culturale comune a umanitatii. In acest sens, chiar din 1994, UNESCO a initiat proiectul Participarea tinerilor la pastrarea si dezvoltarea Patrimoniului Planetei, in 1995, in Norvegia, desfasurandu-se primul Forum al Tineretului pentru Patrimoniul Planetei. In august 2007, Anul european al sanselor egale pentru toti, Secretariatul Global Compaign for Education Europe a propus Romaniei inceperea demersurilor oficiale pentru a deveni membru oficial GCE. 2008 este Anul european al dialogului intercultural.