Psihologie
Psihologia invatariiPsihologia invatarii. Invatarea scolara si mecanismele ei psihologice Conceptul de invatare La om invatarea reprezinta o forma fundamentala de activitate psihica. In sens larg sau general, invatarea este un proces evolutiv, informativ si formativ constand in receptionarea, stocarea si valorificarea activa de catre fiinta vie a experientei proprii de viata, care conduce la modificarea sistematica a conduitei si la perfectionarea continua a conduitei sub influenta actiunilor mediului. Caracteristicile invataturii: Proces individual, chiar si atunci cand se realizeaza intr-un context social Proces informativ(pp achizitia de informatii, cunostinte, date., experiente) dar si formativ(pp formarea si dezvoltarea diferitelor procese, functii si insusiri psihice adica a personalitatii in ansamblul ei) Proces evolutiv( adica perfectibil, deschis evolutiei) Proces continuu-realizat pe parcursul intregii vieti Are o finalitate adaptiva-conduce la o mai buna adaptare a omului la mediul sau Pp o relatie intre individ si mediu si se realizeaza cu consum de energie fizica si psihica Face posibila valorificarea potentialului ereditar al omului Este un factor determinant al dezvoltarii psihice prin invatare, experiente de viata, deprinderi si priceperi, aptitudini, competente, invatarea conducans asadar la dezvoltarea psihica In sens restrans(specific) invatarea repr o activitate psihica prin care se obtin progrese in adaptare si care vizeaza achizitia de cunostinte, operatii mintale, insusiri de personalitate, achizitii care apar la nivelul individului ca valori personale obtinute prin exercitiu. Din aceasta definitie rezulta in plus ca invatarea se bazeaza pe EXERSARE. CE SE INVATA? Sub aspectul continuturilor se considera ca se invata tot ceea ce este specific uman adica: cunostinte, limbajul, comportamente, moduri de relationare cu ceilalti, experiente de viata, moduri de gandire, stiluri de viata, deprinderi si priceperi intelectuale, morale, sociale, motrice, aptitudini, capacitati, competente, operatii mintale, valori, interese, motivatii, insutiri psihice de personalitate, expresii emotionale, stari si trairi afective, mentalitati si prejudecati, superstitii, stereotipuri sociale, tipare de gandire si psihologie, obiceiuri si traditii.
Practic tot ceea ce nu este inascut este achizitionat prin invatare. Daca omul ar fi lipsit de posibilitatea de a invata el ar dispune doar de cateva reactii inascute(instincte) nefiind pregatit pentru a face fata multiplelor solicitari care apar pe parcursul vietii. Psihologia educatiei studiaza acele etape din evolutia ontogenetica a omului la care invatarea apare ca activitate psihica conducand la formarea si dezvoltarea personalitatii. Clasificarea formelor invatarii 1. dupa continuturile invatate invatare pereceptiva, observativa( anvatam sa observam fapte, fenomene, situatii, comportamente din viata reala) invatare verbala( pp insusirea limbajului si utilizarea diferentiala a acestuia) invatare conceptuala(notiuni, principii, teorii, legi, judecati si rationamente) La varste scolare mari activitatea de invatare tinde insa sa devina tot mai mult o actiune autodirijata, autocontrolata si autoevaluata in ceea ce priveste modul de realizare si rezultatul ei. Prin invatare scolara, elevul achizitioneaza fondul de cunostinte stiintifice respectiv 2 tipuri de cunostinte: factuale(referitoare la obiecte, fapte, fenomene, activitati, evenimente studiate) procedurale( referitoare la modurile de analiza-evaluare, de utilizare si de aplicare practica a cunostintelor factuale) Conditii ale invatarii scolare Invatarea scolara este conditionata de 2 categorii de factori: v interni(subiectivi)- referitori la subiectul care invta, adica la procesele lui psihice, gandire, memorie, vointa, la insutirile psihice de personalitate ale acestuia cum ar fi: aptitudini, trasaturi, motivatii si interese, nivel de inteligenta) v externi(obiectivi)- tin de mediul in care are loc activitatea de invatare scolara cum ar fi:dotarea materiala a scolii, orarul scolar stabilit, personalitatea profesorului, stilul sau de predare, metodele utilizate in procesul de invatamant, factori de mediu familial si social. In functie de acesti factori mediul in care are loc invatarea poate fi un mediu favorabil sau inhibitor pentru invatare. Dpdv psihologic se considera ca activitatea de invatare scolara pp participarea tuturor proceselor si functiilor psihice adica a aperceptiei, reprezentarii, gandirii, a memoriei, a imaginatiei, limbajului, motivatiei, afectivitatii, vointei, atentiei invatare motorie( miscari, combinatii de miscari-mersul pe bicicleta, deprinderi motrice, actiuni practice) invatarea afectiva( ne insusim expresiile emotionale si trairile afective- emotii, sentimente si pasiuni) 2. dupa modul de realizare si specificul lor: invatare scolara(didactica)- spre deosebire de invatarea sociala, este o activitate organizata, sistematica, specialzata, planificata si finalista; ea constituie forma tipica de invatare realizata pe parcursul varstelor scolare. Se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, sub directa indrumare a unor persoane specializate fiind orientata de planul de invatamant, programe analitice si de manuale. Ea urmareste asimilarea de catre elevi a cunostintelor, deprinderilor, priceperilor si abilitatilor, competentelor, operatiilor mintale, rezolutive(de rezolvare), aplicative si creative, necesare progresuklui lor intelectual si adaptativ. Intr-o institutie de invatamant situatia scolara este inceputa si proiectata sa decurga intr-un anumit fel, aceasta forma fiind condusa, dirijata si evaluata de adult(cadru didactic) Asadar nu exista proces psihic care sa nu fie implicat in realizarea activitatii de invatare scolara. Mai mult chiar intreaga personalitate a aceluia care invata cu toate componentele si insusirile ei este implicata in realizarea actului invatarii.
|