UNIVERSITATEA OVIDIUS  CONSTANTA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

curs -

Introducere: PSIHOLOGIE SI ESTETICA

Probleme cadru:

domeniul esteticii

apelul esteticii la psihologie

domeniul psihologiei artei

psihoestetica experimentala

Lucrari de referinta:

M. Ralea, Prelegeri de estetica

N. Pirvu, Studii de psihologia artei

N. Groben, Psihologia literaturii

M. Delacroix, Psihologia artei

S.L. Vigotski, Psihologia artei

S. Marcus, Psihoestetica experimentala

1. Domeniul esteticii

Conceptul de estetic - de la grecescul aisthesis (simtire).

Estetic este diferit de arta si de frumos: spre exemplu, frumosul este artistic, dar si natural, iar in plus exista forme urate, tratate in afara esteticului.

Estetic - notiune generica; frumos - categorie estetica.

Deci: esteticul cuprinde situatiile artistice, dar si pe cele extra-artistice (naturale si/sau artificiale).

ESTETICA: - disciplina filozofica sau stiinta?

- care este obiectul ei de studiu?

BAUMGARTEN (1714 - 1762) - Aesthetica: I - 1750; II - 1758, cu intelesul "stiinta a simtirii"; "modul de a percepe lumea"; "studiu al reactiilor specific umane la informatii senzoriale". Ca studiu al simtirii, senzatiei, sentimentului, estetica ar fi "stiinta a vietii senzitive" si studiaza "principiile conform carora se realizeaza cunoasterea simturilor (simtirii) si valoarea informatiei senzoriale". Estetica ar fi o stiinta a cunoasterii "inferioare", dar si a sentimentului.

Estetica - stiinta normativa, avand drept element de control perfectiunea. Rezulta ca estetica este stiinta a formelor (in contact direct cu obiectele) perfecte. Ori, lucrul perfect inseamna apreciere maxima, cu valoare superioara. Incheierea ar fi ca Estetica este stiinta a valorilor (subanteleasa de Baumgarten).

Kant: Estetica - stiinta a cuoasterii sensibile (vezi "Critica ratiunii pure").

Hegel: Obiectul esteticii - intinsa imparatie a frumosului; Domeniul ei - arta si anume artele frumoase (obs.: in aceasta viziune afost parasit termenul de Calistica, prin care Estetica se referea numai la frumosul artistic).

Urmasii lui Baumgarten avanseaza doua viziuni:

Estetica face parte din sfera de preocupari filozofice;

Estetica este stiinta cunoasterii prin simturi aplicata la frumos.

Punct critic: simtirea (senzorial-cognitiva) este diferita de simtirea (trairea) afectiva.

In disputa pe tema: Estetica - filozofie sau stiinta? Pozitiile extreme au trebuit sa se apropie in timp, Estetica fiind realmente disciplina cu vocatie generalizatoare (filozofica) si stiinta cu posibilitati propri de investigare a realului.

I. Ianosi - Estetica ;

Estetica generala, abordare globala a principiilor valabile pentru arta si alte sisteme de forme capabile sa trezeasca trairi.

Estetici particulare (sau cum spune M. Ralea - speciale):

Stiinta generala a artei (estetica literara, etc.)

Estetica industriala

Estetica ambientului, starea vestimentatiei

Trei demersuri teoretico-metodologice in estetica:

a)      de tip filozofic (intelegerea realitatii estetice);

b)      de tip stiintific (intelegerea realitatii estetice din perspectiva si cu mijloacele stiintelor exacte);

c)      de tip scientizat (teoriile artelor, psihologia artei, sociologia artei etc.).

In calitatea de stiinta, estetica studiaza totalitatea de fenomene avand un aspect obiectiv - formele, si un aspect subiectiv - trairile, sentimentele in conditiile perceperii formelor (vezi aceiasi idee in "Prelegeri de estetica" - M. Ralea).

Estetica apare ca "o filozofie (stiinta generala, teorie globala) a artei si/sau a frumosului" (I. Ianosi, Estetica, p.14).

Vocatia ei este generalizarea de ansamblu sau efortul sintetic. De aceea, sensul conceptului de stiinta filozofica este unul actual, modern (nu de suprasistem metodologic) de implinire a unei stiinte a umanului printr-o corespunzatoare teorie si metodologie de sorginte si substanta filozofica.

CONCLUZII PARTIALE

Estetica este disciplina spirituala aparte intre stiintele sociale.

Obiectul ei este studierea frumosului din arta, natural si "artificial". Arta ar putea fi privita ca "nucleu" concentrat al frumosului (Estetica, p.14 si urm.).

Ca stiinta dispune de propensiuni care nu exclud acumularile filozofice, iar ca filozofie nu abandoneaza logica si rationalitatea pe calea cercetarii.

In aspectul sau obiectiv studisaza formele, iar in cel subiectiv - trairile, sentimentele (ale creatorului, ale spectatorului).

In timp, estetica a tins sa-si insuseasca metodele psihologice si pe cale structurala, semiotice, cibernetice, de teoria informatiei.

Proiect: Manual de supravietuire - calamitatile naturale Eseu: Diviziunea muncii

2. Apelul esteticii la psihologie

Punct de plecare: frumosul si celelalte fenomene estetice nu se dezvaluie decat in procesul perceptiei senzoriale a realitatii determinand in om o reactie emotionala fata de obiectul avand o calitate estetica (Estetica p.37).

" spre deosebire de toate celelalte calitati ale lumii reale (mecanice, chimice, bilogice s.a.m.d.), proprietatile ei estetice nu pot fi intelese fara o cercetare a proceselor psihice ce au loc in constiinta subiectului receptor. Cu alte cuvinte, nu putem intelege esenta fenomenului fara a determina natura psihica a sentimentului estetic ca atare" (p.37).

a)          In consecinta, apelul la psihologie este justificat de natura fenomenului estetic ("natura specifica a creatiei artistice") care poate fi studiata prin asimilarea de concepte, idei si metode psihologice. De fapt, cercetarea legilor generale ale artei impune abordarea psihologica, intrucat anumite fenomene (vezi: inspiratia, inventia, creativitatea, trairea afectiva, transpunerea, empatia etc.) estetice nu pot fi satisfacator explicate doar cu mijloacele reflexiei psihologice. (J. Volket, la inceputul secolului arata ca cea mai imperioasa sarcina a esteticii o constituie o amanuntita sisubtila analiza psihologica, System de Aesthetik, Bd.1, Munchen, 1905, p.208).

b)          Problema cea mai nevralgica pentru Estetica este caracterul emotiei estetice, angajarea afectivitatii in experienta. Este un motiv pantru care Estetica recurge la metoda experimentala psihologica. Psihologia este singura stiinta care poate ofirii o explicatie plauzibila a emotiei estetice in lumina relatiilor emoti-imaginatie si emitie-atitudine.

c)          Natura operei de arta contine o alta justificare: cum inraureste opera, in ce fel este ea stimul (sistem de stimul) formativ asupra constiintei (cunoasterii si sensibilitatii)?

d)          Natura ecoului interior in percipient - care sunt procesele de gandire-intelegere, imaginare si evocare mnemica, identificare afectiva, angajare motivational-atitudinala a spectatorului in contact cu opera de arta?

e)          Obiectivele analizei psihologice in Estetica (p.37)

Aspecte generale, logice ale insusirii estetice a realitatii

Psihologia creatiei artistice

Personalitatea artistica

Psihologia operei

Psihologia receptarii si educarii estetice.

NOTA: abordarea metodei psihologice se constituie in remediul impotriva "dizolvarii estetice in filozofie" (p.37). (vezi si "Elemente de metodologica in Estetica lui M. Ralea - de Gh. Neacsu; "M. Ralea si psihologia artei" - de S. Marcus).

3. Domeniul psihologiei artei

Specificul experimental al abordarii psihologice a artei - perioade

Sfarsit de secol XIX: Fechner intentiona o "estetica psihologica" bazata pe experiment. Metodele fechneriene: alegerea, constructia, observarea obiectelor uzuale. Contributia cea mai relevanta: evidentierea rolului sectiunii de aur in perceptia estetica.

Inceputul sec. XX, o noua orientare numita "psihologie obiectiva" (vezi: R. Muller-Freienfels, Psihologia artei; L. S. Vigotski, Psihologia artei; S. Rappaport, Arta si emotie). Acest mod de cercetare psihologica in arta nu-si propune sa conchida asupra autorului sau publicului, ci - dorind sa ramana "psihologie personala si impersonala a artei", cercetaza forma si materialul operelor de arta.

Metoda obiectiv analitica porneste de la opera ca sistem de stimuli (Vigotski). 'Asadar, directia generala a metodei psihologice adecvate unei cercetari estetice moderne, obiective poate fi formulata astfel: de de la forma operei de arta, prin analiza functionala a elementelor si structurii ei, la reconstituirea reactiei estetice si stabilirea legilor el generale' (Vigotski, p. 32).

Marile intrebari ale psihologiei artei

Activitatea artistica (creatia) se contureaza la confluenta a trei instante: a)personalitatea artistului (inclusiv procesul de creatie); b)opera da arta; c)spectatorul (percipientul, contemplatorul).

1. Care sint insusirile psihice ale creatorului?

aptitudinile artistice - psihogeneza, structura, evolutie

inzestrarea artistica - niveluri ierarhice

etapele creatiei artistice si interactiunea proceselor psihice in creatie

2. Pozitia operei intre creatie si receptare este aparenta sau reala?

continut si forma (structura psihologica a continutului - sentimente si idei; forma si expresie);

expresia formala a componentelor, expresia artistica.

dinamica opereii, incheiere a procesului premergator si deschidere finalista in receptare: opera si autor, opera si proces, opera si criteriu valoric.

functia de comunicare a operei.

3. Receptarea ca instanta finalista a creatorului si a epocii

pregatirea generala si specifica;

procese psihice implicate in receptare;

etapele receptarii;

nivelurile receptarii - creatorul ca prim spectator, contemplatorul comun, activitatea criticului de arta;

percipientul nu instituie legi creatorului - cerintele sociale;

educatia artistica

PSIHOLOGIA ARTEI - disciplina care studiaza structura artistului si procesul de creatie in arta, valentele operei de arta (creatul) si con templarea artistica intr-o viziune teoretico metodologica interdisci plinara si experimentala.

4. Psihoestetica experimentala domeniul de cercetare interdisciplinar

La confluenta preocuparilor dintre estetica, sociologie, psihologie, pedagogie.

Psihoestetica - notiune mai cuprinzatoare decit psihologia artei (analiza psihologica a unor elemente ce acopera atribute esteti ce dincolo de cele artistice).

Experimentala - pentru ca vizeaza cercetari psihologice. obiective, cu metodologie adecvata surprinderii caracteristicilor estetice si ale artei.

Psihoestetica experimentala - devine partener activ al celorlalte stiinte aflate in proximitate deoarece:

a) urmareste explicarea mecanismelor constiente si inconstiente ale proceselor de creatie si receptare.

b) urmareste masurarea obiectiva, predictii cu caracter logic si control experimental asupra comportamentului estetic.

Deci - psihoestetica experimentala vizeaza un plan conceptual si unul metodologic - utile explicarii comportamentului estetic al oamenilor.

Specificul domeniului

Necesitatea delimitarii cimpului de analiza stiintifica

Dupa J.P. Webers;

estetica - stiinta normativa, avind ca obiect de studiu judecata de valoare.

filozofia artei - reflectii filozofice asupra artei

stiinta artei - enunta regulile care prezideaza elaborarea opere lor de arta, reguli ce variaza in functie de civilizatie si epoca.

critica de arta - aplica la examinarea operelor principii obiective sau subiective din estetica.

psihologia artei - studiul starilor de constiinta si al fenomenelor inconstiente, carelative creatiei si contemplatiei operei de arta.

'Este placa turnanta catre care converg totalitatea liniilor de forta ce traverseaza domeniul Artelor Frumoase'.

In prelungire - psihoestetica experimentala - urmareste alaturi de fap tele de arta si 'elementele care pot sa acopere un atribut de frumuse te si sa suscite reactii, pina la un punct analog acelora produse de o pera da arta (culori, sunete izolate) - Robert Frances.

Dupa Robert Pages - psihologia artei este parte constitutiva a psihologiei estetice deoarece indivizii exprima preferinte estetice si in afara limitelor artei (cadru ambiental de munca si relaxare a omului modern, vestimentatie etc.).

Delimitarea cimpului de investigatie psihoestetica fata de alte stiinte nu se realizeaza printr-o ingustare a artei de preocupari (se regaseste intreaga problematica psihopedagogica sau psihosociala, chiar si psihofiziologica - in cercetarea psihoestetica: procese psihice, procese reglatorii, invatare si educatie , cultura, chiar si analiza comportamentului neurovegetativ), ci prin specializare.

Exemplu: delimitarea emotiei estetice de emotia obisnuita. Dupa Vigotski - specificul emotiei estetice consta in faptul ca supor tul de distensionare sa afla in plan intelectiv - imaginativ si nu pre ponderent in plan expresiv (atunci cind e vorba de receptor). Atunci cind e vorba de creator sau interpret relatia dintre planul intelectiv imaginativ si cel expresiv capata o caracteristica aptitudinala filtrata si nu ingrosata ca in viata de toate zilele).

De asemenea, delimitarea mentionata nu se realizeaza prin aprecieri formale sau transferuri fortate din alte stiinte (gasirea unor corespondente fortate a tuturor capitolelor din psihologia generala in psihoestetica), ci prin specializare.

Exemplu: fenomenul empatiei

Dupa Lucian Blaga exista o dubla latura a empatiei estetice, una cognitiva si alta estetica. Diferenta consta in faptul ca pe plan strict cognitiv contemplatorul sesizeza situatii, stari posibile din realitate (durerea ce o simti prin transpunere, stapinindu-l pe trecatorul necunoscut) si aceasta ramine preocuparea psihologiei generale sau personologiei, iar in plan estetic contemplatorul traieste stari realizate in mod conventional (fata de jocul actorului pe scena, sau fata de personajul literar).

La fel in cea ce priveste analiza procesului imaginativ care capa ta valente specifice in dependenta de diferite arte (specificul imaginatiei

plestice, muzicale, actoricesti, scriitoricesti).

Etape in formarea domeniului psihoesteticii experimentale

a) Inceputurile psihoesteticii experimentale

G. Fechner - instituie o estetica obiectiva bazata pe introducerea experimentului si studiul receptarii (1876) (Vorachule der Aesthetik) -Introducere in estetica.

Doua directii in opera lui Fechner:

una teoretica - principiile psihologice care stau la baza explicarii stiintifice a motivatiei estetice: pragul placerii, pragul contrastului, pragul compensatiei, pragul armoniei. Se refera la valentele operei si la modalitatile receptorului de apropiere de arta pentru a dobindi placerea estetica. Idei reluate in scrierile lui: E.D. Puffer, R. Muller Freienfels, H. Delacroix, Th. Lipps.

una metodologica - descrie trei metode da baza in studiul fenomenului estetic:

metoda alegerii - subiectul trebuie sa selecteze dintr-un grup de obiecte date pe acelea care ii produce cea mai mare placere.

metoda producerii - subiectul ectioneaza asupra unui obiect in asa fel incit sa-1 aduca la o forma convenabila gusturilor sale.

3. metoda aplicatiei - subiectul trebuie sa se pronunte favorabil, nefavorabil asupra unor obiecte de utilitate practica.

b) Etapa premoderna - preocupari asupra functiei de comunicare si persuasiva a artei asupra receptorului, urmarind caracteristici de continut sau forma a operei de arta.

- continut: scoala psihoanalitica - rolul continutului exprimat de opera ca o conditie a stimularii trairilor subconstiente.

forma: ghestaltismul - cu referiri la modelul 'bun' al operei avind atribute de regularitate, simetrie, simplitate. G.D. Birkhoff

ajunge la o formula matematica: satisfactia estetica creste direct proportional cu ordinea si invers proportional cu complexitatea.

c) Etapa moderna - analiza complexa a continutului si formei operei.

teoria informatiei se refera la relatia dintre componenta stimulativa (cu caracteristici si de forma si de continut) si reactia estetica. Abraham Moles (1953)-nivelul de acceptare sau de respingere a operei de arta se realizeaza in raport cu informatia prezentata ca si cu forta ei evocatoare.

Linia este extinsa la D.B. Berlyne (anii '70) privind curiozitatea si preferinta estetica si dependenta de particularitatile colative ale stimulului (noutate-banalitate; complexitate-simplitate; ambiguitate-claritate). Urmareste si inregistrari de tip fiziologic ca miscarile oculare etc.

Cercetatori moderni ai problematicii psihoesteticii: E.H. Gombrich, R. Francea, R. Arnheim, C.w. Valentine, sotii Kreither.

Tematica prioritara

a) Psihologia receptarii:

Interesul pentru opera de arta moderna si contemporana

Implicatiile dezvoltarii interesului pentru arta (niveluri de educatie estetica).

Tipologia publicului de arta (avizat, neavizat, snob).

Aspecte personologioe in receptare (relatie, fire, temperament-receptare).

Empatia si receptarea artei si literaturii.

b) Psihologia creatiei:

Depistarea talentului artistic (diagnoza-prognoza)

Geneza si mecanismul creatiei

Empatia si creatia artistica si literara

Inspiratia artistica

c) Tematica prioritara in psihologia romaneasca:

Monografii si studii privind: creatia scenica, picturala si lite rara; receptarea artei plastice modene si contemporane, ca si a literaturii.

Obiectivele cercetarii psihoestetice experimentale

1. Analiza procesului de creatie in care se implica conditionarea socia la si cea individuala. Punct de referinta: Tudor Vianu: etapele creatiei: pregatirea, inspiratia, inventia si executia.

2. Analiza valentelor psihoestetice ala stimulului (continutul mesajului artistic si structura formei).

3. Analiza comportamentului estetic al receptorului.

Punct de referinta: Tudor Vianu si M. Ralea: imbinarea dintre factori extraestetici (asocieri, sentimente) si factori estetici (emotia estetica, empatie, intuitie, motivatia estetica etc).

Scopurile cercetarii psihoesteticii experimentale

Descrierea fenomenelor psihice implicate in creatia sau receptare estetica - surprinde prin observatie, analiza de caz, convorbire - infor matie corecta asupra proceselor mintale si comportamentale in cautarea posibilitatii ralationarii lor. (Exemplu: Descrierea functiilor capa citatii de transpunere si expresivitate scenica in procesul interpreta rii dramatice).

Predictia - pornind de la descriere evolueaza in directia corelarii intre variabilele constatate prin descriere (Exemplu: Ipoteza relatiei dintre transpunere si expresivitate scanica ca o conditie a intruchiparii sce nice).

Controlul - necesar in verificarea ipotezei si a evidentierii ralatiei cauza-efect. Se realizeaza prin experimente propriu-zise. (Exemplu:

Teoria privind aptitudinile scenice).

Explicare -  cele patru scopuri nu sint doar succesive, ci si interactive (Exemplu: explicatia - teoria devine nu numai punct terminus ci si premisa a unor noi predictii ce trebuisc dovedite: cercetarea asupra aptitudini lor scenice vizeaza probleme de diagnoza si selectie a talentelor dra matice).

Metodologia psihoesteticii experimentale

Critica esteticienilor - Chiar daca accepta estetica obiectiva, considera ca metodele utilizate denatureaza judecata de valoare, experienta si reactia spontana; artificializeaza situatia.

Raspunsul psihoesteticienilor: experienta de laborator permite legilor o manifestare obiectiva cu conditia ca ipoteza enuntata asupra lor sa fie fondata; ne fereste de descrieri subiective; modelarea experimenta la permite reproducerea comportamentului estetic; folosirea unui complex de metode permite o intervalidare a rezultatelor; de la metode psihofiziologice (activare corticala) la metode psihosomatice (comportament de explorare); reactii verbale (Fechner), scale de apreciere, teste specifice, metode statistice.

G. Allport - imagineaza un dialog intre un om de litere   si un psiholog privind relatia dintre artistic si stiintific in evaluarea unui fenomen.