PRINCIPIUL DETERMINISMULUI EXTERN - specificul determinismului in psihologie

PRINCIPIUL DETERMINISMULUI EXTERN

1. Importanta determinismului in stiinta
Orice cunoastere stiintifica presupune gasirea raspunsului la intrebarea "de ce?", adica dezvaluirea cauzelor care stau la originea fenomenelor de care se ocupa. A explica un lucru inseamna a-i stabili cauzele obiective, a-l raporta la ele. Determinismul se opune indeterminismului, care sustine existenta lucrurilor si fenomenelor in afara si dincolo de conditionari reale, cognoscibile si controlabile.
Potrivit principiului determinismului nimic nu exista si nu se produce fara o cauza reala care poate si trebuie cunoscuta. Pentru prima data, acest principiu a fost adoptat si aplicat in stiintele naturii, cu precadere in mecanica si fizica.

2. Formele pe care le-a luat principiul determinismului in istoria cunoasterii stiintifice
Pana la sfarsitul primei jumatati a secolului XX, determinismul era reprezentat in forma unei relatii de tip cauzal-univoc si deschis: fiind data conditia sau cauza C in mod necesar se produce efectul E:
C E, E = f (c) (exemplu "cand apa este incalzita de 100oC, ea incepe sa fiarba").
In psihologie, cu o asemenea schema de determinism a operat scoala behaviorista fondata de psihologul american John Watson (1913).
Aceasta, declarand comportamentul ca unic obiect de studiu al psihologiei, l-a subordonat determinismului cauzal-univoc, propunand schema S R (stimul-reactie). Potrivit acestei scheme, daca aplicam stimulul S1 unui subiect, acesta va da cu certitudine R1. S-a dovedit insa ca schema respectiva reflecta mai curand comportamentul unui robot decat al unui subiect uman.
De asemenea, s-a dovedit ca, in general, forma determinismului cauzal-liniar-deschis nu este aplicabila in studiul si explicarea fenomenelor complexe, cum sunt cele sociale si psihosociale.
Aceasta impunea revizuirea reprezentarii clasice despre determinism, lucru care s-a si intamplat incepand cu cea de-a II-a jumatate a secolului XX, sub impactul noii paradigme sistemico-cibernetice (N. Wiener, L. von. Bertalanffy).
Revizuirea s-a produs sub doua aspecte principale:
a) sub aspectul caracterului relatiei C-E
b) sub aspectul sferei notiunii de determinism.
Primul aspect s-a tradus prin inlocuirea relatiei liniare univoce cu relatia bidirectionala, circulara, potrivit careia, si efectul, la randul lui, actioneaza asupra cauzei care l-a produs:
C E C sau: C E

Cel de-al doilea aspect s-a concretizat in introducerea, alaturi de determinismul cauzal direct, bazat pe necesitate, si a determinismului mediat, mijlocit, bazat pe posibilitate sau probabilitate, in care este implicata interventia factorului "intamplare", ce nu poate fi prevazut si controlat in mod exact.
Schema acestui determinism este urmatoarea:
C A E, unde C = conditia, E = efectul, iar A = aleatorul sau intamplarea.


3. Specificul determinismului in psihologie
In psihologia contemporana se adopta determinismul extern mediat. In lumina acestuia, atat diferitele functii si procese psihice particulare, cat si sistemul psihic in ansamblu trebuie interpretate ca efect al actiunii stimulilor si situatiilor obiective externe asupra organismului animal. Actiunea acestor factori externi nu are insa un caracter direct si neconditionat, ci unul mediat de multimea variabilelor interne ale organismului: S O R, unde: S = stimul extern, O = organism cu o organizare interna mai mult sau mai putin complexa, R = raspunsuri. (Cauzele externe interactioneaza, asadar, cu conditiile interne, ceea ce face ca legatura dintre stimul si raspuns sa fie de tip probabilist). Ca urmare, in diferite momente de timp, unul si acelasi stimul aplicat aceluiasi individ produce raspunsuri diferite, sau: unul si acelasi stimul aplicat mai multor indivizi produce raspunsuri diferite.
La om, determinismul vietii psihice atinge cel mai inalt grad de complexitate. Aceasta complexitate se datoreste atat mediului extern, cat si ansamblului conditiilor interne. In ceea ce priveste mediul extern, complexitatea a sporit prin adaugarea la factorii fizici naturali a factorilor socio-culturali, care s-au diversificat tot mai mult de-a lungul istoriei. Astfel, determinismul natural va fi dublat si subordonat de determinismul socio-cultural. Factorii socio-culturali devin esentiali in determinarea continuturilor informationale si structurilor psiho-aptitudinale interne ale fiecarui individ uman. Ei se concretizeaza in: sisteme de unelte, sisteme de cunostinte, limba, sisteme de valori, sistem de norme si etaloane morale, sisteme de educatie etc. Este de domeniul evidentei faptul ca o organizare psihocomportamentala specific umana se poate realiza numai in masura in care individul comunica si interactioneaza cu mediul socio-cultural si asimileaza treptat, in cadru organizat sau spontan, elemente ale tezaurului cultural-instrumental existent in societate.
Procesul prin care factorii socio-culturali modeleaza si structureaza omul din punct de vedere psihocomportamental a fost denumit socializare-inculturatie.
In ceea ce priveste ansamblul conditiilor interne, complexitatea lui este determinata de complexitatea creierului uman care permite o procesare calitativ superioara a fluxurilor informatiilor externe si asigura elaborarea unor structuri psihice de un inalt grad de diversitate si complexitate. Variabilele intermediare de natura psihica se constituie si se amplifica treptat in ontogeneza, astfel ca ponderea lor in determinismul actual este mai mare la un adult decat la un copil.

1. Intrebari de autoevaluare

1. Ce legatura este intre stiinta si principiul determinismului?

   Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

   
   

   clasica nefiind decat materialul brut de constructie. Pentru aceasta opera de autoconstructie, omul isi utilizeaza intreaga vointa si intregul discernamant.

   Cheia conceptiei constructiviste asupra personalitatii este aceea de a considera trasatura de personalitate drept un concept categorial abstract si aproape inutilizabil in practica. Trasaturile de personalitate nu sunt entitati corespunzatoare lumii reale ci, categorii semantice, etichetari pentru anumite atribute. De exemplu, in loc sa descrie comportamente de tipul "gesticuleaza, nu are rabdare, taie vorba celorlalti", psihologul clasic afirma ca respectivul individ este impulsiv, reusind sa transmita celorlalti sinteza modului de a intretine relatii specifica individului in cauza.

   Perspectiva constructivista isi indreapta atentia spre doua aspecte importante: analiza comportamentului cotidian si situatia concreta. In psihologia resurselor umane exact aceste doua aspecte sunt importante.

   Se constata ca la mijlocul anilor '80, acest punct de vedere constructivist se manifesta in marile centre universitare. Principiul lui, prin care s-a consacrat si exista, are la baza interactiunea dinamica si continua intre om si mediu. Aceasta interactiune persoana-situatie-mediu ne dezvaluie particularitatile specifice individului:

   . cunostintele si conceptiile lui;

   . emotiile si procesele psiho-fiziologice;

   . modul sau de prelucrare a informatiei.

   Aceste aspecte nu sunt stimulate episodic, ci ca un intreg pentru ca acest cadru contextual la care apeleaza punctul de vedere constructivist solicita intreaga personalitate, nu doar sectiuni (sistemul cognitiv, afectiv s.a.m.d.).

   Constructivistii nu lucreaza cu persoane abstracte, rupte de context, ci doar cu persoane in situatie.

   Din aceasta perspectiva, obiectivele generale ale conceptiei constructiviste sunt:

   . competentele individului de a construi forme deosebite de comportare in conditii reale de actiune;

   . identificarea si cunoasterea asteptarilor individului fata de anumite evenimente (asteptari din perspectiva cognitiva, a imaginarului, a inteligentei si asteptari afective);

   . cunoasterea valorii pe care o poseda individul, prin valoare intelegand trasaturile moral-etice si conduitele sociale, plecand de la cutumele pe care le preluam cu totii in procesul de enculturatie;

   . cunoasterea consecintelor pe care orice actiune le produce asupra unei persoane, sistemul autoreglator al individului.

   Pentru a-si putea indeplini aceste obiective, perspectiva constructivista isi construieste o metodologie (instrumentar) proprie, specifica. Acest instrumentar se bazeaza pe conceptia de adaptare psihologica.

   Adaptarea psihologica reprezinta posibilitatea de a conceptualiza persoana dupa modul in care ea intra in contact cu mediul, operand in sensul transformarii acestuia, mergand pana la intregul complex de posibilitati psihice de adaptare si integrare a omului
   2. In ce consta determinismul de tip cauzal, liniar?
   3. De ce determinismul cauzal-univoc nu este aplicabil in psihologie?
   4. Ce inseamna determinismul mediat, de tip probabilist?
   5. In ce consta specificul determinismul psihicului uman?
   
   
   R a s p u n s u r i:
   
   1. Stiinta nu poate exista in afara aplicarii principiului determinismului.
   2. Intr-o legatura necesara intre cauza si efect.
   3. Pentru ca in domeniul fenomenelor psihice intervine influenta variabilelor interne.
   4. Actiunea factorilor externi se filtreaza prin organizarea interna a organismului.
   5. In prezenta factorilor socio-culturali.