Psihologie
Teoria trasatura-factor (Holland) - oamenii realistiTeoriaPrima lucrare moderna despre teoria carierei intitulata Alege-ti cariera, de Frank Parsons a aparuta in 1909. Modelul potrivirii, bazat pe intelegerea propriei persoane, a necesitatilor locului de munca si a alegerii bazate pe un proces de rationament real este in continuare reperul care se afla la baza multor teorii, precum si a practicii de orientare a carierei. In mod deosebit, modelele de educatie in vederea dezvoltarii unei cariere, folosite in multe tari, se bazeaza, in mare masura, pe ideea acestei potriviri. Teoria lui Holland (1997) este un exemplu de teorie trasatura - factor. Aceasta se bazeaza pe mai multe afirmatii:
Dupa parerea autorului, personalitatea este rezultatul interactiunii dintre caracteristicile mostenite, care sunt esentiale pentru dezvoltarea intereselor specifice si activitatile la care este expus un individ. Holland recunoaste ca interactiunea conduce in ultima instanta la formarea personalitatii. Holland sustine ca cele mai multe persoane pot fi clasificate in sase tipuri pure: realist, investigator, artist, sociabil, intreprinzator si conventional. Oamenii realisti reactioneaza fata de mediu intr-un mod obiectiv, concret, manipulativ din punct de vedere fizic. Evita sarcinile care necesita calitati intelectuale, artistice sau sociale (nu sunt potriviti ca lideri). Sunt materialisti, masculini, nesociabili si stabili emotional. Prefera profesiile tehnice, agricole sau mestesugaresti cu activitati care implica lucrul cu masinile, o activitate fizica (de exemplu, sport) etc. Persoanele investigatoare reactioneaza fata de mediu folosind inteligenta, manipuland idei, cuvinte si simboluri. Evita situatiile sociale, sunt nesociabile, masculine, insistente si introvertite. Prefera sarcinile stiintifice, teoretice (de exemplu, cititul, algebra, colectionarea de obiecte) si activitati creatoare cum ar fi sculptura, pictura, muzica. Prefera sa lucreze intr-un mediu academic sau stiintific. Persoanele artistice fac fata mediului folosind forme si produse ale artei. Se bazeaza pe impresii subiective, sunt nesociabile, feminine, supuse, sensibile, impulsive si introspective. Prefera profesiile muzicale, artistice dramatice si nu le plac activitatile masculine si rolurile care implica munca fizica. Persoanele sociabile prefera sa intre in contact cu altii. Acestea cauta interactiunea sociala in mediul educational, terapeutic si religios. Se considera persoane sociabile, vesele, cu simtul raspunderii, care obtin succese si le place sa se afirme. Persoanele intreprinzatoare au spirit de aventura, sunt dominante si impulsive. Sunt persuasive, vorbarete, extravertite, increzatoare, agresive si exhibitioniste. Prefera ocupatii din domeniul vanzarilor si al managementului, unde pot sa-i domine pe altii. Au nevoie de putere si de recunoasterea calitatilor de catre cei din jur. Persoanele conventionale au nevoie de aprobarea celor din jur. Creeaza o impresie buna deoarece sunt ordonate, sociabile, corecte, dar sunt lipsite de originalitate. Prefera ocupatii de functionari cu activitati stabile si bine definite in domeniul afacerilor. Acorda o importanta deosebita chestiunilor economice si se considera masculine, dominante, rigide si stabile. Au mai mult calitati matematice decat verbale. Holland sustine, de asemenea, ca exista sase medii de munca analoage cu tipurile pure de personalitate descrise mai sus. Asa cum s-a aratat deja, indivizii isi selecteaza mediul de munca care este congruent cu tipul lor de personalitate. In interventiile de consiliere este importanta ajutarea clientului in a-si alege un mediu de munca care sa se potriveasca cel mai bine cu tipul sau de personalitate. Tipurile de personalitate pot fi structurate in functie de un model consecvent. Acest model este numit modelul hexagonal (vezi fig. 1). Figura 1: Modelul hexagonal pentru interpretarea relatiilor intra- si inter-clase
Sursa: Holland, J. L. (1994). Self-Directed Search: Technical Manual. Odessa: Psychological Assessement Resources. Interventia se intemeiaza pe masuratorile referitoare la tipul de personalitate obtinute prin utilizarea unui inventar de interese. Unui individ ii pot corespunde unul, doua sau toate cele sase tipuri de personalitate. Profilul obtinut prin ierarhizarea tipurilor pentru o persoana, dat de scorurile masuratorilor se numeste "subtip" si reda codul intreg pentru toate tipurile. In mod curent, totusi, in evaluare si interventie sunt folosite cele mai importante trei litere ale codului de tip. Codul de trei litere, cunoscut, in general, sub numele de codul Holland, permite intelegerea personalitatii individului. Pentru a intelege codul, Holland defineste patru indicatori sau semne de diagnostic: Congruenta: acest indicator reflecta gradul de potrivire dintre personalitatea individului si mediul sau de munca. Cel mai inalt nivel de congruenta va fi daca respectivul cod de trei litere al personalitatii este acelasi, in privinta continutului si al succesiunii, cu codul de trei litere al mediului de munca in care respectivul individ doreste sa intre. Indicatorii cu congruenta inalta au drept rezultat o alegere stabila a profesiei, rezultate bune in aceasta si un grad inalt de satisfactie. Consecventa: aceasta este masura coerentei interne a punctajelor obtinute de o persoana. Consecventa se calculeaza prin examinarea pozitiei primelor doua litere ale codului lui Holland de pe hexagon (vezi mai sus). Cu cat este mai apropiata pozitia pe hexagon, cu atat codul este mai consecvent. Subtipurile cu coduri adiacente sunt consecvente (de ex., conventional si intreprinzator). Se considera a fi tipuri inconsecvente cele care sunt situate fata in fata unul cu celalalt (de exemplu, realist si sociabil). Claritatea scopurilor unui individ si perceptia lui despre sine, care sunt definitorii pentru decizia in alegerea carierei, sunt direct proportionale cu tipul Holland. Un tip consecvent va avea scopuri mai clare si o perceptie despre sine mai limpede decat un tip inconsecvent. Pentru tipul consecvent, alegerea carierei va fi mult mai usoara. Diferentierea: aceasta masoara cristalizarea intereselor si a profilului individului. Diferentierea este definita astfel: punctajul cel mai mare minus punctajul cel mai mic al celor trei punctaje reprezentate de codul de trei litere. Diferentierea cea mai mare (punctaj mare) se constata atunci cand se gaseste un grad inalt de conturare a caracteristicilor unui anumit tip, iar o diferentiere scazuta se va constata in cazul unui profil plat, cu punctaje relativ identice la toate trei tipurile. Un tip diferentiat va avea scopuri mult mai clare si o perceptie despre sine mai bine cristalizata decat tipul nediferentiat. Alegerea carierei va fi mai usoara pentru tipul diferentiat decat pentru cel nediferentiat si aceste alegeri vor fi mai stabile. Identitatea: reflecta claritatea scopurilor, intereselor si talentelor unei persoane. Este legata de diferentiere si de consecventa. Consecinte in practica orientariiIn acest model practica orientarii se bazeaza, in esenta, pe administrarea unui inventar al intereselor (de exemplu, Cercetarea autodirectionata a lui Holland, Chestionarul de interese profesionale al lui Strong sau cel pentru definirea codului Holland. Acest cod reprezinta elementul esential al explorarii posibilitatilor ocupationale si de cariera. Consilierul sau clientul trebuie sa aiba, mai intai, o imagine clara a semnificatiei codului. Totodata, trebuie stabilit in ce masura acest cod este diferentiat sau consecvent si daca reflecta scopurile si interesele exprimate. Daca nu, este necesar sa se initieze o procedura de autoexplorare. Daca da, clientul ar trebui sa-si caute ocupatia care se potriveste cel mai bine cu profilul sau. Acest lucru se poate face utilizandu-se Lista de Ocupatii (o lista de ocupatii, in care fiecare este caracterizata prin Codul Holland; lista a fost elaborata de experti care au evaluat toate ocupatiile). Cateva reflectiiAceasta teorie se bucura de multa popularitate printre practicieni, mai ales in America de Nord. Faptul se datoreaza, in primul rand, simplicitatii si claritatii utilizarii acesteia, existentei materialului de testare si disponibilitatii materialelor de referinta care fac posibila autoevaluarea. Clientii si consilierii au sentimentul ca prin completarea unui simplu chestionar inteleg totul, ca apartenenta la un anumit tip ii va face sa gaseasca - intr-un moment crucial al schimbarii - "casuta" cu cele mai potrivite "locuri de munca" sau "functii". In realitate insa, alegerea unei cariere este mult mai complicata, nu este intotdeauna atat de stabila si nici nu exista o singura "casuta" care sa fie cea mai buna. Exista mai multe schimbari in viata unui om care nu pot fi intotdeauna prevazute. Schimbarile de mediu si cele individuale sunt frecvente, personalitatea - desi relativ stabila - se poate modifica, acelasi lucru fiind valabil si pentru profilurile ocupationale. Se mai pot face inca alte cateva observatii fundamentale in legatura cu aplicarea acestei teorii: Cele sase tipuri de personalitate reprezinta un model interesant de clasificare a intereselor unui elev. Insa acest model nu este fara indoiala singurul valabil si are chiar anumite limite. Tipurile definite initial, in mod ipotetic, de Holland nu se regasesc si la alti cercetatori. Alte combinatii de interese se pot gasi frecvent, in special daca acest lucru se face prin analiza grupurilor ocupationale si analiza statistica. Tipologia prestabilita, bazata pe inventarul de interese care urmareste numai masurarea tipologiei nu va permite niciodata individului sa-si descopere alte interese, care s-ar putea sa fie mai importante pentru el decat cele evidentiate de Holland. De exemplu, tipul omului "caruia ii place sa stea in aer liber", mentionat frecvent de alti autori, nu va putea fi detectat. Cel mai apropiat in clasificarea lui Holland ar fi tipul "intreprinzatorului". Acesta insa nu coincide total cu tipul celui care prefera actiunile in aer liber. Pe langa aceasta, apar si dubiile cu privire la aplicabilitatea sa la alte culturi. Intr-adevar: Materialele nu sunt intotdeauna disponibile in alte tari, adaptarea lor nu este usoara, necesitand un volum considerabil de investitii. Desi Holland si adeptii lui sustin ca modelul lor este universal aplicabil, studiile experimentale au aratat ca, de exemplu, modelul hexagonal nu se regaseste si in alte culturi in afara de cea americana. Si aceasta este o problema reala, pentru ca modelul hexagonal este fundamental pentru aplicarea teoriei. Inseamna aceasta ca respingem totul? Evident ca nu. Pentru orientarea scolara, de aici se pot prelua doua mesaje: este esential sa avem o buna cunoastere a profilului intereselor elevului. Este foarte important sa-i oferim elevului posibilitatea de a-si testa profilul intereselor in mod sistematic si controlat. o potrivire corecta intre personalitate si profilul muncii trebuie sa se afle in centrul oricarui program de dezvoltare a carierei. CHESTIONARUL DE
INTERESE ACTIVITATI Marcheaza cu * la DA activitatile care ti-ar placea sa le faci iar in coloana lui NU activitatile care iti displac sau iti sunt indiferente. A.
B.
C.
D.
E.
F.
Miturile in alegerea carierei Exista situatii in care tinerii nu iau deciziile optime legate de cariera deoarece sunt ghidati de anumite idei si convingeri irationale. Pentru a constientiza si a inlatura astfel de bariere ce ii impiedica in parcurgerea unui proces eficient de luare a deciziei, vom prezenta mai jos cateva din aceste convingeri (mituri) si varianta rationala de abordare a lor. Activitate cu elevii: " Pro si Contra " Obiective: - sa prezinte argumente prin care sa sustina sau sa combata o idee - sa inlocuiasca miturile ( ideile irationale) cu idei rationale Desfasurare: Se formeaza grupuri de 4 elevi. Profesorul pregateste biletele pe care noteaza cate un mit despre cariera, pe care le distribuie grupurilor formate. Din fiecare grup 2 elevi vor trebui sa aduca argumente prin care sa sustina afirmatia inscrisa pe biletel, iar ceilalti 2 elevi vor trebui sa o nege prin argumente.Fiecare grup va prezenta in fata clasei argumentele pro si contra ideii respective iar in final, ghidati de profesor, elevii vor identifica explicatia rationala pentru fiecare mit. Exemple de mituri despre cariera: Exista o singura profesie/ ocupatie care mi se potriveste FALS : Orice individ are diverse abilitati, interese, valori. Nici una nu va exploata intregul potential, dar bineinteles ca vor exista unele mai potrivite decat altele. Important este sa fii convins ca ai decis in cunostinta de cauza si ca interesele, abilitatile si valorile tale se incadreaza in cerintele ocupatiei alese. Parintii, un test sau un expert stiu mai bine decat mine ce ar trebui sa fac FALS: Intr-adevar, parintii, testele, consilierii te pot ajuta sa te cunosti mai bine si te pot indruma, dar nu uita ca decizia iti apartine. Pentru aceasta trebuie sa dai dovada de incredere in capacitatea ta de a lua decizii legate de viitorul tau. Toata lumea trebuie sa aiba succes in cariera chiar daca aceasta inseamna sa faca lucruri care nu ii intereseaza FALS: Este foarte important ca profesia sau ocupatia pe care o ai sa iti placa, sa o faci cu placere. In caz contrar sa stii ca esti aproape de esec in cariera. Trebuie sa analizezi ce inseamna succes pentru tine: bani, putere, statut, faima. Uneori poti atinge toate aceste repere si totusi sa nu fii multumit de cariera ta. Profesia mea trebuie sa fie ideala, sa imi satisfaca toate dorintele si nevoile. FALS: Fii realist! Orice profesie are aspecte pozitive si aspecte negative. Este important sa iti alegi porfesia care iti satisface cele mai multe nevoi, interese si contribuie la dezvoltarea aptitudinilor tale. Oamenii fie au succes in cariera, fie esueaza total FALS: Invata sa iti evaluezi cariera in termeni relativi si nu in termeni de " totul sau nimic". De cele mai multe ori, esecurile sunt cele din care invatam cel mai mult, cele care reprezinta samanta viitoarelor succese. Nimeni altcineva nu este indecis. FALS: Majoritatea tinerilor sunt indecisi raportat la ce fel de munca vor presta. Nu e nimic rau in a fi indecis , atata timp cat te preocupi sa strangi informatiile da care ai nevoie pentru a alege la timpul potrivit. ERORI POSIBILE IN PROCESUL DE CONSILIERE - CU REFERIRE LA CONSILIEREA ADULTILOR Nu ne vom referi in cele ce urmeaza la erorile datorate neaplicarii adecvate a tehnicilor de consiliere. Pentru prevenirea lor, sunt suficiente informarea si activitatea practica desfasurata in conditii de supervizare, urmate de acumularea de experienta profesionala. Exista insa o serie de fenomene mai putin placute, asociate meseriei de consilier - fie ca acesta isi desfasoara activitatea in scoala sau in alt context social. Acestea sunt problemele obiectivitatii emotionale. Fenomene bine cunoscute de terapeuti, dar si de alti reprezentanti ai profesiunilor de sprijin - stress-ul lipsa de incredere, implicarea, identificarea, transferul sau contratransferul, sunt aspecte inerente ale meseriei, in legatura cu care specialistii trebuie informati si indrumati. Implicarea directa apare ori de cate ori consilierul are o relatie personala cu clientul, alta decat cea profesionala, de consiliere. Este vorba despre situatiile in care cei doi sunt prieteni, amici, rude, sau cand ii anima interese comune sau care interfereaza intr-un anume punct. Identificarea simpla apare atunci cand consilierul se regaseste in "povestea" clientului, recunoaste anumite aspecte ale experientei acestuia ca fiind comune cu ale sale. Interferenta de tema, transferul si contratransferul se manifesta de cele mai multe ori la nivel subconstient, devenind cu atat mai dificila identificarea si aplicarea strategiilor de stopare a lor. Interferenta de tema apare atunci cand o problema particulara descrisa de client aminteste de o situatie nerezolvata inca de consilierul insusi. In aceste conditii, consilierul are tendinta de a incerca sa isi rezolve propria problema, in detrimentul asistarii clientului. Transferul este un concept de baza al abordarii psihanalitice si presupune plasarea de catre client a unor sentimente si emotii experimentate in trecut (in relatie cu alta persoana) in relatia actuala cu un consilier. Acest proces psihologic nu se limiteaza doar la situatiile de sprijin, ci poate fi intalnit si in relatia profesor-elev, medic-pacient, sef-subaltern. Acesta este un motiv in plus pentru care viitorii consilieri (in orice specializare) trebuie sa fie temeinic instructati cu privire la aceasta manifestare. Depresia de epuizare ("burnout") este descrisa de specialisti ca fiind o piedere progresiva a energiei si a scopurilor consilierului, ca urmare a implicarii emotionale excesive in relatiile cu clientii sai. Contratransferul presupune experimentarea de catre consilier a unor sentimente fata de client, care sunt de fapt adresate unei alte persoane, din trecutul sau prezentul consilierului. Si pentru ca oamenii se regasesc unul in experientele de viata ale celuilalt, vor exista intotdeauna experiente de contratransfer in cadrul relatiilor de consiliere: secretul eficientei presupune doar ca specialistul sa recunoasca semnele prevestitoare si sa mentina neutralitatea.
|